In livada mea ce-i alba

Stau copacii aplecati.

Nu de fructe, ci de-o salba
De omat si-s inghetati.
Cate-o frunza ici si colo,
Cate-un mar ce-i zgribulit
Si pe-o creanga canta solo
Un pitigoi mai dezmortit.
Iar din norii argintii
A-nceput incet sa cearna
Fulgi albi, mici si zglobii.
E Craciunul si e iarna.
Din vazduh se-aude-un clopot
Clincaind cam vesel, spun,
Iar pe casa mea un ropot
De pasi mici, e Mos Craciun!

A sosit Craciunul!
O, ce bucurie!
Tu ne-aduci, Iisuse,
Har si veselie.
Ce frumos e bradul,
Ce frumos e tot!
O, ce bucurie, parca nu mai pot.
Noi avem hainute
Albe si frumoase,
Jucarii si paine,
Case calduroase.
Dar atatia, Doamne,
N-au nici foc, nici casa,
Nici maicuta buna,
Nici hainuta groasa.
Da-mi inima buna
Tu, Iisuse, mie,
Sa-mpart cu saracii
Marea-mi bucurie.
Toti de-ar face astfel
O, ce sarbatoare!
N-ar mai plange nimeni,
Ca-i sarac si n-are.

La gradinita mea e sarbatoare

Si totul pare parca ar fi un vis,
Copii stau cuminti in asteptare:
Azi vine Mosu... nu? Doar le-a promis.
Orice copil a scris cate-o scrisoare
Si-a pus in ea dorinte mii si mii.
Mosu-i batran, mai tine minte oare
Ce isi doresc acesti micuti copii?
Dar a muncit aproape-un an de zile
Si vrea ca sa ii vada fericiti,
Iar azi cand va veni, fireste,
Vor fi cu totii multumiti.
Priviti copii, o saniuta!
In ea e Mosul obosit.
Aduceti repede-o canuta
Cu ceai fierbinte si unt topit.
Coboara incet si intra-n clasa.
E tare fericit.
Din sac el scoate cate-o plasa
Si prinde la-mpartit.