Nu am mai fcut desertul sta de un an, poate doi (nu mai in minte exact), cert e c
postarea pe care am fcut-o atunci, cu poze mici i proaste, nu mai e, adic s-a rtcit
pe undeva prin meandrele blogului, la una dintre desele schimbri de server gazd de
anul trecut. M rog, ea exist dar nu-i citibil. Nu conteaz, via a mi-a dat ocazia s fac
din nou. Nu pentru mine (recunosc, am pstrat i acas o por ie mai mic) ci pentru
Adina i Mihai (mai mult pentru Mihai, motiv pentru care am botezat por ia lor tiramiu),
doi prieteni pe care i-ai mai vzut pe blog, mai n var.
Vnztorii de picoturi fac o emcherie: pun pe ambalajele de 400 de grame o re eta de
tiramisu care scrie c avei nevoie de 500 de grame de pi coturi. Nu pun ns n
vnzare pungi de 100 de grame, lucru care te poate determina s mai cumperi o pung
de 400 de grame. Nu-i frumos din partea lor, cu att mai mult cu ct cantitatea de
picoturi e mai puin important i se calculeaz n func ie de volumul vasului n care
construieti prjitura.
Trei ou (patru, dac-s mai mici), separate. Adic albu urile ntr-o parte ( i nu albu ele,
cum tot vd pe net) i glbenuurile n alt parte. Peste glbenu uri, trei linguri de
zahr. Se freac bine, pn la obinerea unei creme albicioase, cu aspect de spum
(poate fi i mai galben, n funcie de glbenu ).
Peste ultimul strat de crem, punei un strat generos ( unu-doi milimetri) de pudr de
cacao.
Tirsmisu e o prjitur pentru a doua zi. Nu se pune n cuptor ci n frigider. Se las acolo
peste noapte sau pentru cel puin opt ore, pentru un rezultat satisfctor.