Sunteți pe pagina 1din 53
Editura Scrisul Romanese Str. Mihai Viteazul nr. 4, ‘Tel. 051/41 37 65 * Fax: 051/41 95 06 Tiparit la S.C. MORIN COM CRAIOVA. Str, Girlesti nr. 7, tel./fax: 051/ 142004 5 000 Lei ISBN 973-38-0240-9 CONSTANTIN FURTUNA GHEORGHE BRENCIU ACTIUNEA CIVILA si PROCESUL PENAL @ Scrisul Romanese 1998 CAPITOLULI Nofiuni generale 1. Realizarea cerinfelor decurgand din normele juridice depinde nu numai de calitatea acestora, ci si de infelegerea corespunzitoare a scopului urmarit de legiuitor in raport de necesitatile fiecdrei etape de dezvoltare a societitii. Aceasta impune cunoasterea temeinica a dispozitiilor legale si luarea misurilor necesare pentru aplicarea corecta, in toate sferele vietii sociale, a normelor de drept. Tindnd seama de acest obiectiv major, ne-am propus a dezbate unele aspecte privind actiunea civild si procesul penal, find cunoscute multiplele implicatii de ordin practic ale acestora; incercim, si pe aceasti cale, o modest contributie la infelegerea corecta a institutiilor juridice. in tratarea chestiunilor ridicate de raportul dintre actiunea civil si actiunea penal, am apelat in general la literatura juridica si practica judiciara, autohtone. Concomitent, data fiind circulatia universald a ideilor, a datelor stiintifice, a artei si culturii ne-am referit si la unele solufii consacrate in domeniul dreptului, in alte ‘ari, in masura in care legislatia noastra si practica judiciara, au consacrat solufii aseminatoare. 2. Actiunea civild, in cadrul dreptului procesual penal, este, din punct de vedere substantial, mijlocul de drept prin care se urmareste in fafa instanfelor judecdtoresti, repararea prejudiciului 3 suferit prin sivarsirea unei infractiuni, Art. 14 al. 1 C. pr. pen., referindu-se la aspectul procesual, aratd obiectul actiunii: tragerea la rispundere civila a inculpatului si a parti civilmente responsabila. Acest text are un caracter simetric fata de dispozitiile art. 9 al.1 C. pr. penal, care declara ci aofiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penal a persoanelor care au sivarsit infractiuni. Cateva chestiuni sunt evocare de noi, pe scurt, in mai multe capitole. in cuprinsul lucririi de fata apare gi tendinfa de a face 0 expunere mai completa, atunci cAnd s-a apreciat ca necesar un asemenea mod de abordare. ; Actiunea penal si actiunea civila, cu toate c& au a origine acelasi fapt material, infractiunea, sunt, in principiu, independente una de alta: a) Ele au 0 cauzi juridica diferita. Actiunea penala i-anastere din infractiune, privité ca o cauza a unei tulburari sociale. Actiunea civil se naste din infractiune, considerat ca un fapt pagubitor pentru o persoan’, fizicd sau juridics*. - b) Ele difera prin caracterul lor. Actiunea penala este de ordine publica si ca atare nu poate fi susceptibild de renuntare (cu excepliile prevazute de lege). Ea da impotriva inculpatului mijloace procedurale mai ales de informatie, considerabile, de care partea civild poate s profite. Acfiunea civila, din contra, este de interes privat, face parte din patrimoniul victimei si este susceptibila de tranzactie, renuntare, etc. ¢) Ele se mai deosebese prin seopul lor. Actiunea penala tinde la pronuntarea unei pedepse, din care cauzi nu poate fi intentatd decat impotriva infractorului, in fafa instanfei penale. Actiunea civilé urmareste repararea prejudiciului: deci, poate fi transmis activ si pasiv, ca orice drept patrimonial; se poate intenta impotriva nee et natin a il pre, a at sin ut oe ic evar a apr ri ata ali ore! orale, 7 ra penal, Ed, stiintifica si enciclopedicd, Bucuresti, 1977, faptuitorului si persoanei civilmente resposabilé, respectiv con- tra mostenitorilor lor, in fata instantei civile si in fata instantei penale. 4) in fine, cle apartin unor persoane diferite: acfiunea penala apartine statului, iar actiunea civild, persoanei vatimate. Dar, desi independente, aceste doud actiuni sunt oarecum unite intre ele, din cauza originei lor comune. Astfel, victima infractiunii avand dreptul, in anumite cazuri, de a sesiza cu actiune penala instantele, poate totodata sa porneascd si actiunea civild. De asemenea, urmirirea gi judecata actiunii penale au influenfé asupra judecdtii cu privire la actiunea civild; ceea ce s-a judecat in penal are autoritate de lucru judecat in civil; pentru a se asigura aplicatia acestei reguli, cénd actiunea penala este pus in miscare, judecatorii civili, sesizati cu actiunea pentru despagubiri si restituiri, trebuie si améne de a statua, pana la solutionarea definitiva a actiunii penale (Le criminel tient la civil en etat). 3. Legiuitorul a introdus o serie de inovatii cu privire la actiunea civil, care corespund propunerilor de imbundtatire, facute de penalisti. Cu drept cuvant se spunea ci aceasta actiune fusese redusi la un accesoriu cu totul neglijat, cénd ea ar trebui si se bucure de aceeasi atentie, ca si actiunea penald. Actualmente, se gisesc inscrise in lege o serie de dispozitii, {in baza carora persoana pagubita are urmatoarele drepturi: a) Poate sa duci actiunea sa civilé in fata judecatorilor civili, sa intervina ca parte civila in procesul penal si chiar de a sesiza direct instanta penal cu infractiunile enumerate de art. 279 lit. a siart. 282 C. pr. pen. si constituire de parte civila sau fara o astfel de coustiluire. : b) Organul de urmarire penal sau instanta de judecata au obligatia de a asculta persoana care a suferit 0 vatimare prin -infractiune, precum si persoana civilmente responsabila. Inainte de ascultare, se pune in vedere persoanei vatimate c& poate participa la proces ca parte vatimati, iar daci a suferit 0 paguba material, cA se poate constitui parte civila, atrgdndu-i in acelasi 5 timp atentia ci declaratia de participare in proces ca parte ee sau de constnire ca parte civil se poste face into curl uma penale, iar in fata primei instante de judecaté, pind la citirea actului 7 or. pen, re dm in enc tate de exercitiu ori cu aceasta capacitate restransa, acfiunea ee ld se pomeste si se exercit’ din oficiu, sau la initiativa procurorului (art. + n.). . 8 eee desinjarea oa sau paral aw inscris gi restabilirea anterioara a situatiei anterioare sivarsirii infractiunii, se ordona din oficiu, indiferent de consttuirca sac parte civild (art. 348. C. pr. pen. V. - gi art. 169, 170, 344, 444 si pens “yet poe pis esi pon ae printr-un sechestru penal asupra lucrurilor mobile sau imobile ale infactorulu sau responsailulucvilments,Acestsechesta se poate infiinta la cererea pirtii civile sau din oficiu, lnfnjarea i este obligatorie in cazul infractiunilor contra avutului public atunci cdind vatémarea priveste 0 persoand lipsiti de capeciatea de exer sau cu capaciate de execu a (art. 163 C. J ii in art. 163 al. 4 C. pr. pen.) A tod asemenea mor nau fst ute nto, vor sap de cdtre instanta de judecata, in cazul cand admite actiunea ea (art. 353 al. Isi2C. pr. pen. - V. siart. 245 lit. ¢ siart. 353 al. pr. pen.). Ele pot fi luate chiar gi de cdtre instanta de casare. ; in cazul condamnérii pentru o infractiune prin care s-a produs o pagubé, instanta poate dispune suspendarea condifioneté a exeeutirilpedepsei mma dacitpaguba fost integral repra pana la pronuntarea hot&rarii (art. 81 C. pen. - si art, 447 al en.). - " 5 ba regula, cererea de reabilitate se admite, numai daca, Gu pve a esi onicaren croc plat echivaenul lor bine, “Trib, Supe's. pen. dee: nr 1645/1979 (RRD ne. 2/1880, p 60). ROTATE RD. cate Revise Remind ds Dept printre alte conditii, persoana condamnata a achitat in intregime cheltuietile de judecata si despagubirie civile la care a fost obligati (art. 137 C. pen. si art. 499 C. pr. pen., care mentioneaza abaterile si atenuarile de la aceste obligatii) 4. Art. 1- 8 C pr. pen, expun regulile de baza ale procesului penal. Unele dintre ele sunt comune oricirui proces, cum este regula aflarii adevarului material, folosirea limbii matemne, etc., in timp ce altele sunt proprii cauzelor penale, Constitutia Roméniei a consacrat multe dintre aceste reguli, pe care Codul de proceduri penala le reproduce. Printre regulile de baza, deosebit de importante apar acelea din art. 1 (scopul procesului penal), art. 3 (aflarea adevarului) si art. 6 (garantarea dreptului de aparare). In interpretarea legii, este necesar si nu pierdem din vedere ca rezultatele la care ajungem, trebuie sa respecte dreptul de apirare si si tinda la descoperirea adevarului. Interpretarea care nu fine seama de aceste impera- tive, mu poate s& fie exacti si just 5. Cand in dreptul civil, spunem aetiune civil, nu am spus nimic, fiindea trebuie si adugim i si precizam despre ce actiune este vorba; in revendicare, posesorie, in evacuarea, cercetarea paternitatii, etc. In cadrul dreptului procesual penal ea are o semnificatie tehnica determinati, desemnand actiunea care are ca Scop repararea prejudiciului cauzat prin infractiune. Actiunea civila de care ne ocupim, este 0 actiune in despagubiri sau restituiri, ca oricare alta, insi cea ce 0 caracterizeazi este faptul c& s-a nscut cu ocazia unei infractiuni Aceasta imprejurare explici protectia densebita de care ea se bucura, Actiunea in daune - interese, néscut& dintr-un delict sau quasi ~ delict civil, se diferentiaza din mai multe puncte de vedere de ‘actiunea civilé provenita dintr-o infractiune. Prima poate fi intentaté numai in fafa instanfelor civile, in timp ce secunda se Poate promova atat la instanta civil cat si la cea penal; prima se introduce si se sustine la didigenta reclamantului, pe cand cea de- 7 a doua poate fi pusé in migcare si susfinuta de procuror, ort Solutionaté din oficiu de instanta penal, in eazusile aritate deasupra la nr. 3 lit. ¢; end faptul este civil, restituirea Wert or se dispune de instanga judecdtoreasca la cererea reclamantulu, ps cand in materi penal restiuirea se ordon din ofl (V: mai sus nr. 3 lit); atiunea formulata i fafa instanged evil se imbreazs conform legi speciale, care prevede si uncle except in timp ce actiunea civil introdus& in a proceso pena este soutita . ‘art, 15 alin, ultim C. pr. pen.). “ (eas asemenea diferente intre cele dowd actiuni, care tind la acelasi scop, repararea prejudiciului si care au aceeasi cauzA, dauna rezulté dintr-un faptilicit, este c& exist ceva mai mult intro infaeyiune decdt vathmarea unui interes privat, exist o vitmare a unui interes social si actiunea evil, edreia fapr penal ii di nasere, trebuie si fie afectaté oarecum de principle speciale ale dreptului procesual penal, partul din aojiumea civil intentata 1a instanfa penalA fiind nu un simplu debitor, ci un aac civil, temeinic organiza, constiuie un instrument de prim ordin in lupta impotriva infractionalitti,imponi constiinfa ci orice fapt vatdmitor va primi reparafia neces: CAPITOLUL IL Despre prejudiciu 6. Actiunea civil poate avea ca obiect repararea daunelor materiale precum si a prejudiciilor morale*. Drepturile, considerate din punct de vedere, care ne intereseazi acum, sunt fie patrimoniale, ele avand 0 valoare economica, biineasca, fie drepturi personale nepatrimoniale, strans legate de persoana titularului. Acestea din urma sunt dreptul la nume ori pseudonim, la denumire, la onoare, la reputatie, dreptul personal nepatrimonial de autor al unei opere stiinfifice, artistice, ori literare, de inventator si orice alt drept personal nepatrimonial (art. 54 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954, care prezint un caracter enun- fiativ, putadu-se adéuga dreptul la secretul viefii private, la libertate, viata si integritate fizicd, la domiciliu etc.), Vatamarea drepturilor personale nepatrimoniale, putand produce un prejudiciu moral, di drept la o actiune in desp&gubiri, cum se intimla si in caz de vatimare a drepturilor patrimoniale, pe care instanta le socoteste necesare, spre a ajunge la restabilirea dreptului atins Exist dreptul a o reparatie material, cand violandu-se dreptul personal nepatrimonial, au avut loc si pagube patrimoniale. Drepturile personale nepatrimoniale nu sunt cesibile sau transmi- sibile intre vii sau mortis causa (v, totusi mai departe cu privire la drepturile de autor) si nu pot fi exercitate pe calea unei actiuni oblice. Drepturile personale nepatrimoniale sunt ocrotite si dupa moarte, in misura stabilita de lege sau de regulile de conviefuire sociala (art. 56 din Decretul nr. 31/1954), * Curtea Suprema de Justitc, decizia penald nr, 2073 din 8 oct. 1992, Exercitiul acestor drepturi poate avea uneori si consecinfe patrimoniale. De pilda, recunoasterea copilului din afara casitorici, este de naturd si dea nastere dreptului de succesiune al acestuia. Drepturile personale nepatrimoniale de autor pot produce si uncle efecte patrimoniale, cum este dreptul de a obtine foloase materiale din publicarca unei lucrari literare, din reprezentarea unei piese de teatru etc. Ele dau si dreptul la despagubiri in favoarea autorului in caz de folosire a operei far consimfiméntul acestuia (v. art. 3 pet. 5 si 6 din Decretul nr. 321/1956). Drepturile patrimoniale rezultind din dreptul de autor tree asupra mostenitorilor, in conditiile legii (v. art. 3 alin. penultim si art. 6 din Decretul 321/1956)*. Legiuitorul a intentionat s& apere toate drep.urle si bunurileunei persoane, subliniind c& orice daund trebuie s8 fie reparati. Dificultatea evaluarii in bani a daunei morale nu permite a nu se acorda despagubiri, Prejudiciul moral trebuie dovedit, ca orice pretentie formulata in justitie, iar aprecierea gravitatii, importantei si intinderii acestui prejudiciu se apreciazi de judecatori. ‘Aceasti apreciere, de la caz la caz, pe baza probelor adminis- trate, ii revine instanfei de fond ** Faptul c& persoana prejudiciat& are o situatie material bund nu indreptafeste instanta si-i refuze despigubiri*** Literatura juridic& accept, cd dauna moral consta in atingerea valorilor care definesc personalitatea umand. Aceste valori se refera la existenta fizic& a omului, sdndtatea si integritatea corporald, sensibilitatea fizica si psihicd, sentimentele de afectiune gi dragoste, la cinste, demnitate gi onoare, prestigiul personal, la drepturile nepatrimoniale rezultate de creatia intelectual, precum Ase consulta, prints alte lui; Traian Tonageu 5a, trata de drept elvil. Editura “Acadcrnich, Bucurosts 1967, p. 193, cu autor citat; lon M. Anghel, Francisc Deak si Marin F Popa, Raspuaderea eivls, Editurastinfifia, Bucuresti, 1970, p. 394; Aurclian onascu, Transmisiunea prit succesianea drepturilor patrimoniale de autor Justia ‘oui nt, 5/1960, p. 831) ‘7 « so veden, C, Hamangiu, N. Gooegean, Codul Civil adnotat, Bucuresti, 1925 si 1931; vol. Il, p. 475 sivol. Vil, p. 559. ‘se bidem, vol. VHT, p. 557, 10 si la alte valori similare* Autorii enumerd unele prejudicii care rezulté din vatimarea integritati corporale sau sénatatii, cum ar fi durerile fizice cauzate prin lovituri sau raniri si durerile psihice provocate de asemenea fapte; prejudiciile efective constau in suferinfe psihice cauzate prin lezarea sentimentelor de afectiune si dragoste provocate prin moartea unei fiinfe apropiate, precum $i cele determinate de inirea, mutilarea, desfigurarea sau imbolnvirea ei; prejudicii constand din atingeri aduse cinstei, onoarci, prestigiului sau reputatiei prin insulte, calomnii si alte asemenea fapte reprobabile, prejudicii consténd din atingeri aduse dreptului la nume, la pseudonim prin folosirea lor abuzivé, precum si prejudicii constind din atingeri aduse drepturilor nepatrimoniale rezultate din creatia intelectualé, stiintificd, literara si artistica**, . Inciilcarea acestor valori, consecinta pagubitoare, genereazi dreptul si obligatia la repararea acestei consecinte. Cu privire la acest aspect nu exist controverse. Ceea ce a provocat numeroase dispute, gisindu-si solufii foarte diferite in legislatiile diferitelor tari, este problema repararii in bani a prejudiciului nepatrimonial. __ Este adevirat of prejudiciul nepatrimonial nu poate fi evaluat in bani, neavand un confinut economic, dar faptul c& este sau nu susceptibil de a fi reparat in bani, nu fine de confinutul stu, ci de modalitatea de reparare fn perioada 1948 - 1989, practica judiciara a adoptat, de regula, solutii rigide de interzicere a despagubirii banesti in cazul prejudiciilor morale, cu motiviri care ficeau referiri la principii constitutionale ale epocii respective***. “1 ea Rispundera civil c gg! PAI. ¥ Us Rispundrs civil pon dante morale Ci Napoca - 1979 ©. Tran: Raspundece civil pera dauna moral, Reva <1 vonG, a: Bi 18 pons dune morals, Revista < a. 4/ 1A, Um: Raspnderca cil pets dae Chy-Napoca 1979 at rs le meric Cy Napoca 19796 Desisi dendrmare ne VIN29 dee 195281 Suprom, pleat in Calg de decizii pe anii 1952, 1954, vol, I. p. 25. ee eee i Unele tendinte favorabile repararii banesti a daunclor morale, s-auu manifestat in literatura judiciara si practica judiciara, dupa anul 1965, mai ales sub forma aprecierii mai largi a despagubirilor materiale*. {in prezent, practica instantelor judecatoresti este consecventa in sensul repararii oricarui prejudiciu (art. 998 si 999 Cod Civil), indiferent de natura lui (patrimoniala sau morala), pe cale pecuniara., Este acceptat fard rezerve sistemul de géndire al practicii traditionale, in sensul c& si daunele morale, deci nepatrimoniale, sunt susceptibile de evaluare si de reparare pe cale pecuniar’, fari a recurge la lirgirea artificiald a notiunii de daund materiala si far’ a considera c& prejudiciul moral poate fi reparat numai daca prezinta 0 semnificatie economica**. in dreptul comparat, problema repararii banesti a daunelor morale, este rezolvata variat; de la lipsa unei reglementiiri exprese, pana la reglementarea detaliata de cazuri in care se acorda despagubirile banesti pentru prejudicii morale. Jurisprudenta si doctrina acestor state este la fel de variaté. Astfel, in dreptul englez, institutia repardrii daunelor morale - ca si alte institutii juridice - reprezinta creatia jurisprudentei, admitandu-se repararea baneasca a prejudiciului moral alaturi de cel material. Se acordi despagubiri in cazul prejudiciilor corporale, cuantumul acestora find lisate la aprecierea judecatorilor, iar aprecierea tine seama si de prejudiciul de agrement si de durerile cauzate; regula este stabilirea unci sume globale, fara a se preciza cat roprozinti daunele materiale gi ct cele morale. in dreptul german, se acorda despagubiri banesti pentru daune morale numai in cazurile limitativ prevazute de lege, respectiv art, 825 si 847 Cod Civil, pentru atingeri aduse personalitatii, cu conditia ca acestea s& prezinte o anumité gravitate: ca regula 1, Alb, V Ursa, ap. cit p 212-225 Suprom dp. 2132/985, in RRD ne 9/1986 ro ita’ Ricpundatea ivi pentru dauna morala, Revisia «Depa a. 4) 1998, 9.37 12 generala, tribunalele acorda sume globale dar si despagubiri periodice, ca exceptie, pentru prejudiciul de agrement cu caracter permanent, Dreptul civil italian, nu face deosebire intre daunele patrimoniale si extrapatrimoniale, astfel ca jurisprudenta acorda despagubiri pentru daune extrapatrimoniale, dar numai in caz de delict, iar doctrina sustine ideea acordarii in toate cazurile de prejudiciu juridiceste protejat. fn dreptul suedez se acorda despigubiri numai pentru daune ‘morale de durati, cauzate prin vatimari corpotale, avandu-sein vedere si inconvenientele pe care le suport victima; oboseala in muncé, incordarea sporita, lipsa posibilitatilor de a mai presta ore suplimentare, lipsa posibilitiilor de dezvoltare, greutatile in actvitatea din timpul liber. in schimb nu se acorda despagubiri binesti pentru durerile sufletesti cauzate de pierderea unei rude apropiate. in dreptul civil olandez, exist dispozitii generale potrivit cfrora, orice fapta ilicita prin care se provoaci altuia o dauni, il obligi pe autor la plata de despagubiri, iar doctrina admite of daunele pot fi atat materiale, cat si imateriale; sunt cuprinse in confinutul nofiunii de daune morale; durerile fizice si psihice, pierderea unor bucurii ale vietii, vatamarile aduse integritit corporale a persoanei. Jurisprudenja are in vedere, la stabilirea cuantumului despagubirilor pentru daune morale, imprejurari ca: felul si intinderea daunei corporale suferite, durerile suferite si cele viitoare, durata spitalizirii, felul si volumul tratamentului medical, gradul de invaliditate si durata incapacitatii de muncé, felul gi intinderea daunelor spirituale si corporale, mutilirile, varsta, profesia, starea civild, stingerea sau diminuarea sanselor de avansare sau casatorie, stingherirea practicarii sportului, Dreptul civil francez nu face distinetie intre prejudiciul mate- rial sau moral, admitand intr-o masur foarte larga repararea baneascd a prejudiciului moral si anume atat in materia rispunderii civile delictuafe, cét si in domeniul rispunderii civile contractuale. in doctrina, majoritatea autorilor sunt favorabili tezei repararii binesti a daunelor morale, sustinand c& orice fel de prejudiciu 13 care aduce atingerea unui interes protejat de normele de drept, indiferent cd este material sau moral, fie cd este susceptibil sau nu de o evaluare excti in bani, justifica 0 actiune in justitie pentru repararea sa. Refuzul de a hotari cu privire la despiigubii, datorita dificultitilor de evaluare, este calificat ca degenerare de dreptate. Se considera c4 obligatia de reparare a prejudiciilor morale este la fel de important intr-o societate civilizatf, care n-ar fi astfel daca ar admite repararea celor mai mici atingeri aduse patrimo- niului persoanelor, dar ar fsa ffrd nici un fel de raspundere civilé, Jezarea celor mai alese si mai nobile sentimente. Repararea baneasci a daunelor morale inseamnd, conform acestei doctrine, punerea persoanei vatimate in situafia de a-Si procura un echivalent, acela pe care si-! va alege utilizdnd bani cum fi convine, astfel ineat si aiba si satisfactie moral. Jurispru- denfa francez, dupa ezitiri si osciléri, acorda despagubiri pentra cele mai variate daune morale. Dreptul si jurisprudenta din farile est-curopene, au cunoscut o evolutie si mai spectaculoasi, Dupé perioade indelungate in care s-au acordat despagubiri pentru daune morale, intrind in blocul de Est s-au raliat treptat la teza respingerii repararii banesti a daunelor morale pentru ca ulterior Si- sirevizwiased mai repede sau mai incet, viziunea in aceasta materie. ‘Astfel, dreptul bulgar, care foloseste nofiunea de daune extra- patrimonialea statuat inca din 1959, prin interpretarea dati textelor de lege, de catre Curtea Suprema, ci despagubirile pentru daune extrapatrimoniale se vor determina de catre tribunal, conform. regulilor de echitate, luandu-se in considerare caracterul si efectele actului daunitor, intinderca daunei, gravitatea culpei si toate celelalte circumstante inerente cazului dat. in 1961, se stabilea caracterul strict personal al prejudiciulut nepatrimonial, declarandu-se transmisibila succesoral, actiunea in reparatie cdnd a fost pornita in timpul vietii persoanei care a suferit. De asemenea, cu privire la sfera persoanelor indreptatite la repararea dauneloe extrapatrimoniale cauzate prin moartea unei persoane, cercul celor indreptatiti trebuie s& cuprindé rudele cele 14 mai apropiate (descedenti, ascedenti si soul supravietuitor) tevenind ins judecatorului si determine concret aceste persoane cat si cuantumul despigubirilor, Referitor la categoriile de daune morale, pentru care se acordi despagubiri banesti, se accept repararea durerior, pierderea unui sprijin sau ajutor moral, suferite de victime faptului daundtor. : In Bulgaria s-a aplicat din 1972 si 1976 si sistemul asigurarilor cu sume importante a angajatlor aviatiei civile si respectiv a militarilor, alaji in serviciul militar, in favoarea mostenitorilor lor (Sof, sofie, paring, copii) pentru daune extrapatrimoniale, rezultind din decesul lor sau din vitimari corporale grave. In codul civil cehoslovac, din 1950, art. 13 si 444, previd posibitatea persoanei ale cirei drepturi au fost incallcate si cear ca misuri de remediere: incetarea ingerinfelor si inldturarea rezultatelo acestor ingerinfe, cit si acordarea de cite tibunal a uunei satisfatii adecvate care se interpreteaza ca privind si ddespigubirea in bani ca reparatie a daunelor morale, Se argumen- teazii ci legea ingiduie expres, aceasta si cd in unele imprejuriri numai o prestafie bineasca este in masuri si contrabalanseze $i si indulceascd prejudiciul suferit. Existi asadar, alaturi de ipotaze generali dinart. 13 gi situatia concretd previzuti de art. 444 con- form céruia ,,in caz de vatimare adusa sinatatii, persoana lezati va. fi despigubité banesc, o singuré dati, pentru durerile pe care le-a suferit si pentru situatia sa sociala agravata*. _indreptal civil din fosta lugoslavie, practic judiciard gi literatura juridica sunt favorabile repararii pecuniare a prejudiciilor nepatrimoniale, chiar dacd nu exist reglementiri exprese in lege. ‘Astfel, se acorda despagubiri binesti pentru: durerile psihice deter. rminate de moartea uni persoane apropiate, durerile fizice cauzate printr-o leziune corporala, prin intervenfii chirurgicale sau ate acte medicale -aparat gipsat, pentru teama provocati de posibilitatea ca vitimarea corporali si aibi complicatiiserioase, durerile psihice a caror cauzi este desfigurarea chia si daca partea dasfigurati poate fi ascunsi privirilor sau ea nu afecteazi capacitatea de munca, 15 durerile determinate de atingerea onoarei si bunei reputatii, durerile fizice si psihice cauzate prin infractiune de viol. Sunt de asemenea despagubite suferinfele fizice si psihice de durati precum - slabirea memoriei, dificultati de vorbire, slabirea vederii prin lezarea unui ochi, pierderea de cate 0 femeie a capacititii de a avea copii (separat de durerile fizice datorate operatiei de extirpare a uterului); durerile fizice ale unui copil, victima a unui accident, care prin aplicarea timp de mai multe luni a unor aparate gipsate si prin supunerea la disciplina actelor medicale a fost privat de copilirie, de bucuriile acestei varste. Asadar, repararea prin echivalent este regula indiferent de natura prejudiciului. Codul civil polonez, prevede posibilitatea acordarii de despagubiri banesti pentru daune morale in mai multe cazuri: leziuni corporale, vatimari aduse sinatatii, privarea de libertate si situafia in care o femeie a fost determinata prin violent’ sau abuz s& sufere un act de depravare. Se argumenteaza cA reparatia bineasca ii ofer victimei o satis factie pundndu-ila dispozitie mijloacele care ii permit si evite suferingele sau s& le diminueze. ‘Alaturi de dispozifiile art. 445 din codul civil polonez, in vigoare de la 1 ianuarie 1965, pe baza carora se acorda despagubiri pentru daune morale in ipotezele mentionate este de retinut i legea privind invenfiile, adoptate inca din 1962, si potrivit céreia, se poate acorda persoanei al carei drept a fost incdlcat, o sum’ convenabilé, ca reparafie pentru dauna moral. {in dreptul civil al fostei Uniuni Sovietice, repararea prejudiciului nu cuprinde §i prejudiciul nepatrimonial, considerandu-se inadmisibil a evalua in bani, valori ca: viafa, sindtatea, onoarea §i neludndu-se in considerare faptul cd nu despre 0 echivalare este vorba, ci despre posibilitatea atenurii macar intr-o oarecare masura a urmarilor produse. Este adevarat c& in doctrina de dupa 1965, s- au exprimat si opinii conform cArora, compensafiile materiale reprezinti un remediu posibil alaturi de alte forme de reparare nepatrimoniale, dar aceasta opinie nu a fost insusit de practica 16 instanfelor. Dupa o etapa a inadmisibilititii repararii binesti a daunelor morale, consacrata in Codul civil ungar din 1960, sub influenta literaturiijuridice care a promovat teza repararii banesti a daunelor morale, prin Codul civil din 1977, dreptal civil ungar a consacrat admiterea repararii daunelor morale. Astfel art. 84. alin. 1 lit, e prevede cd persoana lezata intr-un drept personal nepatrimonial poate pretinde (pe lang’ masuri cu caracter nepatrimonial) si i se plateascd si despagubiri in confor mitate cu regulile raspunzitoare este obligaté si repare daunele nepatrimoniale, dacd acestea ingreuiaza pe timp indelungat ori in mod grav participarea victimei la viata sociald ori ingreuiaza viata personala a acesteia, precum si daca influenfeazi in mod negativ participarea unei persoane juridice la circuitul economic, De asemenea, art. 355 alin.prevede cd este supusd reparatiunii atit paguba suferita ca urmare a diminuarii patrimoniului cat si beneficiul nerealizat, precum si orice compensafii, sau cheltuieli necesare diminuarii ori inlaturarii dezavantajului patrimonial sai nepatrimonial suferit de victima. Dreptul civil roman a cunoscut si el o evolutie aseminitoare. De la adoptarea Codului civil in 1865 pana in 1944 a fost consa- crati regula generala a repardrii banesti a daunelor morale. Dispozitiile art. 998 si 999 din Codul civil erau interpretate ca sediu legal al acordarii despagubirilor pentru prejudicii nepatrimoniale deoarece nu se face distincfie, astfel insemnind cA legea se refera la orice fel de prejudiciu. Aceasti reguli a fost consacrati de art, 92 alin. 2 din Codul Penal, de la 1936, ale cirui dispozitii prevedeau ci ,,despagubirile acordate parfii vatimate trebuie si constituie intotdeauna o justi si integral reparatie a daunelor materiale si morale suferite in urma infractiunii si pot fi stabilite, dupa principiile dreptului civil, intr-o suma globala. Ele pot consta si in sume platibile periodic, pe timp determinat, cfnd acestea ar satisface mai echitabil interesele partilor*, Jurisprudenta din aceasta perioad’ a acordat constant 17 despagubiri banesti, pentru daune morale consacrad regula si precizand cazuri de prejudicii morale susceptibile de reparare creased: demuntarea calomnioasa, defaimarea prin DFT (se sustine cf in situafia in care nu sunt intrunie elemertele une infraction’ prin publicarea defsimatoare, partes pr“iutt Ot ar esehisd actiunea civilé bazaté pe art. 998 Cod civil, putind cere a autorul articolului): ; daune del aorta Moco din spn de scan act veto, suprimarea viti,atingerile aduse integn taht ‘corporale (se subi se infirmitagilefizive produc si adevarate Tezinni de ordin mo ), ruperea nejustificati a logodnei, seductia dolosiva, actle e profanare, concurenta neloial, wzurparea une! firme comerciale. Destrina juridic’ a argumentat ideea de echitate pen © justifica reparatia bameased a daunelor morale - ar fi cel mat smechitabil ca autorul unei daune morale si nu fie sancfionat. S-a sustinut cu privire la dificultaqile de estimare ¢ acestea nu reprezint& un motiv de neacordare a despigubirilor finde my se pune problema echivaliri sau reparani propru-zise ct seasiguri ie vietimei. ° aie si formula repararii banesti simbolice = un Jeu, in practica si doctrina acelei perioade, motivandwse baza acon preatora o constituie ocrotirea personalitagii umane 8) subliniidu- ge cb este la latitudinea celui vatimat si aleaga repararca baneasca ald sau simbolic’. rn admires wu ttia general a reparafiei banesti a daunlor morale si prin onsacrarea ipotezelor variate de daune morale 2 pot fi reparate, jurispradenta in aceast materi, din perinada 186 Pey944, a fost una din cele mai avansate din Europa. ; ‘Dupi schimbarea regimulu politica urmat o taps de sdaitere a tezei reparirii bamesti a daunelor morale, prin sad, pi in 1952, cand prin decizia de indrumare a Plenului Taibunafaba Suprema nr 7 din 29 septembrie 1952 s-a statuat cl este posit seer pcorda despagubiri banesti pentru prejudicti de ordin moral. Dupa 1965 doctsina a sustinutteza admiterti reparsrit banesti 18, a daunelor morale ca reguld general, tezi materializati ins cu totul insuficient dupa aprecierea noastra in Proiectul Codului civil din 1971 si negasindu-si nici pand in prezent reflectarea intr-o reglementare expresi a legii generale. Dupa 1989 practica instanfelor revine la aplicarea tezei admisibilitatii reparaii banesti a prejudiciului nepatrimonial, in considerarea dispozitiilor generale art. 998 - 999 Cod civil, care nu fac distinotie intre prejudiciul de natura materiala si cel nepatrimonial. Sunt de mentionat reglementirile speciale ale art. 6 din Legea 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale care obliga pe comerciantul care savarseste un act de concurenti neloiala si inceteze sau si ilature actul si, dupa caz, si pliteasca despagubiri pentru daunele pricinuite; aceste dispozitii se completeaza cu cele previzute de art, 9 din aceeasi lege, care stabileste expres ca in cazul in care contravenfiile sau infractiunile ce constituie concurenta neloiala cauzeazi daune patrimoniale sau morale, cel prejudiciat este in drept si se adreseze instantei competent cu actiunea in rispundere civil corespunziitoare. Deasemenea, dispozifiile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, cuprind reglementéri care vizeaza acordarea de despagubiri pentru daune morale in situatia jn care se amuleazi in tot sau in parte un act administrativ sau organul administrativ este obligat si emit’ un act administrativ. Complexitatea vic{ii contemporane, schimbarile rapide cu tendinta de internationalizare a raporturilor juridice, chiar si a celor rezultand din delicte ce impun repararea daunelor cauzate, recunoasterea hotirarilor altor state pronuntate in aceast materie si executarea acestor hotirari, justificd studierea diverselor sisteme si practici in aceasta materie, cu atat mai mult cu cat integrarea europeani se structureaza tot mai mult institutional. in aceste conditii este de mare actualitate, tendinta de armonizare si unificare a legislatiilor interne si in domeniul rispunderii civile pentru daune morale. Punctul de plecare in aceasta directie il constituie ,,recoman- 19 dfirile asupra repararii prejudiciului moral“, elaborate sub aus tinem: iciile Consiliului Europei si din care ret ; Pic dauna morala vizeaz’ un prejudiciu neevaluabil in bani, importanga si semnificatia sa prezentand diferente in difertele sisteme juridice; : ; ~ principiul reparrii daunei morale ar trebui si fie ecunoscut in canul leziumilor corporal sial atingerilor grave aduse drepturilor ersonalitati; - ears caz de deces, repararea daunei morale ar trebui sé fie acordate rudelor apropiate in ipoteze justificate, din considerente cu totul deosebite; ; ; » Gespligubirea are ca obiect si procure victimei o compensatie sau o satisfactie; in anumite cazuri la stabilirea acesteia s-ar putea fine seama si de gravitatea culpei autorului daunei; Fine S eparatia trebuie s& cuprindd si masurile de impiedicare a continua ri prejudiciului; roducerii, continuarii si repardrii preju ee ae ea ovazia acordatii de despagubiri trebuie sé se fac’ distinfie i ial i. intre dauna materiald si dauna moralé. - “Avand in vedere accasti perspectiva, se pot analiza cdteve forme ale prejudiciilor nepatrimoniale, determinate dupé crteriu domeniului personalitatii umane la care se refera: prejudicit cauzate personal fizice sau prejudici corporal (rere fiice sipsiice, prejudeiul esteti i prejudiciul de agrement;prejudiit ceuvvate personalitatit afective (suferinfele psihice cauzate de Tmoartea unei persoane apropiate); prejudicii cauzate personalitéti Sociale (cele rezultand din lezarea onoarei, cinstei, demnitatii, ivate, numelui) repulajiei, viefii private, numel {ntrucdt frecventa cea mai mare o au prejudiciile cauzate personaliti fizce se impune o analiza mai detaliati a acestora ‘Durerile fizice si psihice insotese orice atingere adus intogrtitisisinati prsoane’ fizcefiind consecint diverselor agesiuni culpabile intensitata lor depageste de cele mai multe ori limita suportabitului si ele reprezinté o stare care impiedicé personalitatea umand si se manifeste in deplintatea sa, Inseamn’ 20 nu doar consecinta imediata a agresiunii, dar uneori si rezultatul unor intervenfii medicale necesare, cat si efectele psihologice ale tuturor acestor aspecte, Prejudiciul estetic inseamna pierderea armoniei fizice, a infatisarii propri, si consta in mutilari, desfigurati, cicatrice, care au efecte negative asupra posibilitatii de afirmare deplina, find de mentionat caracterul lor permanent si de aici, suferinfele psihice grele pe care le poate produce. Un asemenea prejudiciu, poate determina uneori, schimbarea profesiei, dacé alura persoanei este esenfiala in acea profesie - actor, prezentator, crainic, model, dar de ce s4 nu recunoastem chiar gi vanzator. Urairea si dizgratia vor trebui apreciate in raport de impreju- rarile concrete de viata ale persoanei respective. Prejudiciul de agrement reprezinti restrangerea posibilitatilor fiinfei umane de a se bucura de viata, de satisfacfiile ei materiale si spirituale, Un om care nu se mai poate deplasa, va fi lipsit de posibilitatea de a face sport, de a viziona spectacole de a face excursii side a se plimba, de a-si vizita prietenii; si cété deznddejde si suferintd trebuie cd insofeste un asemenea om de fiecare data cand si-ar dori sA facd asemenea lucruri simple gi firesti Separafia bineasca, micar in acest caz, are anumite sanse de a asigura o substituire a placerilor si poate aduce uneori bucurii - se pot procura carti, discuri, aparate electronice de divertisment, chiar mijloace de transport. ‘Aceasta reparatie va trebui si acopere intr-o oarecare masura ..diminuarea existentei* pentrn vitor, la care este condamnat cel prejudiciat, Considerand cA este suficient argumentati si nu mai trebuie demonstrata teza necesitatii repararii bimesti a daunelor morale - cici banii sunt, pentru cel vatimat, un mijloc prin care isi poate gisi cai de compensare a suferintelor- apreciem ca o problema de importanta practica pentru activitatea de judecati este evaluarea despagubirii in acest caz. 21 e de principiu c& evaluarea nu inseamné stabilirea echiva- lente in bani a valorilor incdleate prin fapta ilicita, dar atingerile aduse acestor valori, manifestindu-se concret, permit judecdtorului SA aprecieze intensitatea si gravitatea lor in raport de toate imprejurarile cauzci, de modul de actiune, de consecinte. ‘Asadar, dimensiunea prejudiciilor morale urmeazii a se stabili in raport de intensitatea si durata durerilor fizice sau psihice, consecintele acestora, gravitatea sociala a lezarii onoarei, demnitatii, cinstei sau reputatiei, tinand seama de imprejurarile concrete ale faptei, de gravitatea acesteia, de vinovatia autorului, de varsta, sexul si experienta victimei, de ambianta de viata a acesteia, Astfel, victima unei tentative de omor este indreptaita la daune morale, cénd, urmare a agresiunii consténd in aplicarea mai multor lovituri de cutit, inclusiv in plimén, si aruncarea in raul Olt, a fost internat o lunga perioad’ de timp in spital, suferind cateva intervengii chirurgicale, si, dupa externare, datorita leziunilor, a continuat tratamentul medical.Toate aceste elemente respectiv internarea in spital, constiinta de a fi bolnay, si suferinfa de a fi privat de o viaté normal la varsta de 25 de ani, implica o trauma fizica si justificd in conseciné o compensatie sub forma de daune morale pentru prejudiciu! nepatrimonial produs de inculpat*. 7. Potrivit sistemului general al legislatiei roméne, repararea pagubelor are loc, in primul rand, in natura, prin restituire, prin restabilirea situatiei anterioare, prin desfiitarea total sau partial a unui inscris gi prin orice alt mijloc de reparare (art. 14, lit. ¢, p.p.). Un excmplu de restitutio in integrum este dispozitia organelor de cercetare penala, cu aprobarea procurorului, sau a instantei de judecata, de a se reface hotarul pe care invinuitul ori inculpatul |-a distrus (v. a.t. 170 si 348 c.p.p.). Desfiifarea total’ sau partial’, la care trimite textul, priveste mu numai un inscris juridic in sensul strict al cuvantului, cum este un act de vanzare, de Justitio, oe. pen. nr, 499/19. 03. 1993, * Curtea Supren 22 un testament etc., si desfintarea inscriptiilor, etichetelor sau reclamelor ilicite, a marcilor de fabric contrafaicute etc. Un ,alt mijloc de reparare“ la care se refera textul, poate fi si publicarea sau afigarea hotirarii, daca instanfa apreciazd ci este cazul Céind repararea in natura nu este posibila, ea are loc prin plata unei despagubiri banesti, in masura in care repararea in natura nu este cu putinta. (art, 14, lit. b, e-pp.). Repararea trebuie si fie justa si integrala, nu se poate acorda mai mult decat dauna suferiti, deoarece sivarsirea unei infractiuni nu este un prilej de imbogatire pentru persoana lezata, dar nu se poate acorda nici mai putin, fiindcd judecdtorii nu au dreptul de a face reduceri. Posibilitiile de platé ale inculpatului nu influenteazi cuantumul despagubirilor, care trebuie si acopere integral preju- diciul suferit, dar poate determina modalitatile de plata*. Nici pentru partea civil nu se ia in considerafie starea sa materiala fi nevoile sale, ci numai prejudiciul si intinderea lui. Suma acordaté va cuprinde atat paguba in sine, cat si cdstigul de care victima a fost lipsita cu incepere din momentul infractiunii - damnum emergens si lucrum cessans (art. 14, alin. ultim C. pr. pen.). Pentru alocarea oricdrei sume, cu unul dintre aceste tutluri, nu este necesard o punere in intarziere. Daunele interese sunt Kisate la aorecierea motivati, a instanfei. Asa fiind, socotim cA nu prezinta nici o utilitate si se acorde la 0 suma determinata dobanzi la un anumit timp in urma suma acordati putind prea bine si prezinte totalitatea pagubelor suferite de persoana vatimati, in care se cuprind si dobanzile. Se va putea ins pronunta obligarea la dobanzi din ziua pronuntirii hotirarii, pana la plata integral a despigubirilor. Totusi, cand obiectul infractiunii este o suma de bani, se vor acorda persoanei vatimate dobnzi, din ziua infractiunii, pana la achitarea sumei datorate** TS. Col, pon. dee. t.1166/66 (CD 1966, p. 425) Cu privite fa modatitatile de a se acorda despagubiti sila alte cazuri (evansuri spre decontate, angajamente sau tnvoieli de plat (v. Plonal T.S, dee. de indrumare nt, 2/ 1972 (C.D. 1972, p. 23), 23 Despigubirile, dupa imprejurdri, pot consta fie intr-o suma lobalé, fie intr-o rent& anual, care poate fi impartita in rate Tunare. Dacé victima a suferit din cauza infractiunii o infirmitate, o incapacitate perpetua de lucru, inculpatul, si eventual, persoans civilmente responsabili, vor fi obligati si plateasca victimei 0 rentd viagerd, fiindcd numai astfel despgubirea este proportional cu prejudiciul. Tinstanta poate sf acorde o renté, desi partea civilé ar fi cerut © suma global. Despagubirile civile se aloc& parti civilesiinstanta nu le poate dao alta destinatic, chiar daca partea ar cere acest lucru. Este gresiti hotdrfrea instanfei de judecati, prin care nu s-a solufionat latura civil referitor la drepturile patrimoniale ale copiilor minori, chiar dack mama acestora a declarat renunts la drepturile cuvenite copiilor*. Este admis cd in domeniul faptelor ilicite rispunderea intervine att cu privire la daunele previzibile, cat si la cele imprevizibile. 8. Conceptul aciunii civile in dreptul procesual penal este, dupa cum am spus, repararea daunelor cauzate prin infractiune $1 instanta penal nu se ocupa de celelalte actiuni civile, care isi pot favea izvorul intr-o fapta penala, dar care urméresc un alt scop. ‘Astfel, nu ia in consideragie actiunea de divory sau acfiunea in tigada paternitati, inemeiate pe infractiunea de adulter, acfiunea in declararea nedemnitafii succesorale, din cauza cd ineulpatul a jncereat si omoare pe acela care se constituie parte civilé si al carui succeibil este (art. 655. pet. 1 C. civ) ete. 9. {n practicd s-au ivit céteva chestiuni delicate de solutionat, in legiturd cu actiunea civil. Astfe!: a) Se discuta daca vietima unei infractiuni de obisnuintl se poate constitui parte civila. Socotim cX dreptul de interventie @ TTS ap. dee. ar. 1828/76 (C.D. p. 409) si de. nr 472/79 (RRD n. 1079, p68). Mai «Tab, Sup sp doe, ne T946/78 (RD nf 11/79, p. 70) ib. Jud. Constanfa dec pen. 848/79 RRD nr, 6/1980 pag. 63. 24 persoanelor lezate exist atat in cazul cand acciasi persoana a fost, prin acte repetate, victima a infractiunii de obignuinta, cat si dacd i ; ‘ictime au fost mai multe persoane, chiar si atunci cand fata de unele dintre ele s-a comis numai un singur act. : cen lal dc prods papubs, cv ez infatun pent ‘are este urméarit, trebuie trebuie sa fie obli it S s ligat a le repara, ipotezele de mai sus. ® anne ‘ b) Este controversa daca existi actiune in repetire, deci dreptul Je constituire ca parte civil, cénd inte pari aexistato conventie conta tei ordinei publice, sau a bunelor moravuri, mai ales reclamantul a executat prestatia, fard a urméri, el insusi, un scop ilicit sau imoral. x °) a -vatmata printr-o marturie mincinoasa, poate cere spre iri nascute ex delicte, prin constituire ca parte civild. 1) Concubina, care s-a aflat in intretinerea victimei are drept ye pentru cota din venitul victimei, afectata intretinerii aunt Se Pat scodsdespgubiri minora nist din coneabig pa decesul tatélui, vietima a une infractiuni contra viti™* f) daca victima unui omor intretinea pe copilul sotiei sale, acesta are drept la despagubiri®** , sn basal intelestual i zal de fls pot produce daune fi mod exclusiy, fie angrenate intr-o 4 e , -o antecedent a complex 1) pe je cittnittunee cau contoversate cu privra pstbiltstea le constituire ca parte civila, cum este in infractiunea de bancruta * TS. col. pon. 1975 p. 423). depen Ss AMS/ISY (CD. 197.414) Pon mcs pci codeea despair d le insana de rest)... pe, 241078 (C.D 1978, 85 Fat Jnt Bs Nu, de: on. 391/69 RL. 8170p. 16 epi Sue en. de, 1527/1974. ed eV. apap M- opev Reperioriy a lc practicd judiciasa in materie penalé pe ani E Sti si enciclopediea, Bucuresti, 1977, p. 26 ee 1495/1966 (C.D. 1960 p.432) si dee. nx. 1459/1975 (C.D. 25 Victima devenita incapabila de munca in urma infractiunii si persoanele aflate in intretinerea sa nu pot pretinde de la inculpat si responsabilul civilmente despagubiri mai mari decat venital lunar pe care il realiza insdsi victima. In masura in care s-a facut dovada c& victima infractiunii de omor nu-si indeplinea obligatia de intretinere fata de fiul siu minor, stabilité printr-o hotarare judecatoreasca, neavand posibilititi materiale, obligarea incul- patului a plata unei prestatii periodice corespunzatoare pensiei de intretinere, nesolicitati astfel de mama minorului, este nelegala deoarece in spafi nu exist prejudiciu 1) 10. Pentru ca si poat fonda actiunea civil, daunele trebuie si izvorasca in mod necesar si direct din infractiunea sivarsita Art, 1086 C.civ. impune aceste condifii in caz de daune rezultind din neexecutarea conventiilor, dar ele sunt aplicabile si in materie delictuala civild. 2). Pentru a verifica aceasta, vom stabili sirul faptelor care premerg producerea rezultatului vatimétor, vom elimina apoi pe acelea care nu au o legatura strdinsd si necesara cu faptul imediat producator de daune si daca in urma acestei operatii infractiunea ramane in inléntuirea faptelor care au concurat la producerea pagubelor, vom spune c& actiunea civilé este intemeiati, existé nexum cauzal intre infractiune si pagubi 3) Spre exemplu: x dat in judecati pentru un fapt.penal, este 1) Curtea Suprema de Jusijc, dee. pen, nr. 434/10 martic 1993, decizia penal nt. 1037/11 iunie 1998, 2) Nexi: C. Hamangiu gi N. Georgescu, Codul civil adnotat, Ed. Universala Bucuresti, 1932, vol. VIII, doctrina de sub art, 1086, pot. 6 '3) Nezi: I. Tanoviceamu si V. Dongotoz, Tratat de dept yi procedurd penalt. Tip. Curieral Judiciar, vol. I, p. $62; 1. Oancea. Drept penal. Ed, Didactics si pedagocics Bucuresti 1971, p. 176; George Antoniu, Raportul de cauzaltate in dreptul penal, Ed stiingticd Bucuresti 1968 p. 137, lon M. Anghel, Francise Deak si Marin F. Popa, Raspunderea eivia p. 92, Tudor Popescu si Petre Anca, Teoria generali a obligatilor, Ea. sitinjficd Bucuresti 1968, p. 175, 1, Oancea, Raportal cauzat in dreptul penal (in revista Justijia nou nr. 6/1954 p. 780); O. Stoica I, Coriolan, D. Modola, Unele aspecte ale aportului de cauzalitate fn practic judicias (Justia nowd ne, 8/1962 p. $4); B. Buie, Despre dauna ditceté gi maportl de cauzafitate, in cadrl rispunderi civile(lusttia now, nt, 6/1963) p. 56, an.30, lit. ¢ din Legea 22/69 evocs ideca de logituré necesara 26 achitat, pentru motivul cd se dovedeste a nu fi el autorul infractiunii, Mai tarziu este urmarit y, adevaratul faptuitor. Va putea x s& se constituie parte civila, cerand despagubiri de la y, sub cuvant cd din cauza lui a fost urmarit sia suferit pagube? Raspunsul este negativ, fiindea aceste pagube nu izvorisc in mod necesar din infractiunea comisa de y. Alt exemplu: inculpatul trage cu arma asupra victimei, care prabusindu-se cade in vitrina unui magazin si distruge un numar de lucruri pretioase. Proprietarul magazinului se poate constitui parte civila contra inculpatului, fiindea infractiunea, prin imprejurarile ei, i-a produs, in mod sigur, pagube 1). Cand exist mai multe cauze care au concurat la producerea rezultatului vatimator, toate faptele cirora le este recunoscut caracterul de antecedente necesare in producerea rezultatului, prezint& acelasi caracter si obligd pe fiecare faptuitor la repararea integrala a daunei*. Aceasta este teoria numité echivalenta conditiilor sau a conditiei ,,sine qua non“. ins greseala mai inde- partatd nu va luati in considerare printre cauzele care au produs dauna, decat dact prezintd o oarecare gravitate, nu gi daca este 0 greseali mai usoara. Fafa de cele expuse, atributul de ,direct* sufera © rectificare si o precizare. Prin luarea in discutie a nofiunit de snecesar", fiindcd si unele actiuni intermediare pot avea o influenta determinant necesara in producerea rezultatului vatimator. Este sarcina instantei judecatoresti, uneori dificil, de a stabili legitura de cauzalitate intre diversele fenomene $i efectele lor. Teoria cauzalitatii igi are sursa in chiar dispozitiile art. 998 gi 999 C. civ. Aceste texte declar’ cA omul este responsabil de 1) Se poate consttui parte civil persoana cars a suferit un projudiciu dircet gi nemijlocit(F. S. s. pen. dec. nz. 1604/1970 $i nt. 592/1974, citate de V. Papadapol si Milai Popoviei op. cit. p. 144 gi 132). * 0 infractiune de ncglijenté poate crea posibilitaca sivarycii unei infractiuni intentionate in dauna avutului public, caz in care ambi inculpati pot fi obliga solidar la despigubiri, -V, Plonul Trib, Supr. de, de indrumare nr. 23/63 (CD 1963 p. 76). Mai V. ‘Trib, S. sp. dec. nr 323/1975 (C. D. 1975 p. 428) gi dec. nr. 2842/76 RRD or. 11/77 p 63 T.S, s. pon. dec. nt. {8686/77 (RRD ay, 2/78 p. 50) 27 prejudiciul eauzat prin fapta sa.. Din moment ce cauzm alta © pagubé, din momentul in care fapta noastré este cauza pagubel, suntem datori sa o reparam. Legatura de cauzalitate face parte din ordinea material, fizied, a fenomenelor si nu trebuie confundati cu intentia sau culpa, care fac parte din categoria imateriald, psihicd a fenomenelor. Lipsa intentiei si a oricarei culpe nu exclud existenta legaturii de cauzalitate fizicd, dup’ cum prezenta acelora nu presupune existenta unui nexum cauzal. Toate aceste probleme trebuiese examinate separat, tragdndu-se concluziile care se impun. Instanta Suprema a dat indrumarea de a se face toate verificdrile, a se efectua toate cercetirile sia se folosi totul, pentru a stabili legitura de cauzalitate. Practica judiciaré a statuat, cu drept cuvant, c& infractiunea de omor se consuma gi atunci cand moartea victimei s-a datorat nu numai loviturilor aplicate de inculpat, ci si altor cauze concu- rente (bitranefea si bola vietimei, lisarea el in frig), pe care autorul e-a cunoscut 1) Exist’ continutul infractiunii de omor in activitatea inculpatului gi acesta apare ca autor al faptelor, nu numai atunci cand rezultatul vatimdtor ar fi consecinga activitati sale materiale nemijlocite, dar si atunci cai speti- cénd a contribuit cu intentia la suprimarea vietii victimei de cdtre alt& persoand, care a actionat fara vinovatic. In cauza judecata, inculpatul a introdus otravé jntr-una din cagetele cu medicamente, pe care victima, bolnavé,- obignuia sf le ia, cutia cu casete fiindui servité de edtre fica ei, minor 2) fn cazul in care fapta prejudiciabila a agravat 0 boala preexistenti, persoana vinovati de producerea acestei fapte va 7p Colegiul penal, dee. 101968 (CD 1964, p- 361 de, ne. 2111967 (CD 1956, 1 p46) dee 0511959 (CD 198, p. 399); de. ne. 22663 Gusiia nou me. 763 p 162) dee. nt, 141/78 (CD 178, p. 397). 3) T'S-col pen. doc, nr. 1042/68 (CD 1964 p. 363 Mai v.acelasi Trib, s. pen. de ‘nr 141/78 RRD ar. 5/1978, p. 62) 28 putea fi obligaté sa repare prejudiciul, chiar si pentru consecintele ‘mai indepartate, in msura in care ele apar legate cauzal de fapta sa. In spet, s-a invederat ca 0 boala de cord congenital, a fost agravatd de socul produs, ofind reclamanta a aflat de moartea prin accident a patintelui siu, iar aceasta agravare a bolii a determinat pensionarea reclamantei J). Fapta omului, singurd sau impreuni cu alte fapte, pot fi cauza unui accident, mumai daca raportul dintre ele si rezultatul daundtor constituie o inkintuire de evenimente necesara, iar nu intimplitoare. Pentraa se putea conchide ar existaculpe concurente, estenevoie si se invedereze evenimentele dincarese consta contrbutia ecru vinovat la producerea accidentului 2) 3) : 11. Pentru a se aloca o despigubire, prejudiciul trebuie sa fie cert si actual. Se poate acorda ins o indemnizatie si pentru 0 pagubi viitoare, daca este sigurd. Nu este posibil a se pronunta 0 desditunare pentru un prejudiciu eventual, adicd un prejudiciu a cfrui existeng in viitor nu apare cu certitudine. Dar, dac& astézi avem siguranta daunei viitoare, (care de exemplu, este o dezvoltare a unui prejudiciu actual in evolufie, sau repetitia unui prejudiciu prezent) se pot acorda despigubiri 4). Conditiile sunt ca realizarea pagubei si fie sigura si ca instanfa si posede de pe acum, elemente care s& permita fixarea cuanturmului despagubiri. ‘Astfel in fata unei vitimiri, care produce vietimei o incapaci- tate perpetud de lucru, pagubele, desi susceptibile de desfasurare de-a lungul timpului, pot fi apreciate de instanfa care va acorda victimei despgubiri integrale obligand pe inculpat, eventual pe responsabilul civilmente, la o sumi globala (sau la o pensie anual oti lunara), La stabilirea prejudiciului, trebuie s& se find seama nu teore cauzaitit (ea i esuprasltor probleme). . 29 rnumai de situatia existentd la data cand s-a comis fapta ilicité ci si dde consecintele pe care aceasta le va produce in viitor, cAci numai astfe} problema poate fi consideraté in mod complet. Despaigubirea nu se calculeaza prin apreciere sau analogie, ci in raport de dauna suferita efectiv. La stabilirea prejudictului viitor, se va lua in considerafie si faptul c& victima ar fi putut beneficia in mod cert de o majorare a venitului lunar, conform unor ulterioare sisteme de retribuire J). nd dauna este sigur, darnu se poate aprecia cuantumul ci, instanta poate da o hotirére de prinoipiu, amanénd fixarea indemnizatiei pentru ziua cnd va avea elemente suficiente de apreciere. ; La stabilirea despigubirilor sub forma de prestafii periodice ru se fine seama de inflatie; in mésura in care acest fenomen va influenta intinderea prejudiciului, inlaturarea dezechilibrului se va realiza pe calea unei actiuni civile separate. 2) ; 12. Este admis, in imprejuririle expuse mai departe, o& despigubitile acordate prin hotirri definitive, penale sau civile, pentru repararea prejudiciilor cauzate prin savarsirea de fapte ilicite, sunt susceptibile de a fi modificate, c4nd dupa pronuntarea facelor hotiirari se ivese fapte noi, de naturd a face ca prejudiciul si se agraveze, sise micsoreze, ori sé dispar, ca urmare a aceluiasi faptilicit initial. Aceste circumstante mai pot fi si anterioare eu ocazia primei judeciti. ; Fata de diversitatea de solutit ivite in practica, plemul ‘Tribunafului Suprem a pronunfat decizia de indrumare nt. 16 din 4 (ndcath de foan Min, opt. . 234) Se oe Se ee inpattine gana man don weeds a ee aks cca in daspagubii ot, cil co reali dn mune. ra dae ar 25/1978 (RRD wr 311979 p58) de. 15/1978 (RRD re TB #8) Jd. Hunodoura, dec. pn. 6501977 (RRD ar. 78, p95 TH Sud Io doe pn 8877 (RD oe. 1197-82), a dene ee. pne a. 62 01 95; depen. 12726 0 1993; dec. pen. nr. 476/17, 03. 1993. 30 25 julie 1964, 1) prin care statueaza in sensul c& hotararea definitiva poate fi reconsiderata si despagubirile pot fi majorate, cand ulte- rior s-a produs o agravare a prejudiciului, fie c& desdiunarea fusese acordata sub forma unei sume globale, fie a unor rate periodice; si invers, cd despagubirile pot fi micsorate sau sistate, cand prejudiciul s-a redus, ori a disparut, cu conditia insa ca ele si fi fost alocate sub forma unor prestatii periodice, dar ci reducerea ori incetarea nu sunt admisibile, cand despagubirile au fost acordate, stabilindu-se o sum globala, Ideea de baza, cdnd se admite modificarea hotararii pronuntate anterior, este fie necesitatea de a se restabili echilibrul ce trebuie si existe intre gravitatea prejudiciului si cuantumul despigubirilor, la care nu se poate opune autoritatea de lucru judecat, prima hotdrare avand un caracter provizoriu, cat timp lucrurile nu se schimba, fie faptul c& noua actiune cuprinde o cerere cu totul distinctd, fata de aceea din primul proces. Existé ins autoritatea de Iucru judecat, irevocabil, rezultind din hotirérea precedent, cand s-a acordat o suma global, deoarece instanfa a hotirat definitiv asupra prejudiciului actual, a si asupra celui viitor, din care cauz nu se mai poate interveni, cand dauna se reduce ori dispare. Cu toate cd paguba s-ar fi micsorat, sau ar fi disparut, nu exist actiune in repetare pentru ceea ce s-a platit, deoarece, creditorul avand un titlu, plata nu s-a facut fird a fi datorata, parte din literatura noastra juridicd impartaseste cuprinsul indrumarilor date prin decizia Plenului precitatd.2). O alta parte din aceasta literatura le priveste ins cu unele rezerve 3). DVC.D. 1964; p.34 =v. in aceasi sens, Trib. 8. col. civ, dee. nt, 782/1961 (CD 1961, p. 177) si. civ. doc. n, 632/1969 (CD 1969, p. 177) ss. pen. dec. nr. 3692/1971 (CD. 1971, p. 411) Pentru sistarca obligate, debitorl webuies& formuleze acfume la instanta de La domiciulcreditorul, it nao contestaie (TS, n compuneree prev. dear. 38, alin.2 313 din legea de organizare judccstoreasc8 dec. nx. 95/1979 (RRD mx 5/1979, pag. 54). 2) Tudor Popescu gi Petre Anca, Teoria generali a obligatilor nx. 185 p. 173, C ‘Staneseu, Tratat de drept civil, Teorie gencralé a obligatilor, pag. 171 43) fon M. Anghl,Francise Deak, Marin Popa. Raspunderea civ 439, p. 278, 31 in literatura si practica judiciara strain, parerile sunt, de asemenea, impartite 1) Codul nostru actual de procedura penala dispune prin art. 20, alin, 3 cd ,persoana vitmata se poate adresa cu actiune la instanta civilé, pentru repararea pagubelor care s-au nascut ori s-au descoperit dupa pronuntarea hotérarii la prima instant, Textul nu vorbeste despre ipoteza cdind pagubele s-au micsorat ori au disparut. in aceasta situatie, trebuie sé ajungem la concluzia ca legiuitorul Codului de Procedura penal se ocupa numai de cazurile cAnd se acorda ori se majoreazi o despagubire civil, dar ci urmeaza sa recurgem la dreptul comun, cand este chestiunea de reducere sau sistare a despagubirilor (de care legea penal de procedura nu se preocupa). Modificarea despagubirilor, cuprinse intr-o hotirdre penal sau civil, poate fi ceruti printr-o actiune, care se intenteazd la instanfa civild, conform prevederilor Codului de Pr. civila. Tranzactia intervenita intre parti, cu privire Ja cuantumul despgubirilor, cuvenite pentru repararea prejudiciului cauzat prin fapte ilicite, este supusd acelorasi cauze de modificare, ca si hotdrérea definitiva, in cazul cdnd dauna se majoreaz’, se atenueaza ori dispare. Tranzactia riméne inatacabila, céind din cuprinsul ei rezult& neindoios cd partile au infeles sa transiga definitiv asupra tuturor prejudiciilor, prezente si viitoare. 2) Cand agravarea situatiei are ca efect moartea victimei, tertele persoane, rude sau nu, care suff o dauna din cauza decesului, se Henti gi Loon Maucaud, Tite (corigue ct. practique de la responsabilit civile delictuelle (Tratat teoristic si practic al responsabilitiii civile delictuale si contractuale), od. ail a Sirey, Pars, 1938, vo. 1, p. 278 st umm. Gabuict Many si Pet Raymond, Droit civil (Dropt civil) Sirey, Paris 1962 vol. I, p. 564, Planiel, Ripert si Esmein, Traite practique de droit civil, Librairic generale de droit, Paris, 1930, vol. VI, mr. 674, p. 910 2) Literatura juridicd de specialitate spune urmétoarele referitor a tranzactie (la traduccrs). Tranzactia eonatituie de asemenca un obsiacol la © noua sctiune, Dar gi aich Tucruile se prezintsastfel, nd ulterior sa produs un fapt, nou, afaré dacd vietima a fnfeles si renunfe la orice actue pentru vitor ca gi pentru prozent ,Planiol, Ripert gi Esmein, op. cit, nt. 675, p. 911" In acest vltim eaz, dei, tranzactin este inatacabilé (Mai vezi in neslagi sens, Henti gi Leon Mircaud, op, p. 283 gi urm.) 32 pot indrepta impotriva autorului faptului cu actiune in despagubire, intentaté in nume personal, nomine proprio; deci nu li se pot opune hotararile pronunfate in precedent si nici tranzactia ce ar fi intervenit intre parti. De pilda, persoanele care se aflau in intrefinerea victimei, ulterior decedati, pot si formuleze actiune in despagubiri contra faptasului, De asemenea, terfii pot cere restituirea cheltuielilor pe care le-au facut cu tratamentul medical si inmorméntarea victimei. Situatia materiald a pirtilor nu poate influenta cuantumul despagubirilor, cu ocazia stabilirii acestora, cand se are in vedere numai intinderea real a prejudiciului produs. Modificarea acestei situatii nu poate nici ea, evident, si conducd la modificarea si acordarea altor despgubiri. Aceasta, spre deosebire de pensia de intretinere, reglementata de Codul familiei si alocati de regula intre rude, in functie de nevoile creditorului si posibilitatile materiale ale debitorului. 33 CAPITOLUL IIL Despre culpa 13. Infractiunile sunt, in general, fapte de intentie iar excep- tional, de culpa (art. 17-19 c. p.). Cand nu exista nici intentie, nici culpa, faptul nu cade sub incidenta legii penale, Caun corolar al celor de mai sus, actiunea civilA, care este un accesoriu al actiunii penale, trebuie s aiba un temei comun cu din urmd actiune, adica infractiunea, respectiv fapta comisa aceas cu intenfie sau din culpa*. Nu este admisibild, actiunea civila in fata instanfei penale, care ar avea o alta cauza juridica. cum ar fi rispunderea pentru faptul lucrurilor neinsufletite**. Instanta penal nu intra in cercetarea cererii de despagubiri, dacd nu se invoca intenfia faptasului sau culpa lui delictuala de orice grad, urménd a indruma partea, in ipoteze contrare, fa instanta civil8. Problema culpei perzinta interes teoretic si practic, deoarece instanta penala trebuie si stie dac& are sau nu competenta de a se pronunfa asupra actiunii in despagubiri. fn al doilea rand, se pot isca uneori discutii asupra autorititii de lucrul judecat, dup’ cum vom vedea 14. in practica judiciara au aparut unele divergente referitoare la intrebarea daca se pot acorda despagubiri in accidentele de circulatie, pentru degradarea sau distrugerea unor bunuri (cum sunt autovehiculul, hainele, etc.), atunci cénd instanta penala nu * Aetunen civil rcbuie si ib irvoal in aca apt materi, ea actunen onal i acest fopt matcriltrebuie sf constitu o infact (TS. pon- dee. 29147 1969, RRD av. 11716, p- 155) In proces ona, rspunderea civil se nt 1545/68, CD p. 368), neiaal pe eulps (TS s, pon, dee. ne. 34 a fost sesizata cu judecata infractiunii de degradare sau distrugere, ori daca inculpatul, din diverse motive, a fost achitat pentru aceste infractiuni. Plenul Tribunalului Suprem, prin decizia nr. 1/1968, a dat indrumarea in sensul c4 un conducdtor de autovehicul, care aflandu-se in una din situafiile prevazute de art. 35 si 36 din Decretul nr, 328/1966 (nereguli in legatura cu imnatricularea autovehiculului sau cu permisul de conducere), a sivarsit si alte acte comisive sau omisive, producind pagube materiale prin degradarea sau distrugerea bunurilor, din culpa, va putea fi obligat de catre instanfa penala la plata despagubirilor pentru plata daunelor, numai daca aceste fapte, distincte de acela incriminat prin textele de mai sus, cad sub prevederile legii penale si fAptuitorul a fost trimis in judecata pentru sAvarsirea lor*. Ulterior, Plenul, prin decizia nr. 8/1973 a dat indrumarea cA instanta penal, investiga cu judecarea unei infractiuni impotriva integritatii corporale, comis& prin culpa de citre un conducdtor auto, este competent si solutioneze actiunea civila introdusa de persoana vaitimata, atat in ce priveste despigubirile pentru vatamarile corporale suferite, cat si cele care decurg din distrugerea sau degradarea bunurilor acestei persoane, chiar daca inculpatul nu este trimis in judacati pentru infractiunea de distrugere ori degradare**. Ca argumente, Plenul invocd o mai bund administratie a justitici, o mai rapida reparare a pagubelor, interesul tuturor parjilor din proces, iar in ultimul rand face 0 comparatie cu regula conexitiii reglementata de art, 34 si urm. c. p. p., cand mai multe urmiariri penale si pretentii se judecd impreuna. * C.D. 1968, p. 34. in acclasi sens s-a pronuntat Trib, Supr, col. pen. prin den. 1454168, hotirind cA faptul de a conduee un autovehicul pe drumurile publice, firs @ avea permis de conducere corespunzitor, nu este producdtor de prjudici prin cl insui si ‘wattage obligarca la dospigubit civil, drept consceinta, conductor care a crculat in astfel de conditi cu un tractor eu remared, nu poate fr obligat la despAgubir, "== C.D, 1973 p. 55, Mai v. in acclagi sons TS s. pen. doc. nr 1/1971, rozumatl de V Papadopol si M. Popoviei, op. cit. p. 14 35 Remarcdm cf motivarea din secunda decizie de indrumare, din anul 1973, ar putea fi tot atat de valabila si in prima decizie din anul 1968, cand e vorba de conducere fara permis sau cu permis necorespunzator, si deci conducitorul se afla in culpa. Conforma cu principiile materiei, este decizia nr. 1/1968, fiindca instanta penali poate solutiona numai actiunea civild izvorand din faptele penale cu care este investiti, nu si din acelea care nu constituie 0 infractiune, ori cu care nu este sesizata, atare fapte rimanand in competenta instanfei civile. Dificultatea problemei a ficut ca Plenul si recurga la argu- mente neconvingatoare, cum este comparatia cu dispozitiile art 34 siurm, C. pr. pen. din materia conexititii care presupun regulata investire a instantelor penale. Totusi, pentru o mai bund randuire a justitiei si o mai prmpta solufionare a problemelor legate de faptele cauzei, subsctiem la indrumarea dati prin decizia nr. 8/ 1973, fiindca nu este recomandabil ca judecata sa fie fractionata si repartizat mai multor jurisdictii, cata vreme instanta penala este investiti cu judecata faptului principal si cunoaste amanungit toate circumstantele cauzei. Trebuie si evite pierderea de timp si cheltuielile inutile, ca si posibilitatea de a se pronunta eventual hotarari contradictorii. 1) Tribunalele adopt uneori, in problema expusti un punct de vedere restrictiv. 2) Sunt foarte variate imprejurarile cAnd fn culp§ mai este si alta persoand, nu numai inculpatul. Dintre ele, expunem cateva: in caz de provocare trebuie sa se tind seama de proportia culpelor celor doua parti 3); cAnd paguha a fost cauzati atat din culpa autorului, cat si prin aceea a victimei, primul va fi obligat partial Ja despagubiri, in raport cu culpa sa, chiar dacd victima este un minor, care nu a implinit varsta de 14 ani, dara sivarsit o activitate ilicitd, principiul general valabil fiind ca autoral nu rispunde decat de prejudiciul cauzat prin culpa sa 4); intr-un accident, daca exist’ un concurs intre culpa inculpatului si a unei terfe persoane, netrimisa in judecati, inculpatul va fi obligat integral la plata 36 despagubirilor 5); pietonul care traverseaza imprudent strada, rispunde civil de pagubele provocate prin coliziunea a dowd autovehicule.6) in fine, menfionam, ceea ce este unanim admis, c4 in dreptul penal nu opereazi compensarea culpei inculpatului cu culpa victimei; inculpatul va rispunde pentru fapta sa, culpa victimei putdnd contribui eventual la aplicarea unei pedepse mai reduse. 1). in cazul cénd se fur’ un autoturism, inculpatul rebuie obligat a repara toate pagubele, inclusiv cole produse prin degradarca autoturismului, chiar dacd se pronunta achitarea pentru degradate (T. S. in complaxul previzut de art. 39 al. 2 si 3 din Legca penins organizarea judecdtoreasca, decizia nr, 3/1971 reprodusé de V. Papadol si M. Popoviei, op. cit. p. 128, care mai indied in acolagi sons T. S.s. p. dec. nt. 1639/1970) 2) Incuipaul, condaranat penta vitimai corporale prin culpB, nu poate fi obliga la plata despigubirilr pentru avarerea motacelesinefindtrimis in judecata pentru acstfapt (Jud. Brasow, doc. pon. ne 420/73, cu nota eiticd D. V: Mibescu RRD nt. 8174, p. 54) 5) Plenul Trib. Supe. de. de indrumare nr, 17/64 (CD 1964, p. 52)TT. Ss. pen. dee. nr, 1024/75 (CD 1975-420). 44 Plenul Trib. Supt. dec. de tndrumare nr. 10/61 (CD 1961, p. 65), 5) Trib, Supr. s. pen. dee. nt, 7299/1970 indicats de V Papadopol si M. Popovici, op. cit.p. 141 {6 Trib. Jud, Hunedoara des, civ. nx. 834/1980 (RRD, nr. 2/1981, p. 61). 37 CAPITOLUL IV Persoanele care pot exercita actiunea civili Sectiunea I CONSIDERATII GENERALE 15. Actiunea civil apartine persoanei vatimate prin infractiu- ne care o poate pune in miscare si exercita in conditiile prevazute de lege. in caz de deces, mostenitorii sai pot solicita s4 participe la proces, sau pot fi introdusi in cauze. Succesorul dobandeste dreptul la despigubiri, dar nu si calitatea de persoand vitmati, (atribut care va fi descris mai departe). Daci victima inceteaz& din viat&, ca urmare a infractiunii comise de inculpat, mostenitorii si gi alte persoane pot cere despigubiri pentru prejudiciile pe care le-au suferit, direct, nomine proprio nu ca succesori. Ei au dreptul de a reclama de fa inculpat si persoana viclimente responsabila restituirea cheltuielilor pe care le-au facut cu tratamentul medical si pentru inmormantarea victimei. Z) De asemenea, persoanele, care erau intrefinerea acesteia, pot pretinde despigubiri, dup’ cum am aratat mai sus, lanr, 12. Incaz de deces al inculpatului, se vor introduce in proces mostenitorii s&i, pentru obligarea la despagubiri, dacé moartea s-a produs dupa sesizarea instantei de judecatd; in ipoteza c& evenimentul mortii a avut loc anterior acestui moment, persoana vtimata are dreptul numai la o actiune in fata instantelor civile ( V. atl. 21 al. 1c. p. p.), Daca una din parti este persoana juridica, va figura in proces prin reprezentantii sti: in caz de reorganizare a acesteia, se introduce in cauzi organizatia succesoare in drepturi, iar in ipoteza desfiintarii sau dizolvarii sale, se cheama in proces lichidatorii (art. 21 al. 2 C. pr. pen.). ‘1D rept consccing, sumele de bani incasate nu intel in masa succesoralV. si nota D. V, Mihiescu la decizia ponalé nr. 32/77; RR. D. nt. 2/78 38 oi Creanfa avand ca obiect despagubiri, poate fi cedata, ca orice drept patrimonial, iar cesionaral are facultatea de a cere sa figureze {n proces ca parte civila (fara a fi persoand vatimatd ). Creditorii personali ai persoanei prejudiciate nu se pot constitui parte civild pe calea unei actiuni oblice, raporturile dintre parti rezolvandu-se numai in fafa instantelor civile, intr-o astfel de actiune Societatea sau regia care pliteste ajutor de boala angajatului su, victima a infractiunii de vatiméri corporale, nu se poate constitui parte civila. 1) Conform dispozitiilor art. 188 din Legea nr. 3/1978 persoanele, care prin faptele lor, aduc prejudicii sénatafii altei persoane, sunt obligate si suporte cheltuielile necesitate de asistenta medical acordati acesteia, iar actiunea civila se porneste si din oficiu. 2) Sectiunea II DREPTUL DE OPTIUNE AL PERSOANEI VATAMATE 16. Actiunea civila poate fi pornita si exercitatd inaintea organului de urmarire penal, ori a instantei de judecata prin constituirea ca parte civilé, sau separa la instana civild (art, 14 al. 2 siart. 19 al. Lc. p. t) Este in interesul unei bune politici antiinfractionale, nu numai de a interesa victima infractiunii la gisirea faptuitorului, fiinded ea define de obicei proba principal 1) Tb. Sup, 8. pen INO/78 (D 1978, p. 486 gi RRD ne 11/1978 p, 65): Tb Manieip. Bucoret, sa I pel, dee. nr 2216/1976 (RRD nt 4/77, p. 63 In loge cu acsastt problem . fon. M. Anhel,Francisc Deak si Marin F. Pope, op cit. 9, co auto citi. Dimitri Rizeana, Admisibilitaten dreptulul de regres al organclor asigurdrilor socal, fmotrve autor fate sete pena sume plate victmet ort urasioracostia (RD ax. 21979 p. 15) 2)7.8..p, de, 971/80 (RRD nr. 31981, p. 61) 39 a culpabilit&tii, dar chiar de a-i asigura reparatia, care fi este datorata, fiinded pedeapsa, mai ales in infractiunile frauduloase, ar fi mai ales incomplet, daca produsul infractiunii nu ar fi ridicat inculpatului. Competenta instanfelor Penale de a judeca actiunea civil nu trebuie privitd cao dispozitie exceptionald ci ca o atributie normal care apartine jurisdictiilor penale, afard daca legiuitorul dispune expres in alt mod. Caracterul incontestabil pe care Codul de procedura penala il are ca lege general si de drept comun, con- duce in mod necesar la aceasta concluzie. Asadar, tribunaicle, Curtile de Apel si Curtea Suprema de Justitie, cd judecd in prima instanfa in cazurile prevazute de art, 27 si, respectiv, art. 28 si 29 C. pr. penala sunt competente de a judeca si actiunea civild, derivata din competenta lor exceptionala.. Azi, instanfele militare au cdderea de a solutiona i actiunea civil. De asemenea instantele speciale pentru minori judecd gi actiunea civila. 17. Regula electa una via, non datur recursus ad alteram. Exercitarea actiunii de citre persoana vatimat& este in principiu irevocabil’, Dupa ce s-a ales calea penala, ea nu poate fi abandonati pentru a se lua calea civild si viceversa, Aceasta se explicd prin adagiul: electa una via non datur recursus ad alteram. Principiul de fat a fost consacrat prin art. 19 C. pr. pen,, din ale c&rui dispozitii rezulti urmitoarele consecinte, consacrate expres ori implicit: a) Persoana vatimat’ nu este obligat’ in dreptul comun s urmeze una sau alta dintre cele dowd cai, optiunea find Ia libera sa alegere, Daca a optat pentru calea civil8, judecata se suspend pana la solutionarea definitiva a cauzei penale, ceea ce in literatura de exprima prin adaugiul: le criminel tient Ie civil en etat Judecata actiunii civile nu se mai suspend, daca procesul penal a fost el insusi suspendat, 'b) Dupa cea dus actiunea in despagubiri si restituiri in procesul penal, partea civild nu poate renunta la aceasta cale, pentru sesiza 40 instanfele civile J). Ea nu are drept de acces la instanta civil, nici in cazul cand actiunea penal s-a stins in fata instanfei penale, re continua a ramane competent de a judeca pretentiile partii junate, conformandu-se in ce priveste regulile de forma Codului de proceduri penala inclusiv prezenta procurorului, daca era necesara si inainte de stingerea actiunii. Cu toate acestea, poate si porneascd actiunea in fata instanfei civile persoana vatémata care s-a constituit parte civilé, daca procesul penal a fost suspendat. Un caz de suspendare a judecdtii penale este reglementat in art. 303 C. pr. pen., pentru ipoteza cand se constati ci inculpatul suferd de o boala grava, care il impiedica de a participa la judecati. Este normal ca solutionarea pretentiilor persoanei lezate sf nu fie intarziati sau zAdarnicita din cauza suspendarii pro- cesului penal. Daca acest proces se reia, actiunea pentru daune riméne bine introdusa in instanfa civil, ins& se suspenda pana la solutionarea definitiva a cauzei penale, conform celor expuse mai su; Suntem de parere cA sesizarea organelor i instantelor penale cu actiunea civila, ca si instituirea unui sechestru penal, nu ridicd partii civile dreptul de a objine ordonanta presedentialé, care si dispund luarea de misuri provizorii, conform normelor de drept comun, inscrise in Codul de pr. civ. c) Dupa ce a intentat actiunea pentru repararea prejudiciului in fata instanfei civile, persoana vatmatd poate si pariseascd aceasta instanta i sd se adreseze cu cerere de constituire parte civild organulut de urmarire penala sau instangei de judecatt, cu condifia ca punerea in migcare a actiunii penale si fi avut loc ulterior formularii actiunii la instanfa civilé, sau ca procesul pe- nal sa fi fost reluat dupa suspendare, pe de o parte, iar pe de alta 1) Part eivilé nu poate cere instante! penale ca uncle preteni si fie rezolvate de instanga civil, compotenta acesteia fiind prevazatd puma in cazurile enumerate de art. 20, p.(T.S. 5, pon. dec. ne. 4637/1972, RRD nr. 8/1973, p. 141). 41 instanfa civild si nu fi pronuntat o hotirare chiar nedefinitiva 1) ‘Aceste dispozitii se explicd prin faptul ca € posibil ca partea daunata s4 nu-si dea seama de caracterul infractional al faptului, a carui victima a fost, decat posterior sesizarii instantei civile, motiv pentru care se admite sf uzeze de calea penal. Nu se poate aduce nici o imputare persoanei vatdmate pentru faptul c& a pornit 0 actiune civil cand judecata procesului penal este suspendata, deoarece nu se putea sti cat timp dureazi suspendarea. Pentru acest considerent, se admite ca procesul civil sa fie parasit si partea si ccard judecata pretentiilor sale civile in cadrul procesului penal, reluat dupa suspendare. Este normal ca accesul la calea penala s& fie inchis, daca instanfa civild a pronuntat 0 hotardre chiar nedefinitiva, fiindcd in primul rand este greu de conceput ca dreptul de optiune si mai functioneze intr-o astfel de situafie, iar in al doilea rnd interventia in instanfa penala poate s@ apara numai ca o incercare, daca reclamantul nu este satisfacut de solusia instantei civile, 4d) Potrivit dispozitiilor art, 20 al. 1 C. pr. penpersoana vatamata constituitd parte civila in procesul penal poate sé pomneasca actiune in fafa instantei civile, daca instanfa penala prin hotarare rimasi definitiva, a lasat nesolutionata actiunea civila. in principiu, partea civili trebuie si uzeze de caile ordinare de atac, dacd nu este mulfumita de modul cum prima instant a procedat cu privire la actiunea civila, iar in cazul special cdnd aceasta instanfa a lisat actiunea civila nesolutionat’ si hotdrarea a rimas definitiva, persoana vatimata are dreptul de a se adresa instantei civile. ) Instanta penal, investita cu judecata actiunii civile, nu se poate desinvesti si sa trimita partile la instanja civila, sub nici un motiv, in afar de cazurile aratate de lege. Instanta penal poate insa dispune disjungerea actiunii civile si amanarea judecatii 1) Nu poate fi vorba de opyiune, dacd in ziua intentirit actiuni eivile, actiunea nu era pusd in migeare N. Voloneiu, Drept procesual penal, Ed. didacticd 9 oA, 1972, p. 124, pens pedagogic®, Bucur 42 acesteia intr-o sedina, daca rezolvarea pretentiilor civile ar pro- vooa intarziarea solutionarii actiunii penale (art. 347 C. pr. pen.). Dupa cum se observa, nu instanta civila, ci aceeasi instanfa penala, din oficiu urmeazii s& rezolve mai tarziu actiunea civild. Cu toate acestea, instan{a suprema a hotirat ca la judecarea infractiunilor contra avutului public, nu poate avea loc o astfel de disjungere, dcoarece intinderea prejudiciului constituie unul din criteriile obiective de naturi s& exprime gradul de pericol social concret al infractiunii, de care trebuie sa se find seama la individualizarea pedepsei. J) Aceast solutie pretoriand este foarte importanti, deoarece la un text de lege cu caracter general, suprema instanta creazi o exceptie. in covditiile actuale, dat fiind scopul procesului penal, exceptia este discutabil : Dupa disjungere, procurorul ia parte la judecata, daca participa si inainte de disjungere. ) Cazul de trimitere in mod exceptional la instanta civild, la care ne-am referit mai sus, este previzut de art. 476 C. pr. pen., din capitolul tratand despre urmarirea si judecarea unor infractiuni flagrante. Cu ocazia judecirii acestor infractiuni, instanta penala examineazi actiunea civil’, numai dac& solutionarea problemei despagubirilor si restituirilor nu duce la aménarea cauzei, chiar daca persoana vitimati este prezenta gi se constituie parte civild, si chiar dacd persoana vatimati este regie autonoma, societate comerciala, ori o persoand lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitatea de exerciiu restrns’. Daci rezolvarea actiunii civile ‘nu poate avea loc odati cu actiunea penalé, instanta investit’ cu infractiunea flagrant’, rezerva solufionarea acfiunii in despigubiri si restituiri pe calea unei actiuni la instanta civila (care este scutit de timbru). 18, Dupa normele dreptului comun (art. 246 si 247 C. pr. civ.) dezistarea de Ia actiune poate interveni printr-o declaratie formal 1) Sectia ponalt, dee. ne. 2070/1994 (C.D. 1974, p. 406). 43 din partea reclamantului, emis oral sau in scris. Ea poate avea loc fara consimfaméntul paratului sau cu consimtamantul lui fara cheltuieli de judecata sau cu astfel de cheltuieli, potrivit cu prevederile art. 246 si 247. Desi dupa normele generale, mai sus enuntate, dezistarea trebuie si fie formal’, totusi ea poate fi si implicita, rezulténd din parisirea cdii alese initial pentru solutionarea cererii de despagubiri si restituiri, si folosirea celeilalte cai (atunci cand legalmente admisibilé). Totusi, intrucdt intr-un atare caz este posibil a se invoca litispendenta, partea vatimati poate fi pusd in situatia de a declara expres in fata cei instante intelege a se judeca. Daca o astfel de declaratie nu se produce, raméne valabila secunda cale aleasa, pentru care partea si-a manifestat preferinta. in ce priveste cheltuielile de judecati, asupra lor hotdraste, la cererea persoanei ‘teresate, instanta unde a fost pedinta cererea la care s-a renuntat (v. art, 193 al. 3 C. pr. pen.). intrucat renuntirile sunt de stricta interpretare dezisatarea nu este operant decit pentru capetele de cercetare formulate la instanta sesizaté ulterior. De pilda, persoana vatamata care a pretins in civil restituirea lucrurilor si despagubiri civile, cere in instanta penal restituirea lucrurilor, in acest caz, judecatorii civili vor continua si examineze cererea de despagubiri (dupa solutionarea definitiva a actiunii penale). Daca in fata instanfei civile sunt mai ‘multi parati si in instanfa penala persoana vatimata se constituic parte civila contra unicului inculpat, parat si in procesul civil, reclamantul va continua procesul civil cu ceilalti parati (caz in care apreciem oa judecata civilului se va suspenda pana la rezolvarea definitiva a actiunii penale). Pentru cd regula electa una via si fie aplicabil4, trebuie, pe langa identitatea de obiect, ca cererile aduse succesiv inaitea celor doua jurisdictii si aibi aceeasi cauzi si si fie dezbitute intre aceleasi parji. Astfel, dupa ce persoana vatamata a cerut despa- gubiri in fata instantei penale de la autorul infractiunii, poate cere despagubiri pe calea civild de la comitent, fara a i se putea opune 44 regula electa una via, dar va functiona regula cu privire la prio- ritatea in solutionarea actiunii penale, 19. Exceptiile care se pot ridica in baza regulei electa una via nu sunt de ordine publica, si de interes privat. Ele trebuiesc invocate la prima instanté la termen util, adica la prima infatisare cand exceptia se poate discuta. Cu atat mai putin nu pot fi invocate pentru prima dati in apel sau recurs. Persoana vatimat nu mai are drept de optiune, dac actiunea penala s-a stins (prin moarte, amnistie, etc.), inainte de investirea instanfei de judecata (asa dupa cum am ardtat), sau daca s-a incheiat © tranzactie cu fiptasul. Singura cale, in aceste cazuri, rimane calea civil’. 20. ste evident c& persoana vatimata, pentru a-si putea exercita dreptul de opfiune, trebuie s& aiba deschise in fata sa, in acelasi timp, ambele cai. Se sustine cd uneori, desi dreptul comun ofer amandoua posibilitatile, totusi dreptul de optiune sufera ingradiri. Astfel, cand paguba este adusa persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu aceasti capacitate restransi, dreptul de optiune este ingradit, deoarece actiunea civila se exercita in procesul penal si din oficiu 1). Dreptul de optiune constituie o indrituire, 0 inlesnire, un avantaj pentru persoana vatimatd gi nu ni se pare cd aceste atribute pot fi restrénse in detrimentul persoanei respective. Chestiunea este indiscutabild, cdnd este vorba de persoane lipsite de capacitate, sau capacitate restrnsa, fara de care nu exist nici un text de lege, care s& autorizeze, sub 0 forma oarecare, limitarca dreptului de optiune, parerea adversa intemeindu-se pe deductie, pe care in fond o considerim neautorizata. in atare situatie, se pune chestiunea care este soarta actiunii civile, introdusa Ia instanta civilé de judecata, sau potrivit unor dispozitii speciale din Codul Muncii, atunci cdnd reprezentantul 1) Gr. Theodoru si Lucia Moldovan, Drept procesual penal, Euitura Didactic pedagogic’, Bucuresti 1979, p. 83 45 incapabilului sau minorul asistat este de parere c& drepturile in discutic pot fi rezolvate mai rapid ori fara dificultati, contrar de ceea ce s-ar putea intampla daca s-ar adresa organului de urmirire penala sau instantei de judecata, cu constituire de parte civili, Suntem de parere cA o astfel de actiune (cerere) este valabil introdusa si cursul ei poate fi afectat de dispozitiile Codului de pr. penal, in sensul urmator: daca ulterior vor fi sesizate organul de ummérire penala sau instanfa penal, actiunea civild se suspend’ in baza art, 19 al. 2 C. pr. pen., pani la solufionarea definitiva a cauzei penale; pe de alta parte, persoana vatdmata poate pirdsi actiunea civild si sa se constituie parte civila, in conditiile art. 19, al. ultim ¢. p. p. Daca judecata actiunii civile a luat sfarsit, dreptul de optiune s-a stins (v. art. 19, alin. ultim, partea finalA) § 1. Optiunea pentru calea penal 21, Facultatea acordata persoanei vitimate de a sesiza cu cererea de despagubiri si restituiri organele de urmarire penala sau instanta de judecatd, a fost admis pentru a ugura recunoasterea drepturilor ce ii apartin profitind de probele culese asupra actiunii penale, pentru a economisi cheltuicli, pentru a evita variafiunile posibile in depozitiile martorilor, care se dovedesc de obicei fapte ilicite, ca si eventualele contradictii dintre hotirarile instantelor diferite, sesizate cu cele doud actiuni. Alegind instanta penala, persoana daunata igi poate vedea mai din vreme realizate pretentiile sale, pe céind, daca s-ar fi adresat instanfei civile, ar fi trebuit si astepte mai intéi hotararea definitiva a instantelor penale, judecata actiunii civile suspendandu-se in acest timp. 22, Denuntul si plingerea. Constituirea ca parte civi in principiu, nimeni nu este obligat sa formuleze un denunt. Exceptia se face pentru functionari si salariafi, care, sub sanctiune penala trebuie sa denunfe sivarsirea unor infractiuni in legatura cu serviciul in cadrul c&ruia igi desfigoara activitatea lor (art. 263, 46 C. pen.,v. siart, 227 C. pr. penala); precum si pentru orice persoana (particular, functionar ori salariat) care, de asemenea sub sanctiune penal, trebuie si denunte infractiunile prevazute de art. 262 Cod penal. Formele denuntului si ale plangerii, persoanele care le pot face, autoritatile carora se adreseazd, sunt ardtate in art, 221 - 223 C. pr. pen 23. Constituirea ca parte civila este actul civil prin care persoana diunatd in urma infractiunii, isi manifesta vointa de a obtine reparafia prejudiciului in fafa instanfei penale, de la inculpat si persoana civilmente responsabild. Constituirea ca parte civil poate fi scris’ sau oral, nu are o formula sacramentalé, fiind suficient a se deduce intentia de a cere despagubiri si restituirea lucrurilor, dar nu poate fi implicita. Ea poate avea loc odata cu introducerea plingerii sau dupa formularea ei; poate interveni cind cercetirile s-au pornit dupa plingerea persoanei vatimate, dupa denuntul altor persoane sau din oficiu, in fata organelor de cercetare penal sau in fata instanfei de judecata. Limita d timp pentru constituirea de parte civilA, in ce priveste persoana vitimata cat si mostenitorii sai, este terminarea lucrarilor de citre organele de cercetare penala; in fata instantei de judecati, aceasta constituire poate avea loc pani la citirea actului de sesizare (art. 15, alin, 2 si art, 322 C. pr. penal), ins& si o constituire ulterioara este valabila Ja instanta, daca partile adverse nu se opun. 1) Socotim ci persoana vitdmatd poate si stea in instant chiar dupa citirea actului de sesizare, daci actiunea civild a fost pomiti din oficiu, ori procurorul a declarat c& infelege a sustine interesele persoanei lezate. in aceste cazuri, actiunea civild fiind deja pusi in migcare, nu se poate interzice persoanei vatimate accesul in instanf’, unde se disputd interesele sale. Declaratia persoanei vatamate, facut’ in fata instantei penale, c& mu se constituie parte civil’, este irevocabilé, nu se poate reveni DTS. pen. dec, nt. $86/71 (DC 1971 p. 423) 47 asupra ei si s& cear§ rezolvarea actiunii sale civile de cAtre aceasta instant, afard daca se poate dovedi ci declaratia este consecinta unei crori, sau c& ea ar fi fost obfinuta prin mijloace de natura ao face inoperanta 7). In precedent, Suprema instanta a respins cererea de revenire asupra de claratiei de neconstituire ca parte civila, pentru motivul ci aceasta revenire s-a produs dupi citirea actului de sesizare a instantei 2). Socotim cA revenirea, in conditiile pretinse prin decizia penal nr. 263/1979, trebuie s& se inscrie in cadrul prescris de decizia nr. 105/1976, adic nu mai poate avea loc dupa citirea actului de sesizare. 24. Persoana vatimati, major si capabila, poate cere despagubiri si restituiri, fara a indeplini nici o formalitate, in afard de aceea de a se constitui parte civila. Cand partea vatimata este un minor sau alt incapabil, consti- tuirea ca parte civild are loc in conditiile prevazute de legea civil (incapabilul este reprezentat; minorul, de-la 14 ani, asistat). De regula actiunea civilé are un caracter personal mobiliar gi deci se poate intenta de reprezentantul ineapabilului sau de minorul asistat. In cazuri exceptionale, daca potrivit legii civile este necesara autorizatia autoritiii tutelare (cand, de exemplu, se dezbate 0 chestiune prealabila avand ca obiect un drept imobiliar), se va obtine aceasta autorizatie. Persoanele juridice se constituie parte civila din organele care le reprezinta. Constituirea ca parte civild se poate face si prin mandatar expres imputernicit; adic este nevoie de o procura speciala. in cursul judecatii insa, partea civila poate fi reprezentata prin mandatar cu procuri general, deoarece procura speciald este indispensabila ‘numai pentru intentarea actiunii, Mandatul general de reprezentare in justitie cuprinde si dreptul de a ataca hotararile. Este suficient si valabil ca persoana vatimata si {acd declaratie I) T.S. 5. pen. dee. nr, 263/79 (DC 1979 p. 474 gi RRD 9179 p. 66), 2) Scctia ponala, dec. nt. 105/76 (CD 1976 p. 405). 48 cf se constituie parte civil, ira sd indice si cuantumul pretentiilor, care poate fi precizat pana la inceperea dezbaterilor asupra fondului. Se permite ca partea civilé si majoreze la prima instanta, pretentiile sale, tot pand la inceperea dezbaterilor asupra fondului Instanfa va acorda, chiar in lipsd, daune, daca exista la dosar probe suficiente, cu toate c& partea civil ar fi determinat © anumita suma. Numai in lips de dovezi indestuldtoare, actiunea va fi respinsa Cu ocazia constituirii ca parte civild, persoana vatamaté mu este obligati sa aleagi un domiciliu in circumscripia instantei, sau in alta parte. Pentru ca o persoana si se constituie parte civil, socotim c& trebuie ca din expunerea motivelor sale si reiasé cel putin aparenta de temeinicie a cererii de despagubiri si restituiri, constituirea de parte civila respingandu-se daca pretentiile sale apar ca evident nefondate 1). Nu se poate ca oricine, fard nici un rost, sd se constituie parte civild, sA particite la dezbateri ete., daca nu a suferit realmente un prejudiciu, Respingerea constituirii ca parte civilé poate fi atacat cu plingere in faza urmaririi penale (art. 275 si urm. C. pr. pen.) cu apel sau recurs in faza judecdtii, in termen de 10 zile de la pronuntare (v, art, 362 lit. d si art. 385 C. pr. pen.) Persoana care a prevazut raul previzut de legea penal, poate sta in instan{i in dubla calitate: de parte civil si de parte vattimatd, cu contingenfe, in acest ultim caz, cu latura penal a procesului Ca parte vatimata are drept la aparditor, are drept de a formula cereri si de a ridica excepfii, i se di cuvantul in toate problemele, arat daca actiunea penal este dovedita si cum se pot completa probele, participa la dezbaterile in fond in legaturd cu latura penal a cauzei, are drept la caile ordinare de atac in anumite cazuri (art. 15 al. 3, art. 75, 175, 301, 326, 340, 362 lit. d, c.p.p.) Persoanele care dobindesc prin mostenire sau prin acte intre 1). Suprem s, civ, dee. nt, 8361/1978 (RRD nv. 11/1978, p. $8) 49 vii, creanfa persoanei vatimate, se pot constitui parte civila, cand actiunea penal este intentat& de procuror, sau instanta penal, este sesizati de una dintre persoanele vatamate, daca legea permite oastfel de sesizare. Ele nu pot si formuleze actiune penal directa Ja instanta penal, cum ar fi putut in cazuri determinate s-o fact autorul lor, fiindca acest drept este personal al victimei. Persoana lezati prin infractiune mai are in legislatia noastra si alte drepturi care priveste latura penal a procesului, deoarece exist infractiuni care se pedepsesc numai la plangetea prealabilé a victimei {in afar de cazul cand aceasta este minora, ipotezi in care acfiunea penal se pune in miscare si din oficiu, (art. 131 si 132 C. pen. si art. 279 - 286 C. pr. penala), Partea vitmati are facultatea de dispune de continutul procesului pomit la pkingerea prealabilé prin retragerea plangerii siprin impacare, moduri de strigere care trebuiese si cuprinda siactiunea civil, nu numai pe cea penal’. 1) Aceste cauze de incetare a procesului penal nu pot interveni decat pand la ramanerea definitiva a hotararii, 2) Potrivit dispozitiilor art. 132 al. 3 C. pen., pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu, stingerea infractiunilor se face numai de reprezentantilor legali; pentru persoanele cu ca- pacitate de exercitiu restransa, este necesar ca victima si aiba ‘incuviinfarea persoanelor prevazute delege. impacarea este operant chiar siin cazul cénd actiunea penalé a fost pusa in migcare din oficiu; nu poate fi vorba de retragerea plingerii. Daci Ia acestea se adauga si prerogativele pe care victima infractiunii le are ca parte vatimati, despre care am vorbit, avem 0 perspectiva destul de complet a drepturilor sale in legatura cu atura penal a procesului. ‘Menfioniim cai ea poate si se prezintein ambele calitati in instant’, 1 Se provizeaza cf retragerea plingerii prealabile nu poate fi decd totala, ca nu poate fi partial’ numai faté do uni dintreinculpat. Spre deoscbite de rtragerca plangeri, fimpicarea poate avea loe fc eu ti ineulpeti, fie numa eu uni dintre ei (TS, s.p. dee nr. 1248/78, RRD ne. 1/1979 p. 49) 2) Prin exceptic, in materic de adulter, sol inocent poste cere, dupa rimincres defintiva a hotiedi, incotarea exccutirii pedepsei (art. 304 al. 3 C. pen.) 50 de parte civila si persoana vatamati, sau numai intr-una din ele. ‘Cand persoana vatamata nu se considera parte civil, are ipso jure rezervat accesul la calea civilé. 25. Cand pagubit este o persoana lipsitd de capacitate de exercitiu, ori cu capacitate de exercitiu restransd, actiunea civila se porneste $i se exercitA si din oficiu, in baza rolului activ al instanfei (art. 17 alin. ultim C. pr. pen.). in aceste ipoteze, instanta este obligat si se pronunte fara constituire ca parte civilé, asupra repardrii pagubei. Pornirea actiunii civile din oficiu poate avea loc chiar dupa citirea actului de sesizare, Procurorul, cand participa la judecata, este dator si sustina interesele civile ale incapabililor, cea ce implica si dreptul de a uza de caile de atac, chiar dac& nu exist’ constituire de parte civila (art. 18, al.2 C. pr. pen.). in toate celelalte cazuri, procurorul are facultatea de a susfine in fata instanfei actiunea pomniti de partea civild (art. 18 al.1 C. pr. pen.), si dea exercita caile de atac. Instanta penal se pronunfa asupra daunelor, cand existé constituire de parte civild, chiar daca aceasta parte lipseste de la dezbaterile in fond. Pomnirea si exercitarea actiunii civile din oficiu impun citarea in proces si a pesoanelor civilmente responsabile, cand exist’ 0 astfel de introducere in proces, fiind un complement, pentru legala solutionare a actiunii civile. Pe de alté parte, persoana responsabild civilmente poate interveni in procesul penal pana la terminarea cercetarii judecdtoresti la prima instanta (art. 16 al. 2 C. pr. pen.), indiferent cine este persoana vatmati sau parte civila, oricum nu poate fi promovati actiunea civila. Desi, cu unele exceptii, instanta de judecaté nu exercité din oficiu actiunea civilé in procesul penal, ea este obligata, ca si organele de urmarire penald, sf aibi rol activ in exercitarea acesteia de citre partea civila. In acest sens, trebuie si i se ceara precizari parti vatamate in situafiile cdnd constituirea de parte civili este insuficient concretizata si si se ceara indicarea probelor pentru St determinarea intinderii reale a daunelor suferite. 1) 26. Efectele constituirii ca parte civil - Constituirea ca parte civila face din persoana vatimata un participant la procesul penal, ceca ce ii conferd o serie de drepturi; de a avea aparitor, de a ridica exceptii, de a face cereri si propune dovezi, de a i se comunica unele acte, de a pune concluzii asupra laturii civile, de a introduce cai de atac, etc.(art. 75, 173, 301, 326, 340 C. pr. pen.). 2) in ce priveste instanta judecdtoreascd, pronuntand condam- narea, achitarca sau incetarea procesului penal are obligatia de a solutina totodata si actiunea civil pe care in mod exceptional poate si o disjunga gi s4 o rezolve la un alt termen. 3) Cand 0 parte din prejudiciu este doveditd, iar alta parte nu, instanta penal, cand este cazul va disjunge pentru intreaga laturd civilé, neputénd obliga partial. 4), 5). Oricare ar fi cuantumul daunelor cerute la instanta penal, competenta se determina dupa faptul penal Judecitoriile vor putea, prin urmare, si acorde orice sumé de bani, cu ocazia judecirii unor infractiuni de competenja lor. 27. Cand achitarea se pronunfé pentru motivul ci fapta nu prezinti gradul de pericol social al unei infractiuni, ori pentru c& se constati existenta unei cauze care inlaturd caracterul penal al faptei (cum este legitima aparare, starea de necesitate etc), sau pentru motivul cd lipseste vreunul din elementele constitutive ale infractiunii, instanta poate obliga la repararea pagubei, aplicdnd dispozitiile si principiile legii civile (art. 346, alin.2 C. pr. pen.). Daca instanja penala pronunfi achitarea in temeiul dispozitiilor art. 10, lit. dC. pr. pen. (lipsa unuia din elementele constitutive 1) Curtea Suprem’ de Justific: dee. pon. nt 1526/10 oct. 91 2) Partea vitamati poate face apel in cauzele, in care actiunea penalé se pune in ‘migcare la plangerea preaabila, dar numai ince priveste lature penal; partea civil, in ex priveste laiura civil (at. 362 Tit sid C. pr. pen). ‘39 V. Trib. Supe . pon, dee. nk. 1544/76 (CD 1976 p. 407). ‘OTS. 5. p. dee, i, 3296/71 (RRD nt. 1/72 p. 153) '5) Insanga penal nu poate rezolva pani civile chiar la cerereaacestca, dreptl la 0 actiune separati in fafa instante eivile, ci va putea, col mult, si disjunga acjiunea civil, in conde art. 247 e. p. p. (TS 8. p. dee. nt. 23/79). 52 nee ape mer cee ag ale infractiunii), ea trebuie sa se pronunte si asupra despagubirilor civile, iar nu sa lase actiunea civild nesolutionata. ) Procurorul, cand participa la judecata, este dator sa sustind interesele civile ale incapabililor, ceea ce implica si dreptul de a uza de caile de atac, chiar dacé nu exist constituire de parte civila (art. 18 al. 2 C. pr. pen.). in toate celelalte cazuri, procurorul are facultatea de a sustine in fata instantei actiunea pornité de partea civila (art. 18 al. 1 C. pr. pen.), si dea exercita caile de atac. Instanta penald se pronunfé asupra daunelor, cfnd exist constituire de parte civila, chiar dacd aceast4 parte lipeste de la dezbaterile in fond, Pornirea si exercitarea actiunii civile din oficiu impun citarea in proces si a persoanelor civilmente responsabile, cand exist 0 astfel de introducere in proces, fiind un complement, pentru legala solutiojare a actiunii civile. Pe de alt& parte, persoana responsabilé civilmente poate interveni in procesul penal pénd la terminarea cercetirii judecaitoresti la prima instanta (art. 16 al. 2 C, pr. pen.), indiferent cine este persoana vatimati sau parte civilé, ori cum poate fi promovata actiunea civila. Desi, cu unele exceptii, instanta de judecatd nu exercita din oficiu actiunea civila in procesul penal, ea este obligati, ca si onganele de urmarire penal, s& aiba rol activ in exercitarea acesteia de citre partea civild. in acest sens, trebuie sd i se ceara precizari pirfii vatamate in situafiile cénd constituirea de parte civila este insuficient concretizata si s4 se ceara indicarea probelor pentru determinarea intinderii reale a daunelor suferite. 2) 26. Efectele constituirii ca parte civila. Constituirea ca parte civild face din persoana vatimata un participant la procesul penal, ceea ce fi confer o serie de drepturi: de a avea aparator, de a ridica exceptii, de a face cereri si propune dovezi, de ai se comunica unele acte, de a pune concluzii asupra laturii civile, de a introduce DTS. p. dec. nt, 3072/74 nr. 10 (75, p68) 2) Curtea Suprema de justitie: dec. pen. nt, 1526 / 10 oct 91 53 cai de atac, ete: (art 75, 173, 301, 326, 340 C. pr. pen, in ce priveste instanta judecatoreasc, pronuntaind condam- narea, achitarea sau incetarea procesului penal are obligatia de a solufiona totodata si actiunea civil pe care in mod exceptional poate sd o disjunga si sd o rezolve la un alt termen. 2) Cand o parte din prejudiciu este dovedité, iar alti parte nu, instanta penala, cand este cazul, va disjunge pentru intreaga laturd civild, neputand obliga partial. 3), 4) Oricare ar fi cuantumul daunelor cerute 1a instanfa penali, competenta se determina dupa faptul penal. Judecdtoriile vor putea, prin urmare, si acorde orice sumé de bani, cu ocazia judecdrii unor infractiuni de competenta lor. 27. Cand achitarea se pronunta pentru motivul cA fapta nu prezint& gradul de pericol social al unei infractiuni, ori pentru c& se constatd existenta unei cauze care inlatura caracterul penal al faptei (cum este legitima aparare, starea de necesitate, etc.), sau pentru motivul c& lipseste vreunul din elementele constitutive ale infractiunii, instanta poate obliga la repararea pagubei, aplicdnd dispozitiile si principiile legii civile (art. 346 alin. 2 C. pr. pen.). Daca instanta penala pronunfa achitarea in temeiul dispozitiilor art. 10 lit. dC. pr. pen. (lipsa unuia din elementele constitutive ale infractiunii), ea trebuie s& se pronunte si asupra despagubirilor civile, iar nu s& lase actiunea civilé nesolutionata. 5) Inculpatul, provocat, dar care din eroare loveste o alt persoani, trebuie obligat integral la plata despagubirilor. 6) 1) Partea vatdmata poate face apelin cauzcle in care actinea penal se pune in rmigcare la plingerea prealabila, dae numnai in ce privest ltura penal; parte civil, n ec privegt lature civil (at. 362 lit. ¢ sid C. pe pen.) 2) ¥. Trib, Supt 8. pen. dec. nr. 1544/76 (CD 1976 p. 407) 3) T.S, sp. dee. m, 3296/71 (RRD ne. 1/72 p. 153), * Instanja penalé nu poate rezolva parti civile, chiar la cererea acestia, dreptul Ia ‘ aciune sopareté in fate instanfei civile, ci va putea, ecl mult, si dsjungd actiunea civil, in condifile art. 247 c. p. p. (TS s. p. dee. nr 23/79) 5) T,S.5 p. dee. a. 3072/74 RRD mt. 10 (75 p. 68) . (6) S.s.p- de. ar, 3538/72 indicts de V. Papadopol si M. Popovici, op cit. p. 137, 54 Este evident c& nu se acorda despigubiri civile, cand constata cA fapta imputatd nu exist, sau nu a fost comi inculpat (art. 346 al. 3 C. pr. pen.). Instanja penala nu se ocupa de acfiunea civila si nu o solutio- neazi, cfind aduce o solutie de achitare pentru motivul ca fapta nu este prevazuti de legea penala (este de natura civild), ori pronunta incetarea procesului penal pentru considerentul ca lipseste plangerea prealabila a persoanei vatamate, ori alta conditie pre- vazuti de lege ca necesaré pentru punerea in miscare a actiunii penale, precum si daca exist’ autoritate de lucru judecat, chiar in ipoteza in care faptei definitiv judecata i s-ar da o alt& calificare juridica in noul proces penal (art. 346 alin, ultim si art. 10 lit. bf j,Cprp.). Potrivit dispozitiilor art. 20 alin. 1 C. pr. pen., persoana vatimata, constituita parte civila in procesul penal, poate si porneased actiune in fata instantei civile, dacd instanfa penala, prin hotrdre rimasi definitiva, a Kisat nesolufionata actiunea civilé. 1) Lipsa intentici mu ridica instanfei penale dreptul de a se pronunta asupra actiunii civile, dac& se constata cd existd o culpa in sarcina faptuitorului. Cand nu se verific in fapt nici cel putin prezenfa unei culpe, actiunea civila se respinge, cu drept pentru persoana vatimata de a se adresa instanfelor civile cu o actiune, intemeiati ins de o alti cauzi juridicd. Aceste expuneri sunt valabile ca principii generale, fiindc& sunt imprejurari cand, dupa cum vom vedea, se vor atribui despagubiri in favoarea parti civile, chiar in lipsa unei culpe, cum este in cazul anumitor minori Socotim cd existenta unei cauze, ce inlatura caracterul penal al faptei, constatata prin hotararea instanfei penale, nu inchide persoanei vatimate, neconstituitd parte civild, accesul la instanfa de 1) Cid instanya penala mu s-a pronungat asupra aciuni cvile poeivit art, 346 alin, ultimc.p.p.misurileasiguratai se mengin; ele ineetenza de drept daca persoana vitimat nu introduce actiune in faa instante civile in termen de 30 de zile dela ramanerea definitiv a hotSrati ponale art, 353 alin. 3. p. pv. giant, 245 Kt, e.g att, 249 alin, 2ep.p 55 civilé pentru a cere despaguriri intemeindu-se pe ideea de culpa a paratului, cu conditia de a invedera ca i judecdtorii penali ar f admis actiunea, dac& persoana vatémata s-ar fi constituit parte civil. Consimtamantul victimei la sivarsirea infractiunii exclude in principiu dreptul siu (ori al succesorilor) de a formula pretentit civile, Existé insé dreptul la dezddundri, dacd autorul, savarsind faptul, a comis 0 culpa, cénd se acorda partial despagubiri, dat fiind ca a existat consimtimantul vietimei. 28. Dezvoltarea continua a economiei face ca noi probleme de drept si se nasca. Printre ele, importante sunt acelea care rezulti din accidentele provocate de masini, in special de automobile. in fata instanfelor penale, chestiunile nu se pot discuta prea amplu, din cauza c& aceste instanfe nu iaw in considerare responsa~ bilitatea civila decat in prezenta unei culpe. Pe calea judecitii la instantiele civile, problema se poate pune insi sub aspecte diferite, ntrucat este posibil sd intervind gi art. 1000 al. 1 C. civ. Tat céteva principii gi reguli: a) Actiunea in despagubire se poate intemeia in fafa instantelor civile pe dispozitile art. 998-999 C. civ, sau ale art. 1000 alin. 1 din acelasi cod. +) Acest din urma text leaga responsabilitatea de ideea de baz juridica. c) Art. 1000 alin. 1 se aplicd, indiferent dac& lucrurile sunt pritiejdioase prin ele insisi, ori nu. 4) Lucrurile pot fi actionate sau nu de mana omului. ¢) impotriva pardtului se poate face simultan aplicarea atit a art, 1000 alin. 1, cat si a art. 1000 alin. 3 C. Civ. J) 1) Actiunea civilé intemeiatd pe art, 998-999 c. civ. dusa in fata instanfelor penale sau civile, si respinsé, poate fi reinoita inaintea instantelor civile pe baza art. 1000 al. 1; iar actiunea in daune, bazata pe art. 1000 al, 1, dedusa inaintea instantelor civile, 1) TS. col. civ. dee, nr, 288/1956 ( D 1956 p. 321). 56 si respinsd, poate fi adusd ulterior in fata judecatorilor civili sau penali, daca se fundamenteazi pe dispozitiile art. 998-999 C. civ. In aceste cazuri nu exist autoritate de Iucru judecat, deoarece lipseste identitatea de cauz’. 1) g) Raspunderea comitetului exist’ chiar in caz de abuz din partea soferului angajat. 2) 4) in caz de ciocnire intre automobile, si in general intre mijloace mecanice de transport, persoanele care folosesc Iuerurile igi pot cere reciproc reparatia pagubelor pricinuite prin coliziune, numai daca dovedesc greseala partii adverse. Prezumtiile de culpa, prevazute de art. 1000 al. 1 C. civ. se neutralizeaza una pe alta gi in locul lor apare necesitatea ca fiecare reclamant si probeze culpa paratului din cererea sa de despagubiri. 3) Dup o alti parere prezumtiile prevazute de art. 1000 alin. 1 C. civ. igi pastreaza efectul lor in caz de ciocnire intre lucruri gi fiecare dintre paznici urmeaza si despigubeasci pe celilalt pentru paguba cauzata de lucrul sau. 4) in fine, potrivit unei alte teorii, in caz de prejudicii reciproce, trebuie sa se formeze o singurd masa a despagubirilor care ar urma s& fie impartit’ intre pizitorii ju- ridici, in mod egal, in lipsi de alte criterii. 5) ; in ce ne priveste, optim pentru prima din aceste pareri, Tribunalul Brasov, prin decizia nr.69/1955, a solutionat 0 speta, avand ca obiect probleme rezultate din ciocnirea unui tren cu un autocamion, soldat’ cu distrugerea acestui autovehicul, 41) Tribunalul Hunedoara prin dec 1114/1978 a ficut : prin dee. ei. nt a ficutun examen al rispunderit bazate pe art. 998-999 C. ci. gi al coli tntemeiate pe at. 1000 al bea Pe pe at. 1000 al. 1 C. civ. (RRD mr. 27 2)TS. s. pen. dee. ne. 1839/1978 (CD 1978 p. 425). 3) TS. a hotitatc& in cazul unei cioeniri de automobile, tcbuie dovedit culpa si totalitatea prejudiciula va fi imparts in raport cu gravitaea culpelor (civ. dec. nt 1743/74, CD 1974 p. 150, dec. ns. 1230/76 CD 1976 p. 145 I. M. Anghel, Francise Deak si Marin F. Popa, op. cit p. 213), C. Stitescu, Tratat de drept civil, Obligatile pag. 302 ! il. Obligatile pag. 302 - 303 ‘4 T Popescu si Petre Anca, Teoria general. a obligailorp.248, 249. Se. Sexbénescu, roti la dccizia Tib. regional Bragov nr. 69/55, in Legalitatce populatd x. 1/57 p. BL 5G. Marty, P. Raynand, ep. ct, p. 473 s7 proprietatea unei persoane juridice si omordrea celor patru ocupanti (soferul si trei pasageri), in timp ce paguba cAilor ferate aconstat in deteriorarea transmisiunii unui prevestitor, ca urmare a proiectarii autocamionului. 2) {n fapt, se retine cd accidentul s-a produs din cauzé cA salariatul cAilor ferate (cantonierul) a adormit si nu a coborat bariera la tre- cerea trenului, iar soferul nu a luat nici o masura de prevedere la traversarea caii ferate, fiind si in stare de ebrietate. Tribunalul a considerat c& ne aflam in fata unei culpe comune (a cantonierului si a soferului), fapt care a autorizat impirtirea rispunderii intre ambele parti, Comitentul soferului a fost obligat de citre prima instant la plata catre caile ferate a daunelor pricinuite transmisiunii prevestitorului si bine caile ferate au fost obligate a plati numai jumatate din valoarea autocamionului. Considertim in primul rand, ca atét Tribunalul Brasov, cat si nota insotitoare, comit o greseali, atunci cand invoca dispozitiile art. 1000 al. 1 C. civ, care nu pot fi discutate si aplicate decat in fafa instanfelor civile, instantele penale solufionénd actiumea civil numai in temeiul art. 998 si 999 C. civ. 2) Din moment ce atat cantonierul cat si soferul au participat la producerea coliziunii, cantonierul si comitentul siu trebuiesc obligati a repara integral paguba produsi celeilalte parti Nu exist’ nici un fel de justificare ca unitatea care a avut ca prepus soferul, si achite in totalitate dauna cauzata prin deteriorarea transmisiunii prevestitorului, iar cdile ferate s& achite numai jumatate din valoarea autocamionului. O astfel de distinctie este contrara legii si nu are nici o ratiune. Comitentii, achitand pagubele, au drept de regres impotriva prepusilor (respectiv contra mostenitorilor acestora), prepusii fiind participanti la cauzarea intregului prejudiciu. 3) 1) Hotirrea este indicat supra la subsol nr 69 cu note 2) Trib, cog, Pitesti, nua mai comis oastfel de eroare, da a flosito motivare ampli cu ‘cae pronuntiti dociisi penale nf. 2084/54, (tutta nou, nr. 1/56, cu nota V. Papadopol) ‘DV. infra, lo ax. 34 cu privite Ia obligafia comitenyilor de a despgubi, 58 Este discutie daca in cadrul art. 1000 al. 1 C. civ, cazul fortuit poate constitui o aparare pentru a inlatura rispunderea pricinuita de faptul lucrului, Curtea de Casafie romand, in sectiuni unite, prin decizia nr. 48 din 21 octombrie 1943, a hotarat cd art. 1000 alin. 1 ageazii o regula de responsabilitate de sine stitatoare, deosebita de responsabilitatea cuprinsd in art, 998 - 999 C. civ. art. 1000 alin. | stabilind o prezumtie de culpa in contra aceluia care are sub paza sa juridicd un lucru neinsufletit, care produce altuia 0 dauna. Aceastt prezumfie nu poate fi rsturnati decat dovedind fie existenta unui caz fortuit sau de fort major’, fie culpa victimei sau a unei terte persoane, pentru care nu suntem finufi a raspunde. 1) Anterior acestei decizii, instantele noastre judecatoresti adoptasera un punct de vedere similar, insé cristalizarea probleme s-a produs la 21 octombrie 1943. Este de amintit c& in Franta, Curtea de Casatie, tot in sectiuni unite a pronunfat importanta deciziei din 13 februarie 1930, adoptand teoria urmat mai tarziu de Curtea de Casare roman’, precizind ca nu este nevoie ca lucrul sa fie actionat de mana omului ori si iba vreun viciu si o& prezumtia de responsabilitate stabilitd de lege nu poate fi inlturata decat prin proba unui caz fortuit sau de fortd majoré, ori a unei cauze strine care s nu-i fie imputabila autorului. 2) Mai tarziu, instanta noastra suprema a hotirdt cd numai forta ‘major’, faptul unei terfe persoane sau culpa grava a victimei iar tu si cazurile fortuite, justificd exonerarea de réspundere. 3) In ce priveste literatura juridicd, Tudor Popescu si Anca Petra consider’ ci prezumtia, prevazuti de art. 1000 alin, I cade si atunci cnd se dovedeste cazul fortuit. 4) PP andcctcle romfino, 1944, patea I, p, 105, eu nota I, RosettiBalanescu, 2) Dalloz P., 1930. 1. 57, cu nota G. Riperi-Mai_V. Louis Josserrand, Respon- tea din faptul automobilelor, in traducere de Eugen Petit, Pendocicle Romine ),1V.44; note GP Docan, Pand. Rom. 1930 II, §3. gi Al. Valtimarescu Pand. Rom. 1930, {1 148, '3)Col. civ, dee, 1304/64 (CD 1964, p. 123); v. si Trib. Supe. civ. dec, a. 885/76 (CD, L182). 4 Op. cit, p. 208 gi uri, i p. 239, 240, Se, Sorbineseu not la dec. Trib. Brasov, procizeazi la subsol nr69, 59 Francisc Deak socoteste ci nu se poate include cazul fortuit printre cauzele de exonerare. 1) Cat despre noi, ne aliturdm la pirerea acestui din urmé autor. {in ipoteza ciocnirii intre un automobil si o c&rufd, ori un auto- mobil cu o biciclet’, etc., art. 1000 alin. 1 C. civ. poate forma temejul de drept al actiunii in daune impotriva paznicului juridic al automobilului, deoarece intervine nofiunea de ,,forte elemen- tare“, care trebuiesc supravegheate de c&tre om, in spefi conducito~ nl oneal probatoriu, Sistemul probatori, insttuit de actualul C. pr. pen, prin art, 64 si urm., nu coincide cu acela consacrat de C. civ, si C. pr. elv. Existd intre ele unele diferente, care este bine sa fie examinate. : ‘Art. 64, precitat, exclude dintre mijloacele de proba brezumtile si indiciile (care figurau in C, pr. pen. anterior, in art. 182). fn materie civilé art. 1199 C. civ. autorizé prezumtile, care pot fi folosite atunci cand este admisibila si dovada cu martori. Or, cum faptele ilicite se probeaz de obicei cu martori, urmeazi ca in dovedirea acestor fapte prezumfiile au o foarte larga utilizare. {in al doilea rand, conform art. 78 si 80 C. pr. pen. orice persoani fie chiar sof sau ruda apropiata, poate fi ascultata ca martor in procesul penal (prin rude apropiate infelegéndu-se acelea enumerate de art. 149 C. pen.). Fac excepfie soful si rudele apropiate ale invinuitului saw inculpatului, mus ale celorlalte parti, care au facultatea de a accepta ori nu si depund ca martori, dupa libera lor apreciere, indiferent de atitudinea parjilor de proces. | in materie civilé, soful, fostul sof, rudele si afinii indicati in art. 189 C, pr. civ., nu pot in prineipiu sé fie martori, in afard dack partile, in mod expres sau tacit, sunt de acord ca soful, fostul sof, ruda ori afinul si presteze ca martor. Intr-o astfel de ipoteza, persoana respectiva are obligatia de a depune marturie, neavand 1) Op. cit p. 208, gi urm. Condit gi fund. raspunderii civ. pontru proud. cauzate de Iucrari, (RRD nr367 p, 2654 ur). 60 dreptul dea se abjine. Atat in materie civild, cat gi in materie penal sunt scutite de indatorirea de a fi martori, persoanele care sunt obligate de a nu divulga secretul de serviciu si secretul profesional (art. 191 pet. 1 si 2 C. pr. civ. art.79 C. pr. pen.). in plus, art. 191 pet. 3 C. pr. civ. dispenseazi de obligatia de a fi martor pe acela care prin raspunsurile sale s-ar expune pe el insusi sau pe o ruda ori un afin pana la gradul al treilea inclusiy, sau pe sotul ori pe fostul sau sot, la o pedeapsi penal sau la dispretul public. in fine, in procesul civil, reclamantul si pardtul nu pot s& presteze ca martori. in penal, persoana vatdmata poate fi ascultati ca martor, dac& nu este constituiti parte civila si nu participa in proces ca parte vatdmata (art. 82 c. pr. p.). Date fiind aceste deosebiri, se pune problema daca actiunea civila in fata instantei penale se dovedeste si se solutioneaza dupa regulile si principiile dreptului procesual penal, sau dupa acelea din legile civile. Daca am spune ci se aplica randuielile civile, aceasta ar insemna ci in acelasi proces exist doua feluri de reguli: unele pentru dovedirea actiunii penale si altele cu privire la actiunea civilé. S-ar putea raspunde la aceasta ci actiunea in despagubiri isi pastreaza natura sa, implicit modurile de dovedire si solutionare, indiferent daca este adusi in fata instanfelor civile sau ca accesoriu in procesul penal. Un punct critic poate fi, de pilda, acela c& actiunea civila ar fi posibil sa fie admisa de judecatorii civili, utilizénd procedeul prezumtiilor, dar c& ea ar trebui sa fie respinsi de instanta penal, care nu poate folosi prezumtiile. ‘Mergand mai departe ar fi cu putinfa, daca am aplica doud feluri de reguli, ca in procesul penal si se pronunfe achitarea, pentru motivul c& faptul nu este dovedit, sau cd inculpatul nu este autorul, dar totusi ca actliunea civilé adusi ca accesoriu in proces, si fie admisa, existind prezumtii si indicii in favoarea partii civile in aceasta dilema, inlelegem sa optim pentru aplicarea integrala a dispozitiilor si principiilor din dreptul procesual pe- 61 nal, Persoana care se constituie parte civila, inlelege si beneficieze de avantajele acestei cdi, dar nu poate in acelasi timp s& recurga i la alte randuieli, care i-ar fi mai favorabile. Nu este posibil a se fiuri o a treia lege, compusa din dispozitile si principiile cele mai avantajoase, din dowd sau mai multe legiuit 30. Instanta penal acorda despagubiri civile, in general la cererea persoanei vatimate, prin constituirea ca parte civil Cand ins& persoana vatdmata este o persoan’ lipsiti de capacitatea de exercifiu, oi cu aceasta capacitate restrans’, actiunea civild se pomeste gi se exercité din oficiu de instant, in baza rolului siu activ, pe de o parte, iar pe de alta procurorul, daca participa la proces, are obligatia de a sustine interesele civile ale acestora (art. 17 si 18 C. pr. pen.). Fata de cele de mai sus, se pune chestiunea autoritatii de lucru judecat a hotrarii pronuntate de instanta penalé, care a solutionat din oficiu sau la cererea procurorului, problema despagubirilor, {ira participarea gi citarea persoanei vatdmate; are sau nu autoritate de lucra judecat o astfel de hotirare, dac’ stabileste cA nu exist pagube, sau le acorda intr-un cuantum, pe care persoana vatimati il socoteste inferior celui real? ; Codul de procedura penal din anul 1936 nu continea nici 0 dispozitic in aceasta privinfa. Literatura juridicd a sesizat insa la- cuna, 1) Ulterior, prin modificarea din 30 aprilic 1949, la art. 7 din acel cod s-au adaugat trei alineate, conform cérora, in ipoteza cand instanfa penal s-a pronuntat din oficiu sau la cererea procurorului asupra despagubirilor, daca prejudiciul nu a fost complet reparat, cel pagubit pastreaza dreptul de a objine reparatia total pe calea unei actiuni civile. ‘Actualul cod de procedura penala, prin art. 20, alin. 2 dispune cA in ,cazurile in care actiunea civila a fost exercitata din oficiu, dacd se constatd din probe noi c4 paguba nua fost integral reparaté, {1D Veei Panturescu Vasilem Codi de Procedurd penala din 19 matic 1936 adnotat Imprimeria Vaedresti, Bucuresti 1940, p. 153. 62 diferenta poate fi cerutd pe calea unei actiuni la instanta civila Acest text de lege comporté mai multe observatii: a) trateaza numai despre ipoteza cand actiunea civila a fost exercitata din oficiu, nu si despre cazul cand procurorul a sustinut interesele persoanei vatémate, neconstituita parte civild; b) art. 20, al, 2 vorbeste despre hotararea, care nu contine repararea integrala a prejudiciului, cand se poate cere ,diferenfa, si despre situatia in care instanta penala ar fi hotarat ca nu exist nici paguba; c) spre deosebire de codul anterior de procedura penal, modificat, care nu punea nici 0 conditic, astizi art. 20 cere existanta unor probe noi, pe care persoana vatdmata trebuie sd se bazeze, pentru a putea si reclame in fata instantei civile Apreciind cd art. 20 al. 2 contine dispozitii de excepfie, suntem obligati si ajungem la concluzia ci ele trebuie si fie aplicate numai in cazurile pe care le reglementeaz in mod expres, nu si in alte ipoteze Dispozitiile art. 17 gi 18 Cod pr. pen. cu privire la exercitarea din oficiu a actiunii civile atunci cand persoana vatimata este 0 organizatie din cele prevazute de art. 145 Cod penal, considera c& nu mai sunt in concordant cu realititile economiei de piatd, astfel incat opiniem in sensul exercitirii acestei actiuni pe baza principiilor generale (cel pufin pana la o eventual modificare a dispozitiilor art. 145 Cod penal a carei necesitate este evident). Art. 17, 18 si 19 C. pr. pen. fac distinctie neta intre exercitarea actiunii civile din oficiu si sustinerea ei de catre procuror. Mai departe, art. 20 al. 2 trateaza despre dreptul persoanei vatimate dea sesiza instanta civild pentru completarea despiigubirilor, cfind actiunea civil a fost solutionati din oficiu. Astfel stand lucrurile, faja de textele clare ale legii, care analizeaz& dowd situafii, nu credem ca ipoteza exercitarii actiunii de catre procuror se include in ipoteza exercitirii actiunii civile din oficiu. Numai in acest mod, considerind ca exist doua reglementari, dam un sens logic dispozitiilor art. 20 alin. 2, care au un continut limitat numai la exercitarea actiunii civile din oficiu. 63 Codul de procedura penala din anu! 1936, modificat, permitea, dupa cum am vizut, accesul Ia instanta civila in ambele cazuri - cdind actiunea civilé a fost solutionatl din oficiu, ca si atunci cdind a fost susfinuta de catre procuror. Nou! legiuitor cunostea, desigur, dispozitiile art. 7 din vechiul Cod de pr. pen., dar totusi, prin art 20 al. 2, nu a refinut decat ipoteza exercitérii actiunii eivile din oficiu, omitand secunda ipotezé. in fine, literatura juridicd de azi, lund in discutie dispozitiile art. 20 al. 2, vorbeste numai despre solufionarea actiunii civile din oficiu, cénd exist posibilitatea de a se deschide calea unci actiuni ulterioare la instanta civild mu si despre cazul cfind procurorul a pus in migcare acitiunea civila. 1) ‘Art. 20 alin, 2 d& persoanei vatimate dreptul de a se adresa instanfei civile, cand judecitorii penali au luat in consideratie problema despigubirilor i le-au acordat mumai in parte, S-ar putea sustine c& nu era nevoie ca art, 20 al. 2 si reglementeze cazul cand instanfa penala nu a alocat dezdiuniri deoarece aceasta instant nu se preocupi de ipoteza cand faptele supuse judecdtii nu au produs pagube. Afirmatia, prezentatd in acest mod, nu este temeinicd si e suficient ca problema si se iveasca oricat de rar, pentru ca si merite atenfia noastra, $i lum un exemplu: intr-un proces, in care invinuirea are ca obiect infractiunea de supunere la rele tratamente (art. 267 c. p,), instanta penalé, discutand din oficiu, fiinded este obligata de art. 17 C. pr. penal, sau la cererea procurorului, chestiunea despigubirilor, declara ca acestea nu exist, ori ci nu sunt probe suficiente pentru a la acor- da. Daci judecatorii au decis in acest chip, hotarérea se poate modifica prin mijlocirea unor cai de atac extraordinare, dac& sunt indeplinite cerintele legii, dar mai simpla si mai practicd ar fi calea deschisd de art. 20 al. 2. DV. Dongoroz a, Explicai corte ale Codului de pe ponallromin Ed. Academic 1975, col. p. 77 Gr. Theodora gi Lucia Moldovan, op. cit. p. 90. "Nota: V. Dongoroz si ceili, exemindné art. 20 al. 2 rimit expres lan, 17 -p.p4 Gr. “Theodor si Lucia Moldovan subliniza cB vorba de exeretareasctiumiicivile din ofiiw 64, Nu este locul de a se aplica dispozitiile art. 20 alin. 1 C. pr. pen., fiinded potrivit acestui text de lege, atunci cand instanta penalé a lasat nesolutionata actiunea civila, persoana lezaté are dreptul de a recurge la instanta civilé, dar numai daci s-a constituit parte civila, Ori, in cele de mai sus, discutam cazul cind nua avut loc o astfel de constituire si actiunea civil s-a solultionat din oficiu sau la stéruinta procururului Asadar, sunt ipoteze cand judecdtorii penali pot decide din oficiu cd nu s-au produs daune si problema care se dezbate, este daca persoana vatamata poate uza de dispozifiile art. 20 alin. 2, problema la care credem cd legea ar fi trebuit s& raspunda afirmativ, Am vazut cd art. 20 alin. 2 deschide posibilitatea de a formula © actiune civila, numai dac& exist’ probe noi. Socotim c& probe noi sunt si acelea pe care judecatorii nu le-au cunoscut cu ocazia primului proces, desi ele existau. Dovezile acestea trebuie si conduca la constatarea ca hotirdrea instantei penale nu este temeini sub aspectul despagubirilor civile, acordate partial, cici altfel actiunea nu ar avea sens. Trebuie si retinem ca deosebit de important faptul cd, asa cum rezultd din texte, hotérdrea penali, care a rezolvat si actiunea civil’, are autoritate de lucru judecat fata de persoana vatimata cu privire la despagubiri, pana in ziua cénd este modificata pe calea actiunii civile in baza art. 20 alin, 2 i c& in lipsa unor probe noi, hotirdrea penala prezinta pentru totdeauna atributele lucrului judecat asupra dezdaundrilor (abstractie facdnd de existenta unor cdi extraordinare de atac) Privind astfel problema, ni se pare inexact din punct pe vedere juridic ca 0 hotirare, care rezolva interese materiale, si fie opozabila, in modul expus mai sus, persoanei care nu a participat la proces si nici nu a fost citaté, Asa fiind, suntem in drept si considerdm ca modificarea vechiului cod de procedura penaléi la _ 30aprilie 1949, a fost mai inspirata, cdnd pentru intentarea actiunii civile nu pretindea probe noi. {n definitiv, potrivit inovatiilor din anul 1949, persoana vatamati era in drept s& formuleze o actiune civild, intemeindu-se pe faptul c& nu s-a constituit parte civilé gi 65 problema despagubirilor a fost hotaraté in lipsa sa. Un astfel de sistem este, evident, preferabil sistemului instituit de art. 20 al. 2, care implicit consacra autoritatea de lucru judecat a unei hotarari date in absenfa persoanei interesate Problema devine si mai delicata; daca interpreténi in mod strict dispozitiile art. 20 al. 2 si conchidem ca acestea nu reglementeaza cazul cand instanfa penal a hotarat c4 nu exist daune, ca si ipoteza cénd cererea de despigubiri a fost sustinuta de procuror, cazuri in care accesul la instanfa civilé ar fi inadmisibil, deoarece este in mod implicit tigiduit de art. 20 al. 2. Daca ar fi astfel, atunci hotirdrea instanfei penale, in mod absolut categoric, este opozabila persoanei vatimate, cu autoritate de lucru judecat si singurele c&i de atac asupra despigubirilor ar fi numai revizuirea reglementata de art. 393-408 C. pr. pen. si recursul in anulare, ‘Autoritatea hotirarii penale poate fi inlituraté, decide legea, daca se adue probe noi in sprijinul actiunii civile ulterioare. Noi sustinem c&, in partea pe care o criticm, dispozitia art. 20 al. 2 constituie o inadvertenfa, c4 hotardrea care s-a pronuntat in lipsa parti, dar in dauna sa, nu poate avea autoritate de lucra judecat si aotiunea la instanta civilé mu ar trebui sé fie conditionati de producerea unor probe noi. Drept consecinfa, credem c4 in instanta civild ulterioara reclamantul ar putea arta, de pilda, c& judecdtorii legali au omis si ia in consideratie importante piese doveditoare de la dosar, Poate s8 demonstreze c& este necesara o expertiza, care si limureasca datele cauzei, poate s& sustin’ ci probele au fost gresit interpretate si apreciate, sensul lor fiind altul etc.; reclamantul se poate servi si de dovezi noi, dar nu este obligat Ja aceasta Parerea contrardi poate afirma cA si din cuprinsul art. 7 al. ultim din Codul anterior de Proc. penal rezulté necesitatea unor dovezi noi, din care si reias4 c& prejudiciul nu a fost integral reparat, cf argumentele noastre sunt in contradictie cu efectul ,erga omnes" al hotararii penale definitive si ca actiunea la instanta civilA poate avea loc numai in conditiile respectirii principiilor 66 de baza ale procedurii - necesitatea prezentitii de probe noi. Nu putem subscrie la aceste puncte de vedere, pentru urmatoarele motive: a) Art, 7 al, ultim din vechiul cod de pr. penalié nu punea nici oconditie si nu evoca nici pe departe obligatia de a se aduce dovezi noi. Ar fi vorba, deci, numai de un adaos din partea sustinitorilor parerii contrare. De altfel, nici nu se poate intelege cum putem si facem mai grea sarcina parti, in lipsa unei anumite dispozitii le- gale. Normal ar fi ca in orice ocazie sa usuram accesul partii la instantele judecdtoresti, pentru satisfacerea intereselor sale legi time, iar nu si facem mai dificil acest acces. b) Cele doud actiuni, penala si civil, reunite in acelasi proces, igi pastreazi totusi fiecare individualitatea ei si este guvernata de legile sale proprii. Hotirarea penala prezinti, este adevarat, efecte erga omnes, dar numai in ce priveste solutia data asupra actiunii penale, Acea hotirare nu poate ins modifica efectele previzute de legea civila referitor la solutia data actiunii in despagubiri si restituiri. Aceste efecte sunt, dup cum se stie, relative, numai inter partes. Conform dispozitilor art. 22 alin. 1 C. pr. pen., hotardrea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in faa instantei civile care judeca actiunea civila cu privire la existenta faptei, a persoanei care a sivarsit-o si a vinovatiei acesteia. Este efectul erga omnes al hotararii penale, care poate fi opusa ori- cirei persoane, referitor la cele trei puncte solufionate. Trebuie si refinem cA din insusi textul legii reiese c& hotardrea penal influenteaza judecata actiunii civile numai in ce priveste existenta faptei, persoana autorului si vinovatia acestuia, celelalte probleme solufionate de judecdtorii penali nu se impun in afara cadrului procesului penal, decat in virtutea unor dispozitii legale exprese, . Sau a unor certe principii de drept. Potrivit prevederilor art. 1201 C. civ., in materie civila ,este lucru judecat atunci cand a doua cerere in judecata are acclasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi 67 parfi...., Prin urmare, pentru ca si ne aflim in fata lucrului judecat, trebuie, printre alte condiii, s& existe doua cereri succesive. Or, in cazul art. 20 alin, 2 C. pr. pen., nu exista decat o singurd cerere, formulati pentru prima data de cdtre persoana vatdmaté, la instanta civila, nu exist o actiune precedent, solutionata definitiv, care si fie opusia cererii ulterioare. Pe Inga aceasta, este necesar si se mai verifice identitatea de parti, cf adica persoana care a figurat in primul proces, si stea si in cel de al doilea. Cu alte cuvinte, actualului reclamant sau pardt nu i se poate opune hotérdrea anterioar’, daca la judecata respectiva nu a figurat ca parte. Literatura respectiva, examindnd problema, a ajuns la conclzia clara c& autoritatea absolut nu este atasatd decat judecatii actiunii penale. Hotararile jurisdictiilor penale statuand asupra intereselor civile sunt simple hotarari civile, neavand decét o autoritate rela- tiva de lucru judecat, in conditiile Codului civil. 1) Tribunalul Ialomifa a hotarat cA atunci cénd inculpttul a fost condamnat si obligat partial la desp&gubiri, pentru furt prin efractie dintr-un magazin, gestionarul acestui magazin, care nu a participat la procesul penal, este in drept si probeze cd lipsa se daloreste in intregime inculpatului, nu numai in parte, dupi cum a hotirat instanta penal. 2) Tribunalul a tras toate concluziile din efectal relativ al judecdtit privind latura civila. O alta problema in legatura cu cele de mai sus, este aceea de a sti daca hotdrarea penal, in parte referitoare Ja cuantumul daunelor, este opozabili persoanei civilmente responsabile, care nua figurat in procesul penal si care este actionatd ulterior pe cale civil 1D Georges Vidat si Joseph Magnol, Cours de droit criminel. Droit penal general Procedure penale (Cur de étept criminal Drept penal general, Procedur& penalé). Ed. a 8a, Libtitia Rousccau, 1935, nr. 683 bis. p. 806; E, Glasson, A, Tissier si R. Morel, Traitetheoretique et pratique de procedure eivite. Tratat terete i practic de pr. ci.) Ea. 3a Sitcy, Pais, 1929, VII. p. 18. 2) Deeizia civ. 237/78 (RRD mx.2/79,p. 63). V. i infia ntS1 si subsol mr. 123. 68 Hotirarea objinutd impotriva prepusului (in cadrul procesului penal sau intr-un proces civil), prin care este obligat la despigubiri fata de persoana lezata, are, potrivit cu cele expuse, efecte rela- tive, Aga find, solufia obtinut contra inculpatului (prepusului) cu privire la despagubiri nu este opozabili persoanei civilmente responsabild. J) Dacd aceasta, in procesul civil intentat contra sa, tagaduieste pretentiile reclamantului, trebuie s4 se administreze dovezile necesare. Practica judiciara a decis ca achitarea inculpatului (paratului) cu privire la temeinicia actiunii civile, nu este opozabila responsabilului civilmente. 2) Precizim ca obligatia instantei penale de a dispune din oficiu restituirea lucrurilor (desfiinfarea totald sau partiala a unui inscris i restabilirea situafiei anterioare sivarsirii infractiunii) exist nu numai in cazurile prevazute de art. 17 C. pr. pen. ci in orice proces penal, chiar daca persoana vatimat nu s-a constituit parte civilé (art, 348 C. pr. pen. Mai V. art. 169, 170, 444 si 445 C. pr. pen.) c) Nu exist un principiu de baz al procesului penal, care ar impune aducerea de probe noi in cazul reglementat de art. 20 al. 2, contrar de ceea ce am vazut ci s-ar putea afirma. Astfel, in apel, in recurs, in contestatia in anulare prevazuta de art. 386 lit a, sic C. pr. pen., etc, nu se pretind dovezi noi. Nu credem, prin urmare, cf ar fi avand fiint& un principiu de baz, care si oblige la furnizarea de probe noi, principiu care de altfel nu este inscris in nici o dispozitie legal, nu reiese din nici un principiu de drept gi nu se intrevede de unde ar rezulta. 3) Incerednd sa restrangem dispozitiile art. 20 al. 2 sustinem ca persoana vatimati poate exercita calea de ataca apelului i recursului, ‘au poate interveni in faa instantei de casare la apelul sau 1) &, Glason, A. Tissier si R. Moral, op gi 100 cit; Vinoconzo Mauzini, Trattate di rita procesuale penale (Tratt de érept pracesual penal). Torino, 1981, Vol. Ip. 314, 315. 2) Trib. Supe, s, iv, de. nt. 639/1975 (RRD nr. 6/76 p. 44) si dec. nx, 711/ 1976 (CD. 1976, p.410); Ti Jud. Timis, dec. nr 32/77 (RRD nr. 2/78, . 46 cu nota DV, Midescu). 3) Prezenga reviziri in legistatia noasira, meniti $8 corecteze uncle cro de apt, nt infirma cele expuse in txt. Leguitrul sie eX 6 oper omeneasc8 mu poste si fc totdeasna perfect, daraccasta nu din vinajudcctorilor, cia unoreauze strane (deex, maror mincinosi 69 recursul declarat de inculpat ori partea civilmente responsabilé, desi nu a fost citata si nu a fost prezenta la instanga de fond, care, din oficiu sau Ia cererea procurorului, a hotarat asupra despa- gubirilor. Socotim cd nimic nu se opunc la introducerea unei astfel de cai ordinare de atac (in termen de 10 zile de la pronuntare) sau la formularea unei cereri de interventie, scopul acesteia fiind apararea despigubirilor acordate de prima instanté, Codul de procedura penal nu reglementeaza prin art. 15 al. 2 decat constituirea* ca parte civild intr-un anumit termen, dar nu interzice actele de protest ale persoanei vatimate contra hotérari tgiiduieste dreptul, in total sau in parte si nici pe acelea care tind la protectia despagubirilor acordate. Astfel de acte sunt perfeet admisibite, flinded, daci este adevarat cd persoana vatimaté nua figurat la instanfa de fond, in schimb ea a fost ca gi prezenta, din moment ce interesele sale au fost dezbatute si solutionate. Persoana ‘vatdmati, din diferite cauze, nu a fost parte la prima instanté, ins aceasti imprejurare mu o poate tine in permanenté in afara ciclului procesual, cata vreme exist inci posibilitatea de a-si spune cuvantul si de a-si apaira interesele. Este mai just, mai practic si util, si-i recunoastem dreptul de apel si recurs in condifiile de mai sus, decét s-o invitim la calea civila, prev. de art. 20 al. 2, cdind se pune sarcina, destul de grea, de a furniza probe noi. Exereitarea recursului poate avea loc numai in ce priveste sentinfele in privin{a crora partile au folosit calea apelului (art. 385/1 al. IV. c.p.p.)- jn drept, opinia noastra se poate intemeia pe dispozifiile art. 362 lit. fc.p.p., conform carora mai pot face apel si persoanele ale ciror interese legitime au fost vatdmate printr-o masurd sau printr- unact al instanfei. Ori, hotararea, care nu acorda despigubiri deloc, sau care le alocd numai in parte, este un act al instanfei, care aduce vatimari persoanci pagubite, indreptiita, ca atare, a se plinge prin apel. Este de la sine inteles, ca primirea gi dezbaterea unei astfel de cai de atac inchide drumul actiunii civile, prevazuta de art, 20 al. 2 C. pr. pen. 70 Fata de cele de mai sus, socotim cA se impune modificarea acestui text de lege, prin eliminarea condifiei unor probe noi, prin imilarea cazului cnd actiunea civila este solutionata din oficiu, cu acela cd cererea de despagubiri a fost sustinuta de procuror, si, in sfargit, prin tratarea identicd a situatiei cénd instanta penala aadmis in parte despagubirile civile, cu situafia cdnd a considerat c& nu existd drept la despagubiri. § 2 Optiunea pentru calea civila 31. Daca persoana vatamata a ales calea civila, procesul se desfigoara ca un litigiu civil obisnuit. Reclamantul va sesiza instanta competenta gi se vor observa toate regulile de procedura aplicabile inaintea instantlelor civile, printre care si acalea referitoare 1a taxa de timbru, la modurile de administrare a probelor etc Desi actiunea penala si actiunea civilé au cauze si scopuri diferite, si desi cursul lor ar trebui si fie independent, totusi, intrucat intervine o chestiune de ordine publica, exista anumite influente ale cauzei penale asupra cauzei civile a) Daca actiunea civila este intentati dupa darea definitive’ hotirari cu privire la actiunea penal, se pune chestiunea ce influent are hotarérea penal asupra procesului civil. Potrivit legii, hotararea penal obliga, in principiu, pe judecitorii civili. b) Cand actiunea pentru despagubiri si restituiri este pornita in fafa instantelor civile, judecata ei se suspenda pana cand instanfele sesizate se pronunfa relativ la actiunea penali, intentat mai inaintea sau in cursul actiunii civile. Acest principiu se exprima prin adagiul: le criminel tient le civil en etat. Scopul prezentei reguli, cuprinsa in art. 19 al. 2 C. p. pen., este evitarea influentei de fapt pe care o hotarare civilé ar putea si aiba asupra judecdtorilor penali, care sunt obligati si se pronunte dupa convingerea lor intima. 71 Suspendarea procesutui civil este subordonati urmatoarelor doa conditii: actiunea penal si fie pusa in miscare in fata organului de urmérire penal, sau intentata in fata instanlelor de judecata; actiunea penald si actiunea civild trebuie si se bazeze pe identitate de fapte si de cauz. Mai precis, procesul civil, aflat chiar in apel sau recurs, se suspenda ori de cate ori solutionarea ui ar atérna de solutia procesului penal, dac& acesta ar fi terminat printr-o hotarare definitiva. Insa, actiunea civila pentru despagubiri bazata pe art. 1000 al. 1 C. civ., nu se suspenda, cand judecatorii penali sunt sesizati spre exemplu cu infractiunea de distrugere cauzata de un automobilist; ea s-ar suspenda dacé ar fi intemeiaté pe art. 998-999 C. civil. Suspendarea durcaza pana la statuarea definitiva asupra actiunii penale de cdtre instantele de judecata. Regula din art. 19 al. 2 este de ordine publica; instanfele civile vor trebui prin umare si pronunte din oficiu suspendarea procesului (binein{eles pundind mai intdi chestiunea in discutia partilor). Socotim c& incheierea de suspendare se poate ataca cu apel, deoarece intrerupe cursul procesului Pentru chestiuni prealabile, v. infra sectiunea a V-a, subcap. VII. 72 CAPITOLUL V Stingerea actiunii civile 32. Actiunea civild, derivand dintr-o infractiune, se stinge ca oricare alta actiune de drept comun; prin judecata, plat, renuntare, tranzactie, ete. Cand partile au facut tranzactie si partea vatimata a primit suma de bani convenit, ea nu poate reveni in fafa instantei si si formuleze noi pretenti, in valorificarea aceleiasi pagube suferite. 1) Neindeplinirea obligatiei luate prin actul de tranzactie nu d& drept persoanei vatimate si revina ca parte civild in procesul pe- nal. 2) impicarea partilor cu privire la despagubiri poarti numai asupra daunelor cunoscute la data impacarii, nu si asupra celor descoperite ulterior si neprevizibile la data hotirarii, care a con- semnat tranzactia. 3) Achitarea sumei de bani pretinse de catre partea civilé, prin consemnarea ei la CEC, nu stinge actiunea civilA, fiindea partea civild poate oricdnd si mareasc& cuantumul pretentiilor sale. Prin urmare, partea civild, care poate fi si parte vatamat, nu poate fi scoasa din proces. Cand despagubirile au fost achitate de persoane netrimise in judecata inculpatul trebuie totusi si fie obligat integral la despagubiri. 4) 1) Trib. Supr:s. pen. dee. nx. $14/1969 (CD 1979 p. 395). 2) Pru valoiicarea taza se vor fos like de drept conn, de naar civil 53) Trib. judejoan Suceava, dec. civ. nr, 619/1970 (RRD nr, 6/1971, p. 129) ‘G Trib. Supe. sp. dec. nt. 784, 1980 (RRD ny. 2/81, p. 68). 73 © actiune civilé, intemeiata pe dispozitiile axt, 1000 al. 1 C. civ. nu poate fi solufionata de instanja in baza art. 1000 al. 2 C. civ, deoarece se incalca prevederile art. 130 al. 3 C. pr. civ. 5) Printre modurile de stingere a modului de actiune figureazi si prescriptia. Este de observat cd aceasta se mai poate intrerupe sau suspenda, pe langa modurile indicate de legea civila, prin urmatoa- rele imprejurari: a) cfnd partea vitimata s-a constituit parte civild, actele care intrerup si cauzele care suspend actiunea penal’, intrerup si suspenda totodata si actiunea civil ») cand actiunaa peniala este intentatl, faird ca actiunea civilé sé fie adusi in fata instantei penale pe cale accesorie, atunci dreptul la actiunea civilé se intrerupe si se suspenda dupa prevederile legii civile. in plus, dac& aceasta actiune este intentatd in fata instantelor civile, ea se mai suspenda, cand este cazul, prin aplicarea regulei le criminel tient la civil en etat. ermenul de prescriptie pentru dreptul la actiunea in Gespigubiri si restituiri este de 3 ani, care curge din ziua cind pagubitul a cunoscut sau trebuia si cunoased atat paguba, cat si pe acela care raspunde de ea (art. 3 si 8 din Decretul nr. 167/ 1958). 5) Trib. judetoan Bragov dee. ne. 1877/1978 (RRD nr. 8/1979, p. $7). 74 CAPITOLUL VI Contra cui se poate exercita actiunea civi 33. Actiunea in despagubiri si restituiri, prin constituirea ca parte civila, poate fi exercitatd impotriva tuturor persoanelor care sunt obligate de a repara prejudiciul cauzat prin infractiune. Vor fi supusi actiunii civile; a) autorii faptului, instigatorii si complicii; ») tdinuitorii si favorizatorii; ©) persoanale care dup’ dispozitiile C. civ., ale unor legi speciale, sau in virtutea unei convenfii, au obligatia de a dezduna pe victima de prejudiciul cauzat de catre aceia pentru care trebuie si rispunda: 4) mostenitorii tuturor acestor persoane. Sa examindm acum fiecare punct: Autorii faptului, instigatorii si complicii rispund de daunele cauzate. 1) Ei trebuie si despagubeasca, chiar dacd sunt minori, cu conditia de a fi lucrat cu discerndmant. 2) Acest discernmant trebuie dovedit, daci minorul are mai putin de 14 ani si este presupus, pand la proba contrara, cand el este in varsta de peste 14 ani (v. art. 25 al. 3 din Decretul nr. 32/1954), Totusi, potrivit normelor prevazute de art, | si 3 din Decretul nr. 31/1954, minorul 1) Persoana, cate prin fapia sa, a creat posbiltatea ca inculpatul si sivinscased © infiactiune, prin care a fost pigubit avutul public, mu poate fi ehematé in instanta penala pentru a fi obligata la despagubir, dac8 faptaacelci persoane a fost armnistiata in eursil lumii penale si accasta nu a fost tris tn judceats (Trib, Supr. pen. dee. nf. 3784 2, RRD nm. 5/73, p. 127). ¥. si Trib. Jud. Botosani, dec. pen. nr. 278/78. (RRD ne, 11/79, p. 69), 2) Minonil de 14 ani rspunde solidar cu pring lui penta despagubiri (TS. 8 pen. ‘dec. ne, 263/70, RRD nx. 9/70. p, 166) si dee. ne. 1522/78 (RRD nt 2179 p. 66). 75 lipsit de discemnmant va putea fi macar in parte obligat la repararea daunci, tinand seama de intinderea patrimoniului sau, de cele necesare traiului personal si de obligatiile pe care le are. 1) 2) 3) Relativ la interesul judiciar, se presupune o& este lipsit de discernimint, afard daca se face dovada c& el a actionat intr-un moment de luciditate. in general, orice persoana se poate apara in sensul cd atunci cfnd a comis fapta, era lipsita de discernamént, aducénd si dovada necesari, cu conditia insa ca starea de tulburarea mini si nu-i fie imputabila ca provenind din culpa sa, de exemplu prin betie. Chiar si nebunii, azi iresponsabili, sunt tinuti de daunele cauzate prin actele pe care le sivarsesc, daca exist o culpa la originea inconstientei lor, sau daca actele vatimatoare au fost comise in intervale de luciditate. Desi inculpatul este achitat pentru motivul c& se constata lipsa discernaméntului, instanta penala igi pastreaza totusi competenta daa se pronunta asupra daunelor, pe care trebuie si le plateascd persoana civilmente responsabild. Acesta este si unul dintre rosturile pentru care se instituie réspunderea pentru fapta altuia. CAnd inculpatul este declarat iresponsabil, instanta penala trebuie si solutioneze si actiunea civilé, mu si dea indrumarea la instanta civild. 4) Complicele va fi obligat solidar la despigubiri civile si la restituiri, indiferent daca a profitat sau nu de pe urma infractiunii.5) b) Tainuitori gi favorizatorii sunt culpabili din punet de vedere 1 Tei, Supe s, cv, dee. nx 175/72 (CD 1972, p. 11). 4 2 Y. Tendinte noi ate practici judiciare in legiturd cu fundamentarea raspopds cfr xia persone pte ds sera co Tse (RD nr. 2/1980, p28) _ 43) Ca privite la situtile cdnd eninorul are caltate de pate vittmats, parte civil ori caltae de invinuit sau inculpat v, Plenul Trib. Supr. dee, de indrumare nr. 6/1973 (CD me. 1973, p37) ‘9 Trib. jud. Arad, doe. pen, nt. 38V/19Q9 (RRD ne. 12/69 p. 181) V. gi Tei. jud Timi dee. pen. nr. 1202/1972 (RRD sn, 8/1973, p 169). '3) Tab. Supr, s. pen. dee. nr. 1240/69 (CD 1969 p. 399). 16 penal si in acelasi timp raspund si pe cale civila. 1) intrucat ei comit infractiune distinct de infractiunea principala, daunele care li se cer, trebuie sa izvorascd din faptul pe care I-au comis, in misura prejudiciului pe care I-au produs, pentru care raspund so- lidar tofi participantii la infractiune.2) ©) Conform art. 1000 al. 2-4 C. civ. tatal si mama dupa moartea barbatului, sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori, ce locuiesc cu dansii; stipanii si comitentii de prejudiciul cauzat de servitorii si prepusii lor in functiile ce li s-au incredintat; instituitorii gi artizanii, de prejudiciul cauzat de elevii si ucenicii lor, in tot timpul cat se gisesc sub supravegherea lor. in temeiul principiilor legistastici noastre care prevad printre altele, egalitatea intre barbat si femeie, socotim c& rispunderea civild in baza art. 1000 al. 2 incumb in principiu, simultan si solidar, ambilor parinfi. De asemenea, au o raspundere legal si persoanele care infiaza, ca si acelea cArora li s-a incredinfat un copil, ndscut in afara cAsdtoriei, conditia pentru a réspunde este ca parintele, sau celelalte persoane, sé fi avut obligatia legal de supraveghere a copilului, la momentul cand acesta a comis faptul ilicit, chiar daca ulterior copilul devine major, sau daca obligatia de supraveghere inceteaza. 3) Se discutd daca tutorul poate fi asimilat cu parintele gi ar trebui ca atare sd fie supus dispozitiilor art. 1000 al. 2 C, civ. Inclinim spre parerea negativa, pentru motivul ca dispozitiile acestui text de lege sunt de stricta interpretare. Tutorul poate fi ins chemat in judecata in baza art, 998-999 C, civ. Opiniem in sensul ca nofiunile de , servitor* si ,,stipan* pot fi eliminate din cuprinsul art, 1000 al. 2C. civ., expresiile ,comitent* si ,prepus cuprinzand toate 1) 0 raspundere civil exist, chiar dac8 nu © ear de urmérire penal (v. art 34 din Tegea nr 22/1968), 2) In caz de divortréspunde pirintele, ervia isa ineredinfat copilul sila cate acesta locuieste (TS. sp. dec. sn. 12465/78, RRD nr, 11/79, p. 53 cu nota Clara Caragea) 3) In caz de divor} (raspunde prince cdruia i sa Tneredinfat copilul gi la care acesta locuieste (TS, sp. dec, nt. 2465/78, (RRD nr, 11/79 p. 33 eu note Clata Caragea) V7 situatiile din textul respectiv. fin proces, pot exista mai multi civilmente responsabili, cu titluri diferite.) Legi speciale pot dispune c& gi alte persoane au calitatea de civilmente responsabile. Astfel, conform dispozitiilor art, 32 lit. 4 din Codul familiei, sofii raspund cu bunurile comune pentru repararea prejudiciului cauzat prin insusirea de cdtre unul din soti a unor bunuri proprietate publica, daca prin aceasta bunurile comune ale sotilor au sporit. : Cu alte cuvinte, soful fptuitorului va fi chemat in instant sprea rispunde cu bunurile comune dobandite in urma infractiunii O raspundere similar mai stabileste si Decretul nr. 21/1960, care prin art. 15 dispune c4 pentru repararea prejudiciilor cauzate avutului public prin infractiune sunt supuse urméririi si bunurile persoanelor care su gospodarit impreund cu infractorul, ori au avut raporturi stranse cu el, in masura in care s-a constatat judecd- toreste ct au tras foloase de pe urma infractiunii. Faptul unei persoane de a fi gospodirit impreund, ori de a fi avut raporturi stranse cu infractorul si de a fi tras foloase de pe ‘urma infractiunii, se poate stabili si in instanta penal, in fata careia acea persoana va fi chemat spre a rispunde civilmente, cu care ocazie se va determina misura in care trebuie si rispunda. 2) Faptul responsabilului civilmente este considerat sub aspectul ilicitului civil, iar bunurile la care se refer textul de lege pot fi att personale ct si bunuri comune.3) 7 In fine, calitatea de persoana civilmente responsabilé intr-un. eventual proces se poate lua, conform art. 10 din Legea nr. 22/ 1969, si pe cale conventionala, Este cazul obligatiei asumate de 1D TS. prin dec. or 4/1977, obligh la despSgubir pe profesor print cote de sors nares RRO WPT p 0), Deca big pe nt a edn teu culpa lr propric(éefieiene in cain inculpate an ad eur infctan coed cla spine civitmente in proces (T3& pen. des 360176), (CD 1976. p. 424) oy Te tarde eivimore responsibil: prove ear. 1000 C. civ penta eila civil tesponsbis x. Plemat Tb, Supe. de. de nn. 4/73 (CO 1973 p. 32, 78 Se un terf fata de o societate comercial’, regi autonoma de a se acoperi prejudiciul ce s-ar cauza de gestionar, fie integral, fie pentru o suma determinata. Garantia prevazuté de aceasta lege se constituie intuitu persoane: daci paguba nu a fost cauzati de gestionarul titular garantat, ci de un membru al familiei sale, care a efectuat in fapt acte de gestiune, cu incuviintarea unitatii pagubite, garantul nu poate fi tinut a raspunde de prejudiciul cauzat. 1) Legea nr. 22/1969 creaza prin art. 30 $i 34 0 serie de civilmente responsabili, principii care ar putea fi generalizate, indiferent de tipul de proprictate si titular. Societitile de asigurare datoreazi despagubiri in virtutea primelor platite,iar nu din cauza faptei ilicite care s-a comis ; deci nu poate avea calitatea de civilmente res- ponsabil. 2) Mandatarul pentru prestare de lucrari si servicii cétre populatie este presupusul unitatii, care !-a angajat ca mandatar. 3) In caz de angajament de a acoperi prejudiciul cauzat de inculpat, luat dupa comiterea infractiunii de cltre acesta, persoana care s-a angajat nu este responsabilé civilmente si angajamentul poate fi valorificat de partea civil numai conform art. 1662 si urm. C. civ. 4) Persoana juridica este réspunzaitoare de faptele ilicite sivarsite de organele ei in timpul exercitérii functiei lor, considerandu-se ca fapta proprie a persoanei juridice. Membrii care formeazi organele de conducere sunt si ei per sonal raspunzitori de daunele provocate de faptele lorilicite, fata de, persoana juridicd si fai de terti (art. 35 din Decretul nr. 31/1954). Chi sale, aceasta are locin solidar: Daca fapta iliciti a fost comis& de cltre un angajat, persoana juridica ia calitatea de comitent si va putea fi obligati 1)TS. in compunerea prev. de art, 39 al 2 si3 din L dee, nr 25/76 (CD 1976. p. 422). 27Trib. Supr. ep., dee. nx. 783/78 (C D 1978 p. 459) 3)TS. sp. doc. nt 1784 1978 (CD 1978, p. 478) 4) Trib. Supe. s. pen. dec. ne. 4818/1971 (CD 1971, p. 428), a pontri ong judecdtoresti, 79 in temeiul art, 1000 al. 3 C. civ Pretentia unei persoane juridice impotriva alteia similare, prin constituire de parte civild, se solutioneazi de instanfa penal. 1) Opiniem in sensul ca persoanele juridice de drept administrativ sunt raspunzatoare de faptele ilicite comise de organele lor si de persoanele in subordine, dup’ aceleasi criterii, ca si persoanele juridice de mai sus. 2) 3) Socotim ci mandatele convenional, ca si cel legal, raspund in baza art. 998 si 999 C. civ. de urmarire pagubitoare ale faptelor ilicite comise de mandatar in exercitarea actelor cu care a fost ineredintat. 34. Se admite, in general, cd reclamantul nu este finut si probeze culpa copilului, a elevului sau a ucenicului, ci e suficient sa fie intrunite celelalte conditii, pentru ca rispunderea parintilor, a institutorului si artizanului sa fie angajata. Controversa devine mai dificila, cdnd este vorba de prepusi, deoarece se discuta daca trebuie s& se fact dovada culpei lor. Dupa o parere, nu este necesar si se efectueze o astfel de proba. Con- form acestei teorii, reclamantul nu este finut si administreze nici © dovada cu privire la culpi, rispunderea comitentului producdn- du-se oarecum automat in baza art. 1000 al. 3 C. civ. dac& sunt {ntrunite celelalte elemente. Noi inclinam insé catre parerea opusti, cu toat& neconcordanfa ei cu aplicarea rispunderii parintilor, institutorului si artizanului. Daca prepusul este dat in judecata, el singur, apare ca evident cd trebuie s& se fact dovada culpei sale, pentru ca actiunea reclamantului s& triumfe. Imprejurarea ci in proces se mai adauga persoana civilmente responsabila, nu modifica problema in sensul c& nu ar fi necesara proba culpei TS. s, pon, dee. nr, 2304/77 (RRD nt. $178, p. 60). 2) M.RA. rispunde conform art 999 si 1000 al. 3 C. civ. de projudiciul cauzat de ‘un malta in timp ce igi satsface stagiul respectiv (TS col. vie. dec. nr, 168/68 citatk de Toan Mihuti si Alexandru Lesviodax Repertoriu de practicdjudiciar. (Ed. Stintifica, 1970 p. 403), 3) M.L nu rspunde pentru faptle sivargite de inculpat in pen, dee, nt. 3086/71, CD. 1971 p. 413), 80 tare de detentic (TS s. prepusului. fn plus, comitentul care plateste datoria, are drept la actiunea in regres impotriva prepusului, cu care ocazie se va discuta culpa acestuia, in sensul art. 998-999 C. civ. Asa find, nu se infelege de ce o daté nu trebuie, iar alta data trebuie sa se discute culpa prepusului. Din aceste motive, raspunderea comitentului nu poate fi angajata decat in ipoteza in care prepusul a savarsit un act culpabil, dovedit ca atare. 1) Mentionam, cu toate c& exist® gi © opinie contrara, ca elevii si ucenicii trebuie si fie minori, pentru ca institutorii $i artizanii sé raspunda pentru ci. Altfel art. 1000 al. 3 ar cuprinde o raspundere mai intinsi decat a parintilor, 1*) Art. 1000 al. 2-4 creazi o prezumfie de culpa in sarcina persoanei civilmente responsabila. Aceasti prezumfic poate fi combitutd prin proba contrara, cAnd este chestiunea de tat’ si mami, institutori si artizani, cdrora le este permis, cum spune art 1000 al. ultim C. civ, si faci dovada ca nu au putut impiedica faptul prejudiciabil. Din dispozitiile acestui text de lege s-a tras coneluzia c& prezumtia de culpa in ce priveste pe comitentii este absolut, juris et de jure, si deci nu poate fi combatutd. Fata de confinutul si ratiunea legii, socotim ca raspundrea comitengilor existi chiar daca ei sunt minor Potrivit dispozitiilor art. 1003 C. civ. rispunderea pentru delicte si quasi-delicte este solidard, cfind fapta se imputa mai multor persoane: autori, instigatori, complici, civilmente responsabili. 2) 1)T.5. Hunedoara prin d. civ. 1114/98, ctaté mai us, La nota subsol 55, firma 8 trcbuic 5 se fack davads culpei prepusuli , 1*) In acest sens. C. Sttescu, Dept civil, obligaile, p. 243, 244 2) Plenal Tb, Sup, decizia de indrumare ax 1/1987, care mai precizeazi ci cxistat ‘ispundere solder pent nitegprejuicil inte antri unor infactiun caifcate deri, ins care av produs parti vitdmate un prejudiciu unic (Iusiia Nous, n. 3/1957, p. 478), In legiturécu ultima problems v i supra decile de la subsot nr. 15 -Plenul TS. dee de fndrumare nr, 1/1960 (CD 1960, p. 11); TS. s.eiv. dee. ne. 349/1979 (CD 1979, P. 10s). D. Pagalege, Droptul de regres al organizapilor comerciale impottiva angajfilor vinovai de producerea unui prejudici etor (sia Nous, 361, p 419); A. Hilsenad, Tn logiturd cu raspunderea comitenilor pentru prejudicile cauzate de prepusit lo. Legatitatea populars, x. 2/1957, p. 152}; Raut Pewreseu. Cu pavire la partictlaritjite obligatitor ,in solidum,, (RRD nr, 12/1968, p. 83); Petre Anca, Confinatul rispunderilor delictule (RD nr, 8167. p. 52), 81 Raspunderea pentru faptul altuia este o institutie ereata de legiuitor in favoarea victimei faptului ilicit. Aceasta poate chema jn judecata fie pe fEptuitor, fie pe civilmente responsabilul, fie pe amandoi impreund pentru a fi obligati solidar Ia plata despagu- birilor gi la restituiri. Responsabilul care achita daunele, are drept de regres pe cale civiti impotriva acelora din cauza carora a platit, aflati in culpa, putand cere de la oricare, in baza ideii de subrogare, restituirea intregii sume. 1) Paratii in regres nu pot opune reclamantului prezumtia de culpa, instituita de art, 1000 C. civ., care a fosl creatd de legiuitor in beneficiul victimei faptului ilicit in raporturile sale cu persoana civilmente responabile. Pérafii pot invoca insd culpa proprie a persoanei responsabile, care, dacd se dovedeste poate duce la respingerea actiunii, sau la admiterea ei in parte. 2) Dintre cazurile de solidaritate, ne vom opri asupra solidaritatii dintre prepus si comitent. Dupa cum se stie, comitentii, potrivit prevederilor art. 1000 al. 3 C. civ., sunt responsabili de prejudiciul cauzat de prepusii lor, in functiile ce li s-au incredintat. Culpa lor se intemeiaza pe gresita alegere a prepusilor si pe faptul ci nu si-au indeplinit de loc, sau in masurd corespunzitoare, indatorirea de a conduce, supraveghea si controla activitatea acestora. ‘Am spus c& responsabilul civilmente este obligat in mod solidar cu prepusul pentru repararea daunei, rolul comitentului fiind de a garanta si asigura persoanci vatimate plata despagu- birilor, mai ales, c&, descori, prepusul nu posedii indestulitoare resurse materiale pentru a oferi dezdaunari terfei persoane. 3) Practica judiciara a creat o distincfic cu privire la intinderea rispunderii comitentilor, in sensu c& dac& la producerea prejudi- ciuluia contribuit alaturi de culpa angajatului, persoanei civilmen- 1) Plonul Trib. Supe. dee. de indrumare nt. 2/1960 (CD 1960, p. 11). V. aceast decizi cian gi fant | 2) Trib. Supe. Fe, Deak gi M. Popa, op. cit. p. 213-215. 3) 1. Anghel, Fr Deak si M. Popa, op. eit. p. 213-215. 82 te responsabile si culpa angajatului parti civile, inculpatul va fi obligat totdeauna la plata integrals a despagubirilor cuvenite a- celor care au suferit prejudiciul, ins comitentul inculpatului va rspunde partial de plata daunelor, daca inculpatul a avut o culpa comund impreund cu prepusul partii civile, in ac operand principiul culpei comune. J) Daca admitem ideea c& responsabilul civilmente, pentru a achita numai o parte din prejudiciul produs, se poate intemeia pe principiul culpei comune, aceasta inseamné ca in litigiu activeaza © rispundere integrala fat de partea civilé si alta, in favoarea comitentului, pentru reducerea daunei. Aceasta dualitate ne di de gindit, deoarece a) existind o solidaritate intre comitent si prepus pentru repara- rea pagubei, aceasti solidaritate se aplicd numai fn parte, dacd responsabilul civilmente este obligat a achita, de exemplu, jumatate din paguba. Considerdim ci o astfel de reducere nu este autorizata de art. 1000 al. 3, care, fard distinctie, declard cd sunt responsabili comitentii de prejudiciul cauzat de prepusii lor. Deci, din mo- ment ce prepusul a adus 0 anumita daund parti civile, asa cum a fost stabilita in sarcina lui, prejudiciul raméne constant si fata de responsabilul civilmente. Dupa cum o spune $i instanja supremé, inculpatul, desi are o culpa partiala, totusi prin jocul principiilor de drept (solidaritatea pentru tot prejudiciul), el urmeazi a achita in intregime despagubirile civile. Date fiind exact aceleasi principii de drept, trebuie si aplicdm un tratament juridic similar si responsabilului civilmente, iar nu sd inldturdm soldaritatea totala dintre el si pre- pusul su, inlocuind-o cu una mai redusa, b) Am aratat cA partea civilmente responsabilé are o functie de garantie si de asigurare pentru repararea prejudiciului cauzat partii civile. Aceasta garantie si asigurare sunt afectate prin sta situatie 1) TS, dee. de indrumare nr. 10/61 (C.D. 1961, p. 65) TS. s. pen. dec. nt. 639/75, (RRD nv. 6/76, p. 43), T, Jud. Timig, dee, pen. nt. 274/78 (RRD ar 8/1950, p. 41 cu nota critic Petre Anca). (C. Stétescu, Tratat de drept civil, p. 264) 83 interventia notiunii de culpa comun’, ceea ce implica diminuarea rispunderii comitentului si un grav inconvenient pentru interesele persoanci vatmate, Reducerea obligatiei responsabilului civil- mente inlatura intr-o apreciabia masura obligatia de garantie si asigurare, pe care se intemeiaza dispozitiile art. 1000 al. 3. c) Am ardtat ca raspunderea comitentului mai are o misiune: evita dificultatile derivind din aceea c& ffptagul este de foarte multe ori lipsit de posibilitafi mteriale Daca admitem intervenfia principiului culpei comune si reducerea obligatiei ce incumbi persoanei civilmente responsabile, atunci lucrurile se inverseazi oarecum: cel lipsit de resurse materiale, inculpatul va fi obligat a plati intregul prejudiciu, in timp ce persoana care posed mijloace mai importante, va plati ‘mai putin. ‘Aceasta inversare se produce in defavoarea parti civile, desi interesele ei, frecvent pagubite in mod intens, sunt, fara indoial, demne de toati atentia si de ocrotirea legala, Pentru considerentele de mai sus, socotim ci rispunderea material a comitentului trebuie sd fie totdeauna egala cu rispun- derea prepusului Tntroducerea in procesul penal a persoanei civilmente respon- sabile poate avea loc, potrivit art. 1G al. 1 C. pr. pen., la cerere sau din oficiu, fie in cursul urmiririi penale, fie in fata instantei de judecata pana la citirea actului de sesizare. Introducerea partii civilmente responsabile in procesul penal se poate face si dupa citirea acestui act, daca ea nu se opune la chemarea in instant. 1) ‘Am vizut c& atunci cand persoana vatimata este o persoand lipsita de capacitate de exercitiu, sau cu aceasta capacitate restrans&, persoana civilmente responsabila trebuie introdusa din oficiu in proces. 2) Omisiunea instantei de a cita in procesul pe- 1) TH. Supe. sp. dee, nt. 3160/1976 (CD 1976, p. 424) i dee. mt. 1375/1977 (RRD nr, 12/1977, p. $2). 2) V. si Trib. Sup sp, dee. ne 1152/1973 (CD 1973-46), 84 nal persoana responsabila civilmente, daca actiunea civild se exercita din oficiu, constituie o nulitate, ce duce la casarea hotararii. J) Persoana civilinente responsabila poate interveni in procesul penal pana la terminarea cercetirii judecdtoresti la prima instant luand procedura din stadiul in care se gasea in momentul interventiei (art, 16 al. 2 C, pt. pen.). Toate drepturile si garantiile acordate inculpatului pentru a exercita apararea, mijloacele de atac si orice alte dispozitii proce- durale, sunt comune si persoanei civilmente responsabile, in toate actele care au loc in urma chemi sau interventiei sale in proces, in ce priveste interesul civil si intrucat legea nu dispune altfel (v. art. 16 al. 3 c. pr. pen.) Practica judiciara — Comitentul care a despagubit pe victima accidentului provocat de prepusul siu, nu se poate constitui parte civila.2) _ — Trancactia intervenita intre inculpat gi partea civilé, pentru «fi opozabila parti civilmente responsabile, trebuie si fie pusd in discufia acesteia din urma, fata de care se vor administra eventuale dovezi. xX Intr-o incaierare dintre 5 inculpaii, tofiparticipantii sunt in culpa. Inculpatul, care cere despagubiri de la coinculpati, mu le poate obtine decat in parte, deoarece se ia in consideratie si culpa sa. 4) Persoana juridica, citata in proces ca parte civilmente responsa- bilé, nu poate fi obligata la despigubiri pentru o culpa in nume propriu. 5) Persoana civilmente responsabild este obligat& la repararea prejudiciului, nu numai cénd acesta a fost produs in exercitarea 1) Trib. Supe s.p. dee. ne. 2498/1976 (CD 1976, p. 427) 2) TS. col. militar dec. nt. 27/6R (CD 1968, p. 336), 3) TS. s. pen, dee. nr. 772/1976 (CD 1976, p. 410); Trib. Jud. Ti . . P40}: Trib. Jud. Timig, dee. pen, nr 506/75 (RRD nr. 12/75, p.48) i dee. pen nt. 32/77 (RRD nr. 2/78, cu nota DV. Mihdescu, viogat, Ti 1m! Satta de, po, nt 29278 (RD on 479 p45 nota Niclas Plesan 5) Trib. Supt s.p. dee. nr 1697/78 (CD 1978, p. 449), atributiilor prevazute in contractul de munca, ci si atunci cand unitatea respectivd a consimfit ca prepusul sdu sa execute o anumit’ activitate, in desfasurarea cdreia a comis fapta pagubitoare. 1) incaz de culpa a inculpatului si a victimei, despagubirile civile se acorda acesteia din urma, proportional cu culpa inculpatului, in aceeasi misura fiind obligatd si persoana civilmente respon- sabila. 2) — Chiar dacd conducatorul auto a efectuat cursa in mod abuziv, fara aprobarea comitentului, acesta rispunde totusi de pagubele cauzate de prepus. 3) — fn caz de asigurarea calatorilor pentru accident, persoana vvatimata primeste de la societatea de asigurare suma stipulati in con- tract, iar de la céréus diferenta pana la suma prima, se subroga in drepturile asiguratului si trebuie citata in proces ca parte civild. 4) 4) Actiunea civilé nu se stinge prin moartea persoanci care in momentul savargirii infractiunii era finuta de obligatia de a despagubi, Actiunea se poate intenta sau continud contra mostenitorilor celui obligat (v. art. 21 al. 1.C. pr. pen.). Cand sunt ‘mai multi mostenitori, datoria se imparte intre ei, in proportie cu partea lor succesoralé, raspunderea acestora find solidara. 5) ‘Cand ins invinuitul sau inculpatut decedeaza in cursul cerceta- rilor penale, mostenitorii s4i mu pot fi chemati in instanta penal, cinumai pe calea unei actiuni la instanta civild, chiar dac’ actiunea penal fusese pusd in miscare. 6) Solujia este, evident, acceasi, cand decesul s-a produs inainte de orice urmarire penala. Sub aspect civil, mostenitorii oricareia dintre parti pot sta in proces, numai dacd accept succesiunea. 1) Tri. Supe 8p. dee. nx. 2846/73(CD1973, p. 459). 2) Trib. Supe sp. dec. nr, 1332/1973 (CD 1973, p. 447) 3)TS. sp. dec. nr 2442/72 (CD 1972, p. 411) C. pt. Trib, Jud. Ilfow, dee. pon, nt 2181/77 (RRD a. 5/79, p. 29 eu nota Petre Anca) 14 Trib, Supr. sip. dec, nt. 25/1974, rezumatk de V. Papadopol fi M. Popovici, op. cit. p.133, '5) TS. s. civ, dee. nr 2050/1979 (RRO nr, 3/80, p. 68). 6 TS.s, pen-dee, nr 4142/72, roprodust de V. Papadopol si M. Popovici. op. cit p 17, TS. ap. dee. ne, 3059/1974 (RAD nt, 11/1975, p. 72) ; TS. s. civ. dee. nr, 2011/78 (RRD ae. 5779, p55) 86 CAPITOLUL VII Autoritatea lucrului judecat Sectiunea I NOTIUNI GENERALE 35. ,Lucrul judecat“ este esenta unei hotirari judecatoresti de condamnare, achitare sau incetare a procesului penal, care pune capat unui conflict de drept Situatia cand in cauza exist o hotirare care a transat definitiv si irevocabil o pretenfie cu caracter juridic se desemneazi spunandu-se ca exista ,,lucru judecat*. Lucrul judecat este caracterizarea specifica a unei stari de drept. Autoritatea lucrului judecat* este constituita din totalitatea efectelor pe care le are o hotarare judecdtoreasca. Accasti autoritate poate si derive dintr-o hotirare judecditoreasca definitiva i irevocabila sau dintr-o hotirdre inca supusi cAilor ordinare de atac. fn primul caz se mai spune ci hotirarea a dobandit putere de lucru judecat, iar al doilea caz, c& hotdrdrea are autoritnte de lucru judecat provizorie. Confinutul si intensitatea autorititii de lucru judecat variaza dupa natura hotirarii din care isvoriste. _a) Autoritatea de lucru judecat definitiva prezinti efectele cele mai complete si anume pe de o parte un efect pozitiv, dinamic, sau coercitiv, care consta in dreptul gi obligatia de a aduce la indeplinire dispozitiile hotérarii, cum este arestarea condamnatului sau internarea lui (aetic judecati), iar pe de alt& parte un efect negatiy, static, prohibitiv, care opreste reluarea totald sau partiala 87 a procesului asupra aceluiasi obiect (exception rei judicatae). ') Autoritatea de lucru judecat provizorie apare ca un conflict care a fost solutionat de o instanfa si care se gaseste, im urma xercitéri unei cai de aac, in fafa instantelor superioare, sé fie adus din nou in fafa primed instante, deoarece exista fata de aceastl autoritate de lucru judecat. Dar mai mult; dacd doua instante egale in grad, deopotriva competente, se gisese investite in aceeast cauza, ceca dintre ele care a fost sesizata mai in urm poate pur sisimplu sh refuze a judeca, intemeindu-se pe imprejurarea ci 0 identifica “urmnarire pentru acelasi fapt, este pe rol inaintea unei alte instante. Hotirarea nedefinitiva fixeaza irevocabil obiectul si partile din proces, fiindc& dup& principiile dreptului comun numai in fafa primei instanfe poate avea loc extinderea acfiunii penale san a procesului penal (art. 335-337 C. pr. pen.) eat si constituirea ca parte civilé si interventia persoanei civilmente responsabilé. “Antoritatea de lucru judecat definitiva nu trebuie confundata cu irevocabilitatea hotrarii, care este numai o conditie formala a acelei autoritati, Momentul cand 0 hotirare devine irevocabila, este aratat Geart. 416 sr417C. pr-pen.,astfel cum au fost modificate prin Legea nr, 45/1993. De asemenea, aceasta autoritate nu trebuie confundata cu executorietatea hotirarii fiindcd o hotarare poate in unele cazuri s& fie executati inainte dea dobandi autoritate definitiva, iar alteori o hotatare poate cipita autoritate de lucru judecat definitiva si tomust si nu fie executat, cum este in caz de condamnare condifionata. . “Autoritatea de lucru judecat rezulté din dispozitivul hotararii, jar din motivarea ci numai in masura in care poate forma suportul necesar al dispozitivului. 36, Autoritatea lucrului judecat deriva din functia organelor judecdtoresti, care este dea stabil o stare de drept in cazul eoncret jaadecat, pentru a nu se repeta Ia nesfarsit acelasi proves, Neces- tatea social de a asigura ordinca juridicd impune dect institufia autoritifii lucrului judecat. Pe King’ aceasta, hotirarile jdecato- resti sunt rezultatul unei cercerdri care prezinté toate garantiile de impartialitate in cdutarea adevarului. 88 Se impunc ca res judicata pron veritate habetur - lucrul judecat este presupus a reprezenta adevarul, Acest dicton putea sf fie valabil atat pentru dreptul roman, cAt si pentru dreptul statelor modeme care adauga cele mai largi posibilitati de investigatie si adevarul poate fi realmente stabilit. In consecintd, lucrul judecat nu mai este presupus a reprezenta adevarul, ci oglindeste chiar realitatea, Lucru judecat nu mai are la baz o prezumtie, ci reflect integral adevarul faptic si juridic, iar sistemul procedural de con- trol judiciar ofera asemenea garantii. Autoritatea lucrului judecat find un principiu de ordine publica este, sub aspectul siu negativ, mai mult decdt o exceptie, adic mijloc de fond acordat inculpa tului pentru a paraliza urmirirea indreptatd contra sa: este chiar 0 prohibitie pentru procuror de a intenta din now actiunea penal si 6 obligatie pentru judecatori dea tine seama din oficiu de existenta lucrului judecat. 37. in C. pr. pen., mai sunt prevazute o seamé de hotarari, care nu au legaturé cu fondul cauzei, dar care au autoritate de Iucru judecat asupra punctelor rezolvate. Astfel, hotarirea data intr-un conflict de competent se impune in fata instanfei de trimitere, cand faptele rman aceleasi (artr. 43 al. 9 C. pr. pen.), Incheierile de orice fel nu au autoritate in ce priveste latura penala a procesului, asa incat se poate reveni oricand asupra lor, sau se poate nesocoti rezultatul acelor incheieri, cdind au fost aduse la indeplinire, dacd nu este in concordanfa cu scopul procesului. in penal, nu exist, ca in civil, incheieri interlocuitorii, 38. intrucat hotirarile sunt opere omenesli, nu este exclus ca judecdtorii, din diferite cauze, s& se fi ingelat, céind au apreciat starile de fapt din care trebuie sa rezulte consecinte juridice. $tiind (gi trebuind sa stie) acest lucru, legiuitorul a pus la indeména celor interesafi calea de atac a revizuirii (art. 393-408 Cod pr. penal, cu modificdrile aduse prin Legea nr. 45/1993), Allte erori se pot corecta pe calea recursului in anulare (art. 409- 414! Cod pr. pen), iar erorile de drept igi pot gsi rezolvarea prin pronuntarca recursului in interesul legii, conform art. 414? Cod pr. pen. 89 39, in prezentul capitol ne vom ocupa in principal de autoritatea de hucru judecat, considerata sub aspectul stu negativ. fn sectiuni deosebite vom vorbi doepre influenta lucrului judecat inpenal, supra penalului; influenfa crab judecat in penal, asupra civilului; si influenfa lucrului judecat in civil, asuapra penalutui - la care vom aduga cateva elemente in legitura cu chestiunile preala~ bile, cu dreptul disciplinar si cu autoritatea hotirarilor strdine. Sectiunea a [I-a INEFLUENTA LUCRULUI JUDECATI iN PENAL ASUPRA PENALULUI 40. in aceasta situatie vom trata in primul rand despre rezolutiile si ordonantele procurorului, de clasare, de incetarea urmiirii penale si scoaterea de sub urmarire penal si in al doilea rind despre hotararile instantelor de judecata. § 1 Rezolutiile si actele procurorului 41. Actele procurorului, mai sus enunfate, emise potrivit dispozitiilor art. 11 pet. 1 art. 12 si 242-249 c. pr. pen., inchid procesul penal — ‘Acesta poate fi insé redeschis si urmarirea reluatd, daca ulte- rior se constati ci nu a existat in fapt cazul care a determinat incetarea urmiririi sau scoaterea de sub urmirire, sau c& a disparut imprejurarea pe care acestea se intemeiau, ; Redeschiderea urmiririi penale se dispune de catre procuror prin rezolutie sau ordonanti, dupi care procesu! igi urmeaza cursul séu obismuit (art. 270 si 273 C. pr. pen. - v. i art. 274 acelasi cod). 90 § 2 Hotirarile instantelor penale de judecata 42, Hotararile instantelor penale de judecaté, statuand fondul procesului au autoritate de lucru judecat. Ele capatd aceasta autoritate, ehiar cind sunt atinse de vreo nulitate, daca, nefiind atacate in termenele prevazute de lege, au devenit irevocabile, cu conditia ca nulitatea si nu afecteze competenta ratione materiae. Noul cod de procedura penal dispune cA autoritatea de lucru judecat impiedicd punerea in miscare gi exercitarea actiunii penale, chiar daca faptei definitiv judecate i s-ar da o alta incadrare juridica (art. 10 lit. j C. pr. pen.) intrucat judecdtorii penali sunt datori si priveasca faptul sub toate calificarile posibile. Non bis in idem. Prin urmare, acela care a fost achitat pentru tentativa, nu poate fi urmérit din now pentru infractiunea consumati - gi viceversa; persoana achitaté ca autor material, nu mai poate fi urmariti ca instigator sau complice la aceeasi infractiune - si viceversa; acela care a fost achitat pentru o infractiune de intentie, nu mai poate fi urmarit pentru acelasi fapt ca fiind comis din culpa sau in mod preterintentional. De asemenea, urmarirea actual nu este admisibilé, daca ¢ vorba de cantitate (de exemplu urmirire anterioari pentru furt simplu, iar astizi pentru furt calificat), sau daca faptul reclamat acum, era cuprins in faptul urmarit mai inainte. in rezumat, o nou urmirire este interzisd, cu toate cd faptele de baza, obiect al judecdtii, ar putea fi calificate in alt mod cu privire Ja till lor, la gradul sau la imprejurarile lor, din cauza elementelor existente dar ignorate in momentul primului proces, sau supra- venite dupa ce hotirarea a devenit irevocabila. Hotirdrea de incetare a procesului penal are autoritate de lucru judecat, afara daca, in mod eronat s-a decis prin hotérare ramasa definitiva, c& inculpatul era mort, caz in care actiunea poate fi din nou pus in migcare contra aceleiasi persoane si pentru acelasi fapt, daca infractiunea nu s-a stins prin vreo cauza legala. Hotirdrea de incetare a procesului penal pentru lipsa plangerii prealabile sau a autorizarii, nu impiedic o now urmérire, dacd o1 actiunca penala nu este stinsa. Acest fel de hotdrari, care nu ating fondul cauzei, nu pot cApata autoritate de Iucru judecat (v. art, 10 al, 2. pr. pen.). 43. O persoand achitata pentru motivall ca faptul sau material nu constituie o infractiune, nu mai poate fi urmariti pentru faptele similare pe care le-ar savarsi in urma achitarii, dar va putea fi urmarita, dacd achitarea a parvenit din lips de dovezi sau lips’ de intentie.Un inculpat condamnat pentru o infracfiune continuata sau continua succesiva ori pentru o infractiune de obicei, va putea fi condamnat din now pentru faptele de aceasi natura, de care s-ar face culpabil dupa prima condamnare; dar pedepsirea pentru 0 infractiune continua permanent este o piedicd la reiterarea urmaririi penale pentru aceeagi infractiune in materialitatea ei, cu toat persistenta stirii de fapt contrara dreptulu. © persoand judecaté pentru o infractiune colectiva prin natura ci, nu poate fi supus’ din nou judecatii pentru acelasi fapt (ultrajul prin ameninjati gi loviri este o infraotiune unica si deci nu poate face obiectul a doud urmariri), dar solutia nu mai este aceeasi pentru infractiunile aparent colective (0 persoand achitatd sau condamnata pentru loviri, va putea fi din nou urmarita pentru injurii si calomnii proferate cu aceasi ocazie si viceversa). Un inculpat achitat pentru o infractiune poate fi urmarit ca tiinuitor sau favorizator la aceeasi infractiune, afara dac& hotararea de achitare este motivata pe inexistenta faptului sau lips de dovezi indestuldtoare. Hotararea de achitare adusi pe baza unui text de lege, in caz de concurenta de texte, sau pe baza uneia din dispozitiile de lege violate, in caz de concurs ideal de infractiuni, are autoritate de lucru judecat, incét o urmarire ulterioard nu este admisibila. 44, Autoritatea de Iucru judecat nu vatama si nu profita persoanelor care nu au figurat in proces ca inculpati. in adevar, trebuie si rezervam pe de o parte drepturile de aparare ale acelora care nu au fost inca judecati, iar pe de altd parte drepturile acuzarit de a valorifica mijloacele necunoscute in timpul primului proces. Nu intereseazd madul de motivare a hot&rarii pronuntate anterior, 92 in rem sau in personam; urmirirea ulterioara este admisibila (v. infra, precizri). O hotarare de condamnare a unei persoane nu se opuna la darea in judecata a altei persoane pentru acelasi fapt. Ceea ce se va putea cere, este revizuirea pentru o eventuala contrarietate intre hot&rari Dar hotarirea de condamnare mu poate fi invocat cu autoritate de lucru judecat fati de persoana urmarité mai tarziu, chiar daca hotararea de condamnare ar fi constatat ci aceasta persoang a participat a comiterea faptei; probele vor trebui refficute si apreciate liber de judecatori, deoarece actualul inculpat nu a luat parte la prima judecati. Hotararea de achitare, care constatd inexistenta faptului, nu poate fi opusa de terfele persoane urmérite posterior care nu au participat la primal proces in calitate de inculpati. Numai hotararea de achitare motivata pe lips de incriminare, in sensul ca nu exist nici un text de lege aplicabil in cauzi, va putea fi invocatd cu succes, credem, de persoanele urmarite ulterior pentru acelasi fapt material, pentru care a intervenit achitarea; hotararea respectiva are efecte erga omnes. Hotirdirea de achitare intemeiata pe inexistenta faptului sau pe lipsa de probe suficiente, poate fi opusé, dupa pirerea noastra, de aceia care ar fi mai targiu umériti pentru téinuire sau favorizare, fiindcd aceste infractiuni presupun cu necesitate o alta intractiune, care prin ipotez4 a fost declaratd inexistent& eau nedovediti. Excepfia peremptorie trasi din autoritatea lucrutui judecat este de ordine publica; trebuie invocata din oficiu de cdtre judecatori si poate fi opus de inculpat in orice stare a procesului, Existenfa autoritafii de lucru judecat se poate constata in unele cazuri si pe cale de contestatie in anulare (art. 386 lit. dC. pr. pen., inculpatul a fost condamnat de dows ori pentru acecasi fapta). Lucrul judecat nu se poate dovedi eu martori Sectiunea a IIl-a INFLUENTA LUCRULUI JUDECAT IN PENAL ASUPRA CIVILULUL 45. inaceasta problemi, trebuie sa distingem din nou intre actele organelor de urmarire penala si hotirarile instantelor de judecata. § 1. Actele organelor de urmarire penal 45, Rezolutiile si ordonantele procurorului, de clasare, de incetarea urmiririi penale si scoatere de sub urmarire penala nu au nici o influent asupra actiunii civile. Persoana vatdmata se poate adresa instanfelor civile, potrivit dreptului comun in materi, pentru a cere repararea prejudiciului pe care 1-a suferit. ; Totusi se afirma ca ,,sesizarea instantei civile nu este posibila in cazurile de la lit. a si c art. 10 C. pr. pen. in contra persoanei fafa de care s-a dispus scoaterea de sub urmarire’, daci atunci cAnd organul de urmérire constata cd fapta nu exist sau nua fost comisi de invinuit sau de inculpat. 1) - Nu putem impartisi aceast’ parere, pentru urmatoarcle consideratii: a) Art. 245 si 249 C. pr. pen. araté c& procurorul, prin ordonanta de incetare a urmaririi penale sau de scoatere de sub urmarire, poate dispune mentinerea masurilor asiguratori privind reparatile civile, masuri care se vor considera desfiintate, dacd persoana vatmat mu introduce actiune in fata instantei civile in termen de 30 de zile de la comunicarea incetarii urmaririi penale, respectiv a scoaterii de sub urmarire. Aceste texte de lege nu disting intre 1). Dongoro, 5 Kahane, G. Antoni C, Bus, N, Hsu, R tio, op