Sunteți pe pagina 1din 19

PROIECT SISTEME MECATRONICE SI ROBOTICE

ASISTIVE

PROTEZA DE PICIOR

Facultate: Ingineria si Managementul Sistemelor Tehnologice

Specializare: Echipamente pentru Terapii de Recuperare

Profesor indrumator: Dr.ing. Tiberiu DOBRESCU

Studenta: Andreea Maria PRODESCU


Proteza de picior

1. Scurt istoric

Protezele au fost mentionate din cele mai vechi timpuri. Cea mai vechie mentiune este
despre regina Vishpala intr-un manuscris numit Rigveda. Egiptenii au fost insa pionierii
acestei idei de protezare asa cum arata degetul de lemn gasit intru-n cadavru.

O meniune timpurie a unei proteze vine de la istoricul grec Herodot, care spune
povestea lui Hegesistratus, un divin grec care si-a taiat propriul picior ca s scape de rpitorii
si spartani i l-a nlocuit cu unul din lemn.

Prima utilizare a unui dispozitiv protetic a fost confirmata in anul 2000 si dateaza din
anul 950-710 .Hr. Cercetatorii patologi au descoperit o mumie din aceast perioad ngropata
n necropola egipteana in Teba care posed un deget mare artificial. Aceasta proteza constnd
din lemn i piele, a prezentat dovezi de utilizare. Cnd a fost reprodusa de inginerii bio-
mecanici n 2011, cercetatorii au descoperit ca aceasta proteza a permis purtatorului s
mearg att descul cat i n sandale stil egiptean.

Fig.1.1. Degetul mare este sculptat din lemn i este ataat la picior de un ambalaj de piele
cusut.

n timpul renascentist, protetica se dezvolta si trece la utilizarea de fier, oel, cupru, si


lemn. Protetica funcionala a nceput s isi fac apariia n 1500 pana atunci aceasta avea rol
estetic.
Fig.1.2. Mn de fier ce a fost deinut de Gtz von Berlichingen (1480-1562)

mbuntirea chirurgiei de amputatie si design protetic a venit din minile


lui Ambroise Par.

Primele proteze de genunchi controlate cu microprocesor au devenit disponibil la


nceputul anilor 1990. Acestea au fost lansate de Chas. A. Blatchford & Sons, Ltd., in Marea
Britanie, n 1993 i a fcut mersul pe jos cu proteze sa se simta si sa arate mai natural. O
versiune mbuntit a fost lansat in 1995 sub numele Intelligent Proteza Plus. Blatchford
lansat un alt tip de proteza, Adaptive Prosthesis, n 1998. Proteza adaptiva utiliza comenzi
hidraulice, controale pneumatic, i un microprocesor.

2. Generalitati

In medicina, o proteza este un dispozitiv artificial care nlocuiete o parte a corpului


lips, care poate fi pierdut prin traume,tumori, boli, sau defecte congenitale.

Motivele amputarilor chirurgicale pot fi clasificate n patru categorii majore:


traumatisme, boli, tumori, i defectele congenitale [1].

Amputari rezultate din traumatisme la nivelul membrelor sunt de obicei rezultatul unor

-vtmari fizice, de exemplu urmari ale unui accident;

-leziuni termice din cauza unui membru expus la temperaturi extreme, cald sau rece;

- infecii, cum ar fi cangrena [2].

Proteza unei persoane trebuie s fie proiectata i asamblata n funcie de aspectul


pacientului i necesitile funcionale.

Exista mai multe tipuri de proteze:


1. Proteze extra-orale acestea fiind cele craniofaciale. Protezele extra-orale sunt
mprite n hemifacial, auricular (ureche), nazal, orbitale i oculare .

2. Proteze intra-orale includ protezele dentare, cum ar fi protezele obturatoare , i


implanturile dentare .

3. Proteze ale gtului si laringelui.

4. Proteze ale trunchiului sunt protezele mamare care pot fi fie simple sau bilaterale.

5. Proteze de extremitati si anume proteze de extremitati superioare si proteze de


extremitati inferioare.

Protezele de extremitati superioare sunt folosite in diferite niveluri de amputare:


dezarticularea umrului, proteze transhumerale, dezarticularea cotului, proteza transradiala,
dezarticularea ncheieturii minii, de mn plin, de mn pariala, de deget, parial de deget.

Protezele de extremitati inferioare ofer nlocuiri in diferite nivele de amputare.


Acestea includ dezarticulare sold, proteze transfemoral, dezarticulare genunchi, proteze
transtibiala, amputare Syme, de picior, de picior pariala, i de picioare. Cele dou
subcategorii principale de proteze sunt transtibiala i transfemurala

O protez transfemorala este un membru artificial care nlocuiete un picior lips mai
sus de genunchi. Amputatiile transfemorale pot avea un timp foarte dificil de recastigare a
micarii normale. n general, o persoana cu amputatie transfemorala trebuie s utilizeze
aproximativ 80% mai mult energie pentru a merge dect o persoan cu dou picioare ntregi.
Aceasta se datoreaz complexitii n micare asociate cu genunchiul. n modele mai noi si
mai imbunatatite, hidraulice cu fibra de carbon, cu legturile mecanice, motoare,
microprocesoare pentru computere, i combinaii inovatoare de aceste tehnologii sunt folosite
pentru a oferi mai mult control utilizatorului.

La aceste proteze membrul este de obicei fixat intr-o usoara flexie si aductie, pentru a
intinde extensorii si abductorii soldului, oferindu-le astfel, un avantaj mecanic.

Exista mai multe optiuni in ceea ce priveste protezarea transfemurala :

- optiuni de fixare prin suspendare (aspiratie, curea, bandaj elastic sau banda pelvica)

- optiuni de constructie a genunchiului ( un singur ax sau frictiune constanta, control


de atitudine sau genunchi de siguranta, policentric, controlat pneumatic, fixat sau controlat
hidraulic)

O protez transtibiala este un membru artificial care nlocuiete un picior lips mai jos
de genunchi. Un amputat transtibial este de obicei capabil s-i rectige circulaie normal
mai uor dect cineva cu o amputare transfemoral, datorit n mare parte pastrarii
genunchiului, care permite micarea mai uoar.

La acest tip de proteza soclul conecteaza membrul rezidual cu restul protezei si joaca
un rol foarte important in transferul greutatii corporale catre pamant.
Greutatea trebuie distribuita pe toata suprafata, in mai multe puncte, nu doar in zona
proeminentei osoase. Astfel sunt folosite insertii din poliuretan pentru a proteja membrul de
zgarieturi, desi acestea pot atenua contactul dintre membru si proteza, reducand
proprioceptivitatea [1].

Functiile unei proteze de picior

Protezarea membrelor amputate nu urmareste numai scopul intregirii corpului pentru a


il face cat mai apt de reluarea unei vieti normale, ea are concomitent mai multe functiuni:

-functia pasiva

-functia activa

-functia emotionala

-functia economica

-functia sociala

Functia pasiva: functia care permite membrului protezat realizarea unor anumite
sarcini, dar care nu permite o manevrare activa a dispozitivului (protezele pasive de membru
superior, de amputatie partiala a mainii, degetelor).

Functia activa: functia care imita sau permite organismului de a efectua o activitate
cu ajutorul de protezei (de exemplu: proteza bionica, proteza de membru inferior, unele
proteze de amputatie partiala a mainii si chiar unele proteze ale degetelor).

Functia emotionala: funcia care permite pacientilor sa depaseasca trauma emotionala


asociata cu deficitul functional. Aceasta funcie a fost anterior trecuta cu vederea, dar este in
prezent recunoscuta de catre comunitatea medicala. Aproape toate protezele sunt capabile de a
satisface aceast necesitate.

Functia economica: functia care permite pacientilor sa profite de oportunitati care pot
fi, sau par a fi, inchise pentru persoanele cu amputatie. Cele mai multe proteze din categoriile
functionale sunt capabile s ndeplineasca aceasta nevoie. Protezele care permit actionarea
unor dispozitive mecanice, a unei tastaturi, sau a schimbatorului de viteze al unui autoturism,
sau care permit purtatorului sa conduca un interviu, sa faca o prezentare, sau sa apara intr-un
spectacol, indeplineasc aceasta functie.

Functia sociala: functia care permite pacientilor sa-si dezvolte viata sociala pe care si-
o doresc. De-a lungul timpului, aceasta functie a fost subestimata. Cu toate acestea,
importanta acestei functii este critica pentru toate persoanele ce au suferit de o amputatie.
Pentru ca unele protezele arata atat de real si imita atat de bine organismul uman, ele ofera un
nivel de confort si incredere care permit persoanel purtatoare o reinsertie mai usoare in
societate si colectivitatea restransa [2].
Etape in aplicarea protezei

Aplicarea unei proteze n mod corect se face n trei etape succesive:

Prima etap, proteza de spital (temporar) confecionat i aplicat chiar pe masa de


operaie (n primele 24 de ore) sau in primele 2-3 zile de la amputaie.

Aceast protezare precoce, la amputaiile pe teren neischemic (ca urmare a unui


traumatism, formaiuni tumorale etc) se poate face imediat, atunci cnd circulaia sangvin la
nivelul bontului de amputaie este bun i factorul septic absent. In cazul protezarii unui
membru inferior, proteza de spital aplicat imediat, este simpl, confecionat artizanal fie din
2-3 fee gipsate care "mbrac" bontul, fie exclusiv din gips, aplicat peste pansamentul steril,
fixat prin patru lame metalice ce realizeaz un pilon" metalic, ce se prelungete cu un tub de
aluminiu/pilon din metal pentru realizarea sprijinului, care se termin cu un dop de cauciuc.
Punctele de sprijin ale protezei pe bont trebuei alese la distan de liniile de sutur. Dup 5-7
zile este necesar refacerea prii din gips datorit modificrii dimensiunii bontului.

La amputaiile pe teren ischemic cronic i cu att mai mult la bolnavii diabetici,


aceasta protezare se poate face numai dup cicatrizarea definitiv a tegumentelor (la circa 15-
20 de zile de la operaie). Riscul mare de infecie i de ischemie a bontului oblig la o
supraveghere continu postoperatorie a acestuia, ceea ce contraindic att aplicarea acestei
proteze provizorii de spital, ct i a bandajului gipsat.

Avantajele protezrii de spital sunt numeroase:

- permite ortostatismul i mersul imediat n ziua urmtoare interveniei, adic


redobndirea ct mai precoce a ambulaiei;

- efect benefic asupra troficitii, a cicatrizrii rapide, reducnd timpul de spitalizare;

- evit escarele de decubit;

- reduce apariia complicaiilor precoce ale bontului (edemul, contracturile);

- bontul de amputaie i ntregul corp se vor adapta mai repede noilor condiii de
micare;

- prevenirea apariiei tulburrilor de echilibru;

-permite reluarea locomoiei avnd i un efect psihologic pozitiv;

-scurtarea timpului total de recuperare.

A doua etap se situeaza la 3-6 sptmni de la amputaie, cand se monteaza o noua


proteza provizorie, executat dup un mulaj, cu un manon i cup. De regula, proteza este
confecionat din material plastic, manonul mbrcnd perfect bontul. i aceasta presupune
schimbarea manonului datorit procesului de remodelare prin care trece bontul care i
modific circumferina. Cu aceast protez se urmrete maturarea bontului, fiind cel mai bun
mijloc terapeutic de adaptare la noua situaie i de pregtire funcional pentru montarea
protezei definitive. Proteza provizorie este construit n mare ca i proteza definitiv; ceea ce
le difereniaz este compartimentul de racordare la bont, care trebuie adaptat continuu la
modificrile acestuia.

Cerintele unei proteze provizorii sunt apropiate de cele ale protezei definitive:

- s fie uoar, fr a genera traciuni pe bont;

- s nu existe diferene mari ntre greutatea sa i cea a protezei definitive;

- s obtina un sprijin total pe bont, cand acesta este vindecat.

A treia etap o constituie realizarea si montarea protezei definitive. De remarcat


faptul ca proteza provizorie va fi nlocuit de cea definitiv numai atunci cnd bontul de
amputaie a ajuns la forma lui final. Acest interval numit de "maturare a bontului" dureaz
cteva luni i cuprinde mai multe etape, dintre care cele mai importante sunt: dispariia
edemului, definitivarea cicatrizrii i remanierea de volum a maselor musculare (atrofia
muscular). Protezarea definitiv este eficient atunci cnd bontul de amputaie a ajuns la
forma i dimensiunile lui finale. n general, protezarea definitiv se face dup 6-12 luni de la
amputaie, depinzand de localizarea amputaiei, starea pacientului i vrsta lui. [2].

Genunchi n comun

n cazul unei amputare trans-femural este nevoie de un conector, permind flexiea in


timpul mersului, dar nu si n timpul mentinerii poziiei.

Control cu microprocesor

Fig 2.1 Genunchiul protetic C-Leg compact

Pentru a imita funcionalitatea genunchiului n timpul mersului, articulaiilor


genunchiului care controleaz flexia au fost dezvoltate.
Un microprocesor este folosit pentru a interpreta i analiza semnale de la senzorii
genunchi-unghi i senzori de moment. Microprocesorul primete semnale de la senzorii
pentru a determina tipul de micare fiind angajat de ctre pacient. Cele mai multe
microprocesoare sunt alimentate de o baterie adpostite n interiorul protezei.

3 Tehnologia de fabricatie

n majoritatea cazurilor, tehnicianul ncepe prin a lua un mulaj a membrului afectat.


Uoare, termoplastice de nalt rezisten sunt personalizate dupa mulajul pacientului.
Materiale de ultim or, cum ar fi fibra de carbon, titanul i Kevlarul (fibra polimerica)
asigura rezistenta si durabilitate n timp si fac noua proteza mai usoara. Protezele mai
sofisticate sunt echipate cu componente electronice avansate, oferind stabilitate si control
suplimentar.

Fig. 3.1 Protez de genunchi fabricata folosind WorkNC, fabricaie asistata de calculator

Utilizarea de componente electronice a devenit foarte frecvente la nivelul membrelor


artificiale. Proteza mioelectrica, controleaz membrele prin transformarea micrilor
musculare in semnale electrice, au devenit mult mai frecvente decat actionarea prin cablu a
membrelor. Semnalele mioelectric sunt preluate de electrozi, semnalul devine integrat i odat
ce depete un anumit prag, semnalul de control la nivelul membrelor protetice este
declanat. n schimb, controlul cu cablu este imediat i fizic. Computerele sunt, de asemenea,
utilizate pe scar larg n fabricarea de membrelor. Software-urile CAD si CAM sunt adesea
folosite pentru a ajuta la proiectarea i fabricarea de proteze.
Fig. 3.2 Proiectarea unei proteze

Cele mai multe membre artificiale moderne sunt ataate la trunchiul amputat prin
curele i manete sau prin aspiratie. Bontul se potrivete fie direct ntr-un soclu de la proteza,
sau mai frecvent este utilizat o cptueal iar Membrul este fixat fie prin vacuum (prize de
aspiraie) sau un sistem de blocare cu bolt. Garnituri sunt moi i acestea pot crea o potrivire de
aspiraie mult mai buna. Garniturile din silicon pot fi obinute n dimensiuni standard, cea mai
mare parte cu o seciune transversal circular (rotunda), dar pentru orice alt form a
bontului, pot fi fcute garnituri personalizate.

Membrul personalizat este creat prin luarea unui mulaj sin ghips a bontului sau, mai
frecvent astzi, de linie purtate peste butuc, iar apoi se face o matri de distributie a ipsosului.
Metodele mai noi includ msurarea cu laser care pot fi introduse direct la un calculator pentru
a permite un design mai sofisticat.

Membre artificiale sunt de obicei fabricate prin urmtoarele etape:

1. Msurarea bontului;

2. Msurarea corpului pentru a determina dimensiunea necesar a membrelor


artificiale;

3. Montarea unui strat de silicon;

4. Crearea unui model de linie purtat peste butuc;

5. Formarea unei foi termoplastice in jurul modelului;

6. Formarea membrului permanent;

7. Formarea pieselor din material plastic ale membrului artificial - se folosesc diferite
metode, inclusiv vid i de turnare prin injecie;

8. Crearea pieselor metalice ale membrelor artificiale folosind turnarea;


9. Asamblarea intregului membru [1].

Msurare i turnare

nainte de a ncepe fabricarea membrului, tehnicianul evalueaz membrul amputat i


ia un mulaj sau face o citire digitala.

Tehnicianul protezist msoar apoi lungimile segmentelor corpului relevante i


determin locul oaselor i tendoanelor n partea rmas a membrului. Utilizand msurtorile
face apoi un ghips al bontului. Acest lucru este cel mai frecvent realizat din ipsos de la Paris,
deoarece se usuca rapid si produce o impresie detaliata. Din distributia ipsosului, este creat un
model o copie exacta.

Efectuarea de soclu

O foaie din material termoplastic transparent este nclzit ntr-un cuptor mare i apoi
formata n vid n jurul matritei. In acest procedeu, foaia nclzit este pur i simplu pusa peste
vrful matriei ntr-o camer in vid. Apoi, aerul dintre foaie i matria este aspirat din camera,
se prabuseste foaia peste matrita fornd-o sa ia forma exact a matriei. Aceast fi
termoplastic este acum la supusa la un test; este transparenta, astfel nct tehnicianul poate
verifica daca se potriveste.

nainte de a lua soclul permanent, protezistul lucreaz cu pacientul pentru a se asigura


c soclul de testare se potrivete n mod corespunztor. n cazul unui picior lips, pacientul
merge n timp ce poart membrul de test, iar tehnicianul studiaz mersul.

Soclul permanent este apoi format. Deoarece acesta este, de obicei, din polipropilen,
el poate fi peste o matri n acelai mod ca i membrul de testare format in vid.

Fabricarea protezei

Exist mai multe moduri de a fabricarea a prilor unui membru protetic. Piese
inclusiv din plastic piese soft-spum utilizate in cptueli. Acestea includ formarea in vid,
turnarea prin injectie fortand plasticul topit ntr-o matri i se lsa s se rceasc extrudandu-
se. Piloni, care sunt realizate din titan sau aluminiu pot fi turnati sub presiune; n acest proces,
metalul lichid este forat ntr-o matri din oel al formei corespunztoare. Piesele din lemn
pot fi planificate, retezate, i forate. Diferitele componente sunt puse mpreun ntr-o varietate
de moduri, folosind uruburi, adezivi, i laminare.
Fig. 3.3 Fabricarea protezei

Intregul soclu este asamblat de ctre tehnician.

Capacul de spum este acoperit cu piele artificial, care este indicat s se potriveasc
culorii naturala a pielii pacientului.

4. Materiale

Dispozitivul tipic protetic consta dintr-un soclu personalizat montat, o structur intern
(de asemenea, numit pilon), manete pentru genunchi, curele care se ataseaza de corp, osete
protetice care amortizeaza zona de contact i un aspect realist piele.

Un dispozitiv protetic trebuie mai ales s fie uor deci, o mare parte din acesta este
fabricat din material plastic. Soclul se face de obicei din polipropilena. Metalele uoare, cum
ar fi titanul i aluminiul au nlocuit mare parte oelul. Aliaje ale acestor materiale sunt cel mai
frecvent utilizate. Cea mai noua dezvoltare n fabricarea protezei a fost utilizarea fibrei de
carbon pentru a forma un pilon uor.

Anumite pri ale soclului inferior au fost facute din lemn (cum ar fi artar, tei nuc,
salcie, plop, tei i) i cauciuc. Picioarele chiar i astzi sunt realizate din spum poliuretana,
cu un lemn de constructii barci in interior. Alte materiale utilizate n mod obinuit sunt
materialele plastice, cum ar fi polietilena, polipropilena, acrilice, i poliuretan. osetele
protetice sunt realizate dintr-un numr de esturi puternice si moi. osetele in trecut au fost
fcute din ln, acum sunt unele moderne, care pot fi, de asemenea, realizate din bumbac sau
diverse materiale sintetice.
Aspectul fizic al membrelor protetice este important pentru pacienti. Majoritatea
protezelor endoskeletal (piloni) sunt acoperite cu un capac din spum poliuretanic moale.
Acest capac de spum este apoi acoperit cu un ciorap sau piele artificial, care este pictat
pentru a corespunde culori pielii pacientului.

5. Tipuri de proteze in functie de nivelul de amputare

Amputatiile partiale de picior (PF) pot include amputatii de degete si amputatii


transmetatarsale.

Protezele din silicon, realizate cu ajutorul mulajelor, pot suplini partile amputate si
permit purtarea unei incaltaminti normale, fara modificari la piciorul amputat (vezi figurile).

Fig. 5.1 Proteze din silicon

- Amputarea Lisfranc se practica la intersecia tarso-metatarsiene

Proteza Lisfranc se recomand pacienilor cu articulaie de glezn complet funcional.

Proteza este de fapt o lab protetic cu proprieti elastice, la care exista un contact
total ntre bont i cupa intern a protezei, iar partea frontala este o inserie rigid, cu
umplutur in locul degetelor.

Talpa piciorului

Furnizarea de contact cu solul, piciorul ofer absorbie de ocului i stabilitate n


timpul mersului. In plus, influeneaz biomecanica de mers. Aceasta se datoreaz faptului c
traiectoria centrului de presiune (COP) i unghiul forelor de reacie la sol este determinat de
forma i rigiditatea piciorului i trebuie s se potriveasc cu pacientii.
Proteza normala Proteza destinata sportivilor

Amputarea Chopart care pastreaza doar calcaneul si talusul. Proiectata special, proteza
Chopart restabilete bio-mecanica normala a piciorului si transfer n mod corespunztor
energia printr-un bra de prghie rigid la talpa din carbon cu rezistenta progresiva, in doua
trepte.

Proteza este uoara, durabila, alctuit din plastic turnat dupa modelul bontului, are
talpa din carbon si un strat de spum. Fixarea se face cu curea Velcro i umplerea modelata a
partii de talpa a piciorului.

Fig. 5.2 proteza Chopart

Amputarea Symes - dezarticulare de glezna cu toc din picior, pentru a permite un


sprijin al greutatii.

Amputatia Syme este o amputatie distala a gambei (capatul distal al tibiei si fibulei,
inclusiv cele 2 maleole) care lasa pe loc un os al piciorului: calcaneul, care se roteaza spre
anterior peste bontul tibial. Avantajul acestei metode, cu aplicabilitate relativ restransa (in
principiu doar osteomielita infectie a osului piciorului anterior sau mijlociu) consta in
conservarea buna a capacitatii membrului amputat de a sustine greutate. In conceperea unei
proteze pentu un pacient cu amputatie Syme exista mai multe aspecte de luat in considerare.
Pe masura ce bontul de amputatie se matureaza, el capata o forma rotunjita, asemanatoare
unui balon. Pentru a adapta aceasta forma, s-au conceput mai multe design-uri de proteze. Cel
mai obisnuit este realizarea unei frestre in soclul protezei, lasand membrul amputat sa alunece
in locul preformat, si apoi fixarea, strangerea ferestrei, cu benzi cu arici.

Fig. 5. 3 Proteza Syme

Protezarea amputatiilor transtibiale

Proteza clasica de gamba se recomanda amputatilor cu bont suficient de lung (minim o


treime din lungimea normala), care au nivel scazut spre mediu al activitatii.

Proteza se compune dintr-o lab protetic flexibil din material plastic, cu sau fr
ntritur elastic din metal/carbon, pe care se fixeaza componentele modulare ale articulatiei
gleznei (fixa sau mobial) i adaptorul tubular din aluminiu, oel sau titan. O tija din rin sau
material plastic permite obtinerea lungimii exacte a gambei. Manonul extern este realizat
dup mulaj din material termoformabil sau din rin acrilic, iar manonul intern din
material moale, confortabil.

Tot ansamblul poate fi acoperit de un inveli cosmetic pentru obtinerea unui aspect cat
mai estetic. Fixarea protezei este supracondilian i/sau pe coaps prin genunchier.

Proteza de gamba destinat pacienilor cu un nivel de amputaie transtibiala mediu din


figura alaturata se recomand persoanelor cu nivel de activitate mediu-crescut.

Este o protez de gamb care se susine pe bont cu ajutorul vacuumului, ceea ce


imbuntete in acelasi timp circulaia din bont.

Proteza are in componenta un sistem de suspensie cu amortizare a ocurilor, precum si


un adaptor de torsiune, iar la exterior se poate monta un inveli cosmetic.
Este uor de utilizat, crete propriocepia si asigur un mers foarte apropiat de cel
natural, purtatorul putand efectua si usoare activitati sportive.

Fig. 5.4 Proteza transtibiala

Protezarea dizarticularilor de genunchi si amputatiilor transfemurale

Proteza pentru dizarticulatia de genunchi sau amputatia transfemorla poate fi similara


celei de gamba, cu o lab protetic flexibil din material plastic, cu sau fr ntritur elastic
din metal/carbon, pe care se fixeaza componentele modulare ale articulatiei gleznei (fixa sau
mobial) i adaptorul tubular din aluminiu, oel sau titan, cu tija din rin sau plastic pentru
obtinerea lungimii dorite.

In detaliu este prezentata articulatia mecanica a genunchiului, care permite o miscare


foarte apropiata de cea naturala.

Manonul extern este realizat dup mulaj din material termoformabil sau din rin
acrilic, iar manonul intern din material moale, confortabil.

In functie de nivelul amputatiei transfemurale, de greutatea si gabaritul persoanei, dar


si tinand cont de nivelul de activitate prestata de individ, sunt disponibile diferite variante de
genunchi mecanic, asa cum se prezinta si in figura de mai jos.
Fig. 5.5 Tipuri de genunchi mecanic

Protezarea dizarticulatiilor de sold, transpelvice si translombare

Proteza de sold poate fi o continuare a celei de gamba, cu aceeasi lab protetic


flexibil din material plastic, cu sau fr ntritur elastic din metal/carbon, pe care se
fixeaza componentele modulare ale articulatiei gleznei (fixa sau mobial) i adaptorul tubular
din aluminiu, oel sau titan. Doua tije din rin sau plastic permit obtinerea lungimii dorite
pentru gamba si coapsa.

In figura 5.6 este prezentata articulatia mecanica a soldului, intr-o varianta usoara si
economica.

Fig. 5.6 Articulatia mecanica a soldului


Fig. 5.7 Proteza de sold Helix

Fig. 5.8 Mulaj proteza


Manonul extern este realizat dup mulaj din material termoformabil sau din rin
acrilic, iar manonul intern din material moale, confortabil.

Proteza se ataseaza de bazin printr-o centura din material plastic termoformat inchisa
cu curele Velcro.

Intregul ansamblu poate fi acoperit de un inveli cosmetic pentru obtinerea unui aspect
cat mai estetic.

6. Terapie

Dup ce proteza a fost montata, este necesar ca pacientul s devin confortabil cu


dispozitivul i s nvee s-l foloseasc pentru a face fa provocrilor vieii de zi cu zi. n
acelai timp, el trebuie s nvee exerciii speciale care s consolideze muschii utilizati pentru
a muta proteza. Pacientii echipati cu un picior artificial sunt supusi terapiei fizice. Este de
obicei nevoie de 18-20 sptmni pentru a nva cum s mearg din nou. Ei nva cum s
mearg n sus i n jos, i cum s cad i s se trezeasc n siguran. [3]

7. Costuri

Un membrelor tipic protetice cost ntre 15.000 dolari i 90.000 dolari, n funcie de
tipul membrelor dorite de pacient. Cu asigurare medicala, un pacient va plti n mod obinuit
10% -50% din costul total al unui membru protetic, n timp ce compania de asigurri va
acoperi restul costurilor.

Proteza transtibiala de obicei costa intre US $ 6.000 i 8.000 dolari, n timp ce cea
transfemorala costa aproximativ de dou ori mai mult, cu un interval de 10.000 de dolari la
15.000 dolari si poate ajunge, uneori, costurile de 35.000 dolari.

Nu numai nevoia pacientului de a plti pentru mai multe membrelor protetice, dar
platesc asemenea, pentru terapiea fizica si ocupationala care vin mpreun cu adaptarea la cei
care traiesc cu un membru artificial [1].
Bibliografie:

[1]http://en.wikipedia.org/wiki/Prosthesis;

[2]Dan Boboc- Note de curs Ortetica si protetica disciplina- Analiza motricitatii si


recuperarea integrata;

[3]http://www.madehow.com/Volume-1/Artificial-Limb.html.