Sunteți pe pagina 1din 36

Definiii ale jocului

Pieron prezint clasificarea tradiional a fenomenelor psihice, afirmnd c jocul figureaz ca


form de activitate cu dominant n ontogeneza timpurie.
E.Claparde spune despre copil c se dezvolt i prin el nsui, recurgnd, n mod instinctiv la
dou instrumente fundamentale: jocul i imitaia.
Jocul, folosit de copil chiar de la natere este prima lui form de activitate; imitaia nu apare
dect dupa cteva luni
Teoriile jocului

Teoria recrerii (odihnei)


Jocul este o recreere; el odihnete organismul, de aceea este forma de activitate abordat
de ctre copil.(Schaller ,1861; Lazarus ,1883)
Comentarii:
Teoria are caracter echivoc i argumentaie insuficient. Este greu de presupus c oboseala
ndeamn la joc i nu la repaus. Apoi, copiii se joac chiar din clipa cnd se scoal, cnd nc nu
au avut motive de acumulare a oboselii.
Chiar i n lumea animalelor, unde puii se joac necontenit, se nate ntrebarea Ce anume
le-a provocat oboseala care s-i ndemne la joc?
Teoria surplusului de energie

Autorii consider c orice copil are un surplus de energie, forele acesteia neputnd fi
consumate prin ocupaii serioase i acumulndu-se treptat.
Excesul de energie se descarc cum poate, scurgndu-se n mod firesc pe canalele create
deja de obinuin, n centrii nervoi.
Micrile produse astfel i strine de orice utilitate imediat constituie jocul. (Schiller,
1795; Spencer)
Comentarii:
Este posibil ca surplusul de energie acumulat de copil s favorizeze jocul, dar nu se poate
constitui o explicaie a acestuia prin energia acumulat n exces.
Nu se poate explica n acest mod forma determinat pe care o iau jocurile la toate
animalele de aceeasi spe.
Este inexact ca n jocurile lor copiii repet aciuni obinuite (aa cum subliniaz adepii
acestei teorii) ci, mai degrab, ndeplinesc aciuni noi pentru ei. Pe de alt parte, nu vedem oare i
copii jucndu-se chiar atunci cnd sunt foarte obosii i cad adormii pe jucriile lor? Sau copii
convalesceni amuzndu-se n patucul lor, ndat ce s-au ntremat puin, fr a mai atepta un
surplus de fore?
Dac analizm atent constatm c aceste prime dou teorii susin idei contrarii. Dac
prima consider c jocul se nate atunci cnd copilul are nevoie de odihn, (cu scopul de a se
recreea), cea de a doua, dimpotriv, consider ca atunci cnd copilul acumuleaz un surplus de
energie, deci se afl la maximum potenialului su activ, recurge la joc. Explicaiile fiecareia
dintre ele sunt superficiale.
Teoria exerciiului pregtitor
Karl Gross este psihologul care a abordat pentru prima dat jocul dintr-o perspectiv biologic.
Jocul a fost analizat nu doar la om ci i la animale, ncercnd a descifra nu numai
determinismul imediat, ci i semnificaia funcional a jocului, rolul lui n conservarea vieii.
Exist aproape tot attea tipuri de jocuri cte instincte sunt jocuri de lupt, jocuri de
vntoare, de ntrecere, jocuri erotice etc. Puiul de pisic, de pild, se npustete pe frunza
uscat strnit de vnt, cum se va npusti mai trziu pe un oarece sau pe o pasre ()
Ajungem, deci, s considerm jocul ca pe un exerciiu pregtitor pentru viaa serioas.
Claparede este de acord cu acesta cnd afirm c animalul nu se joac pentru c este tnr, ci are
o tineree pentru c simte nevoia s se joace.
Exist i ali autori care, nainte sau dup Gross, au avut intuiia acestei funcionaliti a
jocului; este vorba despre Froebel care a pus jocul la baza ntregului su sistem educaional sau
P. Souriau.
Comentarii:
Aceast teorie a fost supus unor critici serioase, n special de ctre coala lui Stanley
Hall, care nu poate accepta ca jocul s fie o pregtire pentru viitor ntruct aceasta contrazice
ideea sa potrivit creia copilria este dominat de rmie ale trecutului.
Patrick atrage atenia asupra faptului c, n afara jocurilor de imitare, celelalte jocuri nu se
aseamn deloc, sau aproape deloc cu activitile de la vrsta adult.

Rabick l acuz pe Gross de confuzie ntre joc i nvare, deoarece consider c jocul ar avea ca
funcie dobndirea unor anumite deprinderi, funcie pe care, autorul amintit o consider specific
nvri i nu jocului.
n acest mod de a pune problema, apare o confuzie major ntre joc-nvare dirijat,
contient (ca forma fundamental la vrsta colar) i nvarea ca activitate psihic neleas n
sens larg psihologic, ca activitate de nsemntate fundamental pentru adaptarea la mediu i
dezvoltarea psihocomportamental.

Paul Popescu Neveanu i dezvaluie o faet mai complex, nelegnd-o ca proces de asimilare
activ de informaie (retenie mnezic) nsoit de achiziionare de noi operaii i deprinderi.
Are, n consecin, o latur informaional i una operaional (formativ).
Achiziia de cunotine i dezvoltarea de operaii i deprinderi se realizeaz cu scop
explicit n activitatea de nvare de tip colar, dirijat i contient; nu nseamn c prin joc i,
mai trziu, prin munc, nu se achiziioneaz informaii i nu se formeaz operaii i deprinderi,
chiar dac ele nu sunt urmrite n mod explicit, nu se constituie ca scop n sine al activitii.
De aceea, a realiza o contrapunere a jocului i a nvrii (n sens larg) de maniera celei
menionate, nu este un argument pentru a combate teoria lui Gross.
Dup opinia lui Claparde, orict de legitim ar fi interpretarea fiziologic a jocului, abordat de
Gross, ea nu este n stare s explice n profunzime i n totalitate diversele modaliti ale acestuia.
Elkonin susine c Gross intuiete nsemntatea deosebit a jocului pentru dezvoltare i, din
acest punct de vedere, el i aduce o contribuie notabil.
Teoria lui Gross furnizeaz un set de explicaii interesante despre diversitatea tipurilor de
jocuri la diferite spee de animale i despre locul i rolul acestora n traiectoria dezvoltrii de la
stadiul de pui la acela de adult.
Teoria jocului ca stimulent al creterii
Carr, nceputul secolului al XX-lea consider i el
jocul ca fiind un exerciiu, dar funciile ludice nu se refer la dezvoltarea i perfecionarea
instinctelor, jocurile nefiind pre-exerciii ci, mai degrab post-exerciii cu rol n ntreinerea
instinctelor deja existente.
Se apropie de teoria anterioar ntruct ambele prezint ideea biologic sugerat de
evoluioniti, ideea unui raport de ntreinere a funciei-organ, idee prezent n formularea
cunoscut funcia creeaz organul.
Wundt critica aceast viziune biologizant susinnd c finalismul nu poate ine loc de cauz;
Claparede atrage atenia asupra faptului c jocul copiilor, departe de a fi pre-exerciiu al unor
instincte sau conduite utile, reproduce ceea ce l impresioneaz pe copil, ceea ce determin
asimilarea realitii, integrarea ei ca act de trire, fapt ce va constitui treptat un vast bagaj de
posibiliti i disponibiliti de a reaciona (Ursula chiopu).
Exemplul dat de Claparede este legat de universalul joc cu ppuile n care el considera c nu se
exercit la copii instinctul matern, ci o infinitate de stri afective, de disponibiliti nuanate
subtil i de triri necesare n procesul adaptrii.

n consecin, jocul realizeaz un pre-exerciiu mai mult mental, psihologic.


Nu pre-exerciiul explic simbolistica jocurilor, ci o anumit dezvoltare a structurilor mentale
contribuie la construirea acestora
Teoria exerciiului complementar
Ipoteza jocului ce ntreine tendine i instincte este cunoscut n psihologie sub denumirea de
teorie a exerciiilor complementare sau a compensaie.
Ea cunoate tratri specifice la Freud, Jung, Adler, convertit fiind pe planul complex al
psihologiei abisale.
Konrad Lange, tot la nceput de secol, prezenta varianta sa legat de jocul ca exerciiu
complementar.
K. Lange subliniaz, dincolo de contribuiile lui Gross i Carr, o latur deosebit a
jocurilor exerciiu, el susinnd c jocul este o activitate de proiectare i concomitent de
compensare mai ales a acelor funcii care sunt comandate de cerinele directe ale vieii i de
trebuinele implicate n viaa curent dar i de acelea pe care viaa le solicit n msur inegal,
latent, implicit, n consecin, jocul servind la subtila adaptare a copilului la mediu.
Carr completeaz aceast idee susinnd c prin joc copilul i estompeaz o serie de instincte
neoportune sau periculoase n raport cu stilul de via mai evoluat al omului modern; exemplul
dat este cel legat de tendinele rzboinice care nu se anuleaz prin joc ci jocul are rol de
canalizare a personaliti, de a degaja dezvoltarea acesteia de opresiunea unor astfel de tendine.
Comentarii:
Aceast teorie subliniaz, n fond, teoriile anterioare artnd c jocul nu este pre- exersare
a unor tendine ce abia se dezvolt, nici o post- exersare a unor tendine existente deja, ci are rol
de a crea alte funcii la care viaa serioas va face apel mai trziu.
Teoria compensaiei este un adaos la teoriile anterioare, pstrnd, alturi de acestea
limitele lor, limite ce rezid, n special n imposibilitatea de a explica plenar i integral
multitudinea de jocuri, complexitatea jocului la copil.
Teoria lui J.Piaget
Jocul este pentru psihologul elveian Jean Piaget o activitate de asimilare, activitate ce are
o funcie dubl:
prima este aceea de repetiie activ i consolidare, prezentandu-se sub forma de asimilare
funcional sau reproductiv, responsabil de dezvoltarea prin funcionalitate (idee ce se apropie
de teoriile anterioare);
a doua funcie este una de factur mental i const n digestia mental, aspect explicat
ndeosebi prin modul n care vede autorul rolul jocului n evoluia copilului.
Jocul este o activitate de asimilare ce se complic treptat, ncorpornd o vast simbolistic
de-a lungul ontogenezei timpurii, n special.
Prin repetri de conduite n joc sau n afara acestuia, se constituie treptat scheme de
aciune i scheme mentale corespunztoare aciunilor, controlului i reprezentrii acestora ca
expresie a asimilrii i acomodrii (ultima bazndu-se pe prima n sensul c o schem asimilat
acomodeaz structurile integrative ale schemelor anterioare).
Odat elaborat o schem, asimilarea ei permite reproducerea ei sub efectul comenzii
mentale; astfel, de pild, schemele senzorio-motorii pot fi reproduse n condiii foarte diferite.
Jocul simbolic constituie polul extrem al asimilrii realului dup J. Piaget; el este pentru
inteligen ceea ce este jocul de miscare pentru planul senzorio-motor. n jocul simbolic copilul
folosete imagini care sunt, n fapt, imitai interiorizate.
J. Piaget distinge caracteristicile imaginilor (reprezentrilor) ce se construiesc n condiii
de via curent de acelea care se formeaza n joc.
n vreme ce imaginile din prima categorie se cer a fi ct mai exacte, respectndu-se
cerina fundamental a cunoaterii umane, imaginile utilizate n joc nu se subordoneaza n mod
obligatoriu acestei cerine.
Prima categorie de imagini se integreaz n situaii problematice concrete ce in de
adaptare, a doua categorie se subordoneaz eventual cerinei de a fi satisfcut trebuina de joc.
asemenea, n vreme ce reprezentrile (imaginile) formate n afara jocului (simbolic
subliniem noi) sunt reflectarea pe plan mental a unor obiecte sau fenomene particulare ce
reprezint o clas mai mare de obiecte, n jocul simbolic, obiectul simbol este, mai degrab, un
substituent al unui obiect real.
Astfel, bul poate fi cal, spad, lopat etc. n funcie de necesitile de joc ale copilului;
calul, spada, lopata oarecare sunt, la rndul lor substituun substituent al unui obiect real.
J. Piaget acrediteaz ideea c jocul propriu-zis se nate odat cu ficiunea, pe care o ntreine ca
atare. Dar autorul recunoaste i existena unor jocuri anterioare jocului propriu-zis, pe care le
denumete forme rudimentare, de exerciiu, care se deosebesc fundamental de jocul de ficiune.
Acesta din urm are o genez complex la nceputul celui de al doilea an de via.
Jocul simbolic decurge din gndirea infantil a copilului i servete asimilrii realului n
sisteme simbolice i are un rol esenial la dezvoltarea echilibrului dintre asimilare i acomodare.
n timp, ficiunea de joc va fi eliminat din regulile acestuia, pe msur ce jocul capt un
caracter tot mai socializat, membrii participani trebuind s se supun unor reguli care, n mod
necesar nu mai pot ine doar de ficiunea fiecruia dintre parteneri.
De remarcat n acest punct este, ns, contribuia major a acestui psiholog n
domeniul abordrii teoretice a jocului infantil.
Comentarii:
Dei este una dintre cele mai importante contribuii n domeniu i teoria piagetian a
suportat o serie de critici.
Autorul a reuit s trateze mai n profunzime aspectele legate de dialectica specific a
jocului.
Detand fenomenul de simbolistic drept element ce decupeaz mai clar aceast conduit din
categoria conduitelor complexe, J. Piaget consider c exist o perioad (coincident cu prima
i o parte din a doua copilrie) cnd jocurile au un caracter egocentrist. Referirile la
egocentrism ca element dominant n jocurile copiilor mici sunt discutabile. n ansamblul su
ns, teoria lui J. Piaget creeaz un cadru psihologic plauzibil i multilateral jocului, cu
diferenele sale specifice
Vgotski este cel ce subliniaz ntr-o manier specific rolul formativ al jocului.
El recunoaste acest rol deplin jocului, n condiiile n care cerinele manifestate fa de
copii (prin regulile sau sarcinile de rol ale jocului, prin subiectul acestuia) depesc cu puin
nivelul psihic al copilului.
Aceast situare a cerintelor pe ceea ce autorul numete zona proximei dezvoltri sau a
dezvoltrii apropiate face ca jocul s mping nainte dezvoltarea.
Aceast idee nu intr n contradicie cu necesitatea respectrii particularitilor de vrst
ale copilului dar atrage atenia asupra riscurilor substimulrii pentru dezvoltare

JOCUL CA FORMA SPECIFICA DE CONDUITA


SI ACTIVITATE
1. Consideratii generale
Jocul este nsasi viata afirma Edouard Claparede.
Jocul este o forma de activitate specifica pentru copil si hotartoare pentru dezvoltarea lui
psihica.
Sub influenta jocului se formeaza, se dezvolta si se restructureaza activitatea psihica a
copilului.
Jocul are un caracter universal uman, fiind o manifestare n care este evidenta o lupta a
contrariilor, un efort de depasire, avnd rol de propulsare n procesul obiectiv al dezvoltarii;

Jocul este o realitate permanenta, cu mare mobilitate pe scara vrstelor.


Termenul de joc are o varietate de semnificatii de unde rezulta si complexitatea rolului
acestuia pentru formarea comportamentului uman.
Poate numi o activitate cu caracter constructiv, distractiv, placut, sau dimpotriva, poate
denumi un ansamblu de atitudini.
De exemplu: a juca sah, joc didactic, a se juca de-a scoala, a se juca cu munca, cu
viata, joc de hazard, joc de carti, joc de scena.
Pe lnga varietatea de semnificatii jocul, se aplica n variate domenii:
(n medicina: metoda psihodramei,
n psihologie: sociodrama,
n tehnica: metoda simularii,
n arta dramatica: jocul este esential, desenul infantil e considerat joc al vrstei)
n ontogeneza transformarile jocului vizeaza: schimbarea functiei jocului n raport cu
etapele de vrsta.
Functia de reflectare si functia distractiva sunt n grade diferite la copil si la adult ,
functia motrica se schimba cu naintarea n vrsta,
functia formativa scade odata cu depasirea copilariei;
Modificarea locului jocului n procesul adaptarii si al educatiei morale:
n procesul de integrare a prescolarului n viata si programul de activitate din gradinita,
n conditiile noilor relatii dintre copil si adult (educateducator), treptat, jocul de actiune, de
simpla mnuire a obiectelor la nceput simple, apoi mai complexe se transforma n joc cu
tema, cu subiect si roluri, genernd relatii bine stabilite ntre partenerii de joc.
Contextul dintre adult si copil ofera n mod curent modele de conduita, stimulnd dorinta
copierii acestora tendinta de adulterism dupa J. Chateau.
Jocul evolueaza o data cu constituirea primelor reprezentari ce permit copilului sa opereze
pe plan mintal cu experienta pe care o dobndeste n fiecare zi.
n acest sens J. Piaget acorda un rol deosebit factorului imitatie n evolutia jocului; alti
psihologi considera de maxima importanta evolutia proceselor de cunoastere si mai ales trecerea
de la planul concret la cel abstract al actiunii.
2. Esenta jocului
Este concentrata n procesul de reflectare si transformare pe plan imaginar a realitatii
concrete, proces prin care devine posibila si placuta patrunderea copilului ntr-o realitate
complexa pe care o cunoaste activ.

n evolutia jocului un rol esential l au factorii privind contactul copilului cu realitatea


imediat apropiata lui ce mbraca forma unor contradictii.
Jocul se dezvolta continuu si implicit dezvolta personalitatea copilului prin crearea si
rezolvarea progresiva a diverse feluri de contradictii cu rol de factori:

Contradictia dintre nivelul deprinderilor si dorinta copilului de a stapni, de a utiliza


obiectele conform destinatiei lor.
Dintre tendinta copilului catre o viata care sa reproduca viata adultilor si posibilitatile lui
limitate.
Dintre aspiratiile si posibilitatile lui de a le mplini.
Dintre libertatea de actiune a copilului si necesitatea de a se conforma cu regulile jocului.
Dintre imitatie creativitate (acomodarea eu-lui la realitate sau asimilarea realitatii la eu)
ntre planul real si cel fictiv (jocul stimuleaza procesul imaginatiei, obligndu-l pe copil sa
apeleze la imaginatie, fara a fi un efect al acesteia).
ntre elementul de nvatare, de asimilare prin joc si jocul propriu-zis.
ntre planul concret al jocului si cel mintal , considernd jocul si o forma de trecere de la
actiuni exterioare la actiuni interioare.
Dintre caracterul concret al jocului didactic cu obiectele si caracterul abstract, determinat
de actiunea mentala a nsusirii regulilor de joc.
Astfel, evolutia activitatii ludice la prescolari consta n diversificarea formelor de joc si
modificarea structurii jocului, n sensul aparitiei unor noi elemente (subiectul, rolul, regulile),
de la actiuni disparate / nchegate la actiuni ce reflecta o semnificatie sociala, de la
atitudinea de identificare a planurilor real imaginar la aparitia constiintei situatiei de joc.
La vrsta prescolara jocul are o dubla semnificatie:
este cadrul n care se manifesta ntreaga viata spirituala a acestuia satisfacndu-si dorintele si
eliberndu-se tensional, este principalul instrument (mijloc, forma de organizare, metoda si
procedeu) de formare si dezvoltare a capacitatilor psihice ale copilului.
Jocul satisface n cel mai nalt grad nevoia de miscare si de actiune a copilului.
n joc, copiii nascocesc, modifica realitatea, ca urmare si vor dezvolta capacitatea de
inventivitate.
ncercnd sa retina regulile unui joc, copiii si amplifica posibilitatile memoriei;
conformndu-se actional regulilor jocului, respectndu-le ei se dezvolta sub raportul activitatii
voluntare, si formeaza nsusirile vointei; rabdare, perseverenta, stapnirea de sine
Tot n joc sunt modelate nsusirile si trasaturile de personalitate:
respectul fata de altii,
responsabilitatea,
cinstea,
curajul,
corectitudinea sau, poate, opusul lor.
Jocul stimuleaza cresterea capacitatii de a trai din plin, cu pasiune, fiecare moment,
organiznd tensiunea proprie actiunilor cu finalitate realizata, avnd functia de o mare si
complexa scoala a vietii .
Jocul este considerat ca reprezentnd tipul fundamental de activitate al copilului prescolar.
3.Functiile jocului
Prin activitatea ludica copiii si mbogatesc experienta cognitiva, atitudinile, si educa
vointa si pe aceasta baza formativa si contureaza profilul personalitatii.
Jocul ca activitate de prenvatare specifica prescolaritatii si realizeaza functiile:
adaptiva, formativa, informativa, de socializare, de
relevare a psihicului, doar prin organizare si ndrumarea lui de catre adult.
Functia primordiala a jocului este cea de adaptare ce se realizeaza pe cele doua
coordonate: asimilarea realului la eu si acomodarea.
Dupa J. Piget adaptarea realizata n copilarie, prin joc, este un proces reactiv, dar si
creativ, al carui echilibru se realizeaza prin inteligenta.
Jocul deschide n fata copilului nu numai universul activitatii ci si universul extrem de
variat al relatiilor interumane oferind copiilor prilejul de a patrunde n intimitatea acestora.
Prin joc prescolarul cunoaste realitatea nconjuratoare, si nsuseste functia sociala a
obiectelor, se familiarizeaza cu semnificatia socio-umana a adultilor, structurndu-si astfel
ntreaga viata psihica.
Prin joc copilul aspira la conduita de adult, astfel jocul socializeaza si umanizeaza.
Functia informativ - formativa
Jocul deschide n fata copilului nu doar universul activitatii ci si universul extrem de
variat al relatiilor interumane
Jucndu-se cu obiectele, copiii si dezvolta perceptiile de forma, marime, culoare, greutate, si
formeaza capacitatea de observare
Atunci cnd un copil trebuie sa construiasca o casa, el si elaboreaza planul constructiei
n plan mintal si apoi o construieste, acest lucru contribuind la dezvoltarea reprezentarilor.
n joc copiii nascocesc, modifica realitatea si ca urmare si vor dezvolta capacitatea de
inventivitate. Copiii conformndu-se regulilor jocului li se dezvolta memoria ,precum si nsusirile
vointei: rabdare, perseverenta, stapnire de sine.
Jocul stimuleaza cresterea capacitatii de a trai din plin, cu pasiune fiecare moment,
organiznd tensiunea proprie a actiunilor cu finalitate realizata, avnd functia de o mare si
complexa scoala a vietii (Schiopu ,U.,E. Verzea, 1997).
Gratie jocului, prescolarul si apropie n modul activ informatia sociala - fie aceasta
culturala, morala sau cognitiva, o transpune n roluri si o interpreteaza.
E ca si cum copilul refuza sa nteleaga si sa primeasca ceea ce vede si ce aude n jurul sau
fara a monta si pune n scena evenimentele exterioare.
Jocul este, deci, o codificare sui-generis a experientei sociale care o face pe aceasta
accesibila perceptiei copilului
Buna desfasurare a jocului reclama cooperarea si coordonarea actiunilor individuale.
Coopernd si coordonndu-se, copiii se interinfluenteaza psihic si-si modeleaza comportamentele
unii fata de altii.
Jocul devine astfel sursa de socializare si mecanism de integrare n grup.
Reunind aceste aspecte jocul se nscrie ntre doua coordonate: una verticala care asigura
conexiunea cu modelele sociale, alta orizontala care asigura conexiunile interindividuale.
Libertatea copilului n joc nu este una absoluta, lipsita de restrictie sau constrngere, ci
aflata paradoxal n permanenta sub ndrumarea competenta a educatoarei.
Jocul, din perspectiva copilului, ni se nfatiseaza astfel ca o activitate de placere iar din
cel al educatorului este o preocupare instructiv-educativa de mare raspundere si cu mari valente
formative.
Educatoarele trebuie sa formeze si sa dezvolte la copii capacitatea de a aborda teme
variate de activitate si de a mbogati treptat continutul acestora n pas cu adncirea cunoasterii si
a perfectarii priceperilor si obisnuintelor n activitatea de joc.
Jocurile copiilor evolueaza odata cu dezvoltarea lor psihica generala, pe masura ce
acumuleaza o experienta mai bogata.
Jocurile au particularitatile lor specifice, conditionate de diferite etape ale copilariei.
La vrsta de 3 ani survine un moment foarte important, n dezvoltarea jocului -
substituirea pe plan imaginar a functiilor specifice obiectelor, ceea ce confera prescolarului
mbogatirea experientei cognitive.
La aceasta vrsta n dezvoltarea jocurilor de creatie, un moment important l constituie
asemanarea de catre copii a rolului unei persoane si atribuirea acestuia unei papusi.
De cele mai multe ori, n jurul vrstei de 5 ani, copiii aleg nu att subiectul, ct rolul
jocului: eu voi fi mama, eu sunt doctorul.
Acest moment marcheaza o noua faza de dezvoltare a jocului.
Copilul ncepe sa-si asume rolul adultului, sa atribuie jucariilor sale roluri diferite,
sa le denumeasca cu numele diferitelor persoane, sa stea de vorba cu ele sa actioneze asupra lor
n functie de situatiile de joc.
Aparitia temei jocului este sesizata att n jocurile de constructii, ct si n cele cu subiecte
din viata cotidiana.
Tema jocului este determinata de jucarii si de natura materialelor de constructii cu care se
joaca copilul.
La nceput temele jocurilor sunt sarace n continut, fapt explicat de saracia experientei
copiilor la aceasta
Continutul jocurilor l constituie impresiile pe care ei le formeaza n familie si gradinita.
n jocurile lor copiii mici repeta aceleasi actiuni, de exemplu: ncarca cuburi, lemne n
camioane, le descarca si apoi le ncarca din nou, repetnd aceleasi actiuni de nenumarate ori.
La prescolarii mici apare mai evidenta logica reala a actiunilor adultului. Procesul de
nchegare si conturare a subiectului la aceasta vrsta are cteva momente caracteristice. La
nceput, n jocurile de constructii, copilul nu-si fixeaza initial tema constructiei.
El aranjeaza cuburile unele peste altele si abia dupa ce le-a asezat pe toate, el ntrezareste
imaginea unui obiect cunoscut.
De la aceasta etapa a aparitiei ocazionale a temei, copilul trece la realizarea intentionata a
imaginii constructive.
Lipsa planului de constructie la prescolarii mici este evidenta si prin raspunsul pe care-l
da copilul la ntrebarea: Ce vei construi?el raspunznd: Voi vedea.
Intentia constructiva nu este constientizata, ea i se dezvaluie copilului n procesul de
construire.
n legatura cu rolurile pe care copilul si le asuma n cadrul jocurilor cu subiecte din viata
cotidiana, copilul trece cu usurinta de la un rol la altul.
Jocul copilului este mai mult individual dect colectiv desi copiii se joaca n colectiv, ei
si nteleg greu dorintele si intentiile reciproce, legaturile dintre copii fiind instabile.
Rolurile pe care si le asuma copiii de trei ani implica si numite reguli chiar simple fiind, copiii nu
le nteleg si de aceea nici nu le respecta.
n jocurile copiilor de 4 ani, rolul acceptat mai predomina nca asupra regulii.
Pentru copil este mai important sa execute rolul dect sa respecte regula, conduita
copilului fiind subordonata mai mult rolului, numai n aceasta masura sunt respectate si regulile.
Comparativ cu jocurile copiilor din grupele mici si mijlocii cele ale copiilor din grupa
mare se mbogatesc sub aspectul continutului lor social, ca urmare a acumularii de cunostinte, a
socializarii copiilor, mbogatirea experientei perceptive acumulate prin largirea sferei de
reprezentari, prin dezvoltarea imaginatiei si gndirii, a limbajului si prin stabilizarea crescnda a
intereselor.
Aceste roluri nu mai au instabilitatea rolurilor ntlnite la prescolarii mici. Atitudinea lor
la aceasta vrsta n alegere jucariilor devine mai selectiva.
Folosind o jucarie care substituie obiectul imaginat, copiii cauta ca jucaria prin marime,
forma si alte nsusiri, sa fie ct mai asemanatoare cu obiectul substituit.
Sub aspectul caracterului colectiv al jocului, prescolarii grupelor mari, nainte de a ncepe
un joc colectiv stabilesc subiectul, si repartizeaza rolurile si cauta sa-si coordoneze actiunile n
procesul desfasurarii jocului.
Ei si coordoneaza actiunile pentru a realiza tema jocului si pentru a respecta regulile
jocului care treptat devin obligatorii pentru toti participantii la joc.
Continutul jocurilor la grupa de 6 - 7 ani este mult mai bogat si mai complex dect la
celelalte grupe premergatoare.
La aceasta vrsta continutul jocurilor l constituie nu numai impresiile vietii cotidiene ci si
imaginile artistice din povestiri, cunostintele dobndite cu alte ocazii.
Copiii urmaresc riguros succesiunea actiunilor desfasurate n joc, cautnd logica actiunilor
reale.
Pe lnga actiunea desfasurata n joc pe copil l intereseaza scopul ei si rezultatul final.
O caracteristica a gndirii prescolarilor de 3 - 5 ani este caracterul ei concret, iar atentia
acestora este instabila si experienta cognitiva redusa. Astfel ca, acestor prescolari le sunt
accesibile jocurile simple cu reguli elementare.
La aceasta vrsta mecanismele neurofiziologice sunt n curs de dezvoltare, iar sistemul
verbal exercita un foarte slab control asupra reactiilor motrice.
De aceea, nu n toate cazurile cuvntul constituie un stimulent suficient de puternic
pentru a declansa sau frna miscarile copilului.
De la vrsta de 5 ani, mecanismele inhibitiei sunt mai stabile, stapnirea de sine este mai
bine dezvoltata, la fel si capacitatea de orientare n situatiile de joc.
Datorita influentelor educative se largeste sfera cunostintelor si a reprezentarilor despre
realitatea nconjuratoare.
Pentru a influenta dezvoltarea copiilor prin intermediul jocurilor didactice este necesar ca
educatoarea sa cunoasca particularitatile specifice ale jocurilor la cele patru grupe prescolare, si
n acelasi timp sa fie preocupata si de amplificarea gradata a sarcinilor didactice ale jocului,
pentru a nu ntrzia sau stagna dezvoltarea copiilor.
Copiii de 3 - 4 - 5 ani nu sunt capabili sa desfasoare n mod independent jocul didactic.
La aceasta vrsta, copiii sunt atrasi de actiunea ca atare a jocului, de situatia lui intuitiva
nemijlocita.
Impresiile concrete actioneaza asupra prescolarilor mici mult mai puternic dect cuvntul
educatoarei. Celor mici le este greu sa nteleaga sarcina jocului, sa stabileasca relatii reciproce de
comunicare, sa respecte reguli. De aceea la grupa mica exista o singura regula n joc - modul de
actiune.
Ajunsi la grupa mare, pe copii i intereseaza rezultatul jocului,atragndu-i nu numai
aspectul distractiv al jocului ci si posibilitatile de a se manifesta n colectiv, de a-si arata
iscusinta.
Datorita faptului ca la aceasta vrsta ncep sa se dezvolte mecanismele inhibitorii, copiii
stau linistiti n timpul jocului, nu se deranjeaza ntre ei, raspund doar atunci cnd sunt ntrebati iar
respectarea regulilor este generalizata.
Copiii grupei pregatitoare manifesta interes si atractivitate spre jocuri care solicita eforturi
intelectuale, sunt atrasi spre jucarii a caror mnuire prezinta un grad de dificultate mai ridicat
(jucarii demontabile, piese si subansambluri specifice jocurilor Lego).
J. Piaget defineste jocul drept a activitate prin care copilul se dezvolta n conformitate cu
etapele formarii sale intelectuale, iar aceste etape sunt marcate prin trei tipuri succesive de
structuri mintale:
scheme sensorio-motrice,
scheme simbolice,
forme notionale (socializate ale gndirii).
La baza clasificarii, psihologul fixeaza trei structuri genetice n functie de care evolueaza
jocul, exercitiul, simbolul si regula. Jocurile sunt clasificate dupa mai multe criterii: dupa forma,
dupa continut, dupa sarcina didactica prioritara si dupa gradul de evolutie.
Din categoria jocurilor simbolice primare fac parte jocurile de manipulare si jocurile
imitative.
Jocurile de manipulare sunt primele jocuri cu care prescolarul vine n contact la sosirea lui
n gradinita.
n general, jocurile de manipulare poarta numele jucariilor sau ale altor obiecte cu care
copilul se joaca (bile, castane, ghinda, betisoare, figuri geometrice, papusi)
Prin aceste jocuri, prescolarul si activeaza analizatorii cu care el si analizeaza jucariile,
si dezvolta motricitatea prin actiunile pe care le ntreprinde cu jucariile (le aduna, le mparte, le
suprapune, le alatura), construindu-si astfel jucarii.
Experienta senzoriala a copilului se mbogateste prin joc si implicit cea cognitiva,
deoarece acum el nvata culorile jucariilor, formele acestora, nvata segmentele corpului papusii,
catelului, ursului, observa ca betisoarele nu sunt la fel de lungi, nu sunt la fel de groase.
Jocurile imitative ofera copiilor posibilitatea de a imita actiuni specifice omului,
animalelor, sau alte actiuni care l-au impresionat mai mult sau le-au facut placere deosebita.
Aceste jocuri pun n evidenta elementele psihologice ale jocului si anume: capacitatea
copilului de a-si crea o lume proprie desprinsa de realitate, n care folosindu-se de transfigurarea
realului n imaginar, opereaza cu simboluri accesibile si nu n ultimul rnd capacitatea copilului
de a actiona n spirit creativ, creativitate ce l caracterizeaza pe prescolar..
Jocurile de convietuire sociala se raporteaza la cunoastere, motivatie si ndemnare. Cele
mai frecvente jocuri de acest tip ntlnite n gradinita sunt: De-a gradinita, De-a doctorul,
De-a mama, De-a soferii, De-a coafezele, si multe alte teme care reflecta domenii de
activitate cunoscute de copii cu ocazia unor vizite, observari sau ca fiind meserii ale parintilor.
n jocurile de convietuire sociala, copiii reflecta relatiile dintre adulti si copii, relatii la care au
fost martori sau care fac parte din propria lor experienta.
Continutul jocurilor de convietuire sociala se mbogatesc prin vizite la institutii, cu ocazia
carora sfera de cunostinte referitoare la activitatea oamenilor se largeste.
Rolul educatoarei n astfel de jocuri este acela de a-i directiona pe copii spre a patrunde n
lumea valorilor morale, caci, educatoarea urmareste relatiile dintre copii, aplaneaza conflicte si
subliniaza trasaturile de caracter specifice diferitelor meserii.
Conformndu-se dorintelor educatoarei, copilul si autoregleaza propriile dorinte
Prin jocurile de convietuire sociala se realizeaza socializarea copilului, se constientizeaza
respectarea normelor etice si morale, se realizeaza activizarea vocabularului cu cuvinte care
denumesc actiuni, se exerseaza vorbirea dialogata, se perfectioneaza mimica si gestica
Jocurile de constructii sunt acelea care prin varietatea materialelor (truse de constructii,
materiale din natura) si a proprietatilor acestora, copilul are posibilitatea de a compara, de a
descoperi calitati ale pieselor cu care lucreaza, de a descoperi prin exercitiu noi tehnici de
mbinare pentru a construi lucrari originale.
Jocurile de constructii stimuleaza creativitatea, ingeniozitatea, dezvolta gndirea si spiritul
de observatie. Sub aspectul motricitatii, jocurile de constructie dezvolta musculatura minilor
pregatindu-i pe copii pentru activitatea de scris.
Jocurile de constructii contribuie la dezvoltarea ndemnarii, a gustului estetic, a dragostei
pentru munca si a respectului pentru oameni si munca acestora.
Devenind membru al unei colectivitati de joc n cadrul jocurilor de constructie, copilul
trebuie sa-si puna de acord dorintele personale cu actiunea celorlalti membri ai colectivitatii,
trebuie sa-si ngradeasca dorintele si impulsurile spontane, sa se autocontroleze, sa se supuna
cerintelor jocului.
Dezvoltarea unor nsusiri morale cum sunt:
solicitudinea, atasamentul, curajul, solidaritatea de grup, perseverenta, se pot realiza numai sub
directa ndrumare a jocului de catre educatoare.
Din categoria jocurilor cu subiecte din basme si povesti fac parte jocurile - dramatizari si
dramatizarile.
Continutul jocurilor - dramatizari apare n functie de impresiile pe care le produc
continutul si personajele povestilor si basmelor cunoscute:
De-a Ridichea uriasa, De-a Casuta din oala, De-a Scufita Rosie, De-a Cenusareasa.
Desfasurarea jocurilor - dramatizari este posibila doar atunci cnd copiii cunosc bine
continutul povestilor din care ei deduc nsusirile personajelor, reproduc dialoguri. n multe din
jocurile - dramatizari, copiii respecta firul narativ al povestii n derulareajocului. Ca rod al
imaginatiei creatoare, ei atribuie personajelor alte trasaturi morale, deviaza de la subiect sau
gasesc un alt final povestirii, final pe care acestia l prefera .
Jocurile - dramatizari contribuie la socializarea copiilor, la educarea lor morala, estetica
prin receptarea frumosului din societate.
Avnd n vederedomeniul dezvoltarii, jocurile didactice cuprind jocurile de miscare
(jocuri motrice) si jocurile psihice (jocuri pentru dezvoltarea intelectuala).
Jocului de miscare contribuie la dezvoltarea si fortificarea organismului copiilor, la
cultivarea calitatilor fizice, a trairilor afective pozitive, a calitatilor morale, a calitatilor de vointa
si caracter, potrivit particularitatilor de vrsta.
Jocurile motrice simple se realizeaza cu sau fara jucarii si materiale, ele fiind reprezentate
de alergari, catarari, mersul pe trotinete, triciclete, saritul corzii.
Aceste jocuri motrice simple se desfasoara n cadrul activitatilor complementare si au
uneori caracter competitiv contribuind la dezvoltarea vointei, perseverentei, stapnirii de sine, a
curajului.
Jocurile senzoriale au ca obiectiv perfectionarea activitatii analizatorilor: vizual, auditiv,
olfactiv, gustativ, pentru educarea simtului echilibrului.
Aceste jocuri sunt mult apreciate de copii deoarece se desfasoara sub forma de surpriza,
si-i solicita sa gaseasca forme ale obiectelor pipaite, gustul si denumirea unor alimente, mirosul
alimentelor sau al altor produse (parfum,spirt sanitar, otet) fara a fi antrenat analizatorul vizual
Jocurile intelectuale sunt acele jocuri care contribuie n mod special la dezvoltarea
intelectuala a prescolarilor.
Aceste jocuri sunt practicate n cadrul activitatilor comune si sunt grupate n functie de
domeniul n care se opereaza cu informatia: educatia limbajului, educatie pentru stiinta
(cunoasterea mediului si activitati matematice), educatie estetica (activitati artistico-plastice,
activitati practice si activitati muzicale).
Prin aceste jocuri se realizeaza nu numai transmiterea de cunostinte ci si evaluarea si
consolidarea acestora, contribuind la formarea deprinderilor de munca intelectuala.

Psihopedagogia jocului
Functia de socializare a jocului
Jocul forma tipica de activitate la aceasta vrsta constituie un factor important al socializarii;
el fiind nu numai un substitut al muncii ci si o forma de exercitiu preparator psiho-pedagogice
importante n geneza vietii socio-morale si n dezvoltarea comportamentului psiho - afectiv, n
disciplinarea modalitatilor de conduita n diverse forme de actiune socio-umana.
La vrsta prescolaritatii jocul ofera cadrul pentru efort si depasire a anumitor obstacole, iar
moralitatea ludica contribuie la geneza comportamentului socio-moral si la asimilarea unor
elemente de disciplina n ansamblul expresiilor comportamentale ale copilului.
Privind gradul de implicare sociala a copilului n activitatea de joc. M. Parten a postulat
ca, din punct de vedere social exista o secventa clara a dezvoltarii, identificata n stilul de joc al
copilului, n special n primii ani de viata:
Pna la vrsta de 18 luni predomina jocul solitar cu obiecte;
Pna la trei ani jocul copilului este de natura observativa fara implicare efectiva n joc;
La trei ani apare jocul paralel jocul cu ceilalti copii, uneori observarea si imitarea celorlalti
copii, dar fara o interactiune reala;
n jurul vrstei de patru ani, jocul devine din ce n ce mai mult social si au interactiuni simple;
De la cincisase ani, este ntlnit jocul cooperativ unde copilul este constient de apartenenta sa
la grup, de respectarea unor reguli si roluri ale jocului, ceea ce determina cooperarea si
relationarea cu ceilalti parteneri de joaca.
Cresterea experientei de viata la copii, prin integrarea lor treptata ntr-o colectivitate,
contribuie n mod direct la organizarea unor jocuri cu roluri variate - la aparitia jocului de grup.
Aceasta transformare este conditionata si de nivelul nsusirii de catre copii a unor
deprinderi de convietuire sociala, ca rezultat al experientei lor de viata n familie si gradinita si
a ndrumarii sistematice date de adulti.
Prescolarii de sase ani dovedesc ca poseda n joc usurinta de a actiona n conformitate cu
un ansamblu de actiuni individuale,si armonizeaza destul de bine propria activitate cu aceea a
grupului din care fac parte.
Cercetatorii arata ca jocul este forma dominanta a activitatii infantile, cea mai revelatoare a
mentalitatii sale, dar si a dezvoltarii sale viitoare, a ascensiunii spre mplinirea ca adult.
Se afirma chiar ca pna la vrsta scolara este forma exclusiva a comportamentului sau.
Jocul are ntotdeauna o valoare functionala imediata sau tardiva.
El pregateste numeroasele adaptari si fixeaza achizitiile pretioase ale copilului.
Majoritatea tipurilor de joc si n special cele de cooperare, de competitie sau de rol
presupun relationare, adaptare a actiunilor proprii la acelea ale unui partener de joc, asumare a
responsabilitati propriului comportament si respectarea conventiilor comportamentale impuse
de situatie.
Perspicacitatea sociala poate fi influentata prin urmatoarele caracteristici ale jocului:
jocul pretinde asumarea unor roluri, cunoasterea si respectarea anumitor reguli. Astfel,
participantii la joc nvata ca relatiile lor cu ceilalti presupun un consens general;
jocul este un mijloc de stabilire a unor noi relatii interpersonale si de modificare a celor vechi, de
alegere a partenerilor sociali;
jocul este un mijloc de verificare a relatiilor cu ceilalti si a atitudinii acestora fata de noi,
manifestat n momentul alegerii echipelor prin mpartirea rolurilor ntre membrii aceleasi echipe;
jocul arata ca succesul si eficienta actiunilor proprii depind si de actiunea celorlalti. Jocul solicita
capacitatea de descifrare a comportamentului nonverbal, a intentiilor de joc;
jocul este un mijloc de postanaliza si de anticipare a relatiilor interpersonale, a unor
comportamente posibile ntr-o situatie viitoare, jocul este o cale de nvatare a comportamentului
de negociere.
Alegerea conditiilor de joc constituie o cale de nvatare a modului de prezentare si
satisfacere a cerintelor n relatiile cu ceilalti;
Jocul este un mijloc de experimentare naturala a unor presupuneri si strategii
comportamentale de interactiune, n caz de succes sau esec.
Un alt aspect important al socializarii prin activitatea ludica este tendinta copilului de a-si
afirma individualitatea, alaturi de nevoia de a se integra social.
Obligat de contextul ludic sa se dedubleze si sa interpreteze roluri diverse, prescolarul
mare ajunge sa-si formeze un sens al identitatii proprii si sa acumuleze elemente ale imaginii de
sine, lucru facilitat tocmai de ocaziile, oferite de joc, de analiza a sinelui din perspective variate.
Functia de relevare a psihicului
La vrsta prescolara se elaboreaza si se exerseaza conduitele, iar nsusirile de personalitate se
dezvolta progresiv, mai ales prin intermediul activitatii ludice.
Foarte important pentru copil este prilejul oferit de joc de a se identifica cu modelele cele mai
apropiate prin raportarea actiunilor, prin autocontrol, n reglarea conduitei morale. Astfel se
dezvolta dimensiunea psihica a personalitatii, cu rezonante afective si motivationale complexe.
Jocul este de fapt cel mai eficient, cel mai puternic si mai productiv mijloc de a acumula
informatiile de care copilul are nevoie, pentru a reusi n viata.
Chiar n formele primare, cu att mai mult n formele sale evoluate, jocul nnobileaza
ntreaga viata psihica a copilului, l umanizeaza si l ajuta sa fie armonios dezvoltat din punct de
vedere psiho-fizic. Ceea ce jocul i poate oferi copilului la timpul potrivit ramne ca achizitie
pretioasa toata viata.
De altfel, n toate formele jocului are loc o intensa socializare tocmai datorita faptului ca
ele reflecta dinamica vietii sociale, relatiile dintreoameni, precum si relatiile acestora cu
obiectele si fenomenele lumii nconjuratoare.
De asemenea se stabilesc, n acelasi timp, relatii ntre copii de cooperare ce au la baza
criterii de simpatie si posibilitati de participare activa a acestora n activitatea ludica.
Jocul- devine astfel un generator excelent de formare a capacitatilor cognitive, emotional-
afective, psihomotorii, de ntelegere a relatiilor sociale si de modelare a personalitatii.

APARITIA SI DEZVOLTAREA CONCEPTIEI CUPRIVIRE LA NATURA


JOCULUI CAACTIVITATE UMANA.TEORII PRIVIND ACTIVITATEA
LUDICA
Jocul este o activitate specifica pentru universul copilariei, hotartoare pentru dezvoltarea
psihica ntruct sub influenta jocului se formeaza, se restructureaza si se dezvolta ntreaga
activitate psihica a copilului ntr-un mod placut, fara constrngeri. n acelasi timp, jocul este un
mod de dobndire, dar si de aplicare a unor capacitati.
Solicita gndirea si imaginatia creatoare ntruct solicita copilul sa rezolve diferite
probleme n vederea depasirii unor obstacole. Principalele mijloace ale jocului sunt actiunea si
cuvntul.
Jocul dezvolta personalitatea copilului prin crearea si rezolvarea progresiva a
contradictiilor dintre libertatea de actiune si conformarea la niste reguli; ntre initiativa si imitatie;
ntre ceea ce este cunoscut si ceea este necunoscut; ntre operarea cu obiecte reale si operarea cu
simboluri.
Se observa unele similitudini ntre jocul copiilor si al puilor de animale, ntruct scopul
jocului este comun: pregatirea pentru viata.
Pe de alta parte, animalele nu sunt capabile de a depasi faza jocurilor dezorganizate, pe
cnd copilul intra n sfera unor jocuri complexe: el atribuie lucrurilor obisnuite semnificatii
neobisnuite, se introduce n roluri, personifica n functie de mediul social n care acesta se
dezvolta.
Asupra naturii jocului si a importantei acestuia s-au emis de-a lungul timpului foarte
multe puncte de vedere J. Piaget (1945) studiaza cteva premise ale aparitiei sale.
J. Bruner (1976) publica o ampla culegere de studii asupra jocului n care include o serie
ampla de studii referitoare la activismul ludic manipulativ la antropoidele inferioare si superioare
si o serie mai putin consistenta asupra jocului obiectualmanipulativ la copii; un spatiu si mai
restrns este alocat jocurilor cu reguli si formelor desfasurate ale jocului cu roluri.
L.S. Vgotski publica n aceeasi 126 culegere studiul sau referitor la joc si rolul sau n
dezvoltarea psihica a copilului. Conform abordarii analitico-functionale jocul era considerat ca si
manifestare a unei capacitati psihice deja formate.
Cercetatori ca J. Sally, K. Buhler, W. Stren, K.D. Usinski au considerat jocul drept o
manifestare a imaginatiei pusa n functiune de o diversitate de tendinte afective;
A.J. Sikorski si J. Dewey au corelat jocul de dezvoltarea gndirii.
n studiul problemelor limbajului si gndirii L.S. Vgotski a aplicat pentru prima oara
metoda descompunerii ansamblurilor complexe n unitati componente, evidentiind faptul ca
unitatile componente sunt acele produse ale analizei care poseda toate nsusirile principale ale
ntregului.
Asadar n vederea studierii formatiunilor complexe psihologia trebuie sa le nteleaga nti
si sa opteze pentru metoda analizei pe unitati componente, renuntnd astfel la metodele
dezmembrarii fenomenelor.
Initial jocul era considerat ca si manifestare a dorintei de miscare, a lipsei de griji.
Aportul imaginatiei este deosebit ntr-un joc. Copiii transforma cu usurinta obiectele
comune din jurul lor n jucarii, dndu-le utilitati nebanuite: o piatra devine o masinuta, un scaun
rasturnat devine casa, dulap sau tren dupa interesul copilului n momentul respectiv.
Eseistul olandez Johan Huizinga n lucrarea sa Homo ludens afirma faptul ca jocul
este mai vechi dect cultura, pentru ca notiunea de cultura, orict de incomplet ar fi ea definita,
presupune o societate omeneasca, iar animalele nu l-au asteptat pe om sa-l nvete sa se joace.
nvatarea, munca si creatia si au originea n joc. Astfel, jocul si educatia au radacini
comune. Initial, participarea copiilor la viata comunitatii se realiza prin joc, acesta fiind un mijloc
de nsusire a unor deprinderi necesare supravietuirii.
Valentele formative ale jocului au fost evidentiate de-a lungul timpului de catre numerosi
psihologi, pedagogi, sau filozofi, care ncepnd cu secolul al XIX-lea au conturat o serie de teorii
explicative cu privire la natura si functiile jocului. Acestea pot fi grupate n teorii biologizante si
teorii psihosociologice.
Adeptii teoriilor biologizante ncearca sa raspunda la ntrebarile referitoare la cauzele si
scopul practicarii jocului dar si la nsemnatatea jocului pentru practicantul acestuia. Astfel, unii
autori considera jocul o descarcare de energie vitala, altii sustin ca orice fiinta vie manifesta un
spirit de imitatie congenitala n timpul jocului sau vad jocul ca si o activitate pregatitoare pentru
viata sau un exercitiu al stapnirii de sine. Unii l explica prin tendinta omului de a-si domina
semenii, pe cnd altii l considera bariera n calea unor porniri daunatoare sau ca pe un mijloc de
satisfacere a unor dorinte refulate.
K. Gross care priveste nediferentiat comportamentul de joc att la specia umana ct si la
cea animala si considera jocul ca pe o pregatire pentru viata de adult;
H. Carr completeaza aceasta teorie n sensul ca jocul nu se refera la perfectionarea
instinctelor deja existente. Cele doua conceptii sunt de acord n privinta tendintelor ludice
ereditare.
Stanley Hall este adeptul teoriei repetitiunii.
ntruct cauzalitatea biologica nu poate releva complet natura jocului teoriile
psihosociologice vin sa largeasca cadrul explicativ al fenomenului ludic si au o importanta
deosebita n ceea ce priveste adaptarea jocului la cerintele educationale. R.S. Lazarus este autorul
teoriei recreatiunii, cea mai veche teorie explicativa a jocului, conform careia jocul este opus
muncii si i se atribuie doar functii recreative. Teoria odihnei active reconsidera aceasta teorie si
demonstreaza ca jocul este mai reconfortant dect odihna pasiva si detine functii de recuperare a
energiei organismului.
Teoria surplusului de energie formulata de H. Spencer este nrudita cu teoria catharctica
formulata de Fr. Schiller si considera jocul ca mijloc de consumare a surplusului de energie.
Aceasta teorie nu explica nsa jocul copiilor n situatii de oboseala sau boala. Ambii autori
asociaza ideea de joc cu activitatile estetice.
Ch. Buller este autorul teoriei placerii functionale, conform careia mobilul jocului este
placerea, cu toate ca se stie ca deseori copilul repeta anumite jocuri chiar daca i produc unele
neplaceri.
Conform lui S. Freud si adeptilor sai, jocul nu este altceva dect refularea unor tendinte
inferioare, o forma maladiva de activitate care elibereaza eul prin compensare, o manifestare a
complexului de inferioritate a copilului fata de adult.
Ed. Claparde considera jocul drept o modalitate de dezvoltare psihofizica si de
cunoastere a realitatii, care permite copilului sa-si manifeste personalitatea;
A. Gessel gaseste n joc un mijloc de socializare si culturalizare, iar J Chateau sustine ca
jocul este o pregatire pentru viata de adult, avnd la origine inventivitatea, dar si imitatia si
nvatarea derulata pe baza instinctelor. Jocul nu se reduce la placere, chiar daca prin intermediul
activitatii ludice se produce distractia.
A.N. Leontiev considera jocul drept activitatea de exprimare a vietii psihice la vrsta
prescolara, dar si de exersare si dezvoltare a personalitatii n ansamblu. Copilul rezolva prin joc
decalajul dintre cerintele mediului extern si posibilitatile sale.
L.S. Vgotski sustinea ca jocul are puternice valente formative n situatia n care prin reguli
si sarcini solicita copilul putin peste posibilitatile sale, deoarece constituie un stimulent pentru
dezvoltarea psihofizica a acestuia viznd astfel zona proximei dezvoltari.
J. Piaget a fost preocupat de relevarea mecanismelor de aparitie si dezvoltare a
inteligentei. n acest sens remarca rolul jocului n dezvoltarea copilului si l defineste ca pe un
exercitiu functional, un mijloc de adaptare la viata reala. Piaget clasifica jocurile n trei mari
categorii: jocul-exercitiu, jocul simbolic si jocul cu reguli. Jocurile-exercitiu sunt asociate
registrului senzorio-motor; au rol n dezvoltarea motricitatii, dar si n interiorizarea lumii reale
Jocul simbolic are rol n dezvoltarea limbajului si a gndirii, iar jocurile cu reguli au un pronuntat
caracter formativ.

SPECIFICUL JOCULUI
1. Jocul, activitate fundamentala a copilului
2. Functiile jocului
3. Factori de influenta ai jocului
Jocul, activitate fundamentala a copilului
Jocul este modalitatea naturala prin care copiii exprima ceea ce gndesc, ceea ce traiesc
sau simt la un moment dat;
este metoda pe care majoritatea copiilor o folosesc pentru a ntelege lumea, pentru a ntelege
trecutul si a se pregati pentru viitor.
Jocul este limbajul universal al copilariei, att al celor care ntmpina dificultati, ct si al
celor carora dezvoltarea e armonioasa.
Copilul este fiinta foarte activa si acest activism are o explicatie de natura fiziologica;
neastmparul propriu copilului este determinat de predominarea relativa a proceselor excitative
asupra celor inhibitive, de slaba dezvoltare a formelor conditionate de inhibitie:
Jocul este singura atmosfera n care fiinta sa psihologica poate sa respire si n consecinta poate
sa actioneze. A ne ntreba de ce se joaca copilul nseamna a ne ntreba de ce este copil, nu ne
putem imagina copilaria fara rsetele si jocurile sale (Clapared, E. Psihologia copilului si
pedagogia experimentala)
Pentru copil, jocul este, n esenta, modalitate de investigatie si cunoastere a lumii reale,
pre-nvatare, un spatiu de satisfacere a dorintei firesti de manifestare si independenta,
un mijloc de comunicare.
Copilul se implica n joc total. El si antreneaza spontan si voluntar n joc toate
posibilitatile fizice, intelectuale, afective, jocul reprezentnd astfel un mijloc de realizare de sine
si de formare a eu-lui.
Dincolo de acestea, pentru copil, jocul este o sursa de placere, deoarece el presupune
eliberarea de realitatea constrngatoare si libertatea de reflectare si transformare n maniera
personala a acesteia.
Functiile jocului la prescolar/scolar
Din perspectiva pedagogica, jocul este considerat un mijloc de instruire, forma de
educatie, modalitate pedagogica - terapeutic,
avnd astfel o varietate de semnificatii de natura constructiva.
Functia adaptiva
Functia adaptiva ce se manifesta prin asimilarea realitatii fizice si sociale si prin
acomodarea eu-lui la realitate.
n joc copilul prescolar transpune impresii dobndite n mediul extern, fizic si social,
reusind astfel sa interiorizeze realitatea si sa se adapteze la un nivel primar cerintelor acesteia.
De parcursul vrstei copilariei mijlocii se poate observa o crestere a capacitatii copilului
de a transpune rapid si concret n joc elemente ale realitatii: roluri, conduite, actiuni, obiecte,
si de a prelucra si reflecta cu o mare profunzime aspecte mai ample ale mediului nconjurator.
Un eveniment precum constructia uni magazin modern, a unui aeroport, a unei sosele, etc.
influenteaza din primul moment conduita copiilor.
Ei si atribuie niste roluri de director, sef de santier , constructori, pe o arie relativ
larga, tin sub observatie evenimentul si l construiesc, n numeroase variante, trecndu-l n
repertoriul de joc, unde poate sa dureze chiar mai mult timp dupa ce a disparut calificativul de
eveniment.
Daca la nceputul vrstei prescolare, trairile realitatii prin joc sunt totale, n sensul n care
copilul nu distinge ntre situatia reala si cea imaginara, pe masura ce copilul devine constient
de propria lui persoana si de modelul pe care l imita, cele doua planuri ale realitatii si fictiunii
se delimiteaza.
Aceasta nsemnnd ca implicarea jocului ce transpune impresii reale este mai superficiala.
Prescolarii/scolarii nvata sa-si stapneasca tendintele ce contrazic momentul jocului,
sa-si subordoneze motivele pe baza altora superioare sunt constienti de propriile dorinte pe care
le obiectiveaza prin scopuri.
Jucndu-se prescolarul/scolarul experimenteaza roluri ce se suprapun cu propriul eu si se
exerseaza pe el nsusi ca agent activ si nu doar reactiv al mediului, fapt ce i va asigura treptat
adaptarea si ntelegerea lumii rea
Functia formativa
Jocul prescolarului/scolarului este un mobil al dezvoltarii cognitive, afectiv-emotionale,
psihomotorii de modelare a personalitatii
Cunoasterea prin experienta directa, pe care o asigura jocul, presupune: implicarea
calitatilor perceptive, a abilitatilor de reactie, a capacitatilor de rationare, si a posibilitatilor de
comunicare, ce sunt exersate si mbogatite n plan cantitativ si calitativ.
Jucndu-se cu diferite obiecte, materiale, n special cu jucarii, copilului i se dezvolta:
senzatiile si perceptiile vitale,
tactil-kinestezice,
auditive.

Copii vor percepe mai bine forma, culoarea, marimea, greutatea, distanta, etc.
n multe jocuri, copilul este pus n situatia de a desena, construi sau confectiona diferite
obiecte.
Aceste jocuri sunt precedate de actiuni (desfasurate tot sub forma de joc) de analiza si
sinteza a nsusirilor obiectivelor n mod direct, nemijlocit.
Pe aceasta cale se vor dezvolta reprezentarile.
Fara ele, copiii n-ar putea construi nimic n cadrul jocului.
Curiozitatea si gndirea care-l stimuleaza n joc sunt parte integranta din placerea lui de a
descoperi, de a nvata. Prin joc copilul se aventureaza n necunoscut, ncearca sa vada ct poate sa
construiasca de nalt un turn dincuburi, cte obiecte diferite poate modela din plastilina (lut)
testnd astfel si materialul de joc si pe sine.
n fata problemelor adesea reale pe care le impune jocul, copiii au ocazia de a-si exersa
capacitatea de analiza a posibilitatilor de rezolvare si de punere n practica a solutiilor optime.
Jocul stimuleaza fantezia, (jocurile de rol), imaginatia reproductiva si creatoare este un
mijloc de dezvoltare a flexibilitatii si spontaneitatii.
Jocul presupune relationarea copilului cu obiectele si partenerii de joc, uneori aceasta
relationare avnd un caracter competitiv.
Prin joc se dezvolta personalitatea prescolarului/scolarului, prin crearea si rezolvarea
progresiva a diverselor contradictii:
ntre libertatea de actiune si conformarea la schema de joc;
ntre dorinta de joc si pregatirea prealabila necesara;
ntre imitatie si initiativa;
ntre repetitie si variabilitate;
ntre ceea ce este partial cunoscut si ceea ce se cunoaste bine;
ntre absenta vreunui rezultat material util si bucuria jocului;
ntre operarea cu obiectele reale si efectuarea de actiuni simbolice;
ntre emotiile dictate de rolul ndeplinit si emotia pozitiva provocata de participarea la joc.
Functia informativa
Prin intermediul jocului, prescolarul/scolarul achizitioneaza informatii, notiuni, concepte
necesare ntelegerii lumii reale.
Investignd realitati fizice diverse, copilul manipuleaza, ordoneaza, clasifica, masoara, se
familiarizeaza cu proprietatile diverselor lucruri. n acelasi timp el dobndeste cunostinte despre
greutate duritate, naltime, familii de obiecte.
Functia de socializare
Functia de socializare- presupune exersarea prin joc si asimilarea n plan comportamental
a exigentelor vietii sociale.
Jocul ofera prescolarilor / scolarilor ocazii numeroase de explorare a unor concepte precum cel de
libertate, implicat n multe din activitatile ludice.
Un aspect important al socializarii prin joc este tendinta prescolarului / scolarului de a-si
apara si afirma individualitatea, alaturi de nevoia de a se integra social.
Functia de relevare a psihicului-copilul
Functia de relevare a psihicului-copilul transpune n joc trairi, sentimente, intentii
nemplinite n real, atitudini.

Activitatea psihica a prescolarilor se caracterizeaza printr-o pronuntata emotivitate:


perceptia, memoria, atentia sunt orientate nca spre aspectul exterior, atractiv, al lucrurilor.
Factori de influenta ai jocului la prescolari / scolari
Caracterul si continutul jocului este dat de o serie de factori de influenta dintre care ce mai
importanti sunt:
Nivelul dezvoltarii intelectuale, sociale, si de control a constiintei de sine si de altul.
Aceste variabile influenteaza modul de alegere a principalelor elemente ale jocului:
subiectul, scopul, rolurile, si regulile gradul de interactiune cu ceilalti n timpul jocului, masura n
care copilul face diferenta dintre fictiune si realitatea n joc.
Experienta de viata a prescolarului / scolarului si impresiile oferite de mediul ambiant.
Modelul relatiilor sociale dintre adulti, care este preluat si ilustrat n joc.
Mediul, echipamentele si contextul n care are loc jocul.
Prescolarul /scolarul are nevoie de asigurarea de catre educatoare / nvatatoare a ctorva
conditiile gate de timpul pentru activitatea ludica, spatiul si echipamentul necesar, un mediu
stimulant, ct si atitudinea pozitiva educatorului fata de activitatea de joc.
Evolutia activitatii ludice la copii
Vrsta prescolara / scolara este o perioada de evolutie dramatica a conduitei ludice,
deoarece acum are loc o diversificare si aprofundare a categoriilor de joc abordate, care nu se mai
regaseste n nici o alta perioada de vrsta.
Directia de evolutie a activitatilor ludice la prescolari sunt:
Diversitatea formelor de joc;
Evolutia elementelor structurale ale jocului si modificarea structurii jocului n ansamblu
prin aparitia de noi elemente: subiectul, scopul, regulile, rolurile;
Evolutia comportamentului de relationare pe parcursul activitatii ludice;
Evolutia capacitatilor copilului de a disocia ntre planul real si cel imaginar pe parcursul
jocului.
1.Specificul activitatii ludice la 3-4 ani
Angajarea copilului n jocul solitar, observativ si chiar paralel cnd acesta se joaca singur
n apropierea altor copii si desi au jucarii asemanatoare nu interactioneaza n joc;
Copilul nu-si propune un scop al jocului. Conduitele de joc si gasesc mplinirile n ele
nsele.
Sursa de selectie a temelor fiind mediul familial si al gradinitei, copiii reflecta impresiile
puternice pe care le-a dobndit n aceste medii de viata.
Temele reflecta actiuni izolate (ex: leagana papusa, merg cu masina etc.) copilul
prezentnd actiuni ntre care nu se creeaza o legatura fireasca.
Jocuri cu roluri nu este o dominanta. Rolurile sunt putine, de cele mai multe ori singulare
ntr-o activitate ludica
Nu exista preocupare pentru regulile jocului.
n alegerea jucariilor, copiii tin cont de colorit, forma, sunetul emis. Jocul este determinat
de jucariile pe care copilul le are la ndemna. Tinnd n mna o papusa o fetita este mama, iar un
baietel cu o masina este sofer.
Jocul la aceasta vrsta este un joc simbolic deoarece copiii si aleg un rol fara a-l
mbogatii pe parcursul jocului.
2. Specificul activitatii ludice la 4 - 5 ani
Jocul devine sociativ, copiii se joaca unii cu altii, schimba jucariile, relationeaza;
Scopurile sunt implicite, latente sau nse contureaza pe parcursul jocului.
Asa se explica n acest interval de vrsta instabilitatea asupra unui subiect de joc si lipsa
de coordonare a actiunilor de joc n vederea atingerii unei finalitati.
Temele de joc reflecta actiuni complexe si de mai mare ntindere n timp ce nu tin doar de
experienta directa traita ci si de impresii si sugestii oferite de programele TV, relatarile celorlalti
sau lecturile ascultate. Ex: De-a magazinul, De-a cosmonautii etc.
Rolurile pe care si le atribuie sunt roluri cu sarcini monotone, pe care uneori reusesc, prin
initiative personale, sa le faca mai interesante. Astfel mama n timp ce pregateste mncarea
fredoneaza un cntec, soferul, curata si repara masina, etc.
Preocuparea copiilor pentru concordanta jocului cu realitatea transpusa n joc, a actiunilor
ludice si a succesiunii acestora, pentru desfasurarea jocului n ordine fara manifestari precum:
acapararea jucariilor sau rolurilor de catre un singur participant. Ziceam ca tu esti cinele, iar eu
sunt vnatorul.
Un progres n evolutia raportarii la jucarie este facut odata cu achizitia de catre copii a
deprinderii de a se juca organizat si de a urmarii o desfasurare a jocului.
3. Specificul activitatii ludice la 5 6 ani
Jocul devine cooperativ, copiii coopereaza pentru ndeplinirea unor sarcini stabilite de
comun acord. Apar relatiile ntre grupele de joc pentru procurarea unor materiale necesare, relatii
cerute de organizarea jocului si de coordonarea lui pe parcurs.
C opiii devin treptat capabili sa prefigureze o finalitate a jocului si chiar sa stabileasca un
plan n vederea atingerii acesteia ceea ce implica un demers coerent a activitatii ludice.
Este evidenta detasarea rolului de tema, aceasta din urma fiind indicata de locul unde este
plasata actiunea ( De-a scoala, De-a magazinul, De-a gradinita)
Distributia rolurilor si responsabilitatile n grupul de joaca se realizeaza nu doar la
nceperea sau pe parcursul jocului ci si n perioada de pregatire a sa (amenajarea spatiului de
joaca, confectionarea de jucarii). Ex: aranjarea scaunelelor sub forma unui autobuz,
confectionarea unor flori pentru jocul De-a floraria.
Constientizeaza sensul regulilor, respectarea acestora este perceputa drept obligatorie ceea
ce duce la sanctionarea sau eliminarea din joc a celor care le ncalca.
Exista o preocupare pentru confectionarea unor jucarii n functie de jocul ales (un cos
pentru a fi cumparator, o casa de marcat pentru vnzator, etc.). Sunt capabili sa renunte la o
jucarie n favoarea altor copii sau sa foloseasca o jucarie de rnd ntr-un grup de joaca. Specificul
jocului lascolari
Jocul nu mai ocupa locul dominant.
Continutul jocurilor este complex si foarte bine organizat pna n cele mai mici amanunte.
CLASIFICAREA JOCURILOR DIDACTICE,
JOCUL DE MISCARE, JOCUL DE CREATIE,
JOCUL CU REGULI

1. Jocul didactic
Clasificarea jocului didactic
Modalitati de realizare
Situatii de nvatare
2. Jocul de miscare
Clasificarea jocului de miscare
Indicatii cu privire la realizarea si desfasurarea jocului de miscare
Exemplificari si situatii de nvatare
3. Jocul de creatie
Clasificarea jocului de creatie
ndrumari cu privire la organizare si desfasurarea jocului de creatie
4. Jocul cu reguli
Modalitati de realizare a jocului cu reguli
Exemplificari si situatii de nvatare
Jocul didactic
Jocul didactic apare sub trei aspecte:
-ca forma de organizare specifica activitatii de nvatare cu toata grupa, clasa de copii, cu grupuri
mici sau individual.
-ca parte a unei activitati de nvatare, n special n partea aplicativa, de verificare sau evaluare.
-ca procedeu n activitatile de nvatare cu caracter de predare sau consolidare
ndrumarea institutoarei este prezenta si necesara n masura n care l antreneaza pe copil ntr-un
joc placut si util.
Continutul jocurilor didactice este dependent de sfera cunostintelor si de particularitatile
de vrsta si individuale.
n Majoritatea cazurilor fiind necesara cunoasterea, cautarea si descoperirea unor rezolvari
de situatii, jocurile didactice deschid perspective de nvatare prin mobilizarea eforturilor proprii
n cautarea si descoperirea unor rezolvari de situatie.
Dupa continutul lor, jocurile didactice pot fi grupate n cteva categorii largi :
jocuri didactice pentru cunoasterea mediului nconjurator,
jocurile didactice pentru dezvoltarea vorbirii,
jocurile didactice cu continut matematic
jocurile didactice pentru dezvoltarea unor procese si functii social civice si morale
Jocurile didactice pot fi clasificate si dupa criteriul folosirii materialului didactic.
Deosebim astfel jocuri didactice orale si jocuri didactice cu material.
Deoarece scopul si sarcina didactica sunt diferite de la grupa la alta, jocul didactic ocupa
primul loc printre activitatile desfasurate la grupa mica.
La aceasta grupa fiind necesara cunoasterea unor obiecte de mbracaminte, de uz personal,
vesela, mobilier, a culorilor de baza, a notiunilor de timp, am utilizat cu succes jocurile didactice.
Sa mbracam papusa; Cine venit la noi; Spune cum face; La cine s-a oprit roata; Animalele si
puii lor; etc..
La grupa mijlocie, scopul jocurilor didactice este att de nvatare ct si de consolidare si
verificare a cunostintelor, deprinderilor: Ce este?; E ziua papusii; Cine sta cu mine si de ce?;
Ghici, ghici (pe cine, ce unde)?; ncarcam camionul?; Cum taiem portocala?; Fluturii vin la
flori!
La grupa mare si pregatitoare ponderea jocului didactic este completata de alte forme de
activitati specifice (observari, lecturari de imagini, povestiri, memorizari). Jocurile didactice orale
ocupa un rol important fiind utilizate n vederea solutionarii problemelor legate de formarea unei
vorbiri corecte.
Ex: Ghici cine era?, Cine este? (precizarea subiectului):
-.....are culoarea rosie?
-.....merge la gradinita?
-.....a pacalit vulpea?
-.....a varsat borcanul cu dulceata?
Completeaza cu cuvntul care lipseste (eliptice de predicat):
-Copilul......frumos la masa.(sta, mannca);
-Fetita......florile. (stropeste, ngrijeste);
-Tata......acasa.(vine, pleaca, soseste);
Spune cum este? (acordul n gen cu substantivul):
-Cercul este ...... .(rotund, mare);
-Mingea este ...... .(rosie, rotunda);
-Buchetele de flori sunt ...... . (frumoase, mari).
Jocurile didactice matematice le utilizam cu multa eficienta n programul activitatilor din
gradinita. Pentru a explica pozitiile spatiale, a face corespondenta ntre numar si cifra, jocurile
didactice matematice se pot desfasura sub forma de concursuri, ntreceri, cu ajutorul materialelor
didactice corespunzatoare
Sa facem un tabel cu cifre; Sa mpodobim bradul; Unde a zburat?; Unde am asezat?;
verificarea unor poezii si ghicitori utilizate n cadrul jocurilor didactice matematice, nvioreaza
atmosfera, produc hazul si dezvolta judecata copiilor si rapiditatea n rezolvarea micilor
probleme.
Jocul didactic matematic constituie un mijloc nou, atractiv de realizare a sarcinilor
numaratului si socotitului, poate contine o problema, o sarcina didactica pe care copilul trebuie sa
o ndeplineasca.
Ex: Cine stie sa numere mai bine?; Cti porumbei sunt?; A cta jucarie lipseste?; Cine are
acelasi numar?.
Ghicitorile, ntrecerile, dialogurile dintre copii, tonul institutoarei vesel, misterios,
limbajul non-verbal (gestica, mimica), sunt elemente esentiale prin care se antreneaza copiii din
nvatamntul prescolar/primar, care transforma jocul didactic ntr-o activitate foarte placuta si
preferata.
Jocurile de miscare
Alaturi de jocurile didactice, jocurile de miscare contribuie la dezvoltarea personalitatii
copilului, la fortificarea calitatilor fizice, a trairilor afective pozitive, a calitatilor morale, de
vointa si caracter.
Jocurile de miscare ocupa un spatiu larg att n cadrul activitatilor comune ct mai ales n
cadrul activitatilor desfasurate n etapa complementara sau dupa-masa, n clasa, n curte, n aer
liber.
Tinnd seama de continutul lor, putem distinge jocuri de miscare cu subiecte si reguli,
jocuri de miscare cu elemente din activitati sportive (not, fotbal, baschet), jocuri la aparate,
jocuri populare, jocuri tematice si jocuri recreative desfasurate n cadrul plimbarilor, excursiilor,
taberelor.
n functie de temele stabilite n activitatile comune de educatie fizica ntlnim jocuri de
miscare pentru nvatarea mersului, alergarii, sariturii, prinderii, trrii, catararii. Jocurile de
miscare cu subiecte si reguli sunt elaborate de catre adulti, au structuri stabile, roluri si reguli
obligatorii pentru jucatori.
Subiectul este astfel imaginat nct sa solicite exersarea antrenanta, recreativa a unei
miscari de baza sau a mai multora. La grupa mica, regulile vor fi incluse n roluri. De exemplu, n
jocul broscutele sar regula (saritura, alergarea) este subordonata rolului pe care l are copilul n
joc. Tot la cei mici vor fi folosite imagini, masti, costumatie, ochelari.
Pe masura ce jocul se va adresa unor vrste mai mari, jocurile de miscare fara subiecte, cu
reguli care nu sunt ascunse n roluri, vor ocupa un rol mai important. Astfel, n jocul atinge
clopotelul, arunca departe, regula favorizeaza executia respectiva (aruncarea, saritura), fara a
fi subordonata unui subiect.
Alegerea jocului se va face n functie de anotimp. n anotimpul rece, vor fi folosite jocuri
de miscare cu alergare si saritura, jocuri de saniuta, cupatinele. Vara, jocurile de miscare vor avea
ca obiect jocurile cu apa, nisip, cu mingi, coarde, triciclete, biciclete, role. n tabere, pe timpul
verii, copiii din nvatamntul prescolar/primar se pot bucura din plin de acest gen de jocuri.
Vom tine seama si de locul n care vom desfasura jocurile de miscare.
Spatiul va trebui sa fie larg, sa favorizeze actiunea motrica a tuturor copiilor.
Realizarea unui spatiu multifunctional, amenajarea unor spatii din curtea gradinitei,
platouri, orice teren neted, cu iarba, pot fi utilizate n desfasurarea acestor jocuri.
n explicarea si demonstrarea jocurilor de miscare se vor face precizari n legatura cu:
spatiul folosit pentru desfasurarea jocului
modul de folosire a materialului de joc
directia de deplasare n functie de rolurile sau regulile de joc
sarcina ce trebuie rezolvata si modul de executare a acesteia n joc
regulile jocului si respectarea acestora
Regulile de joc trebuie sa favorizeze executia ct mai corecta, sa nu conduca la scoaterea
copilului din joc atunci cnd greseste si sa-l puna n situatia de a executa de un numar sporit de
ori deprinderea motrica respectiva.
n jocurile de miscare cu caracter de ntrecere (stafete, parcursuri aplicative) nu se va
urmari o clasificare sau ierarhizare a valorilor participantilor, elementul de ntrecere se va folosi
n vederea stimularii activitatii copiilor.
n zilele n care se organizeaza plimbari sau excursii durata activitatilor este cuprinsa ntre
30 si 60 de minute n functie de obiectivele urmarite n deplasarea respectiva.
Daca plimbarea sau excursia are drept scop fortificarea organismului copiilor, educatoarea
va stabili distanta, numarul popasurilor, ritmul n care se realizeaza deplasarea copiilor, jocurile
ce se vor organiza.
Jocurile cu caracter competitional accesibile copiilor prescolari si scolari mici sunt:
stafetele si parcursurile aplicative care se pot organiza cu toata grupa, pe echipe, unu la unu.
Avnd teren suficient si continutul parcursului aplicativ.
Materialul sportiv va fi atractiv, va asigura securitatea copiilor (stafete cu batistute, mingi,
saculeti cu nisip, bastonase, stegulete, panglicute).
Jocurile de miscare la aparate (leagane, balansoare, topogane, banci, scari) desfasurate n
aer liber urmaresc mbogatirea experientei motrice a copiilor, le cultiva calitatile fizice si morale.
Vor fi antrenati n jocuri copiii timizi, nendemnatici, impulsivi.
O alta categorie de jocuri de miscare practicata n gradinita este aceea n care predomina
elementele sportive cum ar fi: fotbalul, tenisul, baschetul, acestea putnd fi organizate si pe
terenurile special amenajate.
Jocurile populare, jocurile ritmice tematice, cele cu text si cnt, constituie o alta
categorie a jocurilor de miscare.
Acestea contribuie la formarea simtului ritmic, la orientarea n spatiu, la coordonarea
miscarilor.
Metodica predarii lor este asemanatoare cu aceea a predarii jocului de miscare.
Se vor executa exercitii pregatitoare cu privire la planul sau grupele de pasi de dans ce
intra n continutul jocului sau dansului respectiv.
Muzica nregistrata pe caseta sau CD face sa creasca si mai mult calitatea executiei si
interesul copiilor pentru jocurile de miscare.
Jocurile de creatie
Jocurile de creatie se disting de alte jocuri practicate de copii prin cteva trasaturi
esentiale:
jocurile de creatie sunt elaborate de un copil sau un copil sau un grup de copii oglindind
n continutul si structura sa nivelul lor de ntelegere a vietii si mediul ambiant;
subiectul si actiunea jocurilor de creatie se construiesc treptat, fiind rezultatele activitatii
proprii a copiilor de reproducere si transformare a realitatii pe plan imaginar;
fiecare joc de creatie este o reflectare inedita a impresiilor, caracterizata de originalitate,
spontaneitate si spirit creator;
jocurile de creatie favorizeaza acumularea unei bogate experiente sociale att prin
continutul celor reflectate de copii n joc ct si prin relatiile stabilite pe parcursul lor;
jocurile de creatie au o structura specifica n care elementele de baza sunt subiectele si
rolurile, n care sunt cuprinse fapte de viata traite sau nchipuite de copii;
Continutul jocului de creatie se oglindeste n tema jocului, scopul si obiectivele stabilite,
motivul, subiectul, rolurile si actiunile de joc. n sectorul Constructii copiii au la dispozitie
seturi de materiale de constructii care n imaginatia lor pot deveni case, blocuri, masini, avioane,
jucarii.
Forma jocului de creatie exprima felul n care se organizeaza si se structureaza continutul
jocului concretizndu-se n materialul utilizat, regulile si relatiile existente precum si n situatia
imaginara.
Scopul jocului poate fi raportat la copil si n acest caz jocul se manifesta cu finalitati
proprii foarte greu de detasat de subiect.
Motivul constituie un element important n orice activitate aparnd ca rezultat al
procesului de constientizarea trebuintei si a conditiilor satisfacerii acesteia.
Subiectul este elementul care confera jocului unitate si coerenta, concretizeaza tema
jocului, i da o anumita individualitate n functie de experienta de viata pe care o are copilul.
Jocurile de creatie pot fi clasificate n functie de subiectul lor n:
jocuri cu subiecte din viata cotidiana, n care subiectul este preluat nemijlocit din experienta de
viata a copiilor; jocuri cu subiecte din basme si povesti n care procesul de elaborare este
subordonat interpretarii unor actiuni, ntmplari prelucrate de scriitori si preluate de copii.
Actiunea jocului cuprinde totalitatea operatiilor cu obiectele pe care copiii le efectueaza
ntr-o anumita ordine pentru a reda faptele, evenimentele, ntmplarile la care se refera subiectul
jocului. Aici includem jocurile de constructie.
Rolul constituie n general un model simplificat pe care copilul si-l faureste pentru a-l
reproduce ntr-un anumit joc.
Unele roluri simbolizeaza locul omului n procesul muncii, n societate (sofer, medic,
bucatar), pozitia copilului n familie, n diferite grupuri (elev, profesor, doamna
nvatatoare/educatoare), pozitia omului n familie (tata, mama, bunica, bunicul).
Unele roluri simbolizeaza diferitele trasaturi morale pozitive sau negative si determina
anumite relatii si norme de comportare care pot fi asimilate n cursul jocului.
Interpretarea diferitelor roluri nseamna angajarea copiilor n anumite relatii, raporturi unii
fata de ceilalti (acceptare, toleranta, dominare, respingere, agresivitatea, ajutorare, cooperare).
Regulile reprezinta elementele specifice oricarei activitati. n jocurile de creatie prezenta
lor nu este ntotdeauna evidenta, ele se contureaza ntr-un stadiu mai avansat al evolutiei jocului
si decurg din nevoia copiilor de a oglindi ct mai adecvat aspectele realitatii.
Situatia imaginara, fictiunea, simbolul, reprezinta un element specific jocului de creatie.
Desi ea are multiple semnificatii pentru joc, determina evadarea din real, transferul unor actiuni
sau nlocuirea acestora cu altele pentru a satisface dorintele copilului.
Jocurile cu subiecte din viata cotidiana se inspira din viata cotidiana. Sursa este directa:
realitate, ambianta mai apropiata sau mai ndepartata, observata, traita si receptata de copii.
Realitatea este preluata, prelucrata si interpretata n conformitate cu posibilitatile celor
care initiaza jocul. Acesta este o oglinda a modului si nivelului lor de ntelegere.
Jocurile cu subiecte din basme si povesti si extrag actiunile n mod indirect din realitate. Copiii
opereaza cu textul literar, sursa o constituie, prin urmare, creatia artistica.
n jocurile de constructii, copiii manipuleaza cuburi, seturi de materiale diverse. Jocurile
cu constructie pot fi desfasurate cu ntreaga grupa de copii sau cu grupuri mici.
Tematicile recomandate sunt modelele de constructii proiectate orizontal si vertical
(trenul, turnul, masa).
Acestea satisfac dezvoltarea deprinderilor tehnice, spiritul creator, ncurajeaza munca
individuala dar si spiritul de colaborare ntre copii.
Jocurile de creatie.
La grupa mica aria tematicii jocurilor de creatie este relativ restrnsa si ngusta
mbratisnd un orizont limitat viata din familie si din gradinita. Caracteristica pentru jocul
copiilor mici este repetarea neobosita a acelei actiuni care le produc cea mai mare placere. De-a
masina este jocul prin care copiii redau cu mai multa placere momentul de tamponare a unor
masini de pe strada, scopul ntregului joc fiind parca orientat spre producerea zgomotului
caracteristic ciocnirii autoturismului.
n jocul de-a gospodina pe copii i atrage un anumit aspect al actiunilor mamei: spalarea
vaselor, mutarea obiectelor dintr-un loc n altul,fara a finaliza actiunile respective. Rolul
important l are costumatia (de doctor, gospodina, politist) si accesoriile necesare (diferite truse).
Odata cu largirea treptata a sferei de reprezentari, copiii grupei mijlocii desfasoara jocurile
de creatie cu evidente progrese care sa nregistreze n privinta subiectului si a rolurilor.
Actiunile copiilor de 4 ani implicati ntr-un rol ncepe sa se subordoneaza tot mai multe
reguli jocului. Relatiile dintre copii devin mai simple, contin dorinte de a se joaca n grupuri mici,
dupa criterii subiective.
Fluctuatia copiilor de la un grup la altul, reprezinta un fenomen frecvent la aceasta vrsta.
Jocul de creatie atinge la vrsta de 6-7 ani un nivel superior de dezvoltare n ceea ce priveste
tematica si continutul sau. Subiectul devine mai bogat, mai complex, mai nchegat, cuprinznd
actiuni n care exista o actiune logica.
Regulile ocupa o pozitie dominanta n raport cu rolul, reglementnd direct si sistematic
comportarea copiilor. Cresterea n colectivitatea gradinitei, determina modificari calitative sub
aspectul relatiilor dintre ei. Se realizeaza o mai buna colaborare ntre copii n cadrul actiunilor
organizate, apare relatia de conducere si supunere ntre conducatorul jocului si membrii lui.
n ceea ce priveste jocul de creatie cu subiecte din basme si povesti, copiii grupei mici
realizeaza o succesiune de scene disparate, care se deruleaza fara o legatura ntre ele. Preferate
sunt povestile scurte, cu numar mic de personaje, cu momente care l-au impresionat mai mult
(secventa ntlnirii lupului cu Scufita Rosie n padure, discutia dintre bunica si lup, salvarea
Scufitei Rosii de catre vnator).
La grupa mijlocie si mare, clasa pregatitoare n special, preferintele pentru jocurile cu
subiect din povesti sunt mult mai clar conturate si exprimate.
Copiii au nevoie de un stimulent din exterior, fie costumatie, materiale care sa-i atraga si
sa le sugereze o tema, fie sugestia profesorului.
Jocul cu reguli
Jocurile cu reguli fata de celelalte feluri de jocuri sunt organizate sub conducerea directa a
educatoarei.
Aceste jocuri nu au un subiect, n consecinta actiunile lor nu necesita o succesiune impusa
de concordanta cu realitatea la care se refera.
Aceasta le confera mai multa libertate de actiune n cursul desfasurarii, dar, totusi, aceasta
libertate este ngradita de regulile jocului.
Acestea orienteaza copiii spre ceea ce le este sau nu le este permis sa faca.
Astfel, n jocul Ghici cine vorbeste!, copilul legat la ochi trebuie sa ghiceasca dupa glas
numele celui care a vorbit, ceilalti copii neavnd voie sa-l ajute. n cazul n care ghiceste trece n
locul celui care a fost recunoscut, iar n caz contrar este pus sa execute o penalizare fixata de
copiii grupei, care prin nsusi caracterul ei provoaca o stare de buna dispozitie, produce hazul si
relaxarea tuturor.
Aceste jocuri se adreseaza atentiei, acuitatii senzoriale, perspicacitatii si rapiditatii n
gndire, spiritul de observatie.
Prezenta regulilor, a caror respectare presupune promptitudine si rapiditate n reactii,
contribuie la coordonarea comportarii copiilor, la elaborarea unei conduite nuantate n functie de
cerintele jocului.
Datorita faptului ca aceste jocuri destind si nvioreaza copiii, ele prezinta marele avantaj
ca pot fi introduse n orice moment al activitatiizilnice.
Ele se organizeaza fie la propunerea educatoarei, fie la propunerea copiilor la conditia de
a asigura participarea activa a tuturor copiilor.
n cursul jocurilor de dimineata si gasesc mai bine locul jocurile de perspicacitate, de
dezvoltare a unor calitati intelectuale. ntre activitatile comune si cele n aer liber se recomanda
jocurile mai dinamice de tipul Cinele si pisica, Unde a sunat clopotelul ?, Baba Oarba,
Deschide urechea bine, Foc apa, Alb negru (este indicat ca participarea copiilor la
conducerea jocurilor cu reguli sa fie ct mai activa. Repetarea lor se poate face si n activitatile de
dupa-amiaza, cernd copiilor sa propuna ei jocurile preferate. O alta modalitate este de a alege un
conducator care sa indice n numele grupei / clasei, de-a ce sa se joace.
n cazul repetarii jocurilor cu reguli, conducatorii se schimba de mai multe ori, astfel nct
satisfactia de a propune tema si de a dirija jocul sa revina mai multor copii.
Rolul activ al profesoruluii, n organizarea si ndrumarea acestor jocuri, se manifesta att
n alegere si esalonarea nvatarii lor n timp, ct si n crearea ambiantei favorabile practicarii lor.
Cu tactul corespunzator, ndrumarea copiilor va orienta jocul spre un ritm dinamic, spre
mentinerea atmosferei de buna dispozitie si relaxare, spre respectarea regulilor jocului si n
asigurarea unei participari vii si intense a copiilor din nvatamntul prescolar si scolar.
REPERE METODOLOGICE N ORGANIZAREA
SI CONDUCEREA JOCULUI DIDACTIC
1. Importanta jocului didactic
2. Structura jocului didactic
3. Repere metodologice n conducerea jocului didactic
4. Organizarea jocului didactic
1. Importanta jocului didactic
Jocul didactic este un mijloc de accelerare a trecerii de la joc la nvatare, deoarece mbina
ludicul cu asimilarea de cunostinte, formarea unor capacitati de cunoastere.
Jocul didactic este propus, organizat si condus de educatoare/nvatatoare n scopul
realizarii unor sarcini didactice precise.
Exista o mare varietate de jocuri didactice, inspirate din jocurile spontane ale copiilor, dar
urmarind obiective intelectuale, motrice, de socializare, de repetare a unor cunostinte nsusite sau
de exersare a unor deprinderi.
Jocurile didactice au o importanta deosebita ce contribuie la dezvoltarea atentiei,
memoriei, imaginatiei, la exersarea unor automatisme si miscari, actiuni simple, prin imitarea
unor activitati reale: jocurile senzoriale vizeaza vazul, auzul, simtul tactil, mirosul sau simtul
orientarii: ,,Deschide urechea bine, ,,Ghiceste unde am ascuns , ,,Sus jos, etc.; jocurile de
analiza perceptiva vizuala (puzzle, loto-uri etc.) contribuie la cresterea sensibilitatii analizatorului
si perceperea selectiva a unor forme, culori, dimensiuni, grosimi: ,,Refacem imaginea, ,,Asaza
corect, ,,Descrie corect obiectul; jocurile logice propun copiilor compararea sau clasificarea
pieselor dupa anumite criterii date, apoi descrierea lor si motivarea alegeri: ,,Spune cum este,
,,Ordoneaza dupa forma si marime etc.; jocurile gramaticale si cele ce vizeaza utilizarea unor
forme corecte de exprimare, despartirea in silabe, identificarea sunetelor cu care ncep sau se
termina cuvintele: ,,Eu spun una, tu spui multe, ,,Ce se aude prima data, ,,Desparte n
silabe, ,,Formam propozitii simple etc.; jocurile muzicale urmaresc reproducerea unor melodii,
ritmuri, recunoasterea unor instrumente dupa sunet: ,,Recunoaste melodia, ,,Cnta ca si
mine, ,,Ce instrumente cunoastem, ,,Ne facem singuri instrumente etc.; jocurile de constructie
dupa model vizeaza executia corecta, dupa un plan, desen ,,Construieste dupa model,
,,Construim blocuri noi etc.
Jocul didactic trebuie sa trezeasca interesul copiilor, sa-i angajeze plenar, sa-i distreze.
Jocul didactic trebuie considerat si apreciat ca o baza a conceperii activitatilor instructiv-
educative att n nvatamntul prescolar ct si n nvatamntul primar. Jocul este mijlocul de
instruire si de educare a copiilor, procedeul metodic de realizare optima a sarcinilor concrete ale
procesului de nvatamnt si este si o forma de organizare a activitatii de cunoastere si dezvoltare a
capacitatilor psihofizice a copiilor din gradinita dar si n ciclul primar, pe toate planurile.
Jocul didactic mbina ntr-un mod armonios sarcinile specifice jocului cu sarcinile si
functiile nvatarii. Este considerat ca cel mai eficient mijloc de instruire si educare, de formare si
consolidare a anumitor cunostinte, priceperi si deprinderi.
2. Structura jocului didactic
Jocul didactic se diferentiaza de celelalte jocuri prin: continut, sarcina didactica, reguli,
actiune de joc acestea fiind repere importante de urmarit, de catre educatoare/nvatatoare, n
organizarea si desfasurarea jocului
Continutul jocurilor didactice este dependent de sfera cunostintelor si de particularitatile
nvatarii la vrsta prescolara. El poate fi n legatura cu activitatile matematice, cu nsusirea
corecta a limbii romne, ori cu elemente ale mediului nconjurator, etc. De asemenea, fiecare joc
didactic se constituie dupa cerintele instructiv-formative curente: nsusirea unor cunostinte noi,
consolidarea lor, verificarea celor anterioare ntr-un context nou si evaluarea lor.
Sarcina didactica se obiectiveaza pentru copii sub forma unor probleme pe care ei
trebuie sa le rezolve n mod independent sau pe echipe: sa recunoasca, sa denumeasca, sa
compare, sa descrie, sa reconstituie, sa ghiceasca. Problemele trebuie sa fie nsa accesibile
copiilor si n acelasi timp sa le solicite eforturi si investigatii noi, sa le destepte si sa le mentina
viu interesul. Sarcina didactica trebuie sa fie astfel conceputa nct sa reactiveze nu att memoria
reproductiva, ct mai ales gndirea cu operatiile ei, capacitatea de asociere, flexibilitatea,
fluiditatea ei.
Regulile jocului didactic reglementeaza conduita si actiunile copiilor, avnd un caracter
prestabilit si obligatoriu pentru participanti. Ele arata copilului cum trebuie sa joace si cum
trebuie sa rezolve problema pusa n joc, sa arate succesiunea actiunilor n joc. Determinarea
acestor reguli are loc n functie de structura particulara a jocului didactic ntreprins. In general,
ele indica modul de participare a copiilor n joc si de apreciere a rezultatelor lor.
Actiunea de joc este reprezentata prin elemente specifice:
descoperirea, ghicirea, simularea, asteptarea, ntrecerea, etc. ntr-un joc didactic pot fi prezente
unul sau mai multe elemente ludice. Numarul mai mare sau varietatea acestora nu conduc nsa n
mod neaparat la reusita.
Important este sa se realizeze o buna convertire, modelare a lor, dupa sarcinile didactice.
Actiunea de joc si cea instructiva sunt corelate dupa o formula originala: nvatarea prin
intermediul jocului, pe cai specifice lui. De aceea prin jocul didactic nu trebuie sa ntelegem
simpla alaturare a unor actiuni ludice cu actiuni instructive, sau desfasurarea lor prin alternare, ci
o forma de joc nchegata, unitara, n care aceste elemente sunt structurate organic, motivele
jocului conducnd la rezolvarea sarcinilor didactice, pe baza unor reguli determinate riguros. De
asemenea, elementele de joc sunt cele care fac ca sarcina sa fie mai placuta si mai interesanta. Ele
pot fi sub forma de surpriza, de felicitare, de ntrecere, elemente care deosebesc jocul didactic de
celelalte jocuri si activitati.
Jocul didactic are valente formative pronuntate.
El deschide copiilor perspective nsemnate de nvatare prin mobilizarea eforturilor proprii
n cautarea si descoperirea unor rezolvari de situatii.
Problemele n rezolvarea carora se angajeaza (descrieri, reconstituiri, serieri, clasificari
dupa anumite criterii, asocieri si disocieri diferite, operatii cu multimi etc.) l solicita pe copilul
prescolar/scolar sa caute si sa descopere progresiv legaturi noi ntre obiecte, ntre nsusirile
acestora, ntre actiuni, ntre idei.
Sunt actiuni mintale care conduc prin reorganizari pe plan mintal, la asimilarea de noi
cunostinte.
Tot prin joc didactic se educa, capacitatea de concentrare (ntretinuta de actiunea de joc),
acuitatea spiritului de observatie (att de des solicitat), atentia distributiva, independenta,
spontaneitatea si n anumite limite, flexibilitatea si fluenta n gndire.
3. Repere metodologice n conducerea jocului didactic
Asemeni unei activitati comune, unde educatoarea /nvatatoarea are de parcurs etapele
instruirii si n cadrul unui joc didactic, are de urmarit, cteva repere pentru a conduce si organiza
jocul.
Captarea atentiei se poate realiza prin introducerea n joc a unui personaj din poveste sau
prezentarea materialului demonstrativ ca o surpriza.
scopului si a obiectivelor se realizeaza direct prin anuntarea scopului jocului si a titlului
acestuia cu precizari privind modul de organizare si desfasurare a jocului.
Reactualizarea cunostintelor are loc prin exercitii-joc cu material demonstrativ.
Prezentarea continutului si dirijarea nvatarii se va realiza prin explicarea regulilor
jocului si a modului de desfasurare, se va executa jocul demonstrativ de catre
educatoare/nvatatoare, va urma executarea jocului de proba cu observatii si precizari
suplimentare.
Obtinerea performantei se realizeaza prin executarea jocului de catre copii,
educatoarea/nvatatoarea fiind conducatorul. Asigurarea retentiei si transferului se face prin
complicarea jocului, introducerea de noi reguli si noi obiective.
Evaluarea va consta n aprecieri privind modul de realizare a sarcinilor prin comparare cu
obiectivul propus. Pentru ca jocurile didactice sa se poata desfasura cu eficienta scontata, se
impune sa se asigure conditiile necesare si sa se prevada sarcinile didactice care v-or face
obiectul acestor jocuri, n raport cu volumul de cunostinte redate anterior.
Este necesar ca educatoarea /nvatatoarea, sa puna la ndemna copiilor materialele
destinate jocurilor si este necesar sa figureze si cteva materiale didactice legate de ultimele
jocuri desfasurate n activitati dar si materiale noi pentru a se acoperi nevoia repetarii n mai
multe forme si n contexte diferite a acelorasi cunostinte.
Jocurile didactice vor fi organizate cu ntreaga grupa /clasa de copii, ei primind
recomandarile necesare pe masura ce jocul se desfasoara, indicatiile verbale fiind date ntr-o mai
mica masura. Aceste jocuri se pot organiza si individual si pe grupuri mici; n acest mod unii
dintre copii reusind sa recupereze anumite cunostinte. Jocul didactic are o particularitate
esentiala: el trebuie sa mbine armonios elementul instructiv si exercitiul cu elementul de joc,
distractiv. nvatnd prin joc, copilul trebuie sa se distreze n acelasi timp.
Organizarea acestor jocuri didactice duce cu sine noi si nsemnate avantaje. Primul este
acela al alternarii mai active a fiecarui copil n parte prin initierea unor jocuri didactice cu grupuri
mici de copii si individual. Jocurile didactice se desfasoara concomitent cu activitatile alese si
este necesar sa se stabileasca n prealabil ce jocuri didactice vor fi desfasurate n cursul unei
perioade de timp, se vor stabili criteriile de joc si cte grupe de copii vor fi constituite, ce durata
va avea jocul si care sunt materialele ce trebuie sa fie procurate.
Jocul didactic reclama n cele mai multe cazuri o ndrumare foarte sustinuta, sau chiar
conducerea lui directa de catre educatoare/nvatatoare, prin urmare aceasta trebuie sa exercite un
control direct asupra felului cum copiii rezolva sarcinile didactice si sa intervina cu ndrumarile
necesare. Jocurile didactice pe care educatoarea/nvatatoarea trebuie sa le conduca sunt n primul
rnd cele de educarea limbajului, de cunoasterea mediului si cele matematice.
Jocurile didactice noi se initiaza n grupuri mai mici de copii dupa diferite criterii:
egalitatea de forte, atunci cnd intervin ntrecerea, gradul de pregatire pentru rezolvarea sarcinilor
didactice, atentia, posibilitatile de concentrare, afinitatile ntre copii. Aceleasi jocuri didactice se
pot relua de mai multe ori cu copiii care manifesta interes deosebit pentru ele, sau cu cei care au
un ritm mai greoi de ntelegere si asimilare.
Influenta favorabila a jocurilor didactice, asupra copiilor din nvatamntul prescolar ct si
a celor din nvatamntul primar a determinat introducerea unor forme ct mai variate de activitati
distractive n gradinite si scoli.
4. Organizarea jocului didactic
Jocul didactic nu nseamna doar alaturarea unor actiuni ludice cu actiuni instructive, sau
desfasurarea lor prin alternare, ci o forma de joc nchegata, unitara, n care aceste elemente sunt
structurate organic, motivele jocului conducnd la rezolvarea sarcinilor didactice, pe baza unor
reguli riguroase.
Continutul jocurilor didactice este dependent de sfera cunostintelor (priceperilor,
deprinderilor) si de particularitatile nvatarii la vrsta prescolara.
El poate fi n legatura cu activitatile matematice, cu nsusirea corecta a limbii materne
(sau straine), cu elemente ale mediului nconjurator, cu comportarea civilizata etc.
Jocul didactic se constituie dupa cerintele instructiv-formative curente: nsusirea unor
cunostinte noi, ntregirea lor, consolidarea, verificarea celor anterioare ntr-un context nou. n
raport cu continutul ales, se concretizeaza, pentru fiecare joc, sarcina didactica: de exemplu,
clasificarea imaginilor dupa unul sau mai multe criterii date (culoare, forma, marime, duritate,
caracterul pozitiv sau negativ al unor personaje din povesti, basme etc.); indicarea persoanelor
care folosesc n mod obisnuit un anumit obiect (ciocan, creion, cutit etc.);
ori asocierea unor cuvinte
Sarcina didactica se obiectiveaza pentru copii sub forma unor probleme pe care ei le vor
rezolva n mod independent sau n echipe, prin cooperare.
n aceste conditii, cointeresarea lor creste. Problemele trebuie sa fie accesibile copiilor si
n acelasi timp sa le solicite eforturi si investigatii noi, sa le destepte si sa le mentina interesul.
Chiar atunci cnd este vorba de repetarea sau verificarea unor cunostinte, ele nu vor fi
preluate n joc n forma si n limitele n care au fost transmise anterior, ci ntr-o noua modalitate.
Ele trebuie sa activeze nu att memoria reproductiva, ct mai ales gndirea (operatiile ei,
flexibilitatea, fluiditatea).
Regulile jocului didactic reglementeaza conduita si actiunile copiilor, avnd un caracter
prestabilit si obligatoriu pentru participanti.
Actiunea de joc este reprezentata prin elemente specifice: descoperirea, ghicirea,
simularea, asteptarea, ntrecerea etc.
n jocul didactic pot fi prezentate unul sau mai multe elemente ludice. Asadar, n joc se
ntrepatrund elementele ludice, regulile si sarcina didactica. Jocul didactic poate avea mai multe
variante care permit gradarea cerintelor si adncirea investigatiei.
Dupa continutul lor, jocurile didactice pot fi grupate n cteva categorii largi:
jocuri didactice pentru cunoasterea mediului nconjurator,
jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii, jocuri didactice cu continut matematic, jocuri
didactice pentru dezvoltarea unor procese si functii psihice.
Dupa criteriul folosirii materialului didactic se deosebesc jocuri didactice orale (fara
material) si jocuri didactice cu material.
Posibilitatea organizarii acestor jocuri dincolo de limitele activitatilor comune (cu ntreaga grupa
de copii), aduce cu sine alte avantaje.
Primul este acela al antrenarii mai active a fiecarui copil n parte prin initierea unor jocuri
didactice cu un grup mic de prescolari si individual (n conditiile activitatii comune, solicitarea n
egala masura a tuturor copiilor si la potentialul lor real neputnd fi totdeauna bine acoperita).
Se creeaza, de asemenea, premise pentru tratarea diferentiata a copiilor n raport cu nivelele de
maturizare atinse, ritmul propriu de nvatare, interese manifestate etc.
Astfel, pot fi preluate o parte din jocurile didactice desfasurate cu ntreaga grupa n
activitatile comune si reorganizate cu colective mai mici de copii, acordndu-se un ajutor sustinut
celor cu o participare mai slaba n activitate (care au avut dificultati n rezolvarea problemelor).
Progresiv, se introduc si jocuri didactice noi, pentru a adnci si completa ansamblul de cunostinte
intelectuale si abilitati ale copiilor.
Jocurile didactice se desfasoara concomitent cu celelalte tipuri de jocuri (de constructie,
de creatie), cu care trebuie sa se afle n echilibru.
Jocurile didactice (inclusiv jocurile de masa) pe care copiii ajung sa le desfasoare
independent, se pot organiza zilnic, dupa preferinta copiilor.
Spre deosebire de jocurile de creatie, fata de care educatoarea si modeleaza suplu si subtil
interventia, ncurajnd si favoriznd manifestarea libera si creatoare a copiilor, jocul didactic
reclama, adesea, o ndrumarea sustinuta sau conducerea directa de catre educatoare.
Si aici, copiii trebuie sa fie independenti si activi, dar problemele care i solicita sunt noi
si cer o elaborare atenta si solutionari corecte.
n cazul rezolvarii incorecte sau partiale, jocul didactic, sau mai precis efortul copilului
este gratuit; de aceea, educatoarea trebuie sa controleze direct felul n care copiii rezolva sarcinile
didactice si sa-i ndrume.
O parte din jocurile didactice pot intra n categoria celor optionale (la care copiii adera din
initiativa proprie). Este cazul jocurilor de masa, dar si al acelor jocuri didactice pentru
cunoasterea mediului nconjurator n care copiii opereaza cu materiale concrete.
Trecerea jocurilor de masa si a unora dintre jocurile didactice n rndul celor optionale
este facilitata de organizarea unui loc stabil n sala de grupa, n care copiii sa poata gasi
permanent materialele necesare
Unele jocuri didactice sau jocuri-exercitiu se practica n scopul nsusirii unor cunostinte,
altele n scopul stimularii unor procese psihice.
Totusi, unul si acelasi joc are influenta asupra ambelor aspecte cognitiv si formativ.
De exemplu, ntr-un joc prin care se urmareste predarea / fixarea cunostintelor despre o culoare
(sau mai multe) sau despre o forma (sau mai multe) se realizeaza si un exercitiu formativ
(analiza, comparatie etc.);
ntr-un joc n care se urmareste trecerea de la notiunile de forma patrata, forma dreptunghiulara,
forma triunghiulara, forma rotunda la notiunea de forma (scop cognitiv) se realizeaza si un
exercitiu de selectare, de abstractizare si generalizare (scop formativ).
Jocurile-exercitiu prin care se urmareste dezvoltarea unei anumite nsusiri sau operatii a
gndirii fac apel, concomitent, la alte operatii / nsusiri ale sale. Totusi, n focarul lor poate fi
prins cu precadere la un moment dat un anumit proces sau aspect al gndirii. Pentru a clasifica
jocurile din punct de vedere al influentei formative, vom lua n consideratie numai acea operatie /
nsusire a gndirii pe care o solicita cu precadere sarcina jocului :
Jocuri pentru dezvoltarea capacitatii de analiza;
Jocuri pentru dezvoltarea capacitatii de sinteza;
Jocuri pentru dezvoltarea capacitatii de comparatie;
Jocuri pentru dezvoltarea capacitatii de abstractizare si generalizare;
Jocuri pentru dezvoltarea perspicacitatii.
Capacitatea de a efectua analize sta la baza spiritului de observatie.
n gradinita, apoi n scoala se dezvolta capacitatea de analiza, n special n activitatile de
observare, cnd copilul analizeaza ntr-o forma organizata si explicita partile componente si
nsusirile obiectului observat (animal, planta, fenomen natural etc).
Dar si unele jocuri pot contribui la stimularea acestei capacitati, att ca mijloace de
predare, ct mai ales ca mijloace de consolidare, de exersare.
Acestea pot fi jucate n grupuri mici sau individual.
Jocurileexercitiu prin care se poate urmari dezvoltarea capacitatii de analiza suntacelea
care, prin sarcinile lor, cer n mod evident efectuarea acestei operatii, desi multe dintre ele
antreneaza implicit si o comparatie ntre imaginea pe care o vede copilul (perceptia) si aceea pe
care o are el despre obiectele asemanatoare (reprezentari ale memoriei).
Aceasta din urma ramne nsa pe un plan secund. Exemple de astfel de jocuri: Taie!,
Ce a uitat pictorul sa deseneze?, O singura culoare, Ghici ce s-a schimbat?, Recunoaste
semnul!, Imagini suprapuse (cte sunt?), Cine trebuie sa plece? etc.
Jocul se poate complica. ncepnd cu vrsta de 4 ani se poate introduce drept criteriu
culoarea, marimea, asezarea elementului ce trebuie taiat, la 5 ani se poate cere copiilor sa tina
seama de doua nsusiri deodata.
Sarcina poate fi mai grea cnd pozitia elementului este combinata cu asezarea lui ntr-un
anumit loc dintr-un patratel. Sau, se poate combina criteriul forma sau criteriul numar, de
exemplu, grupuri de puncte de la 1 la 5 asezate n patratele astfel nct sa dea diferite forme. O
varianta mai complicata este aceea n care copilul trebuie sa se ghideze n selectie dupa trei
criterii: forma, culoare, marime (taie numai dreptunghiurile mici si galbene) sau culoare, asezare,
marime (taie numai dreptunghiurile mici, rosii, asezate cu vrful n jos). Dificultatea se mareste
atunci cnd se mareste numarul de patratele (ceea ce nseamna marirea timpului de lucru si o mai
ndelungata concentrare a atentiei).
1. Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacitatii prescolarilor de a efectua sinteze una din
caracteristicile perceptiei la vrsta de 3 ani este globalismul.
Este vorba de o forma preanalitica de a percepe obiectele. Posibilitatea de sinteza este nca
slaba, de aceea, ncepnd cu vrsta de 3 ani si continund cu cea de 4 ani si, uneori, pentru
reprezentari mai complexe, chiar si la 5 ani, este nevoie sa se faca multe exercitii de sinteza.
Datorita caracterului concret al gndirii prescolarilor, realizarea sintezei prin manipularea unui
material concret precede si usureaza transferul efectuarii acestor operatii pe plan mintal.
Cele mai simple jocuri prin care se fac exercitii de sinteza sunt cele n care se cere
copilului sa recompuna o imagine taiata n cteva bucati. Aceasta recompunere poate fi facuta n
mai multe forme: reconstituirea unei imagini desenate pe un patrat (dreptunghi), fragmentat n 2-
5 parti, reconstituirea unei imagini din partile componente decupate (si lipirea lor pe o hrtie /
carton),reconstructia unei imagini tridimensionale, construirea unei scene dintr-o poveste,
construirea imaginii unui obiect / fiinta din diverse betisoare, forme geometrice plane si n spatiu
(din lemn, plastic, metal, boabe, pietricele, scoici etc.).
Toate jocurile de sinteza presupun efectuarea prealabila a unei analize si, prin urmare,
necesita dezvoltarea ntr-o anumita masura a posibilitatii de a efectua aceasta operatie; de aceea
ele constituie si un exercitiu de analiza.
Jocurile pentru dezvoltarea capacitatii de sinteza pot fi introduse dupa ce copiii au facut
cteva exercitii de analiza. Cteva titluri de jocuri pentru dezvoltarea capacitatii de sinteza: Poze
taiate, Laleaua, Sa facem o jucarie!, Sa construim din betisoare, Cine construieste mai
multe imagini? .
2. Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacitatii de a efectua comparatii
Din cercetarile referitoare la aceasta capacitate rezulta ca la diferite vrste ale perioadei
prescolare, caracteristicile efectuarii ei variaza. Sub 5 ani, copilul ia n considerare n procesul
compararii elemente care l intereseaza mai mult, motive afective, chiar daca este vorba de un
amanunt strain de imaginea propriu-zisa.
De exemplu, ntre doua imagini absolut identice de copii, el nu va stabili o identitate daca
lnga imaginea unuia dintre copii se adauga o minge sau un cerc, sau daca unul are n mna un
stegulet colorat.
Pe masura ce capacitatea de operare analitico-sintetica se dezvolta, se creeaza premise
pentru dezvoltarea capacitatii de a efectua comparatii mai ample si mai corecte.
Abia pe la 4-5 ani copiii devin capabili sa efectueze comparatii pe baza unui complex de
criterii (forma si culoare, sau forma, culoare si marime), iar dupa vrsta de 7/8 ani acestea se
dezvolta ntr-un ritm mult mai rapid.
Cteva titluri de jocuri pentru dezvoltarea capacitatii de a efectua comparatii (implicit
analize si sinteze mentale):
Loto cu forme, Loto cu forme si marimi, Loto cu forme si culori,
Cauta perechea!, Unde-i umbra?, Perechile, Sa facem un model frumos!, Ce nu este la
fel?,
Care imagini sunt identice?, Aseaza o poza la fel!, Stii sa faci ca n prima casuta?,
ncercuieste ce nu este la fel ca n celelalte casute!, Cine gaseste mai multe perechi,
Completeaza ce lipseste!.
3. Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacitatii copiilor de a efectua abstractizari si
generalizari
Realizarea operatiilor de abstractizare si generalizare presupune dezvoltarea (cel putin
minima) a capacitatii de a efectua corect si ntr-o forma organizata, analize, sinteze si comparatii
de nivelul cunostintelor copiilor.
Jocurile pentru dezvoltarea abstractizarilor si generalizarilor trebuie sa fie propuse
copiilor dupa ce acestia au parcurs cteva jocuri cu analize, sinteze si comparatii. Astfel de jocuri
se numesc: Scoate poza care nu se potriveste aici!, Ce arata sageata?, Alege imaginile!,
Cum se numesc toate acestea la un loc?, Cine poate face mai multe grupe?, Ghici despre ce
este vorba!, Ghici la ce cuvnt m-am gndit!
4. Jocurile didactice pentru dezvoltarea perspicacitatii copiilor presupun mai multe
cunostinte asimilate si deprinderi formate, precum si dezvoltarea la un nivel ridicat a capacitatii
de operare a gndirii si a gndirii logice.
Ele pot fi propuse copiilor de 5 si n special celor de 6-7 ani, dar si copiilor scolari.
Acestea au ca sarcini: depistarea unor greseli (gasirea imaginilor unor lucruri dintr-un
conglomerat de contururi sau descoperirea imaginilor unor fiinte care nu pot sta mpreuna,
eliminarea elementelor adaugate care nu se potrivesc unei imagini,
sa indice partile care nu apartin unei imagini si sa precizeze de la ce obiect / fiinta provin).
Exemple: Este ceva gresit n tablou?, Ce trebuie nlaturat?, Imagini ncurcate, Labirintul.
5. Jocuri didactice pentru dezvoltarea imaginatiei
Imaginatia copiilor este n plina dezvoltare si daca este bine ndrumata duce la rezultate
surprinzatoare. n gndirea prescolarilor, fiind legata de concret, jocurile de imaginatie au la
nceput un suport material.
Unele vizeaza imaginatia n domeniul plastic, iar altele n domeniul literar. Pot fi folosite
si sub vrsta de 5 ani, dar mai ales cu prescolarii mari si cu scolarii daca presupun un mai bogat
volum de cunostinte si un nivel ridicat de dezvoltare a capacitatii operationale a gndirii.
Exemple de jocuri stimulatoare pentru imaginatie: Cel mai frumos model, Sa facem un
tablou!, Ce crezi ca face?, Ce s-a ntmplat mai departe?, Hai sa facem o poveste!, Cum
se numeste tabloul tau?, Completeaza tu tabloul!, Jocul rimelor, Sa facem versuri! .
6. Jocuri didactice pentru dezvoltarea proceselor de inhibitie voluntara si a
autocontrolului
Inhibitia voluntara sta la baza unor procese psihice fara de care nu se poate realiza
convietuirea oamenilor n societate, de aceea educarea ei este necesara.
n gradinita si n scoala puterea de inhibitie se dezvolta att prin diferite activitati n care
este atras copilul si care cer ncrederea ntr-o anumita disciplina, ct si prin jocuri.
n general, jocurile, prin regulile lor, impun copilului un anumit comportament, stimulnd
inhibitia involuntara. Dar exista si jocuri care urmaresc, n mod special, dezvoltarea inhibitiei
voluntare si a autocontrolului asupra reactiilor motrice.
7. Utilitatea jocurilor didactice n formarea capacitatilor intelectuale
Programa curriculara pentru gradinite cuprinde obiective de educare a limbajului
conturate n jurul compartimentelor limbii, exprimate n:
pronuntarea / identificarea sunetelor limbii;
formarea si dezvoltarea cuvintelor;
utilizarea vocabularului activ/pasiv n diferite cuvinte care exprima actiuni, nume de
obiecte, nsusiri, legatura ntre denumiri;
exprimarea corecta a cuvintelor n vorbire;
respectarea expresivitatii vorbirii:
- sa relateze ntmplari traite sau imaginate;
- sa raspunda la ntrebari (prin raspunsuri nuantate);
- sa alcatuiasca propozitii;
- sa participe la conversatie;
n acelasi timp, obiectivele specifice ale educatiei limbajului au n vedere formarea unor
capacitati intelectuale exprimate n verbele: sa descopere, sa asculte, sa observe, sa exprime
verbal, sa ntrebe, sa descrie, sa povesteasca, sa reproduca.
n vederea dezvoltarii vorbirii si educatiei limbajului exista nenumarate posibilitati ludice
de organizare si desfasurare a activitatilor fundamentale (comune) si complementare. Mai mult,
jocurile de tip literar-creativ se pot desfasura n toate momentele de activitatea didactica, inclusiv
n cel al ariilor de stimulare care au capatat ca secventa organizatorica denumirea de jocuri liber-
creative. Jocurile didactice pentru dezvoltarea vorbirii sunt: jocuri fonetice, jocuri lexicale,
jocuri gramaticale, jocuri de recunoastere a personalitatilor literare si a textelor, sau pot fi:
jocuri cu imagini,
jocuri cu povestiri,
jocuri cu jetoane,
jocuri la computer,
- jocuri cu obiecte,
- jocuri fara suport material,
- jocuri de simulare.
Jocurile didactice contribuie n mare masura la dezvoltarea acuitatii auditive, a atentiei si
memoriei auditive. Ele solicita perceperea (si reproducerea) corecta a sunetelor. Jocuri ca: Cine
face asa?, De-a trenul, Repeta ce spun eu, Cu ce sunet ncepe...?, Al cui glas este?,
implica semnalarea prezentei sau a absentei unui anumit sunet ntr-un cuvnt. La nceput se
introduc sunete a caror pronuntie poate fi prelungita (s, r, j, a).
Deosebit de eficiente pentru dezvoltarea auzului fonematic si a deprinderilor de pronuntie
sunt jocurile-exercitii de imitare a onomatopeelor. Copiii sunt pusi n situatia de a recunoaste
obiectul / fiinta caruia i este specifica onomatopeea reprodusa si de a exersa pronuntarea /
emiterea acesteia (albina: bzz; vntul: s-prelung, soptit sau vj; ursul: moor...).
nvatarea unor exercitii poezii (Ru, ratusca, ramurica, Jucariile, Am un urs de
ciocolata, Ala-bala-portocala si altele), din folclorul copiilor sunt prilejuri pentru exersarea /
corectarea rostirii sunetelor si a articularii cuvintelor.
De asemenea, pentru corectarea vorbirii se pot folosi jocuri-exercitiu de coordonare a
respiratiei, de mutare a unor sunete cu framntari de limba (Stanca sta-n castan ca Stan, Capra
crapa piatra).
n scopul mbogatirii vocabularului si al exersarii structurilor gramaticale se pot organiza
o serie de jocuri. Cteva dintre jocurile lingvistice se numesc: Sa cream cuvinte, La cules de
ciuperci, Gaseste obiectul!, Bingo, Perechea mea, Loteria cu litere, Postasul,
Interviu telefonic, Sarpe cu litere, Telefonul tacut, Ceva nu se potriveste, Raspunde
repede si bine!, Ce face papusa?, Te rog sa-mi dai etc. (Maria Taiban si colectivul, Jocuri
didactice pentru gradinita de copii, 1976).
Jocuri ca: Jocul silabelor, Spune mai departe, folosite n vederea formarii
deprinderilor de despartire a cuvintelor n silabe implica perfectionarea capacitatii de analiza si
sinteza fonetica. Cum am mai spus, jocul antreneaza intens copilul n stimularea si exercitarea
vorbirii n directia propusa, fara ca el sa constientizeze acest efort. Astfel, prin intermediul jocului
didactic se fixeaza si se activeaza vocabularul copiilor, se mbunatateste pronuntia, se formeaza
notiuni, se nsusesc constructii gramaticale.
n scopul mbogatirii vocabularului copiilor cu substantive proprii, care sa denumeasca
numele lor, al fratilor, al parintilor, al educatoarelor (la grupele mica si mijlocie), apoi, la grupa
mare, nume de localitati importante din judet, din tara, ale unor forme de relief sau obiective
socio- economice cunoscute de copii, numele patriei, al unor personalitati istorice, se pot organiza
si desfasura diverse jocuri didactice, cum ar fi: La cine s-a opritjucaria? (recunoasterea si
denumirea membrilor grupei din care fac parte), Familia mea (numirea parintilor, fratilor,
surorilor), Unde a sosit scrisoarea? (denumirea corecta a adresei de acasa, de la gradinita, a
unor muzee, uzine, magazine, orase etc.).
Cele mai multe jocuri didactice sunt destinate mbogatirii lexicului copiilor cu substantive
comune care denumesc: obiecte si fenomene percepute direct n natura nconjuratoare si n viata
sociala, nume de obiecte necesare n viata si activitatea lor, principalele ncaperi cu obiectele
necesare, partile componente ale corpului, obiecte de igiena personala, mbracaminte,
ncaltaminte, alimente, mijloace de locomotie, anotimpurile si fenomenele specifice lor, animale
domestice si salbatice, plante cunoscute si unele parti componente ale acestora, unele aspecte ale
muncii, ale vietii sociale desfasurate de parintii lor.
La grupa mare se va acorda prioritate cuvintelor care exprima aspecte comportamentale,
stari afective, relatii sociale si notiuni cu un grad mai mare de generalizare, trasaturi de caracter,
norme de comportare, sentimente etc.
De asemenea, la grupa mica se pot organiza jocuri didactice diverse dintre care
recomandam:
Cu ce se mbraca papusa?(identificarea si denumirea obiectului de mbracaminte corespunzator
actiunii efectuate de educatoare);
Unde s-a oprit roata? (denumirea unor obiecte de igiena personala si a modului de utilizare);
Spune ce face papusa (recunoasterea si denumirea corecta a partilor corpului omenesc,
executarea unor actiuni specifice);
Sa servim musafirii (recunoasterea si denumirea unor obiecte de vesela, alegerea lor n raport
de utilitate);
Sacul lui Mos Craciun (recunoasterea si denumirea jucariilor);
Stop (denumirea unor profesii, materiale, unelte, produse ale muncii);
Toate cunostintele de limba sunt date ntr-o organizare concentriccantitativa, adaugndu-
se, pe niveluri de vrsta, componente ale aceleiasi probleme abordate la grupele urmatoare, se
reiau si se aprofundeaza ntr-o prezentare concentric superioara, prin sporirea gradului de
generalizare si abstractizare a cunostintelor, fiecare parte de vorbire este reluata si nsotita de
precizari si recomandari clare cu privire la cunostintele si jocurile care se recomanda, pe grupe de
vrsta.
Astfel, despre substantive se discuta la grupa mica, dar sunt recomandate substantive care
denumesc obiecte si fenomene cu care copilul vine n contact direct acasa si la gradinita, iar la
grupa mijlocie, substantive denumind fenomene ale mediului nconjurator, la grupa mare sunt
indicate substantive cu grad sporit de generalizare si abstractizare.
Dar, jocul didactic contribuie la mbogatirea lexicului copiilor si cu diferite adjective; la
grupa mica accentul cade pe nsusiri privind culoarea (rosu, galben, albastru, alb, negru), de
raporturi dimensionale (mare, mica); nsusiri gustative (dulce, acru), olfactive, termice sau
anumite calitati morale (lenes, harnic, mincinos), care n activitatea scolara se vor fixa mult mai
bine
La grupa mijlocie se are n vedere mbogatirea vocabularului cu adjective si adverbe care
se refera la nsusiri privind culoarea (verde, maro), raporturi dimensionale (nalt, scund, mare,
mijlociu, mic, gros, subtire), raporturi cantitative (mult, putin), trasaturi de caracter (bun, rau,
harnic, lenes, cinstit, modest, curajos, ndraznet), nsusiri gustative, olfactive, termice (rece, cald,
dulce, gustos, acrisor).
Jocuri didactice organizate la grupa mijlocie n acest scop:
Cauta-ti casuta (gruparea jucariilor dupa forma si culoare),
Ce stii despre el? (precizarea unor caracteristici de forma, culoare, dimensiuni, cantitate),
Spune ce ai gustat? (denumirea gustului unor alimente de baza),
Gaseste obiectul pierdut (denumirea dimensiunilor unor obiecte: lung, scurt, lat, ngust, gros,
subtire).
n jocurile didactice se are n vedere formarea deprinderii de a folosi corect gradele de
comparatie pozitiv si comparativ ale adjectivelor, formulnd propozitii scurte n urma sesizarii
relatiilor ce se pot stabili ntre doua obiecte cum este? (copiii trebuie sa aleaga si sa aseze
diferite obiecte n ordinea dimensiunilor: mai lung dect, cel mai lung, la fel de lung).
Nu trebuie neglijate jocurile didactice care contribuie la mbogatirea vocabularului
copiilor cu cuvinte-adverbe referitoare la locul unde se petrece actiunea, la timpul cnd se
desfasoara si la modul cum aceasta se realizeaza.
Exercitiile de vorbire, rational dozate si judicios mbinate cu elemente de joc contribuie
din plin la mbogatirea vocabularului, dar si la realizarea corecta a acordului ntre diferite parti de
vorbire, exprimarea corecta a gradelor de comparatie, folosirea corecta a timpului verbelor.
Deci, jocul didactic contribuie att la mbogatirea vocabularului, activizarea si exersarea
lui, ct si la nsusirea unei exprimari clare, coerente, corecte din punct de vederegramatical, la
cultivarea independentei n vorbire si stimularea creativitatii n exprimarea orala.