(dinamica microgrupului familial,reteaua de suport social, concept de normalizare si
proiect de viata, etichetarea sociala in psihiatrie, dizabilitatile sociale si destatuarea in psihiatrie)
Microgrupul familial este un grup primar format dintr-un numar restrans de
persoane intre care exista relatii reciproce bine determinate cu un scop comun si un sistem de norme si valori acceptat de toti membrii sai. Are caracteristicile: a) afinitati, insusiri comune; b) interdependenta in scopuri si interese; c) actiuni comune pentru realizarea scopurilor comune; d) grad crescut de stabilitate care influenteaza evolutia grupului si dinamica sa.
Familia presupune relatii interpersonale directe, relatii afective stranse , solidaritate.
Din punct de vedere dinamic-structural, pot exista familii foarte numeroase in care relatiile parinti-copii sunt friabile, intre frati pot apare substitutii parentale Ele pot fi : familii relativ armonioase; familii incomplete/modificate => retele dizarmonice si patogene. Climatul familiei depinde de: membri; tipul de relatii; gradul de coeziune; statutul economic. Dinamica grupului familial este influentata de modificarile ce au loc in cadrul grupului: decese, despartiri, etc. Din punct de vedere psihiatric, exista urmatoarele tipuri de familii: familia patogena cu relatii dizarmonice si incarcatura patogenica importanta; fam antipatogena care reprezinta cea mai importanta entitate din reteaua de suport social.
Familia ocupa rol central in asistenta psihiatrica actuala atat din punct de vedere al rolului patogen (inducerea decompensarilor) cat si al sanatatii. De exemplu : in schizofrenie : in familiile cu potential patogen mama schizogena, hiperprotectiva sau rejectiva iar tatal: absent, autoritar; in familiile cu expresivitate emotionala crescuta recaderile sunt mai frecvente decat in familiile cu expresivitate emotionala scazuta;
1 cei cu hipersensibilitate se implica in viata bolnavului, devin sacaitori -> pacientul devine suprasaturat, suprasolicitat se accentueaza defectul, scade vointa (prin impunerea parerilor personale), prin anxietate induc neincredere si nesiguranta, uneori il critica, cer prea mult de la el, au aspiratii catre performante socio- profesionale ce cu reactivitate scazuta pot avea un comportament de subsolicitare, de indiferenta ceea ce poate duce la un fel de inchidere autista a pacientului. daca prezinta un interes temperat => influenta poate fi pozitiva ptr ca nu critica comportamentul bolnavului, nu are pretentii de la el, sunt tolerati.
Multi autori considera familia tinta desfasurarii interventiei psihosociale (psihoterapia
de grup)
Reteaua de suport social Psihopatologie clinica, M. Lazarescu
Reteaua sociala se refera la un complex de interrelatii si de legaturi intre un grup
definit de indivizi dintr-un sistem social , analizabile din perspectiva existentei unui individ considerat ca punct de ancorare al retelei. Se disting : o retea primara ( formata din persoanele cu care individul are contacte si legaturi regulate si directe, ce implica si un atasament afectiv ) formata din 25-40 de persoane rude , prieteni, vecini, colegi din care 6-10 se cunosc intim si au o legatura de durata; o retea secundara legaturi indirecte realizate prin intermedul retelei primare ; o retea tertiara care leaga membrii retelei secundare .
Reteaua de suport social se evidentiaza din interiorul retelei sociale primare si este formata din persoanele cu care individul intretine relatii continue si intime , cu care interactioneaza, care raspunde unor nevoi psihosociale proprii , care ii ofera sprijin afectiv si instrumental ( material). Ea trebuie evaluata atat cantitativ cat mai ales calitativ si raportat la nevoile individuale ale fiecarei persoane .
Functiile retelei de suport sociale :
suport instrumental ; suport psihologic afectiv ; Suportul instrumental consta in sprijinirea unui individ in rezolvarea unor probleme concrete , practice ; prin acordarea lui se rezolva o sarcina exterioara . Acest tip de suport este important pentru orice fel de bonav psihic fie ca este schizofren , depresiv sau are o tulburare de personalitate.
2 Suportul psihologic-afectiv este atat de extins , acopera o arie foarte larga de comportamente incat este dificil de conceptualizat ; el se refera la prezenta unui confident , la posibilitatea comunicarii, la sentimentul de apartenenta , de apreciere etc .
Atat unul cat si celalat tip de suport social se pot desfasura atat continuu cat si in situatii deosebite de criza. Nu intotdeauna aceleasi persoane intervin sau sunt solicitate in cele doua imprejurari , uneori este mai importanta familia , alteori prietenii sau colegii. In ambele imprejurari reteaua de suport sociale are atat un rol stimulativ ( intretinere si stimulare a existentei firesti ) cat si protectiv de tampon fata de stresori . Relatia complexa dintre reteaua de suport social , evenimentele de viata stresante si vulnerabilitatea persoanei este foarte importanta pentru psihopatologia clinica. Se considera ca o retea de suport social puternica este protectiva iar una slaba sau absenta vulnerabilizeaza persoana la evenimentele de viata stresante. Un alt aspect al retelei de suport social este legat de diferentele intre reteaua de suport reala si perspectiva persoanei asupra ei . Se considera ca opinia subiectiva a pacientului are o insemnatate deosebita De exemplu o supraevaluare a retelei de suport poate fi un factor motivational important fiindca reprezinta credintele sale in sprijinul pe care poate conta .
Reteaua de suport trebuie definita pentru fiecare persoana in parte in functie de
tipologia sa, de nevoile sale , de reprezentarile si credintele sale personale de relationare sociala . Reteaua de suport are un rol insemnat in aparitia bolilor psihice si in evolutia lor. Acest lucru poate fi folosit in practica, de exemplu : largirea retelei de suport a schizofrenilor prin actiuni medico-sociale terapie de familie, antrenament social prin participarea la activitati sociale , cluburi poate ameliora evolutia bolii si recaderile; in cazul depresivilor se pare ca ar fi utila psihoterapia de intretinere , psihoterapeutul contribuind la reteaua deficitara de suport pe care acesta o avea. In concluzie pentru orice suferind psihic imbunatatirea retelei de suport poate ameliora prognosticul dar in elaborarea planurilor de recuperare trebuie sa se tina seama de particularitatea bolii si a bolnavului.
Stigmatizarea Bolnavul psihic este stigmatizat atat prin autostigmatizare cat si prin stigmatizare publica. El sufera direct datorita dizabilitatilor, simptomatologiei dar si indirect datorita conceptiei gresite/ideilor preconcepute despre boala.
3 Aceste lucruri duc la scaderea calitatii vietii prin pierderea locului de munca si scaderea retelei sociale, ceea ce conduce la scaderea nivelului socio-economic (conditii nesatisfacatoare de locuit, alimentatie necorespunzatoare , sanatate deficitara) . (?) Autostigmatizarea este determinata de credinte negative despre sine/incompetenta, reactii emotionale negative cu stima de sine scazuta, eficacitate personala sau increderea in viitor scazute.
Stigmatizarea publica se manifesta prin :
credinte negative despre bolnavul psihic: periculozitate, incompetenta; reactii emotionale negative fata de bolnan : furie, frica; discriminare, marginalizare, izolare sociala (societatea il evita), izolare profesionala ; bolnavii psihici sunt mai stigmatizati decat cei somatici; de multe ori, bolile psihice sunt asociate cu toxicomaniile, prostitutia, criminalitatea.
Mijloace de combatere a stigmatizarii:
educatia populatiei prin programe nationale de informare corecta; stimularea contactelor cu bolnavii psihici prin programe de voluntariat de exemplu; proteste publice impotriva discriminarii pentru a atrage atentia publica asupra acestei probleme; legislatie impotriva discriminarii, programe comunitare de sprijin.
