Periartrita scapulohumarala (PSH)reprezinta un sindrom clinic caracterizat prin

durere, redoare articulara si impotenta functionala determinat de procese patologice localizate la

nivelul umarului si care afecteaza structurile periarticulare: ligamente, capsula articulara,
tendoane, bursa si muschi. Afectarea articulara propriu-zisa se limiteaza mai ales la nivelul
articulatiilor acromioclaviculara si sternoclaviculara, deoarece articulatia scapulohumerala are
cea mai imperfecta coaptare si, din acest motiv nu ajunge de obicei, prin ea insasi, sa determine
disfunctionalitati.

Este intalnita la ambele sexe, la subiectii activi, dar cu incidenta maxima la cei peste 40
de ani.

PSH are 5 forme clinico-anatomo-functionale dupa scoala medicala franceza si 6

conform scolii engleze.

Conform scolii engleze in cadrul PSH intra urmatoarele 6 entitati clinice:

1. sindromul de impingere (impingement syndrome)

2. sindromul supraspinosului (tendinita degenerativa)

3. tendinita bicipitala

4. tendinita calcifianta si bursita

5. capsulita adeziva

6. umarul pseudoparalitic

Cele doua clasificari sunt in mare superpozabile, o particularitate in clasificarea engleza

fiind sindromul de impingement. Deoarece este mai didactica si mai usor de inteles vom discuta
in continuare principalele forme clinice conform clasificarii engleze.

Etiopatogenia PSH (principalele cauze de producere a PSH)

Traumatismele si microtraumatismele repetate, expunerea la frig, factori favorizanti ce tin de
sistemul nervos (afectiuni ale sistemul nervos central: accident vascular cerebral, boala
Parkinson, traumatism cerebral, sindrom talamic; si afectiuni ale sistemului nervos periferic:
nevralgie cervico-brahiala, zona zoster), afectiuni ale organelor intratoracice care pot favoriza pe
cale reflexa dezvoltarea unei PSH (TBC pulmonara apicala, IMA, interventii chirurgicale
intratoracice etc) reprezinta principalele cauze de producere a acestei afectiuni.

Forme clinice de PSH

1. Impingement syndrome
Este determinat de o suferinta a tendonului muschiului supraspinos. Asupra acestuia, datorita
particularitatilor anatomice, se exercita o presiune (impingere) care repetata poate determina
dezvoltarea unei tendinite calcifiante ce poate favoriza ruptura partiala si chiar totala de manson
(coafa) al rotatorilor.
Tablou clinic
Dureri recidivante la nivelul umarului, la subiecti tineri frecvent practicanti a unor sporturi ca:
aruncare greutatii, sulitei etc.
Debut este insidios, cu o crestere gradata a intensitatii durerii si care este accentuata de
activitate.

Durerea are un punct maxim pe fata antero-laterala a umarului, iradiaza pe brat, este exacerbata
noaptea, in somn, la schimbarea pozitiei si perceputa la ridicarea bratului mai ales intre
unghiurile 90 120 (ridicarea bratului deasupra capului), la abductia pasiva si rotatia interna.
Mobilitatea umarului este afectata mai ales pentru miscarile de flexie si rotatie interna

Examenul clinic local

Semnul impingerii este pozitiv; daca se injecteaza 10 ml xilina 1% imediat sub acromion
durerea diminua (semnuli,pimgerii se negativeaza) confirmand diagnosticul de sd. de
impingement.
Apasarea marginii anterioare a acromionului produce durere intensa
Imagistica
Rx umar: deceleza prezenta de: chisturi, necroza marii tuberozitati a capului humeral, osteofite
pe marginea anterioara si fata inferioara a acromionului (artroza secundara). O imagine
radiologica normala a umarului nu exclude diagnosticul de PSH
RMN detecteaza un spectru larg de afectiuni, de la degenerare pana la ruptura partiala sau
totala. Mai poate evidentia leziuni ale tesuturilor moi si este deosebit de util in urmarirea
evolutiei postoperatorii.

Ecografia mio-entezo-osteo-articulara poate fi si ea utila deceland rupturi medii la nivelul

coafei rotatorilor.

Electromiografia si studiul velocitatii conducerii influxului nervos sunt obligatorii atunci cand
o afectare neurologica este suspectata.

Tratament
Medicamentos se administreaza numai la indicatia medicului ci consta in: antiinflamatorii
nesteroidiene (AINS), corticoterapie locala (diprofos injectat sub acromion), anestezice aplicate
local (intra- sau periarticular sau in puncte dureroase).

Fizioterapie: termoterapie, crioterapie, electroterapie analgetica si decontracturanta (curenti

diadinamici, interferentiali, curent galvanic etc), ultrasonoforeza, laser. Kinetoterapia este cea
mai importanta deoarece pe langa recuperarea functionalitatii umarului, este esential in
combaterea recurentei.
 Chirurgical: se adreseaza pacientilor tineri care dezvolta acest sindrom. La varstnici tratamentul
este conservator.

2. Tendinita degenerativa (sd supraspinosului)

Dintre muschii care formeaza mansonul rotatorilor cel mai afectat de leziunile
degenerative este tendonul supraspinosului. Apare frecvent la barbati peste 50 ani cu activitate
fizica intensa, cu o preponderenta pentru anumite profesii: tamplari, pictori, sudori. La subiectii
diabetici si alcoolici, un rol important il joaca ischemia si leziunile trofice.

Tablou clinic

Asimptomatic multa vreme, devine clinic manifest in urma unui traumatism local sau dupa o
solicitare excesiva.

Durerea este imprecis localizata, de obicei in profunzimea umarului, accentuata noctur.

Mobilitatea umarului este afectata pe toate axele de miscare, mai accentuat pe abductie (maxim
la abductia intre 70 100)
Evolutia cronica (peste 3 luni) poate determina hipotrofie musculara cu scaderea fortei
musculare

Examen clinic local

La palpare apare durere extrema sub acromion, la 1-2 cm de marea tuberozitate

Imagistica
Rx umar: normala la cei cu tendinita recenta; chisturi, osteoscleroza, osteofite (afectiune cr)
Ecografia mio-entezo-osteo-articulara: confirma diagnosticul.

Tratament
Similar cu cel al sd de impingere
3. Capsulita retractila

Apare mai ales in decada a 5 a si a 6 a de viata, cu predominanta la sexul feminin. Se

caracterizeaza prin aparitia inflamatiei cronice (vezi cauze PSH) a capsulei glenohumerale cu
evolutie spre fibroza, capsula articulara ingrosandu-se si aderand la capul humeral.
Tablou clinic

Debut insidios cu dureri moderate ale umarului, cu exacerbari nocturne, cu redoare si limitare
progresiva a miscarilor. In timp durerea dispare aproape complet dar mobilitatea este total
abolita.
Exista posibilitatea afectarii bilaterale concomitenta sau succesiva.
 Are evolutie lunga (3 stadii) peste 9 luni, tratament trebuind adaptat astef incat pacientul sa il
poata urma la domiciliu (inclusiv programul de recuperare).

Examen clinic local

La palpare sensibilitate difuza
Limitarea miscarilor (active, pasive) predominant abductia si rotatia externa
Daca se face testul cu xilina (sd de impingement) redoarea persista nefiind vorba de contractura
musculara reflexa generata de durere.

Imagistica
Rx umar: initial normala; osteoporoza la nivelul capului humeral, diminuarea spatiului
articular.
Scintigrafia cu disfosfonat de Tc99: hipercaptare.

RMN: deceleaza leziuni ale tesuturilor moi.

Tratament
Umarul trebuie mobilizat precoce

Medicamentos: antiinflamatorii nesteroidiene, corticoterapie general si local, antialgice,

antidepresiva triciclice.

Kinetoterapia: are ca obiectiv principal recuperarea mobillitatii care se face prin abordarea
structurilor necontractile ale umarului (capsula,ligamente, bursa, tendoane) si separat prin
abordarea structurilor contractile (muschi).

Fizioterapia: termoterapie, electroterapie analgetica si decontracturanta (curenti diadinamici,

interferentiali, curent galvanic etc), masaj trofic, ultrasonoforeza, laserterapie, hidrokinetoterapie.
4. Umarul pseudoparalitic

Poate fi considerat drept stadiul tardiv al sindromului de impingement prezentat la primul punct.
Mansonul rotatorilor e format din tendoanele muschilor supraspinos, subspinos, subscapular si
rotund mic. La tineri ruptura mansonului este postraumatica, la varstnici degenerativa, prin
diminuarea vascularizatiei apare ischemia care conduce la tulburari trofice locale scazand
rezistenta si favorizand ruptura la traumatisme sau solicitari articulare minore. Ruptura poate fi
totala sau partiala, tabloul clinic, paraclinic si tratamentul fiind similare cu cele expuse pa
punctul 1.