In istoria sa ,Wincklemann a dat de bine cunoscute restaurari cu noi caracterist

ici care nu ar fi existat in lumea antica.

El facea referire la un scriitor care voia sa demonstereze cum caii erau potcovi
ti in trecut, dar argumentul sau avea la baza o statuie "laudabila" in palatul M
attei,
fara a observa ca picioarele au fost restaurate de un sculptor mediocru.
in cateva cazuri fragmente din original au fost folosite pentru a produce 2 stat
ui.Pentu a evita confuzia ,Wincklemann a recomandat ca cel putin in publicatii
integrarea ar trebui fie aratata pe placutele de cupru , fie indicata in descrie
ri.
Recomandarile sale la tratamentul sculpturii au fost mai departe dezvoltate de B
artolomeo Cavaceppi, cel mai activ sculptor restaurator in Roma,cu clienti in
toata Europa.Cavaceppi a publicat restaurarile sale, si a aratat care erau part
ile restaurate si care erau cele antice, daca nu era evident din desene.
Inainte de toate ,el afirma ,ca restauratorul trebuie sa aiba o buna cunoastere
a istoriei artei si mitologiei, obtinuta prin consultarea expertilor in aceste
domenii, pentru intelegerea a ce "atribute" au fost folosite initial.Oricum, can
d esti in dubii este ami bine sa expui statuia fara sa o completezi , pentru ca
un cunoscator poate se va gasi intr-o zi ,cum de multe ori s-a intamplat,ceea c
e acestea erau cu adevarat.
In al doilea rand ,noi parti trebuiau sa fie facute din acelasi tip de marmura c
a si sculptura originala si cu respect pentru originalele intentii artistice .
Cvaceppi a scris :
Munca unui restaurator nu consta in a sti cum sa faci un brat frumos , un cap fr
umos, un picior frumos, dar consta in a sti cum sa imiti ,trebuie sa spun,
sa continui maniera si experienta sculptorului antic al statuii la toate partile
noi adaugate. Daca vad ca o adaugare facuta la o statuie deja mutilata ,chiar
cu un studiu precis, sa spunem de un Michelangelo, dar cu intentia de a corecta
insuficientele, ,fie ele reale sau pretinse, ale originalului sculptor , mai
degraba decat imitarea acestuia, voi lauda specularea partilor aditionale pentr
u ceea ce sunt ei insisi ,nu restaurarea.
In al treilea rand ,Cvaceppi a subliniat ca atunci cand reparatii erau facute,ac
estea trebuiau sa fie ajustate in concordanta cu suprafta sparta a originalului
;statuia originala nu trebuie in nici un caz sa fie lucrata pentru a se potivi c
u noile parti. El de asemenea empatiza , la fel ca Winckelmann,faptul ca tinta
restaurarii era educationala; in primul rand nu trebuia sa induca privitorul in
eroare in timp ce studiaza originala opera de arta. Daca noi piese erau lasate
incomplete , suprafetele taiate nu erau facute drepte ,ci erau neregulate ca in
vechile statui.El dadea atentie in special tratarii suprafetei vechii statui.
Suprafetele ,a scris el, erau des prea corodate de distrugerea timpului,