LUCEAFARUL

-Mihai
Eminescu

POEZIE
ROMANTICA
INCADRAREA IN CONTEXT

Poemul Luceafarul a aparut in 1883 in Romania Juna din

Viena, fiind apoi reprodus in revista Convorbiri literare. Este
un poem romantic, o alegorie pe tema geniului, dar si o
meditatie asupra conditiei umane duale.

INCADRAREA INTR-O CATEGORIE

Acesta este romantic deoarece genurile si speciile se imbina

armonios, apar teme precum iubirea si cunoasterea, motive:
luceafarul, marea, castelul, iar in imaginarul poetic iubirea se
naste lent din starea de contemplatie si visare, in cadru
nocturn.

Poem filozofic

Problematica geniului este ilustrata prn prisma filozofiei lui

Schopenhauer, potrivit careia cunoasterea lumii este
accesibila numai omului superior, singurul capabil sa iasa din
sfera subiectivitatii, sa se depaseasca pe sine, inaltandu-se
in sfera obiectivului.

Apar idei profund filozofice: conditia nefericita a omului de

geniu intr-o lume meschina, incapabila sa-I inteleaga
idealurile, ideea genezei si stingerii Universului si ideea
timpului filozofic bivalent.
TEMA

Tema este problematica geniului in raport cu lumea,

cunoasterea si iubirea, substanta cheie a poemului, ilustrata
prin ideile specific eminesciene.

Timpul este individual "Trecu o zi, trecura trei/ Si iarasi

noaptea vine" dar si universal "Si cai de mii de ani treceau/
In tot atatea clipe"

Spatiul este planul uman-terestru si cel universal-cosmic

"Caci unde-ajunge nu-i hotar,/Nici ochi spre a cunoaste,/Si
vremea-ncearca in zadar/ Din goluri a se naste"

MOTIVE

Motive literare precum cel al ingerului si al demonului, ce

simbolizeaza chipuri sub care se arata Luceafarul, marind
tensiunea lirica a trairii emotiei erotice si cel al zborului
cosmic ce releva setea de iubire ca act al cunoasterii
absolute sunt prezente in text.

TITLUL

Titlul uneste doua mituri: unul romanesc (al stelei

calauzitoare) si altul grecesc, al lui Hyperion sugerand natura
duala a personajului de tip romantic.

INCIPITUL

Incipitul se afla sub semnul basmului: timpul este mitic iar

cadrul abstract este umanizat si descrie portretul fetei de
imparat redat prin superlativul absolut: o prea frumoasa fata
scoate in evidenta unicitatea terestra

TABLOUL I

Tabloul I este o poveste fantastica de dragoste, manifestata

intre doua fiinte apartinand unor lumi diferite ."Fereastra"
este singurul spatiu de comunicare intre cele doua lumi iar
oglina locul in care are loc intalnirea indragostitilor.

Chemarea Luceafarului de catre fata de imparat este

patetica, incarcata de dorinta si magie:"Cobori in jos luceafar
bland, / Alunecand pe-o raza, / Patrunde-n casa si in gand /
Si viata-mi lumineaza!" .

Fata ii cere sa sa devina muritor si sa coboare in lumea ei: Tu

te coboara pe pamant,/ Fii muritor ca mine el accepta ideea
pacatului originar din mitologia crestina si dezlegarea de
legile vesniciei: Da, ma voi naste din pacat/ Primind o alta
lege;/ Cu vecinicia sunt legat,/ Ci voi sa ma dezlege;

TABLOUL AL II-LEA

Tabloul al II-lea schiteaza idila dintre fata de imparat, numita

acum Catalina si pajul Catalin ce infatiseaza repeziciunea cu
care se stabileste legatura intre exponentii lumii terestre .

Portretul lui Catalin este in antiteza cu portretul

Luceafarului.Catalin devine intruchiparea teluricului, a
mediocritatii pamantene.

Superioritatea Luceafarului este constientizata de Catalina,

prin exprimarea propriei neputinte de a patrunde in lumea
ideilor inalte: In veci il voi iubi si-n veci/ Va ramanea
departe

TABLOUL AL III-LEA

Cel de-al treilea tablou incepe cu un pastel cosmic trimitere

la ideea filozofica a timpului si a spatiului universal si la
geneza Universului.

Demiurgul ii refuza lui Hyperion dorinta, prin exprimarea ideii

ca omul muritor nu-si poate determina propriul destin si se
bazeaza numai pe noroc, in antiteza cu omul de geniu,
singurul capabil de a indeplini idealuri inalte, care-l fac
nemuritor

TABLOUL AL IV-LEA

Ultimul tablou il infatiseaza pe Hyperion cum contempleaza

asupra jocului de dragoste dintre cei doi tineri indragostiti.

Eliberat de patima iubirii, Luceafarul se detaseaza de lumea

stramta si meschina, exprimandu-si dezamagirea fata de
incapacitatea acestei lumi de a-si depasi limitele: -Ce-ti pasa
tie, chip de lut/ Dac-oi fi eu sau altul?

OPINIE

In opinia mea, Luceafarul poate fi considerat o alegorie pe

tema romantica a locului geniului in lume, ceea ce inseamna
ca povestea, personajele si relatiile dintre ele sunt transpuse
intr-o suita de metafore, personificari si simboluri. Poemul
reprezinta o meditatie asupra destinului geniului in lume,
vazut ca o fiinta solitara si nefericita, opusa omului comun.

CONCLUZIE

Pentru ilustrarea conditiei omului de geniu in lume, poemul

Luceafarul sinteza a operei poetice eminesciene
armonizeaza teme si motive romantice, atitudini romantice,
elemente de imaginar poetic si procedee artistice cultivate
de scriitor, simboluri ale eternitatii si ale mortii, ale vietii si
temporalitatii.