BASARAB I (1310-1352)

Basarab I (cunoscut n documentele medievale si ca Bassaraba i Bazarad), supranumit n

zilele noastre Basarab ntemeietorul, a domnit ntre anii ~1310 1352 si este voievodul de
care se leaga unificarea formatiunilor politice dintre Dunare si Carpati si fondarea statului
liber al Tarii Romanesti.
Stapan mai intai pe tinutul Campulungului si Argesului, Basarab si-a extins treptat autoritatea
asupra celorlalti feudali locali, procesul de constituire a statului incheindu-se in primul sfert al
secolului al XIV-lea.
In acea perioada, regatul maghiar trecea printr-o perioada de criza politica, determinata de
luptele interne care au urmat stingerii dinastiei arpadiene (1301), fapt care a slabit exercitarea
suzeranitati Ungariei asupra formatiunilor politice de la sud de Carpati.
La aceasta se adauga si scaderea presiunii tatarilor (de la Nordul Marii Negre) asupra acestor
teritorii, ca urmare a conflictelor pe care acestia le aveau cu cnezatele rusesti si Lituania,
creandu-se astfel conditiile externe favorabile unificarii statelor de la sud si est de Carpati.
Izvoarele istorice sunt sarace in privinta modului in care s-a infaptuit acest eveniment, insa
cert este ca in 1324 Carol Robert de Anjou il recunoaste pe Basarab (urmas al lui Seneslau si
Tihomir), ca domn sub suzeranitatea sa.
Autoritatea lui Basarab se intindea asupra Banatului de Severin, Olteniei, Munteniei si a unui
teritoriu de la nordul gurilor Dunarii (intregul teritorul dintre Nistru si Prut a primit mai tarziu,
numele de Basarabia). Recunoasterea lui Basarab ca domn, poate fi pusa in legatura si cu
intentile regelui maghiar de a inlatura dominatia tatarilor din regiunea Dunarii.
Raporturile dintre voievodul roman si Carol Robert se vor inrautati in scurt timp, ca urmare a
disputelor asupra Banatului de Severin. Dorinta de neatarnare a domnului Tarii Romanesti s-a
lovit de opozitia Ungariei, care-si vedea stanjenite planurile de expansiune teritoriala la sud de
Carpati. Regele Carol Robert de Anjou, a pornit o expeditie in Tara Romaneasca ca sa-l
alunge pe Basarab, iar armata sa trecand muntii pe la Severin in luna septembrie din anul
1330, ia in stapanire cu acest prilej, teritoriul aflat in disputa.
Pentru evitarea razboiului, domnitorul roman a trimis soli la curtea maghiara, oferind o mare
despagubire de razboi (7.000 de marci de argint), neacceptata insa de regele maghiar, care,
neluand in seama avertismentul lui Basarab ca, de va mai avansa inlauntrul tarii, primejdia
nicidecum nu o va putea inlatura, si-a continuat inaintarea.
Dupa o straveche tactica de lupta, Basarab a pustiit locurile din calea dusmanului, astfel incat
oastea maghiara a inceput ,sa sufere de foamea cea mare si ajunsa fara izbanda pana prin
partile Argesului si fara a avea o confruntare decisiva cu valahii, este nevoita sa faca drumul
de intoarcere, probabil prin valea Oltului.
Aici, intr-un loc numit Posada (loc de trecere), pe care romanii il inchisesera la capete cu
valuri de pamant si santuri, oastea maghiara este atacata si in lupta care are loc timp de 3 zile,
Carol Robert de Anjou este infrant.
Regele maghiar a scapat cu viata numai prin fuga de pe campul de lupta i mbrcndu-se n
hainele unuia din fidelii si.
Trebuie mentionat si faptul ca Posada nu a fost identificata cu exactitate.
Denumirea s-a pastrat datorita faptului ca posada inseamna loc intarit natural, trecatoare
ingusta in munti, iar cercetarile realizate de istorici i-au facut pe acestia sa considere ca locul
bataliei s-ar fi aflat undeva in Tara Lovistei.
Cronica pictata de la Viena, spune ca regele ungur, a pornit o expeditie in tara voievodului
vlahilor Basarabca sa alunge din tara aceasta pe Basarabsa o dea unuia dintre sfatuitorii
sai, si descrie dezastrul oastei maghiare astfel :
Basarab a venit pe o cale cu toat oastea sa, i calea sucit i de amndou prile cu rpe
foarte nalte, era nchis mprejur, i unde calea zis era mai larg, acolo valahii n mai
multe locuri o ntriser cu anuri spate mprejur. Iar regele i toi ai si la aa ceva ntru
adevr nu s-au gndit. Mulimea nenumrat a valahilor, sus pe rpi alergnd din toate
prile, arunca sgei asupra oastei ungureti care era n fundul cii de drum, care ns nu ar
fi trebuit numit drum, ci mai curnd un fel de corabie strmt, unde, din pricina nghesuielii,
cei mai sprinteni cai i ostai cdeau n lupt, pentru c din pricina urcuului prpstios din
cale nu se puteau sui contra valahilor, pe nici una din rpele de pe amndou laturile
drumului; nici nu puteau merge nainte, nici nu aveau loc de fug, fiind anurile spate
acolo, ci ostaii regelui erau cu totul prini, ca nite peti n vr sau n mreaj.
Si valahii au dus multi prinsi cu sine, atat raniti cat si nevatamati, si au luat multe arme si
hainele pretioase ale tuturor celor cazuti, si bani in aur si argint si vase pretioase si cingatori
de sabie si multe pungi cu grosite late (cu bani) si multi cai cuei i frie, ce toate le-au
luat i le-au dus la Basarab voievod.
In urma luptei de la Posada (9-12 noiembrie 1330), Tara Romaneasca se afirma ca stat de
sine statator, inlaturand suzeranitatea maghiara, iar Basarab Intemeitorul a ramas singur
stapanitor, cum va fi numit si urmasul lui, Nicolae Alexandru. Se incheie astfel o etapa
importanta a constituirii acestui stat medieval romanesc, dar nu intregul proces. Mai ramanea
constituirea institutiilor interne specifice care va fi un proces mai indelungat.
Marele act istoric al intemeirii, infaptuit de Basarab I, il aseaza pe acest domnitor printre cei
mai de seama eroi ai neamului nostru.ara lui Basarab se mrginea la nord cu Transilvania, la
vest cu Regatul Ungar, prin Banatul de Severin, la sud cu Bulgaria, la est cu Dobrogea lui
Balic i mai trziu a lui Dobrotici, iar spre nord-est cu ttarii i moldovenii brodnici.
n 1321 geograful arab Abulfeda nota faptul c Isaccea se afl n ara valahilor, de unde ar
rezulta c nordul Dobrogei era n stpnirea lui Basarab. Totodat, anatolianul Umur Beg
precizeaz c n 1337 1338 Chilia se gsea la grania Valahiei, aadar voievodul muntean
stpnea la acea dat ambele maluri ale Dunrii maritime. Prima alipire completa a Dobrogei
la ara Romneasc a avut loc n 1388-1389, tot pe vremea domnitorului Mircea cel Btrn.
Traditia istorica si lucrarile cronicarilor munteni si moldoveni din secolele XVII-XVIII,
considera ca evenimentul care a contribuit la formarea Tarii Romanesti a fost descalecatul
lui Negru Voda din Fagaras, care, venind la sud de Carpati si-ar fi intins autoritatea asupra
intregului teritoriu de aici, pe la 1290.
Multi istorici au considerat acest eveniment ca real, explicandu-l prin contributia pe care
voievozii romani din Transilvania, nemultumiti de politica regelui maghiar, au avut-o la
unificarea cnezatelor si voievodatelor dintre Carpati si Dunare.
Dupa traditie, Manastirea Negru Voda ctitorita in anul 1215, de Radu Negru Voievod, a fost
rezidita de Basarab I si fiul sau Nicolae Alexandru Basarab. Biserica a fost inaltata din piatra
cioplita, in forma dreptunghiulara sau patrata. Cu aceleasi pietre s-au reconstruit ulterior cele
doua biserici ridicate pe locul primeia.
Sub domnia lui Basarab I scaunul domnesc a fost stabilit la Campulung.
Domnia lui Basarab I s-a ncheiat n 1352, odata cu trecerea sa la cele vesnice.
Potrivit tradiiei, singurele biserici atribuite cu siguran domnului Basarab I sunt cea
domneasc din Curtea de Arge i cea de pe locul btliei de la Posada.
Basarab ar mai fi cldit o mnstire i pe locul btliei cu ungurii, din 1330. Cercettorul
Florian-Nicu Smrndescu identific aceast mnstire cu cea numit n popor Trei Lespezi
din Posada Prahovei, recldit n 1661.
Pe peretele nc netencuit al bisericii domneti din Curtea de Arge st scris:
n anul 6860 (1352) la Cmpulung a murit marele Basarab voievod.
https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/01/12/domnitorul-basarab-i-intemeietorul-tarii-romanesti/