Sunteți pe pagina 1din 2

Particularitati ale sistemului bugetar al Uniunii Europene

Prin intermediul bugetului UE, se coordoneaza annual activitatile care se deruleaza intre
statele membre, orientarile politice comunitare si prioritatile acestora.

Principiile fundamentale care guverneaza bugetul UE sunt urmatoarele:

Principiul unitatii- prevede inregistrarea intr-un singur document a tuturor veniturilor


si cheltuielilor uniunii
Principiul universalitatii care are la baza doua reguli fundamentale: regula
nerepartizarii(veniturile bugetare sa nu fie alocate prioritar unor anumite categorii de
cheltuieli) si principiul bugetului in ansamblu(cheltuielile si veniturile sa nu sufere
ulterior nicio modificare fata de cele prevazute in buget)
Principiul anualitatii- are in vedere ca toate operatiunile bugetare sa fie stabilite
pentru un singur an
Principiul echilibrului- are la baza egalitatea veniturilor si cheltuielilor intr-un an
financiar.
Specificarea cheltuielilor- imcumba asigurarea unei destinatii specifice fiecarui fond
Finantarea prin resurse proprii- presupune neamestecul statelor membre

Bugetul UE s-a format prin fuziunea bugetelor celor trei comunitati: CECO,
EURATOM,CEE.

Tratatul de la Paris din 1951, semnat de Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda si
Luxemburg a marcat constituirea Comunitatii Economice a Carbunelui si Otelului.

La 25 martie 1957 s-au semnat la Roma doua tratate de instituire a Comunitatii Economice
Europene si Comunitatii Europene a Energiei Atomice.

La 8 aprilie 1965 cele trei comunitati fuzioneaza, exceptia facand-o Fondul Economic de
Dezvoltare.

Tratatul de la Maastrichtm semnat la 7 februarie 1992 a concretizat principiile elaborarii si


executiei bugetare, sistemul resurselor si cheltuielilor bugetare, prcum si modalitati de intarire a
disciplinei bugetare.

Veniturile bugetului UE se compun din:

-veniturile din taxele vamale aplicate in cadrul tarifului extern comun din veniturile bugetare

-prelevarile variabile care se aplica importurilor de produse agricole ale statelor care nu sunt
membre ale UE
-tva, care reprezinta impreuna cu PIB-ul statelor membre, principala sursa de finantare
bugetara

-impozitele platite de catre functionarii institutiilor europene care nu plateau impozite


nationale si amenzi

Cheltuielile UE au crescut substantial, astfel incat in 1996 reprezentau 2.5% comparativ cu


1,7% in 1980. Factorii care au stat la baza cresterii bugetului UE au fost, in principal:

-cresterea exponentiala a cheltuielilor agricole, cu precadere in 1983-1984

-acumularea de datorii, incepand cu 1986

-costurile statelor candidate in perioada de pre-aderare s-au suportat din bugetul comunitar

Principalele destinatii ale cheltuielilor bugetare au fost: agricultura, politicile interne,


actiunile externe, cheltuielile administratiei, asistenta acordata cu precadere statelor candidate.

Politica fiscala actioneaza in doua planuri. Pe de o parte, actioneaza asupra cresterii


economice, in situatia in care economiile sunt in faza de incalzire accentuata, in sensul incetinirii
acesteia. Pe de alta parte, prin politica fiscala se iau masuri de accelerare in cazul economiilor
aflate in faza de recesiune.

Politica fiscala presupune luarea unor decizii in ceea ce priveste marimea impozitelor si a
consumului.

Coeziunea si agricultura aveau initial alocate sume mai mari din bugetul european, dar in
timpul negocierilor care au avut loc in perioada noiembrie 2012-februarie 2013, s-a stabilit
cedarea unei parti din ceea ce le revenea in favoarea inovatiei si cercetarii. La polul opus se
situeaza administratia si salariile functionarilor din cadrul institutiilor UE care detin doar 6,2%
din buget.

Conform bugetului adoptat, politica de coeziune are alocata o suma de 325 miliarde pentru
regiunile UE.