Elaborarea metodic n-rul 11 Pentru studenii anului II la prevenia

afeciunilor stomatologice

Tema: Componena i proprietile pastelor de dini.

Dentifricele
Dentifricele sunt substane sub form de past sau pudr aplicate pe dini cu ajutorul periei n scopul
curirii suprafeelor gingivodentare i a lustruirii suprafeelor dentare accesibile.
Pasta de dini ndeplinete trei condiii:
ajut la efectuarea periajului dentar prin eliberarea suprafeelor accesibile a dinilor de resturi
alimentare, coloraii, plac bacterian;
acioneaz ca agent de profilaxie a cariei dentare si parodontopatiilor;
asigur o stare de prospeime bucal prin efectul su deodorant.
Efectul de curire al dentifricelor sub form de past sau pudr este dat de:
- substane uor abrazive cum sunt: carbonat de calciu i magneziu bicarbonat de sodiu, clorur de sodiu, oxizi
de siliciu i aluminiu, silicat de zirconiu;
- detergeni, ca: sulfat lauryl de sodiu, sarcozinat lauryl de sodiu;
- aciunea mecanic a periuei de dini.
Pastele de dini conin substane active ca:
- azotat de potasiu cu aciune antihiperestezic eficient (conform FDA - Food and Drug Administration din
S.U.A.);
- formaldehid i fluoruri de asemenea cu aciune mpotriva hiperesteziei dentinare, aciune remineralizant i
de protecie fa de caria dentar (pastele de dini din seria Emoform);
- sruri anorganice ca: monoflour fosfat de sodiu, sulfat de sodiu i de potasiu cu aciune de stimulare a secreiei
salivare, mbuntirea autocuririi, reducerea sngerm.
Unele paste de dini (Depurdent) au aciune de curire, lustruire i albire a suprafeelor dentare colorate
de pete de nicotin, cafea, ceai, impregnante n depozitele grele de plac dentar sau peliculele incipiente de
tartru. Aceste paste sunt aplicate pe dini cu perii dentare sau conuri de cauciuc rotative o dat sau de dou ori
pe sptmn.
Pastele de dini mai conin:
- substane care dau consisten (carboximetilceluloz);
- substane vehicul (glicerina, ap);
- edulcorani: sorbitol;
- substane aromatizante;
- eventual colorani ca atare sau pentru evidenierea plcii microbiene.
n compoziia dentifricelor, n special n pastele de dini s-au mai introdus substane cu aciune
antiinflamatorie, de inhibare a formrii plcii bacteriene i tartrului, de combatere a hiperesteziei dentinare:
clorhexidin, sanguinarin, amilaz, fosfat dibazic de amoniu, antibiotice, vitamine, clorofil, dar cu un efect
terapeutic redus sau absent.
Substanele abrazive reprezint 30-50% din coninutul pastelor i 95% n cazul pulberilor dentrifice.
Datorit substanelor abrazive se pot produce leziuni ale smalului dar mai ales ale cementului descoperit care
se abrazeaz de 35 de ori mai repede dect smalul i a dentinei descoperite care se abrazeaz de 25 ori mai
repede dect smalul (STOOKEY, MUHLER). Aceasta duce la eroziuni de colet i la hiperestezie dentar. De
asemenea, un important dezavantaj al folosiri dentifricelor bogate n pulberi abrazive este stagnarea lor n
anul gingival i alte zone interdentare mai puin accesibile, ceea ce favorizeaz iritaiile i infeciile
gingivale.
Mai eficient s-a dovedit nglobarea n pastele de dini a srurilor de fluor cu aciune carioprotectoare
i de tratament al hiperesteziei dentare. Unele paste de dini sunt indicate n mod
expres n tratamentul hiperesteziei datorit coninutului ridicat n sruri de fluor (pasta Sensodyne).
Unul dintre factorii responsabili de reducerea aparitiei cariilor - poate chiar cel mai important dupa unii
specialisti - este fluorura, un compus care este in mod special eficace atunci cand este aplicat local la nivelul
dintilor. Pastele de dinti sunt un mediu excelent pentru realizarea acestui lucru. Printre diferitele surse de
fluoruri adaugate pastelor de dinti, mentionam: NaMFP (monofluorofosfat de sodiu), NaF (fluorura de sodiu),
combinatiile de NaF si NaMFP, precum si AmF (amino fluorura). Toate aceste surse contribuie la prevenirea
cariilor si la repararea micilor defecte aparute timpuriu, care pot conduce la carii vizibile.
1
 Cu toate ca NaF a fost primul agent anticarie cu fluor testat in pastele de dinti, eficienta lui clinica a fost
dovedita mai tarziu, dupa AmF si NaMFP. Esecurile initiale ale testelor clinice ale pastelor de dinti cu NaF pot
fi acum atribuite incompatibilitatii dintre constituentii pastei de dinti (agenti abrazivi in special) si acest
compus. Abrazivii din prima generatie reactionau cu Na determinand reducerea eficacitatii clinice a actiunii
anticarie a acesteia. Pentru incorporarea cu succes a NaF, in pastele de dinti este nevoie de intretinerea unui
nivel adecvatal fluorului ionic pentru reactivitatea cu smaltul dintilor. Astazi, substantele abrazive compatibile
cu NaF folosite la fabricarea pastelor de dinti, sunt hidratii primari de siliciu alaturi de pirofosfatul de calciu,
bicarbonatul de Na si particule acrilice, conducand la formule de succes a caror eficacitate a fost dovedita
clinic. Numeroase investigatii au evaluat eficacitatea anticarie a NaF in comparatie cu placebo, iar acest lucru
inseamna ca s-au luat in considerare toate studiile clinice NaF vs, placebo. O trecere in revista aacestor studii a
fost publicata de catre Stookey si colaboratorii in 1993. Aminofluorura a fost incorporata cu succes intr-o pasta
de dinti spre sfarsitul anilor 1950 si rezultatele primelor teste clinice au fost publicate in 1965. Folosirea sa este
totusi limitata. Exista 6 studii clinice publicate in care AmF din pasta de dinti a fost comparata doar cu efectul
placebo al unei paste de dinti fluorurate. Monofluorofosfatul de sodiu a fost frecvent folosit in formulele
pastelor de dinti ince de la inceputul anilor 1960. Este relativ usor de folosit intr-o pasta de dinti si este
comparabil cu o gama larga de agenti abrazivi. Toate studiile de eficacitate referitoare la NaMFP vs. placebo au
fost trecute in revista de Beiswanger si Stookey in 1989.