Magia poate fi definite prin folosirea fortelor preternaturale pentru a controla si manipula natura,

desi aceste puteri ar putea fi sau nu supranaturale, fiind in afara cursului normal al naturii, sunt
considerate responsabile pentru efectele magiei. Evenimente magice sunt diferite de miracole in
sensul ca magia manipuleaza naturalul, prin forte ascunse, in timp ce miracolelel sunt cauzate de
puterni supernatural. Fie ca e asistata de ingeri sau demoni sau doar de natural, magia plaseaza
controlul in mainile practicantului. Exista puncte commune dar si diferente intre magie, religie si
stiinta.

Magia s-a intersectat atat de mult cu religia incat cele doau sunt uneori greu de separat, desi dpv
al relgiei oficiale, magia este inetrzisa. Ca si religia, magia evoca realitati si finite extraordinare,
dar doreste sa le manipuleze D.p.v istoric, magia a ocupat un status ambiguu cu respect fata de
stiinta. La fel ca stiinta, magia foloseste tehnici empirice, dar secretele si caracterul superstitios
sunt opuse stiintei. Desi ideile magice au influentat filosofia naturala, stiinta moderna respinge
magia.

Crestinismul timpuriu si magia

Aparitia crestinismului coincide cu re-aparitia magiei si ocultismului in Imperiul Roman, cand

romanii au luat contact cu lumea geaca si traditia filosofica a epocii pericleniene a dat nastere
preocuparii fata de mistere misterele oculte ale naturii. Renasterea pitagorismului, nu ca
filosofie formala ci ca mod de viata. Neo-pitagorismul a devenit metoda principala de de
codificare a magiei grecesti, acre s-a dezvoltat in provinciile estice ale Imperiului Roman si s-a
raspandit spre vest. Cele mai importante lucrari associate cu renasterea magiei au fost numite
tratate hermeneutice (?) , presupuse a fi revelatii ale zeului egiptean Thot catre Hermes
Trismegistul, numit asa de catre greci. Textile au fost compuse in sec 1-3 d. hr, si promit accesul
la secretele naturii, pentru a stapani fortele oculte. Corpusul hermeneutic a devenit f popular in
vest. Potrivit invataturilor lui hermes, secretele naturii sunt opace si pot fi cunoscute doar prin
revelatie, deci stiinta nu era separate de religie, ne-fiind vorba de un process rational ci de gnoza,
cunoastere revelata. Crestinismul timpuriu era ambivalent fata de hermeticism (?), Lactantius il
considera pe hermes un profet, Augustine de Hippo il ataca si considera ca practica idolatria.

Kyrandele, un tratat din sec 3, ilustreaza caracterul magiei hermeneuticii. E presupusa a fi o

combinative de scrieri ale lui Hipocrate din Alexandria (?) si ale regelui Kiranos din Persia, si
descriind proprietati magice ale animalelor, plantelor si pietrelor, ordonate in functie de literele
alfabetului grecesc, si correlate intre ele, si fieare obiect natural poseda virtuti magice.

Matricea crestinismului timpuriu a fost iudaismul palestiniam impregnant de influente grecesti.

(?), magia fiind un subcurent important al iudaismului care a devenit parte din crestinism
(impreuna cu practice magice, exorcism, vindecari si miracole natural). Celsius considera ca
Iisus, ca si alti magicieni, a invatat aceasta practica in egipt.
Cretinismul timpuriu a fost acuzat de practice magice, acuzatii plauzibile in visiunea actelor
magice atribuite apostolilor.( umbra lui Petru vindeca). Celsius acuza crestinii ca obtineau aceste
puteri din demonologie si incantatii, desi crestinii spuneau ca puterea lor e de la Dzeu.

Magia pagana si crestina

Atat paganii si crestinii au condamnat magia, dar din motive diferite. Pentru pagani, magia era
condamnata pentru ca era secreta, anti-sociala. Crestinii au condamnat-o ca fiind munca
diavolului. Augustin considera a toata magia e demonica si ca demonii i-au invatat pe oameni
ritualuri magice si cum sa foloseasca puterea oculta a plantelor, pietrelor si animalelor, pentru a
obtine calitati cum ar fi puterea magnetica.

Din sec 4, cand crestinismul a devenit religie oficiala in Imp Roman,magia a fost interzisa. Era
insa pedepsita rpin lege doar cand influenta o vatamare. Romanii tolerau practicile divinatorii
daca nu erau periculoase dpv politic. Totusi Imparatul Augustus a interzis publicarea
horoscopului sau personal si profetiile despre data mortii cuiva. Unele autoritati au acomodat
crestinismul cu practicile magice pagane ca strategie misionara. Templele pagane erau re-
consacrate, calugarii misionari tolerau amuletele, cereau doar ca invocarile sa fie cu sfinti
crestini. In ciuda statutului sau ilicid, magia era o practica raspandita in evul mediu timpuriu.
Preotii care practicau medicina se considerau magicieni, dar foloseau plante magice si amulet
pentru vindecari. Manualul anglo-sazon din sec 11, lacnunga, explica vinderarea bolilor cauza de
spirite malefice. Numele apostolilor sunt invocate pentru puteri de vindecare. Divitatia,
astrologia si interpretarea viselor era la fel de raspandita.

Nu era usor de facut distinctia dintre magia alba si neagra pentru ca tehnicile de vrajitorie erau in
esenta la fel, totusi magia cu rea intentie era interzisa si vrajitoarele erau expuse riscului de a fi
acuzate de asta. Terullian (c160), scria ca demonii se folosesc de flutuatiile de character ale
femeilor si le-a invatat cunoasterea ierburilor magice.

Magia invatata

In sec 12, viata intelectuala eruopeana s-a transformat datoria introducerii invataturilor arabe in
vest. Continea traditii si filosofie a antichitatii Greco-romane, venind totusi amestacata cu stinte
oculte si scolasticii medievali aveau dificultati in a le distinge de lucrarea originala. Sectele
musulmane radical au preluat scrierile hermetice si au adaugat propriile scrieri la alchimie,
astrologie si magie la textul dj existent, Corpus Hermeticum. ( Picatrix de ex)

Bacon a scris despre folosirea cartilor magice arabe pentru a combate dusmanii si considera ca
Secretum continea cele mai mari secrete pe care omul le poate descoperi in viata sa (text cheie
in format de imaginea magului) Magia si teama de magie exista la curtile medieval pentru a
obtine favoruri din partea autoritatii. Bacon facea distinctia intre magie, consierata demonica si
experiemnetul stiintific in care natura e folosita ca instrument( ceea ce mai tarziu devine
naturala) . Albertus Magnus considera ca cei 3 magi nu erau vrajitori sau astrologi ci oameni care
detineau cunoastere In ciuda raspandirii, magia avea un statut marginal fata de filosofia
scolastica. Potrivit lui Aristotel, autoritatea medieval dominanta asupra metodologiei stiintifice,
era considerate intelegerea universal. Magia, pe de alta parte, opera cu fotele ascunse ale materiei
care nu pot fi percepute de simturi dar pot fi cunoscute empiric prin efecte.(magnetul)

Liber aggegationis era un tratat despre secetele plantelor, inspirata de cartile Hermetice, dar nu
considera minunile ca fiind complet neobisnuite ci evenimente natural cauzate de virtuti
rationale chiar daca aceste cause sunt ascunse intelectului si incerca sa le explice in acord cu
stiintele scolastice. Oresme cosnidera ca toate evnimentele considerate minuni au originea in
cause naturale sau din eroare de perceptive. Odata cunoscute, nu mai sunt considerate minuni.

Hugh of St Victor (1096-1141), a lansat un avertisment, ca urmare a numarului in crestee a

studentilor curiosi de magie, ca aceasta ii seduce si ii indeparteaza de religia divina in schimbul
cultului demonilor si ii conrupe moral. (reinstaurare a pozitiei augusteniene) Considera ca fata de
curiozitatea intelectuala, magia era o forma de eruditie fara sens., curiositas, desi aceasta se
referee la orice forma de cautare intelectuala dusa la exces. In renastere, Faust isi vinde sufletul
lui Satana pentru a afla secretele naturii, pentru a se glorifica apoi pe sine si a impresiona lumea
cu minunile sale. Se considera ca Pope Sylvester 2, a parasit manastirea pentru mandrie si
curiozitatea de a afla secretele si a studiat astrologia in Spania cu pretul sufletului sau.

Magia renasterii

Reputatia magiei a suferit un inceput dramatic in sec 15. In 1463, Marsilio Ficino a tradus
Corpus hermeticum in latina la cerinta lui Cosimo d Medici. Ficino considera cheia pterilor
magice era spiritus mundi, substanta unui material subtil, raspandita prin univers si
comportandu-se ca un medium pentru influentelke dintre corpurile eresti si lumea sublunara.
Folosind magia, cineva poate atrage influenta spirituala a oricarei planete, prin talismane,
muzica, si esente apropiare planetei. Infleunetele, canalizate prin spirite cosmic catre oameni, s
comporta ca medicina. Dupa cateva decenii de la traducere, magia a devenit respectabila si
subiect umanist si a influentat arta, literature, teologia si politiac. Cornelius Agrippa von
Nettsheim (1486-1535) a adus magia catre audienta academica si o cosnidera cea mai perfecta
cunoastere Magia renasterii era o tendinta de a unifica natura si religia. Totusi paracelsius
(1493=1541) considera ca filosofia naturala a lui Aristotel era ne-concordanta cu crestinismul si
ar trebui inlocuita cu hermetica crestina ce corela fenomenele naturale cu Scripturile.

Magia a avut favoruri speciale la curtile renasterii. Imparatul roman Rudolf 2 era pasionat de
magie si central sau din Praga a devenit un centru de studii magice si in acelasi timp centru
pentru cercetari stiintifice.(Tycho Brahe, Johannes Kepler au locuit aoclo) Magia a servit ca sursa
pentru stiinta, promovand experimentele si matematica si creand o imagine pozitiva a omului de
siinta ca magician.

Un alt centru al activitatilro magiei renasterii a fost Naples, unde naturalistul Bernardino
Telesion (1509-88) a pus fundatia magiei naturale , o abordare experimental a naturii care
folosea forte oculte. Elevii lui aveau ca scop nescoperirea secretlor naturale.A scris tratate de
astrologie, fizionomie si despre secrete oculte. Cel mai unoscut insa a fost Giambatista Della
Porta cu :magia naturala , respectata ca lucrare stiintifica. Hermeticismul era populat in
Renaterere si printer liderii intelectuali cum ar fi Giordano Bruno, Pico della miradola, john dee.
Involcau puterile naturale si supranaturale, si le-au legat de religie si stiinta, cauand dezbateri si
controverse in ambele domenii. Desi magia naturala nu includea forte intunecate, totusi promitea
ca obtine efecte fara apelul la forte supranaturale, generand astfel conflict cu religia si fiind
acuzabila de ateism. Importriva acuzatiilor de vrajitorie, della Porta a experimentat salvia
vrajitoarelor care le ajuta in zbor si a constatat proprietatile halucinogene, deci explicabile prin
principii naturliste.

In sec 16 Biserica catolica a determinat consolidarea monopolului sau asupra fortelor

supranaturale si considera orice incercare de autiliza puterile oculte o amenintare la jurisdictia sa
asupra miracolelor. Dupa 1580, magia ilicita inlocuia erezia doctrinla ca cea mai comuna acuza
in tribunalele sfinte. In cele mai mutel cazuri acuzele erau de folosire de talismane, incantatii si
instrumente magice de vindecare sau pentru a detecta hoti sau a gasi obiecte pierdute sau comori
ingropate, dar biserca a condamnat toata magia ca find erotica. Magia naturala a fost inclusa aici,
impreuna cu vrajitoria si superstitiile populare.

Cele mai faimoase tratate in 1555 au fost cele ale lui Alessio Piemonte, Secreti, reprintata in sec
16 si 17, devenind idealul unui nou tip de magician stiintific care calatoreste prin lue pentru a
descoperi secretele naturii si publica pentru beneficiul lumii

Noua filosofie

Multi istorici cred ca magia a avut un impact profund asupra revolutiei stiintifice a sec 16-17,
argumentand ca magia renasterii a contribuit la implemnetarea unui nou concept de stiinta: idea
de stiinta ca vanator de secrete ale naturii. Noii filosofi insistau asupra descoperirii cauzelor
fenomenelor, ascunse de perceptiile simturilor. Instrumentele si experimentele urmau sa ii ajute
pe cercetatori si noi medode de rationalizare luau locul logicii scolastice, considerata depasita.
Tpoate acestea necesitua o noua filosofie a stiintei. In loc de a privy natura prin texte ale
autorilor antici, noii filosofi tindeau sa priveasca stiinta ca o cautare a nouluisi a faptelor si
cauzelor necunoscute, fata de filosofia naturala medieval unde faptele necunoscute nu-si aveau
locul in stiinta. (della porta : lucrurile adevarate mici vor da ocazia descoperirii celor mari)

Metafora vanatorului re-evaluaza statutul calitatilor oculte in filosofia naturala. Filosofia naturala
moderna timpurile intelegea diferenta dintre calitatile oculte si manifestate In loc de a interzice
calitatile oculte, acestea erau imbratisate de noua filosofie, argumentand a toate calitatile sunt
oculte, dar posibil de cunoscut si erau un punct de plecare. Considera ca acest lucru e posibil
doar folosind instrumentul si metoda potrivita. Instrumentele stiintifice vor corecta eroarea
umana si metodologia stiintifica va corecta prezumtiile umane, un fundament pentru scepticismul
noii filosofii si sinsistenta asupra cauzei lucrurilor si a observatiei disciplinate. Considerau ca
scolasticii erau prea increzatori in simturile lor si epirismul naiv era cauza credintelor eronate ca
natura isi dezvaluie secretele in afara, in relaitate natura cauzeaza ascunsul.

Declinul magiei

Paritia filosofiei mecanice in sec 17 si relevant sa in stiinta a generat declinul magiei. Liderul
sau, Decartes, considera ca filosofia meanica se bazeaza pe 2 premize: toate fenomenele pot fi
exploicate in termini de particule ale materiei passive in miscare si, a doua, singura cale prin care
miscarea oricarei particule poate fi schimbata e prin contact direct cu alte particule. In teorie,
neaga calitatile oculte din filosofia naturala, reducand explicatia fenomenelor la cause mecanice.

Totusi din cauza imposibilitatii fil mecanice de a oferi o viziune plauzibila a lumii fizice, statuul
de calitati oculte continua sa fie dezbatut. Newton postula existent unei forte existent in toate
corpurile din univers. Stiintele oculte au fost atacate de Iluminism. In sc 17, a condamnat magia
pentru secretizare si exclusivism. Pentru filosofii luministi, natura era coplet rationala. Totusi in
traditiile populare, credinta in magie si occult continuadand nastere la mesmerism si spiritualism.
Mermerismul era o forma de vindecare bazata pe canalizarea magnetimsul animal in corpul
uman, un current popular dar condamnat de academicieni.

Multi oameni de stiinta din sec 19 erau adeptii spiritualismului, o credinta ca fortele spitituale
opereaza in lumea naturala. Alfred Russel Wallace, co-descoperatorul teoriei evolutiei prin
selectie naturala, era convins a selectia naturala nu era plauzibila pentru evolutia intelectuala si
morala, invocand o forta oculta spiritual in dezvoltarea umana. Parapshilogia nu eraacceptata in
comunitatea stiintifica si nu se alocau fonduri pentru cercetarea acestor fenomene. Dpv al stiintei
modern, exista o separare intre lumea fizica de cea spirituala