Toxicomanie

Toxicomania se datoreaza folosirii drogurilor, adica a substantelor toxice care modifica

functionarea creierului determinand o dependenta fizica si psihica.

Toxicomania sau farmacodependenta se defineste ca obiceiul de a consuma in mod

regulat cantitati importante de medicamente sau de substante toxice susceptibile sa
produca o stare de dependenta. Ea se manifesta printr-o nevoie imperioasa de a lua unele
droguri pentru efectele lor euforizante, asemanatoare celor produse de alcool, excitante
sau halucinogene.

Consumul de droguri incepe in general in timpul adolescentei. Consumul ocazional de

droguri este deseori legat de senzatii noi sau de dorinta de a-i imita pe adulti. Ea poate, de
asemenea, sa raspunda unei nevoi de excitatie creatoare sau sa reprezinte incalcarea unei
interdictii. Dupa aceste prime experiente, unii adolescenti devin consumatori constanti de
droguri, de care pot deveni rapid dependenti.

Mai multi factori pot contribui la aceasta modificare de comportament: frecventarea altor
grupuri de tineri care deja se drogheaza; un dialog insuficient cu membrii familiei, in
special cu parintii; probleme psihologice personale precum anxietatea, timiditatea, o stare
de rau generala; o structura psihica cu tendinta spre excese; in fine posibilitatea de a-si
procura droguri cu usurinta in locurile frecventate de tineri, de fapt controlate de
dealeri.

Marea majoritate a persoanelor care continua sa consume droguri la varsta adulta se

marginalizeaza din punct de vedere social. Spre a face rost de banii necesari pentru
cumpararea drogului, toxicomanul se misca in medii unde violenta, prostitutia si traficul
constituie regula. In fine, unii adulti iau droguri ocazional, in special cocaina, pentru
efectul ei psihostimulant.

Consumul repetat de droguri antreneaza o obisnuinta fizica a organismului. Intr-adevar,

drogurile interfereaza cu mecanismele neurologice si biologice, in special cu substantele
chimice care transmit mesajele in celulele sistemului nervos (neurotransmitatori) si se
fixeaza pe receptori specifici ai creierului.

In stare normala, la acesti receptori ajung niste substante secretate de organism,

endorfinele, care au proprietati calmante si care induc o senzatie de placere. Atunci cand
organismul primeste cu regularitate substante de tip morfina de origine exterioara (ca in
cazul utilizatorilor de heroina) productia interna de endorfine scade. Ca atare, senzatiile
de placere nu mai pot sa se produca, la un anumit stadiu de intoxicatie, decat in urma
unui aport din afara.
Efectele drogurilor asupra creierului se traduc prin confuzie mentala, delir, halucinatii si
adesea un comportament agresiv. Drogurile pot provoca de asemenea tulburari digestive
si cardiace, pot creste riscul de obstructie brutala a unui vas sanguin (embolie), iar in
cazul administrarii intravenoase, favorizeaza aparitia diverselor infectii.

La doze foarte mari, ele pot fi responsabile de o intoxicatie acuta, care cateodata conduce
la moarte datorita unei supradoze.

Toxicomanii care folosesc seringa deja intrebuintata risca, in plus, sa contracteze boli
virale grave (hepatite B sau C, SIDA), care se transmit pe cale sanguina.

In functie de efectul pe care il provoaca drogurile sunt clasificate in patru grupuri. In

cadrul lor se disting drogurile tari si cele usoare in functie de gradul de dependent
ape care il determina.

Primul grup cuprinde substantele numite psohodepresive, care exercita o actiune de

calmare, cateodata soporifica, si combat starea de anxietate. Alcoolul, opiaceele
(heroina), barbituricele, tranchilizantele (sedative si hipnotice), dar si solventii precum
eterul si terbentina fac parte din acest grup.

Al doilea grup e format din substante numite psihostimulente: cocaina si derivatul ei,
crack-ul, amfetaminele, precum si ecstasy, iar intr-o masura mai mica nicotina, cofeina si
khat-ul.

Al treilea grup e cel al substantelor numite psihodisleptice cu efecte halucinogene. Ele

cuprind LSD si psilocybina (extrasa dintr-o ciuperca mexicana), precum si hasisul.

In sfarsit, cel de-al patrulea grup de droguri e compus din unele medicamente (atropine,
antihistaminice) care pot avea efecte speciale asupra psihicului sau, dimpotriva,
stimulante) si pot determina dependenta.

Dependenta este consecinta unui consum regulat si excesiv de droguri. Cea psihica se
manifesta printr-o nevoie imperioasa de a consuma droguri, ce modifica activitatea
mentala. In absenta drogurilor, toxicomanul resimte o stare de disperare intensa.
Dependenta fizica se manifesta prin tulburari organice (stare de lipsa) din momentul in
care drogul nu a mai fost consumat: angoasa profunda, transpiratii, varsaturi, accelerarea
ritmului cardiac, confuzie mentala si chiar halucinatii.

Comportament care consta in consumul in mod regulat si important de substante

(droguri) mai mult sau mai putin toxice si susceptibile sa genereze o stare de dependenta
psihica si/sau fizica. Conform unei recomandari a organizatiei mondiale a sanatatii
(O.M.S.), termenul de "toxicomanie" ar trebui sa fie inlocuit cu cel de
"farmacodependenta".
Diferite tipuri de droguri - "Drogurile" din limbajul curent au ca punct comun fie acela
de a fi substante (heroina, cocaina etc.) al caror utilizare este ilegala, fie substante (lipici,
benzina etc.) deturnate de la folosirea lor legala. Este important sa se sublinieze ca unii
specialisti nu ezita sa numeasca "droguri" si alte substante (alcool, tutun), legale si relativ
bine integrate social. In plus, unele medicamente (anxiolitice, hipnotice, morfina,
amfetamine) pot fi deturnate de la folosirea lor normala de catre toxicomani sau chiar pot
induce o dependenta involuntara la bolnavi.
Drogurile actioneaza asupra creierului, dar in diferite feluri, in functie de produs:
destindere, linistire, stimulare, excitare, distorsionare a perceptiilor senzoriale, halucinatii
etc.

Cauze - La tineri, luarea ocazionala de droguri traduce dorinta de a incerca senzatii noi,
dorinta de a-i imita pe altii sau de a trece peste interdictii. Unii adolescenti, dupa aceste
prime experiente, devin consumatori regulati. Trei factori pot contribui la aceasta:
frecventarea drogatilor; un dialog insuficient cu mediul familial; probleme psihologice
personale, drogul permitand toxicomanului sa evadeze dintr-o realitate pe care nu o
suporta. Uneori, exista o adevarata dereglare psihiatrica subiacenta, pe care medicul
trebuie sa stie s-o depisteze cu scopul de a putea propune un tratament.

Efecte nedorite - Toxicomania se manifesta printr-o dependenta psihica, adica printr-o

nevoie de nestapanit de a consuma drogul. In plus, unele produse declanseaza o
dependenta fizica: oprirea luarii drogului antreneaza o "stare de lipsa" (sau un sindrom de
intarcare), uneori grav, comportand mai ales angoasa, greturi, varsaturi, dureri musculare
si chiar halucinatii.
Fiecare drog are efectele lui toxice care sunt eventual mortale. Hasisul, de exemplu, poate
micsora rezistenta la infectii sau poate provoca un sindrom psihologic de indiferenta sau
de dezinteres scolar. Toxicomanii care utilizeaza seringi risca in plus, atunci cand le
schimba intre ei, sa contracteze grave boli virale (hepatita B sau C, SIDA).
In sfarsit, se intampla ca toxicomanul, pentru a-si procura banii necesari cumpararii
drogului, sa ajunga sa frecventeze medii din ce in ce mai periferice si mai violente.

Tratament - Un consumator ocazional nu necesita vreun tratament medical: anturajul

familial si scolar trebuie sa-l avertizeze in ce priveste riscul de obisnuire si de crestere a
dozelor. Cel care foloseste mai regulat droguri le poate fi ajutat printr-o sustinere
psihologica ce ii permite sa inteleaga ce dificultate a existentei are de depasit si prin ce
poate inlocui drogul. In sfarsit, daca s-a instalat o dependenta fizica, oprirea drogului se
impune inainte de ingrijirea psihologica. Oprirea drogului (intarcarea) este practicata sub
control medical si asociata cu administrarea temporara a medicamentelor de substitutie.
Luarea in ingrijire a toxicomanilor cuprinde si prevenirea si/sau tratamentul problemelor
de sanatate care decurg din luarea drogurilor; pentru a evita propagarea bolilor virale,
unele tari iau masuri ca punerea in vanzare libera a seringilor sterile. Dar cel mai
important ramane un program de readaptare sociala si profesionala, la nevoie internand
bolnavul intr-un centru specializat.

Daunele aduse de "drogurile usoare" - Daca dependenta fizica este deosebit de mica in
cazul hasisului - de unde calificativul sau de "drog usor", efectul sau toxic imediat consta
in micsorarea rezistentei la infectii, toxicitate asupra embrionului in caz de sarcina,
tulburari ale functiilor intelectuale. Folosirea regulata a hasisului antreneaza, de
asemenea, o importanta dependenta psihologica. Actualmente se stie ca luarea regulata de
hasis este responsabila, din cauza actiunii sale asupra sistemului nervos central (blocaj al
receptorilor nervosi de catre drog), de aparitia unui dezinteres scolar si, mai mult chiar, de
o indiferenta generala denumita sindrom amotivational, ori anhedonie.