Sunteți pe pagina 1din 5

COMUNICAREA ADOLESCENTI--PARINTI

Auzim cazuri in care adolescentii, din cauza lipsei de comunicare cu familia recurg la gesturi
inexplicabile.

Drogurile, prostitutia, avorturile, delincventa juvenila, abandonul scolar sunt rezultatele firesti ale
societatii in care traim. Peste tot in mass media apar informatii despre aceste crude realitati ale
vietii si aparent cel mai greu lucru este sa fii parinte. Sentimente de teama, frica, neliniste iti
inunda sufletul si incerci sa faci tot posibilul ca sa-ti protejezi copilul. Nu stim exact cat de
constienti sunt adolescentii de pericolul care ii pandeste, insa parintii, vazand toate aceastea devin
foarte protectori, stricti si chiar severi cu copiii lor. Tentatia e mare, libertatea la fel, si tinerii,
derutati si lipsiti de repere, cad cu usurinta in capcanele acestui mediu. Conflictul intre generatii
este rezultatul unor conceptii si pareri diferite. Unii considera ca el izvoreste din experienta
parintilor in opozitie cu lipsa de experienta a adolescentilor. Sa fie oare vorba doar de asa ceva? Nu
cumva aceste diferente de opinie au la baza lipsa de comunicare in familie si neincrederea in
propriul copil?

O buna comunicare intre parinti si copii este un aspect foarte important de care fiecare familie ar
trebui sa tina seama. Daca fiul tau este adolescent, acest lucru este si mai important.
Atat adolescentii, cat si parintii lor, trebuie sa gaseasca o modalitate pentru a se intelege cat mai
bine. In unele familii acest lucru se intampla usor, dar in altele exista numeroase certuri.
Se pare ca rezolvarea este in mana parintilor.Intrucat adolescentii se afla intr-o perioada in care isi
formeaza personalitatea acestia ar trebui sa fie apreciati de parinti,intelesi, si mai ales ascultati.
Foarte caracteristic acestei perioade de dezvoltare este scderea comunicrii cu membrii familiei i
crearea de relaii n medii extrafamiliale, de obicei, ntre colegi sau chiar n afara colii. Copilul se
desparte psihologic de familie i i stabilete propria identitate, prefernd compania colegilor i
prietenilor n locul familiei. Prinii se obinuiesc greu cu noul tip de relaii ale copilului lor i au o
senzaie de frustrare.
Aceast nstrinare a adolescentului de familie i determin pe prini s intre n alert. Copilul
nceteaz s mai fie influenat, n mod special, de ctre prini, dei majoritatea copiilor rmn nc
sub tutela lor, dar ei i doresc ca prinii lor s nu mai fie att de restrictivi i de demodai
Gasirea timpului pentru comunicare cu tanarul adolescent poate fi o provocare in zilele noastre.
Este foarte important ca parintele sa acorde fiului sau cel putin cateva minute pe zi in care sa-l
asculte si sa-l incurajeze sa discute atunci cand are probleme. Nu trebuie sa-l preseze sa vorbeasca
daca nu vrea, insa trebuie sa stie ca va fi mereu gata sa il asculte daca va avea vreodata ceva de
spus.
Lasandu-I tanarului impresia ca-I este acceptat si respectat punctul de vedere el va dezvolta o
personalitate pozitiva si sigura.
Comunicarea este foarte importanta si daca reusesti sa comunici cu propriul copil te poti declara
un parinte fericit.
Adolescentii nu sunt pe aceesi lungime de unda cu parintii si de aici si neintelegerile. Cand copiii
tipa: "Niciodata nu ma asculti si pur si simplu nu ma intelegi", iar parintele raspunde: "Ba da, te
ascult!", vorbesc de doua lucruri total diferite;De cele mai multe ori cand un adolescent spunetu
pur si simplu nu ma intelegi ceea ce vrea sa spuna cu adevarat este ca parintele nu este de acord
cu el,ca este suparat si ca va face tot ce va vrea.
O alta sursa a neintelegerilor o reprezinta incercarea de a-l face pe tanar sa faca exact cum vor ei si
in momentul in care vor ei.Cu cat insista sa faca lucrurile asa cum le place lor,cu atat va incerca sa
faca exact invers.De cele mai multe ori aceasta problema se rezolva explicandu-I tanarului ceea ce
astepti de la el si ceea ce nu doresti sa faca niciodata .
Fiecare membru al familiei trebuie sa fie liber sa discute orice atunci cand simte nevoia. Tanarul
adolescent trebuie sa stie ca va fi intotdeauna cineva dispus sa il asculte daca vrea sa vorbeasca, sa-
si impartaseasca experientele si gandurile cu unul din membrii familiei. Dezvoltand si folosind
buna comunicare, problemele adolescentilor, cum ar fi: sexualitaea, drogurile, alcoolul, pot fi
rezolvate cu mai multa usurinta. Studiile au aratat ca adolescentii care discuta cu parintii despre
aceste probleme vor avea mai multe sanse sa nu abuzeze de aceste substante.
Sub aspectul atitudinii adolescenilor n ceea ce privete intervenia parinilor n viaa lor sexuala,
raspunsurile la afirmaia: Sexualitatea nu-i privete pe prini, au fost:
De acord: 78% dintre biei si 67% dintre fete;
mpotriva: 19% dintre baieti si 29% dintre fete.
(Dragostea i sexualitatea adolescenilor pentru biei, 2001)
Pentru a infrunta problemele ce apar intr-o familie trebuie ca acestea sa fie discutate deschis.
Comunicarea eficienta inseamna si discutie dar si ascultare.
Sfaturi pentru o mai buna comunicare:
Incearca sa-ti imaginezi ceea ce iti povesteste fiul tau. Pune intrebari care sa te ajute sa intelegi
mai bine ce vrea sa spuna.

Pune-te in pielea lui, atunci cand acesta iti povesteste ceva, pentru a-l intelege cat mai bine.

Fii atenta cand iti vorbeste. N-l intrerupe cu una din povestile tale.

Da dovada de empatie atunci cand discutati. Astfel, se va simti incurajat si inteles.

Fii un ascultator placut. Mentine conversatia pe o cale pozitiva, cauta o metoda placuta pentru
a-l face p sa considere discutia voastra una pozitiva si constructiva.

De multe ori parintii au impresia ca vorbesc cu peretii si nu cu propriul lor copil.Probabil ca acesta
nu vrea sa-I asculte sau pur si simplu se gandeste in alta parte si nu da atentie la ce I se spune.O
buna comunicare cu copiii nu se obtine fara efort.Parintii trebuie sa se gandeasca la modul in care
ar trebui abordat copilul lor atunci cand vor ca acesta sa asculte sis a raspunda pozitiv cerintelor
formulate. Comunicarea deschisa intre copii si parinti este extrem de importanta, stabilirea unei
bune comunicari fiind de un real folos in viitor, pentru ambele parti.

A fi parinte este sentimentul cel mai de pret pe care il poate trai omul de-a lungul
existentei lui. Relatiile de familie devin mai solide daca se bazeaza pe o comunicare
sincera si de durata. Invatati sa diminuati conflictele intre generatii pentru a trai o
viata linistita.
PAREREA ADOLESCENTULUI: (forum)

--Adolescentii trec uneori printr-o perioada dificila de comunicare cu parintii. Unii incep
sa nu mai discute despre problemele lor si prefera sa povesteasca prietenilor si colegilor.
-Si eu am trecut prin astfel de etape, preferam sa spun ce mi se intampla prietenei mele,
pana am inteles ca tot familia iti este aproape cand ai nevoie si nu prietenii. Am inteles
acest lucru si de atunci comunic mult mai bine cu familia mea
--Incercati sa va apropiati de ei, sa incercati sa aflati de ce nu mai vor sa discute, poate ii
cicaliti cand va spun despre o intamplare, nu tocmai placuta, sau nu le dati importanta
cuvenita. Nu-i lasati pe copii vostrii sa se indeparteze de voi
--cred ca e o etapa prin care trec toti adolescentii. nu vrei sa asculti de nimeni, cu atat
mai putin de parinti. eu am trecut prin asta cu mama si nu imi dadeam seama cat sufera
cand nu ii spun ce patesc
acum imi pare rau ca nu am fost mai intelegatoare cu ea.
cred ca daca nu vrei sa ajungi in situatia asta ca parinte, trebuie sa fii deschis cu copilul
inca de cand e mic. nu rezolva nimic daca vrea sa comunice asa dintr-o data. si este cu
atat mai greu daca este adolescent.
--nu imi place sa ii povestesc mamei mele despre prietenul meu sau alte probleme pt k
am patit de multe ori sa aud acele lucruri in conversatiile cu tata sau cu rudele
mele..inteleg k pt ele faptul k fetele(sau baietii)lor ies cu un baiat de treaba si k e asa si k
a fct aia si aia e un motiv de lauda ..dar mie imi displace asta.Si de asta refuz sa vb cu
ea.Sunt sigura k dak as avea probleme serioase ar tine pt ea sau i-ar spune tatalui meu dar
pur si simplu nu ii pot spune..jtiti de ce?Pt k nu a stiut sa stabileasca aceasta legatura intre
noi doua..de cand eram mica.
--uneori parintii exagereaza din dorinta de a-si proteja copii..si atunci iubirea lor te
sufoca.Copilul are nevoie si de libertatea lui(nu f multa k nici asa nu ii bun).Spune-i k il
iubesti,k e cel mai important lucru pt tine si k faci sacrificii pt el k sa te respecte pt asta si
sa nu iti provoace necazuri dar lasa-l sa descopere viata si cu bune si cu rele.Pt k dak ai sa
il tii in cutiuta de cristal incercand sa il feresti de orice rau..ai sa il indepartezi de tine si ii
faci si lui f mult rau
--unii parinti cred k dak ii oferi copilului o situatie materiala buna e suficient dar nu e
asa..are nevoie si de asta dar cel mai mult are nevoie de sprijin moral pt k probeleme
adolescentilor is multiple si destul de multe.Nu-l certa dak il vezi suparat o zi sau mai
multe..nu il critica k a avut de spalat vasele sau nu a facut aia.E perioada in care isi
formeaza propria personalitate.Copii au nevoie de apreciere,spune-i k e bine k a facut aia
si k ai incredere in el si in fortele proprii.Criticile venite din partea parintilor sunt cele
care te doboara cel mai tare

.
Cum sa te apropii de fiul tau si sa-l faci sa inteleaga ca tot ce e in jurul lui nu este numai
marfa", ci si periculos? - se intreaba parintii. Nu este chiar asa de greu. Patrunde in lumea lor,
devino interesat de preocuparile si aspiratiile lui incurajandu-l si facandu-l sa aiba incredere in
propriile forte. Asa vei reusi sa-i castigi increderea si sa poti sa-l ghidezi din umbra" catre
lucruri bune.
Cum sa-ti faci parintii prieteni? Castigandu-le increderea! Demonstreaza-le ca esti matur si
responsabil si ca stii ce faci. Acest lucru cere timp si efort, iar increderea o data castigata
trebuie si mentinuta. Acesta este unul dintre terenurile minate ale adolescentilor care decat sa
spuna adevarul parintilor, incearca sa inventeze tot felul de minciuni care mai devreme sau
mai tarziu tot ies la iveala.

Conflictul intre generatii exista! El se declanseaza intre adolescentii care vor sa o ia pe cai
gresite si parintii care intervin pentru a le arata calea cea buna. Pedeapsa nu aduce respect si
nici o buna comunicare in familie, de aceea este nevoie de maturitatea, tactul si experienta
adultului pentru a diminua considerabil o astfel de situatie.

O buna comunicare necesita multa munca, timp si practica. Iata cateva exemple pentru a aborda o
discutie cu copilul dvs

De ce nu vorbesc adolescentii cu parintii lor?


Desi adolescenta este o perioada aparte fata de celelalte din viata fiecarui om, ea nici nu apare, nici
nu dispare brusc. Cu toate acestea, de multe ori adolescentii sunt priviti si tratati ca niste
extraterestrii. Proprii parinti nu-i mai recunosc, imbracamintea, coafura si obiceiurile, muzica si
preocuparile sunt atat de diferite incat intre ei pare sa fie o imensa prapastie
Adesea parintii ne scriu despre lipsa de comunicare cu copiii lor aflati la sfarsitul gimnaziului sau la liceu.
Auzim cu aceasta ocazie multe plangeri, revendicari, regrete, reprosuri, lamentari:

"Nu vorbeste cu mine"


"Nu ma asculta"
"Nu respecta ce-l rog"
"Pare ca nu ma aude"
"Nu-mi raspunde la intrebari"
"Raspunde monosilabic sau deloc"
"Raspunde in doi peri"
"E obraznic, imi intoarce vorbele cum ii convine lui"
"Nu ma aude, e mereu cu castile in urechi"
"Nu vine la masa, nu mai mananca cu noi"
"Prefera sa stea singur acasa decat sa mearga cu noi, parintii lui, in concediu, in vizita sau la
cumparaturi"
"Tot timpul e in fata calculatorului"
"Trece pe langa noi de parca nici nu ne vede"
"Vorbeste cu noi doar cand are nevoie de bani"
"Vine cand vrea, pleaca cand vrea, nu spune cand se intoarce, nu respecta nicio ora ".

Si lista ar putea continua

Parintii sunt nemultumiti, ingrijorati, frustrati, revoltati si intreaba: "Ce sa fac?", "Dati-mi un sfat ca nu mai
stiu cum sa procedez", "Am incercat toate metodelesi cu frumosull-am si pedepsit.dar totul e
in zadar, tot ce vrea el face".

O parte dintre ei ar vrea doar sa le dam dreptate, sa fim de accord cu ei ca generatiile de azi sunt altfel
decat cele precedente, ca nu mai exista aceleasi valori, ca e prea multa "libertate". Altii insa cer ajutor, ar
vrea sa reia comunicarea cu copiii lor, sunt dispusi sa isi aminteasca momentul cand au inceput sa se
indeparteze, sa inteleaga ce s-a intamplat atunci, sa descopere cauzele si chiar sa repare daca au gresit
ceva.

Din punctul de vedere al adolescentilor, in mod surprinzator, intalnim tot revendicari, nemultumiri,
tristete si deruta.

"As vrea sa vorbesc cu mama dar nu pot sa-i spun ce simt, ce gandesc ca s-ar supara"
"Ma tem de reactia parintilor mei daca le-as spune ca"
"Parintii mei nu ar fi de accord cu asta. Pe vremea lor era altfel decat acum"
"Daca le spun, nu ma inteleg, vor sa fac doar cum spun ei"
"N-am cui sa cer un sfat, cu mama nu pot vorbi despre asta".

Si aceasta lista ar putea continua pe mai multe pagini

Intelegem citindu-le ca atat adolescentii cat si parintii se cauta unii pe altii dar nu se gasesc. Poate pentru ca se
cauta in locuri diferite. Poate ca avand ritmuri diferite, pana ajung parintii, adolescentii se plictisesc si pleaca, poate
ca este vorba despre cuplul rigiditate - flexibilitate, poate ca si atunci cand se intalnesc, isi vorbesc in limbi diferite.

Asadar incercam sa raspundem catorva intrebari

1.Exista o cale prin care adolescentii sa se re-intalneasca cu parintii lor?


2.Pot parintii sa-si "descopere" copilul, sa-l inteleaga, sa-l asculte, sa faca eforturi pentru a se pune in pielea lui?
3.Desi diferiti ca generatie, istorie personala, evenimente de viata, preocupari, pot gasi momente in care sa fie
"impreuna" intr-un mod autentic, placut si folositor pentru fiecare dintre ei?
In concluzie, lipsa de comunicare a fost , este si va ramane o problema cu care se confrunta omenirea de multe
generatii.Viziunea diferita asupra lumii si multi alti factori care intervin in realizarea unei bune comunicari nu vor putea fi
schimabte prea curand, asa ca nu ne ramane decat sa studiem mai mult aceste relatii sau, poate, de ce nu?, sa lasam
natura sa isi urmeze ordinea fireasca a lucrurilor.