Sunteți pe pagina 1din 7

KARL JASPERS

TEXTE
FILOSOFICE
P refata:
DUMITRU GHII$E, GEORGE PURDEA
Selectia textelor :
BRUNO WURTZ, GEORGE PURDEA
Traducerea din limba germana ~?i note :
GEORGE PURDEA
Con trolul iraducerii :
VASILE DEM. ZA MFIRESCU

1986

EDITURA POLIT.ICA
13UCURE$'I
ncl'sll' itWO<' Il'll\l' voile ale textului sc opun 1n- ORIGINILE FILOSOFIEI
timpinilrli sulc dirccte, pur intelectuale.
0 alta dificultate de lectura (ce-i drept, mai
mult de principiu) este nea$teptata conditie ridi-
cata de o atare reflectie in actul comunicarii :
ea nu !j>i-ar putea dezviHui altei gindiri mesajul
dedt dadi aceastn din u rma se afla in aceea$i
ipostaza cxistentiaUi, ,rezonea7.a" cu prima ~i
,!;>tie" deja, intr-un fel, despre ce este vorba. In
receptarea gindului lui Jaspers ar exista, a;;adar,
pericolul unci n eintelegeri de fond, decurg1n d
din dezacordul dintre cxperienta existentiala a
cititt>rului (traducb'ttorului) $i cea a filosofului.
Misiunea tradud itorului este, astfel, din start,
ingreunata. Neputind invoca o experienp. onto- Istoria filosofiei, ca gindirc mctodica, i~i are
logica personala ,concordanta" cu cea a autoru- incepu tu rile in unna cu doua milenii ~i juma-
lui, el poate fi lesne suspectat de incapacilatea tate, ca gindire mitidi 'insa, ivirca ei a avut loc
transpunerii pe portativul propriei gindiri a sub- mult mai devreme.
tilelor reverbera~ii ideatice prin care eul i~i Inccputul nu cste ins:l totuna cu originea. In-
anunta devenirea sa ca fiintare autentica. Dadi ceputul arc un caractcr istoric ~i punc la dispo-
nu se va lusa descurajat $i, asumindu-$i aceasta zitia gcncra(iilor ultcri.oare o cantitate crcs-
prczumptiva suspiciune, va incerca sa faca do- rindil de premise, pri'1 intcrmccliul unui trava-
vada contrariului, atunci nu despre cutezanta liu de gindire deja efect uat. Originca cste insa
cste vorba, ci doar de convingerea ca orice gl:nd in orice moment sursa din care provinc impul-
sau simtamint, indiferent de gestatia sa laun- sul d itre filosofare. A bia prin intcrmediul ei,
trica, odata intrupat in cuvint ne este adresat oricc fil osofic contemporani'i i~i dobinde~lc ca-
!;'i n e devine, tendcntial, comprehensibil in orice ractcrul escn~ial, inr filosofia trccul ului cslc in-
timp $i idiom. tclcasa in tr-ndcvar.
In final, tin sa le multumesc aici tuturor cclor Accst co.ractcr originar cstc multiplu : din 1d-
care au contribuit la aceasta dificila intreprin- m irc dccurgc intrC'barca ~i cunoa~terca ; din in-
dere : Bruno Wurtz, caruia 'ii r evlne principalul doiala referitoar e Ja cu n o~lintclc dobinditc dc-
merit in selectia l cxtclor, Edda Binder, Gabriel curge examinarca critic?i ~i dobincl ire a unC'i ccr-
Liiccanu $i Thomas Kleininger pentru obser- titudini clare ; conr-;;Uin(a picrderii de sine ~i
vatiile ;;i sugcstiile ofcritc ; Vasile Dem. Zamfi- rut1emurarea (die Erschi.lltC'rung) il fac pe om
rescu, pentru verifica rca rind cu rind a acestei sa se intcroghezc asupt:t lui insu~i. Sa cxami-
traduccri $i, in genere, pcntru bratul intins, indt ni.im mai intii accstc lrcl motive.
din anii studen\iei, in formarca mea ca tradu- 1. Platen spunca ca orlginca filosofici ar fi
cator. uimi1ea. Privirca noast1 il ,nc p::-rmitc sa parti-
ciparn la spcctacolul slel<:lor, soarclu i, boltii cc-
GEORGE PURDEA
Karl Ja spers . EINFU'IIRUNG IN DIE PHILOSOPIIIE.
Zw iilf Radiovortragc. Fi..in fl e Auf!age l!l5B, R. Piper
& Co. Verlag, lVIi..inchen, S. 18-27.
5
I',.~ Ii ". Ace~; I spPct rtcol ,ne-a dat impulsul cer- gasit certitudinea care se sustrage oncare1 m-
ttll\l'ii univcrsu lui. De aici s-a nascut filosofia, doieli ~i care rezista oridirei critici leale.
ctl mui prcpos bun ce le-a fost dat muritorilor Celebra afirmatie : ,Gindesc, deci exist", era
d<> dHre zei". Iar Aristotel spunea : ,Caci oa- pentru Descartes neindoielnic certa in conditiile
mcnii dnd au inceput sa filosofeze au fost mi- in care se indoia de orice altceva. Caci chiar
nati de mirare mai intii fa~ii de problemele mai dacii, fara sa-mi dau seama, rna in;;el in lega-
la indeminii, apoi, progresind incetul cu incetul, tura cu tot ceea ce crcd dl cunosc, nu ma pot
fata de problemele mai mari, cum sint de pildii in~ela ~i asupra faptului ca totu;;i exist atunci
fazele lunii, cursul soarelui ;;i al a~trilor :;;i n a:;;- cind e;;uez in cunoa;;terea mea.
terea Universului". lndoiala, ca indoiala metodidi, este sursa
A:;;adar, uimirea ne indeamna la cunoa:;;tere. examinarii critice a oridirei cunoa~teri. Ca atar e,
In uimire devin con:;;tient de ceea ce nu cunosc. nu exista filosofare auteniica in absenta unei
Vreau sa cunosc tocmai de dragul cunoa:;;terii :;;i indoieli radicale. Hotaritor este insa de a :;;ti
nu ,in vederea unui folos oarecare" *. cum ~l unde prin indolala insa~i este dobindit
Filosofarea 1 este ca o trezire din starea de de- temeiul certitudinli.
pendentii fatii de nevoile vietii. Trezirea se rea- 3. Antrenat in cunoa;;terea obiectelor din
lizeazii in cercetarea, eliberata de cerinta utili- lume, in exerci~iul indoielii ca mijloc pentru
taW, a lucrurilor, a cerului, a lumii. Ea survine dobindirea certltudinii, ma aflu in preajma lu-
atunci cind ne intrebiim: ,.Ce sint toate acestea? crurilor, nu ma gindesc la mine insumi, la scopu-
De unde provin ?", fiira sa n;;teptam ca dispun- rile mele, la fericirea sau salvarea mea. Mai
surile la aceste intrebari sa aiba o utilitate care- degraba ma pierd in satisfactia realizarii unei
care, ci doar pentru di ele oferu o satisfactie in atari cunoa;;teri.
sine. Atunci dnd devin insa con;;tient de mine in-
2. Deindata ce am dobindit satisfacerea uimi- sumi in situatta in care ma aflu, lucrurile se
rii prin cunoa:;;terea a ceea ce fiinteaza (das schimbii.
Seiende), intervine indoiala. Ce-i drept, cuno;;- St oicul Epictet spunea : ,Originea filosofiel
tintele se acumuleaza, dar la o examinare cri- este pe1cepeTea prop1iiloT sliibiciuni $i nepu-
ticii nimic nu cste cert : perceptiile senzoriale tinte". Cum sa ma ajut in neputinta? Raspunsul
sint conditionate de organele mele de simt ;;i, siiu era urmatorul : considerind tot ceea ce
ca atare, sint in;;elatoare sau, in tot cazul, nu nu-mi sta in putere ;;i are necesitatea sa drept
concorda cu ceea ce este in afara mea :;;i inde- indiferent pentru mine, :;;i, in schimb, nicind ca
pendent de modul perceperii. Formele noastre de tot ceea ce depinde de mine, ~i anume modul ;;i
gindire sint proprii intelectului uman ;;i se pierd continutul r eprezentarilor mele, sa dobindeasca
in contradictii insolubile; pretutindeni apar afir- prin gindire claritate ;;i libertate..
matii care se rididi impoiriva altor afirmatii.
Filosofind, sesizez accasta indoiala, pe care in- Sa considcdim mai indeaproape care este con-
cere sa o due pina la capat, fie cu voluptatca ne- clitia noastdi umana 2 Noi ne gasim de fiecare
garii generate de indoiala care invalideazii totul data in situatii determinate. Situaiiile se modi-
dar care, la ri:ndul ei, face cu neputinta orice pa~ fica, astfel incit permanent ni se ivesc ocazli.
inainte, fie punindu-mi intrebarea : uncle e de Odata pierdute, ele nu mai revin. Eu insumi pot
* Arist_otel, Metafizica, Editura Academiei R.S.R., contribui la modificarea unei situatii. Dar exista
Bucure.!;ih, 1965, p. 55, traducere de St. Bezdechi. - anumite situatii care se mentin neschimbate in
N. tr. esenta lor chiar daca pentru o durata scurta se
6 7
t erii si al tehnicii, el incearca sa o transformc
maniiesiii difcrit, iar Iorta lor irezistibila este lnL-t;n ali.at de incredere.
disimulat5 : trebuie s:l mor , sa sufar, set lupt, Totu9i, in dorninarea naturii persista impre-
sint supus inU:mplarii, m;'i incurc inevitabil in vizibilul iar, in felul acesta, amenintarea con-
hati~ul v inei. Numim acestc situat!i fundamen-
stanta ;;i, in cele din u r ma,. e:;;ecul total : munca
tale ale fiin ;.arii noastre factice (Dasein 3) , sit1la- enuizantii, batrinetea, boala ;;i m oartea nu pot fi
tii-limitc1 (Grenzsituationen). Cu alte cuvir:t~, s~primate. Faptul ca natura dominata ne devine
este vorba de situatii pe care nu le putem depa;n, un aliat de incredere, r eprezinta doar un caz de
nici transforma. Con$tientizar ea acestor situatii- exceptie in cadrul nesigurantei generale.
limita, reprezinta, dupa uimire $i indoiala, o alt~ Oamenii se unesc intr-o comunitate pentru a
origine profunda a Uosofiei. In simpla noastr~ limita n esfir$ita lupta a -tuturor contra tuturor ~i
fiintare factica ne sustragem frccvent unor atan pentru a o curma in cele din urma ; ei i$i cauta
situatii-limita, inchizind ochii $i traind ca $i cum astfel siguranta in intrajutorare.
elc nici nu ar exista. UWim cii intr-o zi va tre- Dar 9i aici persista limita. Justitia ;;i libertatea
bui sa murim, uid1m d e vinovatia noastra $i de n u pot deveni absolut sigure dec'it intr-un _stat
faptul ca sintem livrat.i intimpHirii. Ca u rmarc, in care f iecare cetatean s-ar compmta fata de
nu mai avem de-a face d edt cu situatii concrete, c:cHHalt conform exigentelor unei solid~riHiji a~:
pe care le domin5m in avantaj ul nostru $i fata solute. Doar intr-un asemenea caz tot1 cetatenu
de care reac ~ionam schit!nd planuri $i a ctionlnd s-ar opune, ca un singur om, injustitiei comise
su b imboldul intereselor proprii fiintarii noastre fata de un semen allor. Or, lucr ul accsta nu s-:a
factice. Fata de situatiile-limita reactionam intimpla t niciodata pina acum. 0 asHel de soh-
insa fie prin voalarea lor, fie atunci cind le se- darit ate manifestata fata de semen atunci ciml
sizarn intr-ad eviir, prin d esperare $i r e-crearea acesta sc afla la greu sau in neputinta, nu s-a
noastra : devenim n oi in$ine printr-o transfer- manifestat clecit in comuniUtti r estrlnse sau in-
mare a con9tiintei n oastre asupra fiin tei 1'. tre d~iva inclivizl. Nici un tip de stat, d e bise-
r ica sau de societate nu ofera o protccpe abso-
Un alt mod de a sesiza clar conditia noastra luta. Frumoas<l iluzie a unei protec~ii absolute
umana este con~tientizarea nesiguTantei pe ca1e s-a ivit in epocile lini~tite ale istoriei, clnd limita
ne-o inspirii tot ceea ce fiinteazii in lume . era voalata.
Atunci dnd nu ne interogam in nici un Iel, con- Impotriva nesigurantei pe care ne-o inspira lu-
sid,:r8m lumea drept fiinta !nsa5i. In stari d_e mea se riclica insa realitatiJc ce n e inspira cre-
fericire, jubilam satisfac~lti de. fort a . n~astra, clinta ~i 1ncredere, insu9i temeiul_ nos~~u : PB:~ri~
avcm o increderc oarba f.il nu ~tun de mm1c alt- ~i peisajul natal, parintii f.ii strabm:n,_ frat1~ ;;!
ceva decit de fiintarea noastra prezenta. In stari surorile, prietenii, tovarai;iul de v1ata. Ex1sta
de durere slabiciune, n!:putin~u n e cuprinde d es-
apoi fundamentul istoric al traditiei : in limba
permea. Dncii insa dcpil~im .accste _star.i :;;i con- m aterna, in credinta, in operele g'inditorilor, poe-
t im..lam sa trliim, alunecam dm nou 111 Ultarca de tHor f.ii ale arti~ tilor plastici.
sine ~i in savurarca placerilor vietii.
Insa prin toat e aceste experiente omul a d e- Dar .l'lici aceasta traditie in totalitatea ei nu
venit intelept. Amenintarca il silei?te sa se asi: n c ofera un adapost sigur, nu ne inspira o si-
gure. Dominarea n~turii s i comunitatea um~na guranta absoluta. Caci ceea ce ni se adreseaz~
ii servesc drept garantie fiintiirii sale fachcc . prin ea nu este divinatatea, ci pretutindem
Omul se instiipine~te asupra naturii pentru a opera omului insU$i. Traditia ramine in acela$i
o pune in serviciul sau . Prin intermediul cunoa~- t imp interogatie. Cu pdvirea indreptata asupra
l)
8
ei, omul insu~i trebuie sa descopere - p6rnind In situatiile-limita, individului i se dezvaluie
de la propria sa origine - care li este certitu- fie neantul (das Nichts), fie li devine perceptibil
dinea, fiinta, temeiul sigurantei sale. Dar, nesi- ceea ce fiinteaza cu adevarat, in ciuda ~i d easu-
guranta pe care ne-o inspidi tot ceea ce fiinteaza pra fiintei evanescente a lumii. Insa:;;i despera-
in lume devine un semn ; el interzice sa aflam rea devine, prin chiar faptul de a fi posiblla in
multumire in lume, indrumindu-ne ditre altceva. lume, un indiciu care trimite dincolo de lume.
Altfel spus, omul i:;;i cautii mintuirea. Aceasta
Situatiile-limita - moartea, hazardul, culpa li este oferitii de ciitre marile religii universale
~i nesiguranta pe care o inspira lumea - imi ale mintuirii. Caracteristica lor constft in aceea
dezviHuie e~ecul. Ce pot face in fata acestui ca ele ofera o garantie obiectiva pentru adeviirul
e~ec absolut a carui evidenta, daca sint onest, :;;i realitatea mintuirii. Calea lor conduce la ac-
nu o pot nega ? tul convertirii individului. Filosofia nu poate
Sfatul stoicului - a t e retrage in propria-ti oferi a:;;a ceva. Cu toate acestea, orice filosofare
libertate, in independenta gindirii- nu ne poate este o depa:;;ire a lumii, un analogon al min-
satisface. Caci, stoicul se in~ela : el nu vedea tuirii.
neputinta omului in adevaratele ei dimensiuni,
nu intelegea faptul ca, la rindul ei, gindirea Sa rezumam: originea filosofiirii se aflii in ui-
umana este f unciar dependenta, in sine goala ~i mire, in indoiala ~i in con~tiinta pier derii de sine.
orientata spre ceea ce i se ofera, dupa cum nu In fiecare caz, actul filosofiirii incepe cu cu-
intelegea posibilitatea nebuniei. Stoicul ne lasa tremurarea care-1 cuprinde pe om ~i care face
neconsolati in pura independenta a unei gindiri ca filosofarea sii-~i propuna un scop.
golite de orice continut. El ne rape~te orice spe- Uimirea a fost cea care i-a impins pe Platon ?i
ranta, dat fiind ca orice incercare spontana de a Aristotel sa cautc escnta fiintei.
realiza depa~ iri liiuntrice, orice implinire, prin Descartes a d iu lat, striibatlnd infinitul drum
faptul de a-ti-fi-diiruit prin dragoste (das al inccrtitudinii, certitudinea indubitabiUi.
Sichgeschenktwerden), precum ~i a~teptarea S loicii au cautat in suferin~ele vie t.ii lini!:llCa
plina de speranta in fata posibilului - sint ex- sufletului.
cluse. Ficcare din aceste cauUhi i9i arc adevarul ei,
Insa ceea ce urmiir e$te stoicul este filosofia in ve~mintul istoric, de fiecarc data d iferit, al
au.t enticii. Experienta originii triiita in stituatii- anumitor reprezenU1ri :;;i al unui anume limbaj .
limita dii na~tere imboldului fundamental de a Pri n aproprierea lor istoricii, noi accedem la ori-
gasi in e~ec calea ciitre fiinta. ginile inca prezen te !n noi.
Hotiidtor pentru om este modul in care i~i Acr>c:;t imbo1d vizeuza tem ciul ce nc inspira si-
traie~te e~ecul : fie cii acesta ii ramine ascuns,
gura n (.u, s lt~H u ncl ul iii n ~ci , cl<'l'l1 izarca.
pentr u a se face simtit doar faptic, cind n ra- Dar poa lc nici una din a ceste origini nu estc
pune, in cele din urma ; fie cii omul este in stare pen t ru noi l n eel m ai inalt grad or iginar a, n c-
sa il priveasca in fat a ~i sii-i accepte prezenta conditionatii. Revelarea fiin ~ei prin uimirc n e
ca limita constantii a fiintiirii sale factice ; fie red ii suflul. insii nc ademenf'~tc za ne sustra-
ca recurge la solutii imaginare $i la autolini~tiri; gem din mijlocul oumcnilor $i sa nc a ba ndonilm
fie, in sflr$it, ca 11 acceptii loial, adincindu-se in unei m ctafizici pure, magicc. CcrLitudinea riO'u-
Uicere in fata incomprehensibilului " Modul in roasa nu o dobindim decll in actul orientiirif in
car e omul i~i tdiie9te e~ecul intemeiazii ceea ce lume 6, prin cunoa~terea de tip ~tiintific. Atitu-
el insw;;i va deveni. dinea neclintitii a sufletului, propusa de stoici,
10 11
nu are d ecit 0 valoare pasagera, pentru depa~i solitudin.ea mea a~ de~ine un aclevar. care mi-ar
rea unei suferinte, pentru a evita prabu~irea to- fi su.ficient. Suferinta pe care o- incerc atunci
tala ; in sine insa, ea este lipsita de conpnut :;;i cind comunicarea lipse:;;te, satisfactia unica pe
de viata. care mi-o da comunicarea autentica, nu ne-ar
Cele trei motive - uimirea :;;i cunoa:;;terea, in- afecta atit in plan filosofic, daca a~ fi sigur de
doiala :;;i certitudinea, pierderea :;;i regasire~ d e adevarul pe care il detin in solitudinea mea. Dar
sine a omului - nu epuizeaza resorturi~p cnre eu nu fiintez decit impreuna cu celnlalt ; singur,
ne indeamna in zilele noastre spre filosofare. nu sint nimic.
In epoca noastra, care a deschis cea mai Comunicarea care se sta bile~te nu de la in-
adindi p rapastie in istorie - epoca a unei dis- telect la intelect, de la spirit la spirit, ci d,e la
trugeri fara prece~ent :;;i a unor :;;anse deocam- existenta 7 la existenta (die Existenz) nu utili-
data abia perceptiDile - cefe trei motive amin- zeaza semnificatiile ~i valorile impersonale de-
tite ramin in contl.nuare valabile, nu insa :;;i su- cit ca punti de legatura. Justifidl.rile ~i atacurile
ficiente. Valabilitatea lor se pastreaza numai cu nu sint intr-a atare comunicare mijloace pentru
o conditie : aceea a realizarii unei cornuniciiri dobi"ndirea unui ascendent, ci pentru a realiza
intre oameni. apropierea dintre oameni. Lupta este o infrun-
In istoria de pina acum legah.ira dintre om ~ i tare animata de iubire, fiecare punindu-i la dis-
semenul sau avea ceva de la sine inteles :;;i sc pozitie celuilalt toate armele sale. Certitudinea
realiza in cadrul unor comunitati ce inspirau si- fiintei autentice se dobinde:;;te doar in acea eo-
guranta individului, inihmtrul unor institut.ii co- municare 1n care se infrunta fara rezetve, 1ntru
mune :;;i a unui spirit comun. Cbiar :;;i solitarul comuniune, liberta tea cu libertatea. !n felul
se simtea oarecum ocrotit in izolarea sa. Pr1bu- acesta, toate raporturile cu celalalt nu sint de-
:;;irea pe care o tri'iim azi se manifesta in primul c'it pregatitoarc, pentru ca in momentele hotari-
rind in aceea d. oamenii se inteleg tot mai pu- toare, gratie u nei exigente reciproce, fiecare
tin, case intllnesc :;;i se despart cu indiferenta, dt interlocutor sa-i puna celuilalt intrebari ce merg
nici un fel de fidelitate ~i comunitate nu mai pina la radiicina lucrurilor. Abia in cadrul co-
este neindoiclnica, nu inspira o siguranta ab-
solutiL municarii se realizeaza pe deplin orice adevar ;
Pentru noi, dobindc~te acum o importan \a doar aici rna simt eu insumi, nu traiesc factic,
hotaritoarc situatia generalii care, in realitate, a ci in mod plenar. Dumnezeu se dezvaluie doar
existat dintotdeauna : :l'aptul ca ma pot contopi indirect ~i nu in afara iubirii de la om la om ;
cu celiilalt in spatiul adevarului :;:i ca in acela~i ceriitudinea incontestabila este doar particulara
timp nu pot ; faptul ca crcdinta mea, tocmai ~?i relativa, subordonata intregului ; atitudinea
atunci cind sint sigur de adevarul ci, se love9te stoicilor devine 1n acest context rigida ~i lipsita
de o alta ; cii undeva, la limita, stntem sorlHi de con~inut.
doar luptei (fadt speranta de a ne putea vreodata
uni) al direi rezultat cste fie subordonarca, fie Atitudinea filosofica fundamentala a carei ex-
distrugerea ; ci1 moliciunea :;;i lipsa de impotri- presie conceptuala o expun aici, !~i are radacina
vire a celor lipsiti de orice crez ii fac sa adere 1n nemultumirea cauzata de lipsa de comuni-
orbe~te sau sa se impotriveasca cu ind'ipatinarc care, in nevoia unei comunicari autentice ~?i in
- toate acestea nu mai sint aspecte secundare, posibilitatea unei infruntari intemeiate pe iu-
neesentiale. bire, care leaga in adinc pe cei ce fiinteaza au-
Desigur, ele mi-ar putea aparc astfel dacii in tentic (das Selbstsein).
12 13
In acela~i timp, aceasta filosofare i~i are r~
dacina in cele trei moduri de a trai filosofia, CUPRINZATORUL
examinate din punctul de vedere al semnifica-
tiei lor, promotoare sau inhibatoare, pentru co-
municarea dintre om ~i semenul sau.
Astfel; originea filosofiei rezida in facultatea
omului de a se mira, de a se indoi, de a tri'ii ex-
perienta unor situatu-limita. dar in ultima in-
stanta in vointa de comunicare autentica ce le
include pe celelalte trei. Lucrul acesta se dezva-
luie inca de la bun inceput in faptul di orice
filosofie tinde spre comunicare, cauta sa se ex-
prime, sa se faca inteleasa, ca esenta ei consta
in comunicabilitate, indisociabil legata de ade-
varul ei.
Abia prin comunicare este atins scopul filoso- Voi incerca sa va prezint asHizi un gind filo-
fiei, scop ce da sens tuturor celorlalte scopuri: sofic extrem de important dar foarte dificil. El
perceperea fiintei, iluminarea din iubire, dobin- nu poate fi lasat deoparte, caci este eel care da
direa seninatatu. sens gindirii filosofice. Voi incerca sa-l fac com-
prehensibil intr-o formii""dt mai simpla, cu toate
ca elaborarea lui propriu-zisa este un travaliu
dificil. A~adar, aici ne vom rezuma la a-1 schita.
Filosofia incepe cu intrebarea : , Ce este ?".
La o prima vedere exista o multime de fiintari,
lucrurile aflatoare in lume, configuratiile lumii
vii ~i ale celei lipsite de viata, nesfir~ita multime
a tuturor celor care apar ~i dispar. Dar ce este
fiinta in sens propriu, adica fiinta care tine totul
laolalta, pe care se intemeiaza totul ~i din care
provin toate cite sint ?
:ffiispunsurile date la aceasta intrebare sint ex-
trem de diverse. Cel mai vechi dintre ele este
eel apartinind primului filosof remarcabil, Ta-
les : totul este apa, totul provine din apa. Filo-
sofii ce i-au urmat au considerat ca, in fond,
totul nu ar fi decit fie foe, fie aer, fie nedeter-
minatul insu~i, fie materia, fie atomul. Au exis-
tat ~i filosofi care au sustinut di fiinta prima
este viata, tot ce este lipsit de viata nefiind de-
cit fiintare degradata ; sau ca fiinta prima este
spiritul, fata de care lucrurile sint doar forme de
Karl Jaspers. EINF'OHRUNG IN DIE PHILOSOPHIE.
Zwolf Radiovortriige. Ftinfte Auflage 1958, R. Piper
& Co. Verlag, Mtinchen, S. 28-37.
15