Ghita este personajul principal al nuvelei si unul dintre cele mai
reprezentative personaje realiste din literatura romana , impunandu-se prin complexitate , dar putere de individualizare , ilustrand consecintele distrugatoare pe care le are asupra omului setea de inavutire si pierderea cumpatarii , a masurii , evoluand catre o lacomie nestapanita pentru bani .
Om harnic si cinstit , la inceput , el ia in arenda hanul " Moara cu noroc" ,
dorind sa agoniseasca atatia bani incat familia lui sa poata duca o viata fara griji . Bun meserias , bland si cumsecade , trudind pentru " fericirea familiei sale " , Ghita , personaj mobil , devine treptat " mai de tot ursuz" , " pus pe ganduri " , " nu mai zambea ca inainte " , trasaturi ce reies din stilul indirect liber al naratorului .
Viata exterioara a lui este subordonata si detasata de viata sa interioara ,
de zbuciumul din mintea si sufletul lui . Actiunile , gesturile si atitudinea lui Ghita scot , indirect , la iveala incertitudinea , nesiguranta si indecizia care-l domina , teama si suspiciunea instalate definitiv in sufletul sau , de cand intra in cardasie cu Lica .
Conflictul interior este din ce in ce mai puternic , lupta dandu-se intre
fondul cinstit si ispita imbogatirii . Sufletul complex si labil este sfartecat intre dorinta de a pleca de la " Moara cu noroc " , ramanand un om cinstit si tendinta pe care n-o mai poate controla , a lacomiei de bani .