Recuperarea bolnavului cu bronsita

cronica
Bronsita cronica reprezinta o afectiune asociata cu secretia exagerata de mucus
la nivel traheobronsic, suficienta pentru a produce tuse cu expectoratie cel putin 3 luni pe an,
mai mult de 2 ani consecutiv.
Bronsita cronica simpla descrie starea caracterizata de producerea unei spute
mucoase. Bronsita cronica mucopurulenta este caracterizata printr-o sputa purulenta
persistenta sau recurenta n absenta unui proces supurativ localizat, precum bronsiectazia.
Deoarece se poate asocia sau nu cu un grad de obstructie, evaluat prin intermediul capacitatii
vitale fortate, se distinge o noua subclasa, bronsita cronica obstructiva. Mai exista un subset
de pacienti care au bronsita cronica si obstructie, care asociaza dispnee intensa si wheezing la
inhalarea unor agenti iritanti sau n timpul infectiilor respiratorii acute. Acesti pacienti sunt
etichetati ca avnd astm infectios cronic sau bronsita cronica astmatiforma.
Deoarece reversibilitatea obstructiei cailor aeriene odata cu tratamentul
bronhodilatator si ameliorarea inflamatiei este considerabila, dar nu completa, si deoarece
apare hiperreactivitatea cailor respiratorii la stimuli nespecifici, se poate crea confuzia ntre
acest grup de pacienti si cei cu astm, care pot asocia obstructie cronica a cailor respiratorii
(diferentierea se face pe baza anamnezei si a starii clinice). Pacientul cu bronsita cronica
obstructiva are antecedente ndelungate de tuse cu expectoratie, cu aparitia mai trzie a
wheezing-ului, n timp ce pacientul astmatic, cu obstructie cronica, are un trecut ndelungat
cu wheezing, cu debutul recent al tusei cu expectoratie.

Ce este bronhopneumopatia obstructiva cronica?

Aceasta boala consta intr-un grup de boli pulmonare cronice (care au evolutie pe
termen lung) care determina ingreunarea respiratiei. In BPOC, fluxul de aer spre plamani si
din plamani inafara este partial blocat, determinand dispnee. Cu cat boala se agraveaza,
respiratia devine din ce in ce mai dificila, si activitatile zilnice pot deveni foarte greu de
indeplinit. Desi poate fi ameliorata, in momentul actual nu exista tratament care sa vindece
aceasta afectiune. Bronhopneumopatia obstructiva cronica este adesea o combinatie intre
doua afectiuni, si anume bronsita cronica si emfizemul.
In bronsita cronica, sediul inflamatiei este la nivelul bronsiilor. Inflamatia
ingusteaza bronsiile ceea ce determina dificultatea respiratiei. In aceasta boala, tusea este
cronica si productiva.
BPOC poate fi de obicei diagnosticata prin anamneza (discutia cu pacientul care
releva informatii despre simptome, dar si despre suferintele anterioare) si prin testele
funcionale pulmonare, cum ar fi spirometria. Medicul specialist va face examenul fizic
complet si poate recomanda radiografie pulmonara, pentru a releva alte suferinte sau boli
coexistente care pot agrava si pot face dificil tratamentul BPOC.

1
Diagnosticarea precoce a BPOC este foarte importanta. Cu cat mai repede se abandoneaza
fumatul si se evita factorii ambientali care contribuie la BPOC, cu atat este mai lenta
distrugerea cailor respiratorii si a plamanilor.
Bronhopneumopatia obstructiva cronica (BPOC) reprezinta un grup de boli
cronice, ireversibile care determina dispnee (dificultatea respiratiei, gafaiala) datorita faptului
ca aerul nu este expirat corespunzator din plamani. In timp, bronhopneumopatia obstructiva
cronica se agraveaza si poate duce la respiratie superficiala, afectare cardiaca si moarte. Cele
doua boli asociate in general cu BPOC sunt bronsita cronica si emfizemul. Ambele afectiuni
sunt cauzate de fumat.

In bronsita cronica, bronsiile (caile care transporta aerul spre plaman) sunt
inflamate, ceea ce determina ingustarea lor si aparitia dispneei. Simptomul caracteristic al
bronsitei cronice este tusea productiva (cu expectoratie de sputa).
In emfizem, tesutul pulmonar si alveolele (partile terminale ale bronsiilor, cele mai mici
componente ale sistemului respirator, numite si saci respiratorii) sunt afectate, blocand aerul
in interiorul lor. Aceasta determina scurtarea respitatiei, simptomul caracteristic al
emfizemului.

Se crede ca in afara fumatului, alti iritanti pulmonari (cum ar fi fumatul

pasiv, poluarea aerului, praful industrial, substante chimice volatile), inhalati o perioada
lunga de timp, contribuie la dezvoltarea bronhopneumopatiei obstructive cronice.
Bronhopneumopatia obstructiva cronica nu poate fi vindecata, dar poate fi
ameliorata si tinuta sub control. Singura metoda sigura de a incetini evolutia bolii este
abandonarea fumatului. Medicamentele pot reduce sau ameliora simptomele. Schimbarea
modului de viata, cum ar fiexercitiile fizice, exercitiile respiratorii si odihna, pot ameliora
simptomele acestei afectiuni.
Exacerbarile (agravarea) bronhopneumopatiei obstructive cronice constau in
scurtarea brusca a respiratiei, wheezing (respiratie haraitoare care poate fi auzita fie cu
stetoscopul fie cu urechea libera) si, posibil, tuse severa, seaca sau productiva. Exacerbarile
pot fi amenintatoare de viata si pot necesita spitalizare.

Tratament

Majoritatea cazurilor de bronsita au origine virala, prin urmare prezinta o durata

scurta si nu necesita niciun tratament in afara de cel menit sa reduca disconfortul
(simptomatic); antibioticele nu vor vindeca o infectie virala si pot conduce la o rezistenta a
bacteriilor la acestea. Medicatia recomandata in general consta in antiinflamatorii
nesteroidiene cum sunt acetaminofen, aspirina (nu trebuie administrata copiilor sub 18 ani

2
din cauza riscului crescut de sindrom Reye), ibuprofen care vor ajuta la scaderea febrei si
reducerea durerilor musculare (sau de gat).
Este important sa va odihniti si sa consumati lichide in cantitate
sporita deoarece febra conduce la pierderea de lichide corporala in mod rapid, iar secretiile
pulmonare se vor subtia si vor fi mai usor de eliminat cand bolnavul este bine hidratat (poate
fi de ajutor si un umidificator pntru a reduce iritatia bronsica). Uneori medicul poate
recomanda suprimante pentru tuse sub forma de sirop/comprimate (doar daca tusea va
afecteaza somnul, este fortata sau dureroasa si/sau persista mai mult de 2-3 saptamani) cum
sunt cele ce contin guaifenezina (Robitussin), cele care subtiaza secretiile (mucolitice) sau
dextrometorfan (Humex). Daca acestea nu sunt eficiente, exista variante mai puternice (cum
suntsteroizii cu administrare orala), deoarece suprimantele de tuse pot opri cercul vicios al
tusei cauzand iritatie suplimentara la nivelul bronhiilor (steroizii reduc inflamatia).
Medicamentele de tip bronhodilatator (sub forma de inhalator sau aerosoli) folositi de
obicei in tratamentul astmului pot ajuta prin deschiderea cailor respiratorii si la reducerea
wheezingului.
In cazul bronsitei cronice, scopul principal consta in reducerea expunerii la
factorii iritanti(in special la fumat, chiar fumat pasiv) si intr-o imunizare impotriva
infectiilor cu ajutorul vaccinurilor (cum sunt cel gripal sau pneumococic). Retineti ca in
cazul acestei forme de bronsita suprimantele de tuse nu sunt indicate, ci mai degraba
expectorantele pentru a elimina excesul de mucus (tusea reprezinta un mecanism natural de
aparare al organismului). Abordarea nonfarmacologica a bronsitei cronice include:
reablitare pulmonara, interventie chirurgicala de reducere a volumului pulmonar si chiar
transplant pulmonar. Inflamatia si edemul epiteliului respirator poate fi redus cu
ajutorulcorticosteroizilor inhalatori. Wheezing-ul si scurtarea respiratiei pot fi ameliorate
prin reducerea bronhospasmului (ingustare reversibila a bronhiilor mici din cauza contractiei
musculaturii netede) cu bronhodilatatoare: agonisti de receptori adrenergici (salmetrol) si
anticolinergice inhalatorii (bromura de ipratropiu). Se poate apela si la suplimentare cu
oxigen pentru a trata hipoxemia (prea putin oxigen in sange ce poate conduce la acidoza
respiratorie-dereglare a echilibrului acidobazic al organismului care se produce atunci cand
prin respiratie nu se realizeaza eliminarea bioxidului de carbon in cantitate suficienta).
Antibioticele pot fi necesare daca medicul suspecteaza o infectie bacteriana
(daca observati o creste a cantitatii de flegma sau a densitatii acesteia) sau daca bolnavii
sufera de probleme pulmonare cronice preexistente (pentru a preveni aparitia unei infectii
secundare). In cazuri rare se impune spitalizarea cand respiratia este greoaie si organismul
nu raspunde la medicatie (de obicei inaintea unei complicatii a bronsitei), fiind necesara si
administrarea de oxigen.
Tratamentele naturiste includ: lamaie, miere, ghimbir, frunze de dafin si
migdale. Fiecare din acestea dispune de proprietati care amelioreaza simptomele, insa este

3
bine sa va consultati cu medicul inainte de a le consuma. Studiile au constatat si faptul ca
renuntarea la fumat in cazul bronsitei cronice contribuie la incetinirea evolutiei bolii.
Kinetoterapia, folosind gimnastica respiratorie, are largi intrebuintari. Se
urmareste dezvoltarea respiratiei abdominale sau diafragmatice, care este mai economicoasa
decat ceea toracica. Spre exemplu, se umfla abdomenul, cu coborarea diagragmului, in
inspiratie si se retrage abdomenul cu urcarea diafragmului in expiratie.
Bronsita cronica este un sindrom clinic caracterizat prin tuse, insotita de
cresterea secretiilor bronsice, permanenta sau intermitenta, necauzata de o boala sau leziune
bronhopulmonara specifica. Simptomul principal este tusea, la inceput dimineata, ulterior
permanenta, insotita de expectoratie si este accentuata in anotimpul rece.
Fizioterapia in bronsita cronica:
Speleoterapia, practicata in saline realizeaza efecte favorabile prin atmosfera
locala, saturata in vapori de apa, saraca in particule de suspensie, cu concentratie mai mare
de ioni de calciu. Climatoterapia la munte si la mare are efecte favorabile datorita numarului
redus de alergeni din atmosfera.
Terapia ocupationala se bazeaza pe obtinerea unor efecte terapeutice, prin
exercitarea unor ocupatii sau profesii cat mai adecvate capacitatii functionale si dorintei
bolnavului.