Sunteți pe pagina 1din 15

In acest modul sunt descries notiunele de baza pentru intelegerea grupelor sanguine si

semnificatia lor in practica transfuzionala.


La sfarsitul acestei sesiuni participantii vor fi capabili sa:
1. Defineasca un sistem de grupa sanguina in functie de prezenta antigenelor pe
eritrocit.
2. Sa explice legea lui Landsteiner.
3. Sa enumere principalele structuri ale organismului in care sunt prezente
antigenele ABO.
4. Sa descrie relatia dintre antigenele H, ABO si Se.
5. Sa compare si sa diferentieze fenotipul A1 de A2.
6. Sa determine genotipul ABO posibil plecand de la fenotipul ABO
7. Sa descrie anticorpii sistemului ABO in functie de clasa de imunoglobulina,
semnificatia clinica.
8. Sa descrie regulile de compatibilitate transfuzionala in sistemul ABO
9. Sa defineasca termenul de donator universal si de primitor universal
10. Sa precizeze cum se determina si cum se valideaza o grupa sanguina
11. Sa enumere principalele erori tehnice la determinarea grupei ABO
12. Sa defineasca termenul de dubla populatie si metodele prin care se rezolva
acesta discordanta de grup sanguin.
Grupele sanguine
Termenul de grup sanguin este folosit pentru a caracteriza sngele unui individ n
funcie de prezena sau absena unui antigen pe suprafaa eritrocitelor acestuia.

Antigenele de grup sanguin sunt produsii genelor existente pe diferiti cromozomi. Din
punct de vedere biochimic antigenele de grup sanguin sunt fie proteine fie
carbohidrati, acesta diferenta determinand si deosebirile dintre diferite sisteme de
grupe sanguine.

In prezent, ISBT (International Society of Blood Transafusion), recunoaste un numar


de 36 de sisteme de grupe sanguine si de peste 600 de antigene.

Sistemele mai bine cunoscute sunt prezentate n tabelul urmtor:

Sisteme antigenice sanguine


Notaie Structura biochimica a Localizare
Nr. Nume clasic
(abreviere) antigenului cromozomial
01 ABO ABO N-acetilgalactozamin, galactoz 9
02 MNS MNS GPA / GPB (glicoforine A i B) 4
03 P P1 glicolipid 22
04 Rhesus Rh proteic 1
05 Lutheran Lu IgSF (proteic, imunogloguline) 19
06 Kell Kel glicoprotein 7
07 Lewis LE, Le fucoz 19
proteic (ECR, receptor pentru
08 Duffy Fy chimiokin i pentru Plasmodium 1
vivax i knowlesi)

1
09 Kidd JK proteic (transportor al ureei) 1
glicoproteic ("proteina benzii 3",
10 Digo DI 17
AE 1, transportor ionic)
proteic (AChE,
11 Cartwright YT 7
acetilcolinesteraz)
12 Xg XG glicoproteic X
13 Scianna SC glicoproteic 1
glicoproteic (fixat la membran
14 Dombrock DO prin fosfatidilinozitol glicozilat - 12
GPI)
15 Colton CO aquaporina 1 7
Landsteiner-
16 LW IgSF (proteic, imunoglobuline) 19
Wiener
C4a C4b (fraciuni ale
17 Chido/Rodgers Ch/Rg 6
complementului)
18 Hh H fucoz 19
19 Kx XK glicoproteic X
20 Gerbich Ge GPC / GPD (glicoforinele C i D) 2
glicoproteic (DAF sau CD55,
reglatoare a fracinilor C3 et C5 ale
21 Cromer Cro complementului, legat de 1
membran prin fosfatidilinozitol
glicozilat)
glicoproteic (CR1 ou CD35,
22 Knops Kn 1
fixator al complexelor Ag-Ac)
glicoproteic (CD44, posibil
23 Indian In 11
protein de adezivitate)
24 OK OK glicoproteic (CD147) 19
25 RAPH MER2 glicoprotein transmembranar 11
John Milton proteic (fixat la membran prin
26 JMH 6
Hagen fosfatidilinozitol glicozilat)
poliozid ramificat (I) sau
27 Ii I 6
neramificat (i)
28 globozid P glicolipidic 3
29 GIL GIL aquaporina 3 9

Datorit faptului c reacia antigen-anticorp la care particip antigenele de grup


sanguin i anticorpii lor specifici este una de aglutinare (se soldeaz cu aglutinarea
hematiilor) antigenele se mai numesc i aglutinogene, iar anticorpii i aglutinine.

n practica medical curent se testeaza de rutina sistemele AB0 i Rh dar prezinta


prezint importan transfuzionala si sistemele, Kell Dufffy, Kidd, MNSs, Lewis.

Importana grupelor sanguine rezid n indicarea compatibilitii sau incompatibilitii


dintre donator i primitor n cazul transfuziilor. Teoretic, compatibilitatea reprezint
situaia n care ntlnirea antigenului de pe hematii cu anticorpi specifici este exclusa.

2
Istoric

Austriacul Karl Landsteiner este considerat descoperitorul sistemului AB0, el primind


n 1930 Premiul Nobel pentru aceasta. Totui, cehul Jan Jansk a descris i el acelai
sistem n 1907, se pare, printr-o activitate independent de cea a lui Landsteiner.
Grupa AB (IV) a fost descris tot n 1907 de ctre Decastrello i Sturli.

Landsteiner i Alexander S. Wiener au descoperit i cellat sistem important de


antigene, Rhesus (Rh), n 1937 (rezultate publicate n 1940).

Sistemul AB0
Sistemul AB0 se caracterizeaza prin existena a dou antigene, notate A i B, i a doi
anticorpi specifici: (anti A) i respectiv (anti B). Landsteiner a observat o regul a
excluziunii reciproce, concretizat n faptul c indivizii care prezint pe eritrocite un
antigen nu au niciodat n plasm anticorpul omolog. Un individ poate avea unul,
ambele sau de nici unul dintre antigene. ntotdeauna exist anticorpul corespunztor
antigenului care lipsete, iar cnd sunt prezente att A ct i B, nu vor exista anticorpi.
Astfel, exist 4 grupe principale n sistemul AB0:

Grupa Grupa Aglutinogen Aglutinine


(Landsteiner) (Jansk) (antigen) (anticorpi)
0 I nu are i
A II A
B III B
AB IV A i B nu are
Antigenele (aglutinogenele) sistemului AB0
Antigenele A i B au o structur de baz comun, ele formndu-se astfel:

1. Un substrat mucopolizaharidic de baz este modificat, sub aciunea unei gene H,


prin adugarea unei molecule de L-Fucoz, rezultnd substana H, sau antigenul H,
comun pentru A i B. Este important de menionat faptul c substratul
mucopolizaharidic are structur comun cu cea a unui antigen specific
pneumococului. De fapt gena H codific o glicoziltransferaz, neaprat necesar
pentru a sintetiza att A ct i B.

2. Dac n genotip exist gena A, atunci aceasta determin i ea sinteza unei


glicoziltransferaze, care va determina ataarea la substana H a unui rest de N-acetil-
galactozamin, rezultnd astfel antigenul A.

3. Dac n genotip exist gena B, ea determin sinteza unei glicoziltransferaze care


ataeaz la substana H un rest de D-Galactoz, rezultnd antigenul B.

4. Dac genotipul cuprinde att gena A ct i gena B, relaia dintre ele este de
codominan, fenotipul rezultant prezentnd ambele aglutinogene, n cantiti
aproximativ egale, adic grupa sanguin AB.

3
Antigenele ABO au o larga raspandire in organism fiind localizate atat pe celulele
diferitelor organe, ficat, rinichi, inima dar si in forma solubila, in toate fluidele
organismului cu exceptia lichidului cefalo-rahidian. Secretia antigenelor A si B in
lichidele organismului este determinata de un alt sistem genetic Sese, prezenta genei
Se facand posibila determinarea antigenelor in stare solubila.
Antigenele ABO apar foarte devreme in viata intrauterina, la 5 6 saptamani, in
utero. Nou-nascutul are mai putine antigene de grup ABO fata de adult (200000
vs.600000). In plus fata de numarul scazut, antigenele ABO la nou-nascut nu sunt
suficient de dezvoltate din punct de vedere structural. De aceea, la determinarea
grupei sanguine a nou-nascutului, intensitatea reactiei in proba eritrocitatra poate sa
fie mai slaba si sa apara aspectul de dubla populatie.
Anticorpii (aglutininele) sistemului AB0
Sunt anticorpi (gamaglobuline, imunoglobuline) cu structur i origine obinuite, din
clasele IgM (anticorpi naturali) i IgG (anticorpi de tip imun). Cea mai mare parte
sunt IgM, si nu traverseaza bariera placentar. Mai sunt numiti i hemaglutinine sau
izohemaglutinine. De exemplu, anticorpii anti-A produsi de de un individ de grup B
contin in principal anticorpi IgM si o cantitate mica de IgG. AC naturali de tip IgM
sunt activi la 4-22C.

AC imuni de tip IgG sunt activi la 37C (deci pot traversa placenta). AC anti-A si anti-
B de tip imun apar la 10% din indivizii de grup O.

Este nc incert calea prin care un organism care nu a luat niciodat contact cu
antigenele de grup AB0 ajunge s sintetizeze aceti anticorpi. Datorita faptului ca
antigenele de grup sanguin au o structura biochimica similara cu acea a peretelui
bacteriilor care colonizeaza intestinul, este posibil ca sinteza anticorpilor sa se
datoreze stimularii date de aceste microorgansme.

Anticorpii ABO nu sunt detectati in sangele nou-nascutului pana la 3-6 luni. Titrul
maxim apare dupa 5 ani si se mentine crescut la adult. La varstnici sau in cazul
anumitor patologiii titru este scazut, ceea ce poate duce la dificultati in precizarea
grupei sanguine. Aceste situatii sunt mentionate in tabelul 1.

4
Tabel 1. Variatia titrului de anticorpi naturali in functie de varsta si patologie

Titru scazut de anticorpi naturali ABO

Varsta
- nou-nascut, varstnici
Patologie
-leucemia limfatica cronica
-hipogamaglobulinemia congenitala sau dobandita
- terapia imunosupresiva
-transplant de maduva hematogena
-mielomul multiplu
Anticorpii din sistemul ABO au proprietatea de a lega si activa complementul si de
aceea in cazulunei transfuzii incompatibile, produc hemoliza intravasculara a
eritrocitelor care au antigenul corespunzator. Datorita acestui fapt anticorpii
naturali ai sistemului ABO au semnificatie clinica transfuzionala si trebuie
obligatoriu determinati inaintea oricare transfuzii.

Importanta determinarii anticorpilor de tip imun.

In practica transfuzionala toti donatorii de GS O sunt testati pentru prezenta AC de tip


imun. Evidentierea prezentei lor defineste donatorul periculos. Transfuzia
compatibila nonizogrup nu se face cu sange provenit de la acesti donatori deoarece
AC de tip imun pot duce la accidente hemolitice.

Este important de asemenea de investigat prezenta AC de tip imun la gravida de grup


sanguin O care a procreat cu un partener de grup A, B sau AB. In acest caz potentialii
AC de tip IgG de la mama traverseaza placenta si pot produce la fatul de grup A, B
sau AB anemie hemolitica de la prima sarcina.

Genetica sistemului AB0


Trei alele sunt implicate n determinismul genetic al sistemului AB0: A, B i O.
Relaiile funcionale dintre ele sunt urmtoarele:

A i B sunt codominante, adic atunci cnd exist amndou caracterul


rezultat este intermediar, deoarece ambele gene funcioneaz n paralel.

A i B sunt dominante fa de O, adic atunci cnd O exist n genotip alturi


de A sau B va aprea caracterul corespunztor lui A sau respectiv lui B

Alela O este nefuncional, adic nu codific sinteza niciunei glicoziltransferaze.


Genotipul OO corespunde grupei O i se caracterizeaz prin prezena pe hematii a
antigenului H, nemodificat. Locusul alelelor menionate este situat pe cromozomul 9,
braul lung, banda 3, subbanda 4 (9q34).

Genotipurile posibile pentru fiecare fenotip sunt:

Grupa (fenotipul) Genotipuri posibile


O OO

5
A AA sau AO
B BB sau BO
AB AB
Asa dupa cum am mai amintit produsele genelor sunt reprezentate de enzime,
denumite glicoziltransferaze. Acestea au rolul de a transfera grupari de oligozaharide
(N-acetilgalactozaamina in cazul grupei A si D galactoza in cazul grupei B) pe
substratul H si de a converti acest substrat in antigenul corespunzator.
Fenotipul Bombay
Gena H, care condiioneaz sinteza antigenului H, precursorul comun al antigenelor A
i B, are o alel recesiv foarte rar, h, nefuncional. n cazuri extrem de rare, n care
apare genotipul hh, antigenul H nu mai este sintetizat, i implicit este imposibil
sinteza antigenelor A sau B, chiar dac genele respective exist. Individul n cauz are
snge de grup O fals (fenotip Bombay), notat 0h sau 0hh. Numele vine de la primul caz
documentat, al unei femei din Bombay.

Persoanele cu fenotip Bombay sintetizeaz anticorpi anti H i, dei la testrile uzuale


apar ca avnd grup 0, nu pot primi snge dect de la alte persoane cu fenotip
Bombay, deoarece grupa 0 adevrat are antigen H.

Fenotipul Cis AB

A fost evidentiat pentru prima data la o familie la care dintr-un parinte AB si unul O s-
a nascut un copil AB. In acest fenotip antigenul B este mai slab decit antigenul B
obisnuit, deci nu poate fi confundat cu grupa AB normala.

In aceasta situatie genele A si B, in loc sa fie situate in pozitie trans pe cei 2


cromozomi, apar pe acelasi cromozom in pozitie cis, formand o unitate genetica
particulara. Aceasta are proprietatea de a produce in acelasi timp o reactivitate de tip
A si de tip B. Aceasta unitate transmisa ca atare de-a lungul generatiilor defineste
fenotipul cis-AB. Fenotipul este mai frecvent in Japonia, iar in Europa a fost pus in
evidenta la 20 de familii. Fenomenul se explica printr-un crossing-over intragenic
intre genele A si B normale.

Frecvena alelelor i fenotipurilor AB0


In populatia alba grupa O si A sunt cele mai raspandite reprezentand 45% respectiv
40% din populatie. Urmeaza ca frecventa grupa B cu un procent de 10- 11%.
Frecventa grupelor sanguine difera in functie de grupul etnic in care se efectueaza
statistica, astfel grupele B si O sunt mai numeroase in populatia de culoare si asiatica
decat in populatia alba.

La romni, frecvena fenotipurilor este:

Grupa 0 34%
Grupa A 41%
Grupa B 19%
Grupa AB 6%
n populaia global, frecvenele sunt:

Grupa 0 46%

6
Grupa A 40%
Grupa B 10%
Grupa AB 4%
Subgrupe AB0
S-a constatat o lips de omogenitate mai ales la grupa A n privina afinitii pentru
anticorpii specifici anti-A (sau .). S-au descris astfel mai multe subgrupe A: A1, A2,
A3, A5,... Am, Aq, Ad, Ax. Subgrupa A1 este grupa A clasic.

Existena acestor subgrupe se datoreaz unor alele diferite A. Cu ct indicele


subgrupei este mai mare, cu att capacitatea de sintez a antigenului A este mai mic,
rmnnd i o cantitate de antigen H neconvertit n A. Rezult deci fenotipuri
intermediare ntre A i 0, cu hematii de grup A ce prezint i antigen H, specific
grupei 0. Subgrupele cele mai frecvente sunt A2 i A3.

Deoarece reactia cu anticorpii anti-A este mai slaba in cazul subgrupelor acestea mai
poarta denumirea si de grupe slabe.

Antigenele grupelor slabe prezinta atat modificari cantitative, numarul antigenelor per
eritrocit fiind de 2-8 ori mai mic decat in cazul grupei A, cat si modificari calitative,
structura antigenelor slabe fiind liniara iar cea a antigenelor normale fiind ramificata.

La determinarea grupei sanguine, reactivii hemotest anti-A recunosc atat eritrocitele


A1 cat si A2, reactia cu eritrocitele A2 fiind mai slaba. Diferenta dintre cele 2 grupe
poate fi facuta din punct de vedere serologic numai cu reactivul cunoscut sub
denumirea Dolichos biflorus (lectina). Lectina reactioneaza numai cu eritrocitele A1
nu si cu cele A2. Lectina nu este folosita in testarea de rutina a donatorilor si a
primitorilor ci numai pentru rezolvarea acestei dificultati de grupaj sanguin, prin
identificarea subgrupelor A.

De asemenea un alo-anticorp anti-A1 poate fi identificat intr-un procent de 1-8% in


cazul indivizilor A2 si intr-un procent de 22-35% in cazul indivizilor A2B. Transfuzia
in cazul acestor indivizi se face cu concentrat eritrocitar de grup O fara hemolizine si
cu plasma AB. De asemenea se poate face cu sange de grup A2 sau A2B daca acesta
este disponibil in banca de sange.

In concluzie clasificarea subgrupelor A se face in functie de urmatoarele aspecte:

- intensitatea reactiei de aglutinare a eritrocitelor cu reactivii hemotest anti-A si


antiAB

- prezenta sau absenta anticorpului anti-A in ser;

Aglutinarea slaba sau prezenta dublei populatii sau chiar lipsa aglutinarii cu reactivul
anti-A reprezinta elementul cheie in recunoasterea acestor subgrupe. Reactivii
monoclonali care sunt folositi in prezent in laboratoarele din centrele de transfuzie
sanguina recunosc aceste antigene slabe.

Subgrupele B

7
Sunt mult mai putin frecvente decat in cazul subgrupelor A. Criteriile pentru
recunoasterea si diferentierea subgrupelor B sunt similare cu cele pentru subgrupele
A. In mod caracteristic aceste eritrocite prezinta o reactie slaba sau absenta cu serul
hemotest anti-B.

Importanta identificarii subgrupelor la donatorii de sange

Chiar daca determinarea subgrupelor are un interes practic redus datorita frecventei
scazute in populatie, este important ca acestea sa fie identificate in cazul donatorilor
de sange. Etichetarea gresita a unui donator cu grup A slab ca fiind O duce la
administrarea unitatii de component sanguin la un primitor O. Ca urmare primitorul
poate sa dezvolte o reactie hemolitica datorita conflictului imunologic care apare intre
anticorpii anti-A prezenti la primitor si antigenul A (slab) prezent pe eritrocitele
transfuzate.

Compatibilitate
Problema compatibilitii se pune atunci cnd se dorete realizarea unei transfuzii
sanguine. Clasic, n sistemul AB0, exist noiunile de donator universal (cu referire la
grupa 0, care nu are aglutinogene) i de primitor universal (cu referire la grupa AB,
care nu are aglutinine). Ele nu sunt ns utile dect pentru transfuzii cu volum redus
de snge integral, mai mic de 500 ml. n cazul transfuziei a peste 500 ml, se folosete
exclusiv snge izogrup, adic de aceeai grup cu a primitorului. Aceasta pentru c,
dei de exemplu grupa 0 nu are aglutinogene, are totui aglutinine. Acestea devin de
ajuns de diluate n sngele primitorului pentru a nu da reacii sesizabile, dar la volume
mari contactul lor cu antigenele unui primitor de grup A, B sau AB poate determina
distrugerea intravascular a eritrocitelor.

n afar de sistemul AB0, n cazul unei transfuzii este obligatoriu s se in seama i


de grupa Rh(D). Sngele Rh(D)+ poate fi primit doar de indivizi Rh(D)+, pe cnd cel
Rh(D)- se poate administra la Rh(D)- i Rh(D)+ fr nici o problem, deoarece n
sistemul Rh nu exist anticorpi n absena factorului antigenic. Este de menionat c
totui, teoretic, indivizii Rh(D)- ar putea primi o dat n via snge Rh(D)+, urmnd
ca dup aceea s dezvolte anticorpi antiRh. Aceast variant este ns evitat cu mare
atenie n practic, deoarece poate duce la erori ulterioare cu consecine grave.

n concluzie transfuzia se poate face cu snge compatibil izogrup, atunci cnd se


respect grupa de snge ABO, Rh(D) a primitorului, sau cu snge compatibil
nonizogrup, de exemplu pacient de grup A care primeste snge de grup O.

n cazul transfuziei de masa eritrocitara compatibilitile sunt rezumate n urmtorul


tabel:

Compatibilitate AB0/Rh pentru masa eritrocitara

Grupa Poate fi transfuzat la Poate primi de la


0- 0-, 0+, AB+, AB-, A+, A-, B+, B- 0-
0+ 0+, A+, B+, AB+ 0-, 0+

8
A- A-, A+, AB-, AB+ A-, 0-
A+ A+, AB+ A-, A+
B- B-, B+, AB-, AB+ B-, 0-
B+ B+, AB+ B-, B+
AB- AB-, AB+ A-, B-, 0-, AB-
AB+ AB+ A-, A+, B-, B+, 0-, 0+, AB-, AB+
Pentru tranfuzia de plasm (care nu poate conine nici un fel de antigene, indiferent de
grupa donatorului, dar poate conine anticorpi) compatibilitatea nu mai ine cont de
Rh, ci doar de AB0. Aceasta doar dac s-a exclus posibilitatea ca un donator Rh(D)-
s fi venit la un moment dat n contact cu snge Rh(D)+. n practic, fiecare ar are
reglementri oficiale cu privire la aceast problem. n Romnia, se evit pe ct este
posibil transfuzia de plasm la o grup Rh diferit.

Compatibilitate AB0 pentru plasm


Grupa Poate dona la Poate primi de la
0 0 A, B, 0, AB
A A, 0 A, AB
B B, 0 B, AB
AB A, B, 0, AB AB

Exist numeroase alte sisteme antigenice pe elementele figurate ale sngelui. Numrul
fenotipurilor posibile, lund n calcul toate aceste sisteme, este de ordinul miliardelor.
Transfuzia este totusi posibil, far consecinte negative pentru pacient, deoarece nu
toate sistemele au important transfuzional.

9
Tehnica de determinare a grupei sanguine n sistemul ABO prin macrometoda

PRINCIPIU
1. Sistemul ABO se caracterizeaza prin prezenta antigenelor de grup sanguin pe
eritrocit si a anticorpilor naturali antitetici in ser. De aceea diagnosticul de grup
sanguin se face prin efectuarea concomitenta a celor 2 probe complementare, proba
eritrocitara si proba serica. Principiul metodei de determinare a GS este reactia
antigen-anticorp cu aparitia aglutinarii.
2. Reactivii utilizati trebuie sa fie conformi cu specificatiile tehnice definite de
reglementarile in vigoare si validati de INHT.

PROBA ERITROCITARA (Beth Vincent) const n punerea n contact a


hematiilor de testat (pacient) cu serurile hemotest, anti AB, anti-B, anti-A.
Se citeste reactia notnd prezenta sau absenta aglutinrii.
Aglutinarea apare rapid datorita aviditatii crescute a anticorpilor din serurile hemotest.
Intervalul de timpul dupa care se citeste reactia si intensitatea aglutinarii sunt
specificate in recomandarile producatorului de ser hemotest.

PROBA SERICA (Simonin) const n punerea n contact a serului de testat cu


hematii test, de grup O, A, B.
Se citeste reactia notnd prezenta sau absenta aglutinrii.
In proba serica aglutinarea apare mai lent datorita aviditatii mai scazute a anticorpilor
din serul uman.
Intensitatea aglutinarii se noteaza dupa un scor cuprins intre 0-4, in care 0 reprezinta
absenta aglutinarii iar 4 aglutinare intensa.
Efectuarea celor 2 probe, eritrocitara si serica, reprezinta o determinare de grup
sanguin. Pentru a putea valida gupa sanguina trebuie efectuatae 2 determinari, din 2
probe diferite, recoltate in 2 momente diferite si efectuate de catre 2 asistenti (regula
lui 2).

INTERPRETARE
Prezenta aglutinarii in proba eritrocitara si a aglutinarii sau hemolizei in proba serica
constituie un rezultat pozitiv. Pentru a fi considerata pozitiva, intensitatea reactiei
trebuie sa fie de 3+ sau 4+.

BETH VINCENT SIMONIN


Anti-AB Anti-A Anti-B O A B Grup
sanguin
- - - - ++++ ++++ O
++++ - ++++ - - ++++ A
++++ ++++ - - ++++ - B
++++ ++++ ++++ - - - AB

VALIDAREA ANALITICA A GRUPEI SANGUINE CONSTA IN:


1. Rezultate conforme ale controlului de calitate al reactivilor
2. Absenta dublei populatii

10
3. Absenta discordantei dintre proba Beth Vincent si proba Simonin
4. Absenta discordantei cu rezultatele anterioare
Pentru a valida GS trebuie indeplinite cumulativ toate conditiile mentionate.

Martorii si semnificatia lor


In cazul in care, la efectuarea grupei sanguine ABO, se constata o discordanta intre
proba eritrocitara si proba serica, trebuie efectuati cei 3 martori: auto, AB si allo.
Martorii sunt utili pentru orientarea diagnosticului.
Martorii se efectueaza dupa cum urmeaza:
-martorul auto: 1 pic. ser individ + 1 pic. eritrocite individ
Interpretare: daca este negativ = absenta autoanticorpilor activi la temp. camerei
-martorul AB: 1 pic. ser AB + 1 pic. eritrocite de testat
Interpretare: daca este negativ = absenta fenomenului de poliaglutinabilitate (apare in
septicemii)
-martorul allo: 1 pic. ser de testat + 1 pic. eritrocite test O
Interpretare: daca este negativ = absenta aloanticorpilor iregulari activi la temperatura
camerei

Recunoasterea si rezolvarea dificultatilor de grup sanguin


Cum recunoastem ?
Dificultatile apar atunci cand la determinarea unui grup sanguin apar urmatoarele
aspecte :
- intensitatea aglutinarii mai scazuta decat normal ( normal aceasta trebuie sa fie
de 3+ , 4+ in BV si de 2+, 4+ in Simonin) ;
- dubla populatie eritrocitara, adica prezenta aglutinatelor pe fond rosu de eritrocite
neaglutinate;
- discordanta intre BV si Simonin caracterizata fie prin :
- absenta aglutinarii acolo unde trebuie sa apara in mod normal ; ex. la un grup
O lipseste aglutinarea cu eritrocitele A si B in Simonin
- prezenta aglutinarii acolo unde nu ar trebui sa apara ; ex. aglutinare in toate
picaturile atat in BV cat si in Simonin
Ce facem ?
Nu punem diagnosticul de grup sanguin pana nu aflam cauza dificultatii si nu o
rezolvam.

11
Cum rezolvam ?
Primul pas in identificarea unei dificultati este acela de a identifica motivul, cauza
acesteia. Cauzele pot fi urmatoarele :
- tehnice
- legate de o situatie patologica a pacientului/donatorului
Dificultati tehnice
Erorile tehnice pot fi sursa dificultatilor in determinarea GS (tabel 2). Acestea pot fi
clasificate in :
- erori de identificare si de completare a documentatiei
- probleme datorate reactivilor si echipamentelor
- erori ale procedurilor standard sau ale instructiunilor de lucru
Tabel 2
Ghid pentru investigarea erorilor tehnice in determinarea ABO
Erori in identificarea documentelor, verificam daca:
- Eprubete sunt corect inscriptionate
- rezultatele sunt corect completate
- interpretarea este corecta si inregistrata corect
Probleme datorate reactivilor si echipamentelor
- controlului de calitate a reactivilor efectuat zilnic este satisfacator
- inspectia reactivilor pentru contaminare si hemoliza
- timpul de centrifugare si calibrarea echipamentelor este in regula
Erori ale procedurilor standard sau ale instructiunilor de lucru
- procedurile respecta instructiunile producatorului
-verificati in ce etapa de lucru ati folosit reactivii
- suspensiile eritrocitare sunt in concentratie corecta

Pentru solutionarea erorilor tehnice, poate fi necesara recoltarea unei probe noi sau
spalarea eritrocitelor de 3 ori inainte de repetarea testarii. Daca discordanta persista
dupa repetarea testarii atunci poate fi suspicionata o situatie patologica legata de
pacient.
Dificultatile care apar ca urmare a unei situatii patologice a pacientului sunt rezumate
in tabelul 3.
Aceste discrepante sunt de 2 feluri:
- discrepante care apar in proba eritrocitara
- discrepante care apar in proba serica

12
Tabel 3
Dificultati de grup sanguin
Apar in proba eritrocitara Apar in proba serica
Extra-antigene Extra-anticorpi
Fenotipul B dobandit Un subgroup cu anti-A1
Fenotipul B(A) Aloanticorpi la rece
Poliaglutinabilitatea Aglutinine la rece
Rulouri Rulouri
Antigene slabe sau lipsa
Anticorpi slabi sau absenti
Subgrupe ABO Nou-nascut
Patologie hematologica Varstnici
Situatii patologice
Dubla populatie
Transfuzia compatibila izogrup
Transplant de cellule stem
Fenotipul A3

Pentru a stabili in care dintre probe este discordanta trebuie sa observam intensitatea
aglutinarii. Cele mai frecvente dificultati de determinare a grupei sanguine intalnite in
laboratorul de imunohematologie se datoreaza prezentei grupelor slabe sau a absentei
anticorpilor in proba serica.
Exemple de dificultati de grup sanguin
1. Fenotipul B dobandit reprezinta un caz tipic de antigen eritrocitar dobandit
La efectuarea grupei sanguine obtinem urmatoarea configutatie :
Eritrocite pacient+ser hemotest Serul pacientului + eritrocitele test
Anti-A Anti-B A1 B
4+ 1+ 0 4+

Evaluarea rezultatelor:
- Aglutinarea eritrocitelor cu serul anti-A este puternica (4+)
- Aglutinarea eritrocitelor cu serul anti-B este mai slaba decat normal (1+). Din
proba eritrocitara reiese ca pacientul ar fi de grup AB.
- La testarea serului reactia este tipica pentru grupa de sange A.
Concluzie
Aceasta configuratie este tipica pentru indivizii cu fenotip B dobandit, in care
individul de grup A are pe suprafata eritrocitului un extra antigen B.
Explicatii
Fenotipul B dobandit apare la indivizii de grup A cu afectiuni de colon, de obicei
cancere suprainfectate si septicemie cu gram-negativi. Aceste bacterii contin o enzima

13
numita deacetilaza care altereaza gruparea imunodominanta a grupei A si anume N-
acetil galactozamina, indepartand gruparea acetil. Din aceasta actiune rezulta
galactozamina care se aseamana D-galactoza, gruparea imunodominanta a grupei B si
care reactioneaza cu reactivul anti-B.
Rezolvarea dificultatii
- se cer relatii in clinica despre diagnosticul si istoricul pacientului
- se efectueaza martorul auto - serul pacientului cu propriile eritrocite. Acesta este
negativ in acest caz
- se testeaza eritrocitele pacientului cu ser hemotest anti-B monoclonal de la un alt
producator care specifica faptul ca nu reactioneaza cu eritrocite cu fenotip B dobandit.
Cum transfuzam acesti pacienti?
Transfuzia se face cu CER de grup A.

2. Dubla populatie
Definitie: prezenta de hematii aglutinate pe fondul rosu de hematii neaglutinate.
Aspectul de dubla populatie se verifica la microscop.
Cauze:
1. Transfuzie compatibila nonizogrup (ex. Pacient cu GS A transfuzat cu CER GS O)
sau transfuzie incompatibila (ex. Pacient cu GS O transfuzat cu CER GS A)
2. Grupe slabe ( Se va testa esantionul de GS cu ser anti-H)
3. Hemopatii maligne antigenele de GS pot fi alterate
4. Transplant de maduva incompatibil in sistemul ABO
5. Poliaglutinabilitate (se va testa cu seruri anti-T)
Atitudine:
-se consemneaza in registru prezenta dublei populatii cu +/-
-se cer informatii de la medicul curant si de la pacient cu privire la: transfuzii
anterioare, diagnostic (hemopatie)
1. Transfuzia compatibila sau incompatibila
Dubla populatie se mentine atata vreme cat exista in circulatie eritrocitele transfuzate.
2. Grupe slabe:
Se testeaza esantionul la care s-a constatat prezenta dublei populatii si la care s-a
infirmat transfuzia compatibila sau incompatibila cu ser anti-H.
Grupele A1, A1B, B, nu reactioneaza (aglutineaza) cu ser anti-H, in timp ce toate
variantele antigenice slabe, A2, A2B, A3, Ax etc, reactioneaza cu serul anti-H.

14
Beth Vincent Simonin
O A B O A1 A2
H B
A1 +++ - +++ - - - - +++
A2 ++/-- - +/- + - +* - +++
* in 5-10 % din cazuri pot sa apara Ac anti-A1
* alta metoda pentru evidentierea anti-A1: se incubeaza la 37C timp de 30
minute
Serul pacientului cu eritrocite A1 papainate.

Transfuzia pacientului de GS cu varianta antigenica slaba


Va fi transfuzat cu CER de GS O fara hemolizine.
3.Hemopatii maligne
Anumite hemopatii maligne sunt insotite de slabirea antigenelor prezente pe
eritrocitele produse de clona leucemica. In cazul in care boala intra in remisiune,
antigenele eritrocitare pot reveni la normal.
Transfuzia in acest caz poate face cu sange izogrup sau cu CER O fara hemolizine.
4. Poliaglutinabilitatea
Definitie
Aglutinarea hematiilor unui subiect de serurile umane compatibile in sistemul ABO.
Martorul AB este pozitiv. Cauzele acestui fenomen sunt fie genetice (antigenul este
anormal), fie infectioase (antigenul criptic este evidentiat de catre enzimele
bacteriene). Antigenele sunt recunoscute de anticorpi specifici, prezenti in majoritatea
serurilor umane. Aglutinarea poate sa nu apara daca se folosesc seruri hemotest
monoclonale de origine murina.
In practica, antigenele criptice sunt puse in evidenta de o patologie infectioasa (T sau
B dobandit).

15

S-ar putea să vă placă și