Sunteți pe pagina 1din 11

Caracterul contraventional al unei fapte constituie o nsusire sintetica a faptei

ce decurge din ntrunirea trasaturilor esentiale ce caracterizeaza contraventia.


Caracterul contraventional al faptei este exclus atunci cnd nu sunt ndeplinite
conditiile prevazute de textul actului normativ pentru calificarea faptei respective
drept contraventie, lipsindu-i una din trasaturile esentiale ce o caracterizeaza
(vinovatia, prevederea si sanctionarea ca atare ntr-un act normativ, sau pericolul
social).

Caracterul contraventional este o nsusire sintetica care exprima specificul acestor


categorii de fapte ilicite n raport cu alte fapte antisociale. Deci fara acest caracter
contraventional o fapta concreta nu poate fi calificata drept contraventie, iar fara
contraventie nu poate exista nici raspundere contraventionala.

n Codul penal la art. 44-51 sunt prevazute o serie de cauze care nlatura caracterul
penal al faptei si implicit raspunderea penala a faptuitorului.

si n domeniul contraventiilor se pot ivi situatii cnd o fapta calificata astfel se comite
ca atare dar, datorita unor cauze, mprejurari, sit 111j94b uatii sau conditii, ea si
pierde caracterul contraventional si nu atrage raspunderea juridica pentru faptuitor,
lipsind una din trasaturile esentiale ale acesteia (vinovatia, pericolul social sau
prevederea si sanctionarea faptei ntr-un act normativ).

Cauzele care, potrivit legii, au efectul de a nlatura caracterul contraventional al unei


fapte, constau n anumite stari de fapt, situatii, cazuri, mprejurari sau conditii, a caror
existenta, n timpul comiterii faptei, fac ca realizarea eficienta a vreuneia din
trasaturile esentiale sa devina imposibila. Aceste cauze apar ca ceva exceptional, ca o
deviere de la ceea ce este firesc, ca o realitate ntmplatoare de natura sa modifice
aprecierea legii asupra caracterului ilicit al unei fapte. Aceasta explica de ce legea
admite ca n prezenta unor astfel de cauze caracterul contraventional al faptei sa fie
nlaturat.
Cauzele care nlatura caracterul contraventional al faptei, pot fi denumite si cauze
care exclud existenta contraventiei. Ele nsa nu trebuie confundate cu cauzele care
exclud raspunderea contraventionala, a faptuitorului, caz n care fapta este
contraventie, nlaturndu-se doar consecinta ei - raspunderea juridica a faptuitorului.

n art. 11 alin.1 din Ordonanta Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al


contraventiilor n Romnia se prevad expres o serie de cauze care nlatura caracterul
contraventional al faptei: n cazul legitimei aparari, starii de necesitate, constrngerii
fizice sau morale, cazul fortuit, iresponsabilitatii, betiei involuntare complete, erorii
de fapt, precum si infirmitatii daca are legatura cu fapta savrsita, iar n alineatul
urmator se prevede ca, minorul care nu a mplinit 14 ani nu raspunde contraventional.
Aceste cauze se constata numai de catre instanta de judecata.

Ord. Guv.nr. 2/2001 nu defineste aceste cauze, ci le preia din Codul penal, recurgnd
la definitiile existente n aceasta lege, conform principiului ca orice lege se
completeaza cu dispozitiile altei legi. Aceste cauze ce exclud caracterul
contraventional al faptei sunt urmatoarele:

1.- Legitima aparare, este o cauza care exclude caracterul contraventional al faptei
datorita lipsei de vinovatie.

Se afla n stare de legitima aparare persoana care comite contraventie pentru a


nlatura un atac material, direct si imediat ndreptat mpotriva sa, a altuia sau
mpotriva unui interes public, atac care pune n pericol grav persoana sau drepturile
celui care este atacat, ori interesul public.

Ordinea de drept din tara noastra nu permite nici unei persoane lezate n drepturile
sale sa-si faca singura dreptate. Sunt totusi situatii exceptionale n care o persoana
este victima unei agresiuni si cnd n fata unui pericol iminent, lipsita de posibilitatea
de a apela la interventia autoritatilor nu are alt mijloc de a evita pericolul dect
savrsind o contraventie.

De exemplu, fapta unui taximetrist, aflat noaptea n statie, care este atacat de doi
infractori, care vor sa-l tlhareasca si sa-i ia autoturismul, de a claxona insistent si a
striga cernd ajutor cetatenilor, desi a tulburat linistea locuitorilor din zona fapta lui
nu va fi considerata contraventie, fiind comisa n stare de legitima aparare.

"Tulburarea fara drept linistii locuitorilor cu orice aparat sau obiect ori prin strigate
sau larma este interzisa constituind o contraventie prevazuta de Legea 61/1991".
Totusi o asemenea fapta nu poate fi calificata ca atare daca faptuitorul a facut acest
lucru, alertnd pe ceilalti, deoarece era atacat de doua persoane pentru a fi tlharit.
Strigatele sale, desi au tulburat linistea publica, nu pot fi considerate periculoase
pentru societate, ntruct au fost produse n scopul apararii integritatii corporale si a
bunurilor persoanei mpotriva unui atac material, imediat si direct, deci o fapta utila.

Legitima aparare apare ca o riposta pe care o da o persoana mpotriva unui atac ce


pune n pericol grav persoana, drepturile acesteia ori interesul public, riposta
determinata de necesitatea valorilor sociale periclitate. Cel care riposteaza mpotriva
atacului savrseste o fapta admisa de lege. Aceasta fapta nu este comisa cu vinovatie
deoarece faptuitorul nu actioneaza cu vointa libera, ci constrns de necesitatea
apararii valorilor sociale puse n pericol prin acel atac. Acesta este si temeiul
nlaturarii caracterului contraventional al faptei.

Ne dam seama ca nu ar fi uman ca legea sa nu admita posibilitatea apararii si deci


exonerarea de raspundere juridica pentru o fapta savrsita n scopul nlaturarii unui
pericol direct, imediat si injust.

O contraventie este considerata ca fiind savrsita n stare de legitima aparare daca


sunt ndeplinite urmatoarele conditii:
A. Fapta de aparare sa fie precedata de un atac. Aceasta conditie are n vedere
desfasurarea apararii dupa nceperea atacului cnd acesta devine actual. Simpla
presupunere ca se va dezlantui un atac nu da dreptul la o aparare legitima.

B. Apararea sa se faca fata de un agresor pentru a nceta atacul si a salva valorile


periclitate.

C. Apararea sa fie riposta mpotriva unui atac material direct si imediat.

D. Apararea sa fie proportionala cu gravitatea atacului.

Este de asemenea n legitima aparare si persoana care din cauza tulburarii sau a
temerii a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu
mprejurarile n care s-a produs atacul.

2.- Cazul fortuit, este o alta cauza care nlatura caracterul contraventional al faptei.

Este vorba de situatia n care o persoana savrseste o contraventie datorita unei


ntmplari sau unei mprejurari ce nu putea fi prevazuta sau nlaturata. Aceasta cauza
consta deci, n interventia unui eveniment sau a unei ntmplari imprevizibile care
determina producerea rezultatului socialmente periculos.

Cazul fortuit se refera la situatia, starea, mprejurarea n care actiunea sau inactiunea
unei persoane a produs un rezultat pe care acea persoana nu l-a conceput si nici nu a
urmarit ca el sa se produca, rezultat ce se datoreaza unei energii a carei interventie nu
putea fi prevazuta.

Spre exemplu: constituie contraventie la legea privind circulatia rutiera


"nesemnalizarea schimbarii directiei de deplasare a unui autovehicul". Se poate
ntmpla nsa, ca totusi, conducatorul auto sa fi semnalizat schimbarea directiei de
mers, acest lucru fiind indicat de aprinderea becului de la bord, dar becul de la lampa
de semnalizare sa nu se aprinda (s-a ars, nu mai face contact din cauza trepidatiilor, s-
a desurubat etc.). Aceasta situatie nu poate fi prevazuta si nici nlaturata de
conducatorul auto aflat n miscare.

ntlnim aceasta cauza atunci cnd peste o fapta a omului, social utila, se suprapune o
ntmplare, o mprejurare imprevizibila care deviaza rezultatul firesc al faptei initiale
a persoanei, comitndu-se o contraventie. Sursele mprejurarilor fortuite pot fi si
fenomene ale naturii, ori o stare de boala (lesin, epilepsie, atac de cord etc.).

Caracterul contraventional al faptei respective este nlaturat tocmai pentru ca


faptuitorul a fost n imposibilitatea sa prevada interventia fortei exterioare a acelei
mprejurari, care s-a suprapus peste activitatea sa si rezultatul ce a survenit acestei
suprapuneri. Deci se presupune ca a lipsit factorul intelectiv. Pe de alta parte, fapta nu
poate fi considerata contraventie - daca ntmplarea nu poate fi nlaturata - ceea ce
nseamna ca desi exista factorul intelectiv, lipseste cel volitiv. Lipsind unul din acesti
factori ai vinovatiei se nlatura caracterul ilicit al faptei.

Pentru existenta cazului fortuit este necesar sa fie ndeplinite urmatoarele conditii:

1 rezultatul actiunii sau inactiunii ilicite a contravenientului sa fie consecinta


unei

mprejurari straine de constiinta si vointa acestuia;

2 mprejurarea care a determinat savrsirea contraventiei sa fie de asa natura


nct aparitia

ei sa nu poata fi prevazuta;
3 fapta contraventionala comisa ca urmare a unei ntmplari ce nu putea fi
prevazuta sa fie

stabilita si sanctionata de un act normativ.

3.- Starea de necesitate, este si ca o cauza ce nlatura caracterul contraventional al


faptei.

Se afla n stare de necesitate persoana care comite o contraventie pentru a salva de la


un pericol iminent si care nu poate fi nlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau
sanatatea sa, a altuia, un bun material important al sau ori al altuia sau un interes
public. Savrsirea unei contraventii n aceasta situatie nu va fi pedepsita existnd
aceasta cauza care i nlatura caracterul ilicit.

Fapta comisa n stare de necesitate nu este considerata contraventie, deoarece nu este


savrsita cu vinovatie. Faptuitorul a fost constrns la savrsirea contraventiei de
necesitatea apararii mpotriva unui pericol iminent, si care nu putea fi nlaturat altfel,
a anumitor valori ocrotite de lege.

De exemplu, un conducator auto, depaseste viteza legala n localitate, n timp ce


transporta un accidentat grav, pe care l gasise pe strada, la cel mai apropiat spital.
Depasirea vitezei legale n localitati constituie contraventie, dar conducatorul auto nu
va fi sanctionat deoarece a savrsit fapta pentru a salva viata celui accidentat.

Pentru existenta acestei cauze sunt necesare urmatoarele conditii:

1 fapta sa fie comisa ca urmare a survenirii unui pericol neprevazut (boala,


defectiune tehnica, cutremur, inundatii, incendii, accidente etc.). Deci este vorba de
un pericol provocat de evenimente ce scapa controlului omenesc;
2 pericolul sa fie real si nu imaginar;

3 pericolul sa fie iminent (gata sa se produca);

4 acel pericol sa nu poata fi nlaturat astfel dect prin savrsirea unei


contraventii;

5 fapta sa fie comisa numai n scopul de a salva valorile aratate;

6 prin contraventia comisa sa nu se produca, n mod constient, urmari mai grave


dect daca nu se intervenea.

4.- Constrngerea fizica sau morala

Nu constituie contraventie - fapta comisa din cauza unei constrngeri fizice careia
faptuitorul nu i-a putut rezista, sau din cauza unei constrngeri psihice, exercitata,
prin amenintarea cu un pericol grav pentru persoana sa ori a altuia si care nu putea fi
nlaturata n alt mod dect savrsind acea fapta.

De exemplu: depasirea vitezei legale n localitati constituie o contraventie la regulile


privind circulatia rutiera. Conducatorul unui taximetru care a luat n cursa un pasager
este amenintat de acesta cu un cutit si obligat sa circule cu viteza excesiva. Nu se va
retine vinovatia conducatorului auto pentru aceasta fapta, deoarece era lipsit de
libertatea de a hotar si actiona.

Pentru a fi vorba de constrngere fizica trebuie ndeplinite urmatoarele conditii:


1 constrngerea fizica la care este supusa persoana sa fie de natura sa nu-i poata
rezista;

2 fapta sa fie prevazuta si sanctionata drept contraventie de un act normativ;

3 constrngerea fizica exercitata de o alta persoana sa fie de natura a paraliza


libertatea de vointa si actiune a contravenientului.

Constrngerea psihica este o cauza care mpiedica o persoana sa-si dirijeze liber
vointa, de a face sau a nu face ceva, fapt ce exclude existenta uneia din trasaturile
contraventiei si anume vointa. Pentru existenta constrngerii psihice trebuie
ndeplinite urmatoarele conditii:

1 sa se exercite asupra psihicului faptuitorului o actiune de constrngere de catre


o alta

persoana printr-o amenintare grava cu un pericol;

2 pericolul sa nu poata fi nlaturat n alt mod dect savrsind contraventia;

3 sub imperiul constrngerii morale persoana sa savrseasca o contraventie.

Actiunea de constrngere executata prin amenintare cu un pericol grav creeaza


persoanei amenintate un sentiment de temere sub imperiul careia savrseste o fapta
ilicita.

De pilda nu exista constrngere psihica atunci cnd contravenientul, vnzator ntr-o


unitate de alimentatie publica a "conditionat vnzarea unui produs de cumpararea
altui produs greu vandabil" deoarece patronul l-a amenintat cu ncetarea activitatii
daca nu face acest lucru. n acest caz vnzatorul putea anunta politia pentru a nlatura
pericolul cu care era amenintat.

5.- Eroarea de fapt, este o alta cauza ce nlatura caracterul contraventional al faptei si
prin care se ntelege situatia cnd faptuitorul, n momentul comiterii contraventiei nu
cunostea sau cunostea gresit existenta unei stari de fapt, situatii sau mprejurari de
care depindea caracterul contraventional al faptei. Daca el ar fi cunoscut n mod real
si corect realitatea nu ar fi comis contraventia.

Eroarea de fapt este definita n doctrina juridica ca fiind "reprezentarea gresita de


catre cel care savrseste o fapta ilicita, a realitatii din momentul savrsirii faptei,
reprezentare determinata de necunoasterea sau cunoasterea gresita a unor date ale
realitatii".

Din punctul de vedere al existentei vinovatiei, ineficienta capacitatii psihice, datorita


unei deficiente ocazionale, de moment, produce aceleasi efecte ca si lipsa acestei
capacitati, adica exclude vinovatia.

Cnd faptuitorul nu a cunoscut sau a cunoscut gresit n momentul efectuarii actiunii


sau inactiunii sale, ceva din realitatea obiectiva, ceva ce nu era de natura sa imprime
faptei sale un caracter ilicit. Deci n acel moment capacitatea sa psihica nu a actionat
eficient.

Spre exemplu: constituie contraventie la legea privind circulatia pe drumurile publice,


"conducerea unui autoturism pe o strada la nceputul careia este instalat indicatorul
accesul interzis tuturor autovehiculele".
Conducatorul autoturismului intra pe aceasta strada, savrsind o contraventie, datorita
faptului ca indicatorul respectiv era cazut la pamnt si acoperit de zapada. Fapta nu
va fi considerata contraventie deoarece conducatorul auto nu a putut observa acel
indicator.

Eroarea de fapt nu nlatura nsa, raspunderea civila a contravenientului daca prin


fapta comisa s-au produs pagube materiale.

De precizat ca eroarea de drept (necunoasterea sau cunoasterea gresita a legii) nu


constituie o cauza care sa nlature caracterul contraventional al faptei. Este aplicarea
dictonului latin "nemo censetur ignorare legem" nimeni nu poate invoca
necunoasterea legii.

6.- Iresponsabilitatea

Este vorba de situatia n care o persoana iresponsabila comite o contraventie.


Iresponsabilitatea din cauza unei boli psihice constituie si ea o cauza care nlatura
caracterul contraventional al faptei. Este iresponsabila persoana care nu-si poate da
seama de actiunile sau inactiunile sale, ori nu si le poate stapni. Pentru ca starea
mintala a unei persoane sa determine nlaturarea caracterului contraventional al faptei
este necesar sa se constate incapacitatea psihica a sa de catre un organ medical de
specialitate.

Legiuitorul apara persoanele iresponsabile din punct de vedere psihic deoarece ele nu
au reprezentarea faptelor comise si nici a consecintelor acestora.

Prin "iresponsabilitate" se ntelege incapacitatea psiho-fizica a unor persoane de a-si


da seama de semnificatia sociala a actiunilor sau inactiunilor sale ori de urmarile
faptelor lor, sau a-si dirija n mod normal vointa, n raport cu actiunile sau inactiunile
lor. Aceste persoane "iresponsabile" nu nteleg pericolul social al unor fapte si nu sunt
receptive la amenintarea sanctiunilor contraventionale.
Iresponsabilitatea poate fi determinata de diverse cauze de natura medicala (idiotenie,
cretinism, debilitate mintala, autism, boli psihice etc.). Ea poate fi permanenta sau
temporara.