REVENDICĂRILE PREOŢIMII
ÎN CADRUL CONGRESELOR EPARHIALE DIN ANUL 1917
Spre deosebire de celelalte provincii româneşti în-
străinate, mişcarea de renaştere naţională din Ba-
sarabia nu a cunoscut formele bine organizate şi
argumentate din punct de vedere teoretic, deoarece
acest teritoriu a avut specificul său, generat de poli-
tica promovată de Imperiul ţarist. Totuşi, smerenia
şi cucernicia, cultivat în mireni cu atâta ardoare de
preoţimea basarabeană, nu au fost o piedică pen-
tru înfiriparea spiritului naţional şi a cerinţelor cu
caracter religios. Încă în anii 1880-1890 unii elevi
din Seminarul Teologic din Chişinău, fiind atraşi de
mişcarea narodnicistă, au organizat o bibliotecă se-
cretă. După diferite arestări şi deportări, anul 1898
a fost unul benefic pentru seminarişti, deoarece
le-a deschis accesul la câteva universităţi din Im-
periul Rus. Această decizie a influenţat pozitiv pre-
gătirea viitorilor lideri politici basarabeni, care pu-
teau studia mai uşor istoria românilor şi literatura
română la Kiev, Odesa, Moscova sau Petersburg,
unde cărţile româneşti ajungeau mai uşor, decât la
Chişinău. Nucleul oamenilor politici ai Unirii din
anul 1918 s-a format pe băncile Universităţii din
Dorpat (azi Tartu, Estonia), unde au învăţat absol-
venţi ai Seminarului Teologic din Chişinău – Gh.
Ghicu, P. Grosu, Al. Groapă, Al. Oatul, N. Siminel,
V. Maho, N. Flarov. Ei s-au angajat să lupte îm-
potriva ţarismului, să contribuie la redeşteptarea
conştiinţei naţionale a românilor basarabeni, or-
ganizând un cor, care îşi începea reprezentaţiile cu
„Deşteaptă-te, române!”.
Evident, febra mişcărilor sociale treptat pătrunde
şi în spaţiul pruto-nistrean. Ca urmare, „după re-
voluţia rusească pentru Constituţie, în Basarabia
s-au ivit forţe româneşti; şi clerul s-a amestecat în
această neaşteptată mişcare, dând la iveală cărţi de
slujbă ori de cetire bisericească pe moldoveneşte şi
răspândind revista de predici „Luminătorul” (Iorga
1912, 175). Preotul P. Gheorghian considera, însă,
că perioada anilor 1900-1917 a fost timpul deca-
denţei în familiile boiereşti şi ale preoţilor, deoare-
ce erau puţine familii care nu ar fi vorbit limba rusă
(Gheorghian 1926). Din aceste considerente, afirma
el, în Basarabia până în anul 1905 se observă lipsă
Tyragetia, s.n., vol. III [XVIII], nr. 2, 2009, 253-259.
Silvia Scutaru
naţionalismului. O. Ghibu explica acest fenomen
prin mentalitatea românilor basarabeni, pentru
care autoritatea ţarului, a patriei şi a credinţei era
ceva sacru, fapt alimentat din plin şi de preoţime.
El considera că cel mai mult preoţimea a fost „ţa-
rificată”: „Ţarii erau atât de „mari”, atât de „buni”,
atât de munificenţi, încât întreceau orice imagina-
ţie pentru oamenii simpli, aşa că identificarea cu ei
era cel mai natural lucru” (Ghibu 1923, 14).
Anul 1917 a deschis calea „romantismului naţio-
nal”, după cum afirma Ştefan Ciobanu (Ciobanu
1993, 11). Ecourile acestor evenimente au găsit
Basarabia măcinată de război. Mii de români
basarabeni luptau, îndeplinidu-şi datoria fără a
protesta. Situaţia dezastruoasă de pe front, boli-
le, foamea şi suferinţele au marcat mentalitatea
lor, ei dorind terminarea războiului şi întoarcerea
acasă. Vestea despre revoluţia din februarie 1917
nu a produs agitaţie între moldoveni. Ideile naţio-
nale au ajuns aici mai târziu decât în alte zone ale
Rusiei, dar sub influenţa ştirilor, care veneau din
Rusia creşte nemulţumirea mai multor categorii
de oameni. Ţăranii, preoţii, învăţătorii, ostaşii,
cooperatorii au cerut, în cadrul diferitor întruniri
„ca Moldovenii să fie din nou stăpâni în ţara lor...”
(Cazacu 1928, 5).
Odată cu schimbările politice din Rusia, care au
avut un larg răsunet în întregul imperiu, preoţi-
mea basarabeană se organizează, pentru a-şi cere
drepturile. Pentru a putea real pretinde la obţine-
rea dreptului de a face slujbă în limba română, de
a se învăţa în limba maternă la sate, era nevoie de
un congres, unde se vor pune în discuţie aceste
probleme. Un rol important în activitatea clerului
basarabean l-a avut congresul extraordinar a pre-
oţimii şi mirenilor din eparhia Chişinăului, care
s-a întrunit între 19-25 aprilie 19171.
1
Ştefan Ciobanu spune că congresul a avut loc la 19-25 aprilie
1917, vezi nota 1, p. 96, în Unirea Basarabiei (Chişinău 1993);
M. Păcurariu indică data de 19-20 aprilie 1917, vezi Basara-
bia, pag. 104; C. Botoran şi M. Retegan ne indică data de 18-24
aprilie, vezi 1918. Făurirea României Mari, Vatra românească
(Bucureşti 1998), p. 41; G. Popa-Lisseanu ne vorbeşte despre
data de 19-22 aprilie 1917, vezi Basarabia privire istorică
(Bucureşti 1924), p. 31.
253
 II. Materiale şi cercetări
Presa periodică a timpului ne permite să facem
cunoştinţă cu condiţiile în care activau congre-
sele eparhiale, cu ordinea zilei, discursurile de-
putaţilor, documentele şi rezoluţiile adoptate. În
„Revista eparhială a Chişinăului” (Кишинёвские
Епархиальные Ведомости) au fost publicate
procesele-verbale ale congreselor eparhiale din
aprilie şi august 1917, iar materialele congresu-
lui din august 1917 au fost analizate în organul
de presă Голос бессарабской церкви. Revista
Luminătorul publica pentru cititorii săi artico-
le despre revendicările altor adunări, care aveau
tangenţă cu hotărârile congreselor eparhiale ale
clericilor din anul 1917. N. Popovschi, în lucrarea
„Istoria Bisericii din Basarabia în veacul al XIX-
lea sub ruşi” ne prezintă destul de detaliat acti-
vitatea congreselor eparhiale anterioare, din care
putem afla că de competenţa lor ţinea, în primul
rând, rezolvarea problemelor, privind viaţa bise-
ricească eparhială. Astfel congresele eparhiale,
treptat, încep să capete un rol hotărâtor în viaţa
bisericii, în pofida tendinţelor unor arhiepiscopi
(ÎPS Serafim) de a diminua importanţa lor. Auto-
rul subliniază că „chiar şi atunci când arhipăstorii
credeau de cuviinţă să respingă hotărârile luate
de congres, făceau aceasta cu multă precauţiune
motivându-şi foarte amănunţit părerea asupra
căreia insistau” (Popovschi 2000, 245).
Informaţii importante privind activitatea congre-
selor eparhiale din anul 1917 le găsim în studiul
lui B. Buzilă „Din istoria vieţii bisericeşti din Ba-
sarabia”, în care sunt prezentate rezoluţiile şi pro-
iectele de organizare a eparhiei Chişinăului după
revoluţia din februarie 1917, cerinţele cu caracter
naţional ale clerului basarabean.
Congresul eparhial „extraordinar”, din aprilie
1917, a fost o manifestare de proporţii a clerului
şi păstoriţilor basarabeni: „Din cele 34 de regiuni
duhovniceşti au participat câte 4 reprezentanţi ai
preoţimii, blagocinul, misionarul şi 2 deputaţi, un
staroste bisericesc şi un mirean din partea judeţu-
lui. Din oraşul Chişinău au luat parte toţi preoţii,
apoi câte trei mireni de la fiecare parohie şi câte
unul de la fiecare biserică de casă. De la Uniunea
pedagogică a şcolilor duhovniceşti au participat 6
reprezentanţi. În total 250 de deputaţi”2. Pe lângă
delegaţii clerului şi reprezentanţii mirenilor din
eparhie, au avut drept de vot reprezentanţii insti-
tuţiilor eparhiale, organizaţiilor obşteşti şi milita-
re, şi chiar reprezentanţii sectanţilor. Preşedinte
2
ANRM, F. 727, inv. 2, u.p. 1, f. 170.
254
al congresului a fost ales un laic – membrul jude-
cătoriei de ocol Petru Gurschi, cuvântarea căruia
s-a axat pe raportul Bisericii faţă de stat şi starea
materială a clerului. Oratorul a subliniat că nu se
doreşte despărţirea Bisericii de stat, ci „o unitate
trainică şi nedespărţită. În aşa contopire spiritua-
lă, Biserica nu poate fi o piedică statului” (Parho-
movici 1928, 72).
Vicepreşedinţi ai congresului au fost aleşi preo-
ţii Ioan Andronic şi Teodor Belodanov, secretari
– preoţii T. Bogos, I. Russul şi profesorul de se-
minar P. Lotoţchi, în prezidiu – preotul T. Ungu-
reanu, diaconul G. Radomschi, cântăreţii M. Fră-
ţiman, H. Dimitrov, M. Dumitrachi şi V. Lupanov
(Buzilă 1996, 82).
Comitetul provizoriu a Partidului Naţional Mol-
dovenesc s-a adresat preoţimii, cu prilejul adună-
rii clericilor, afirmând: „În trecut preoţimea mol-
dovenească nu a luptat cum ar fi trebuit pentru
drepturile norodului nostru, aşa cum au luptat,
de pildă, preoţimea din Transilvania, şi ei s-au
plecat la voia stăpânirii vechi, uitând norodul în
întuneric şi robie” (Комитетул 1917, 58). Comi-
tetul chema preoţimea să fie în fruntea poporu-
lui, să lucreze pentru naţionalizarea Bisericii, să
contribuie la introducerea limbii române în semi-
nare, iar slujbele să fie făcute în limba poporului:
„Preoţimea va avea să lucreze pentru naţionali-
zarea bisericii, aşa cum cere punctul 6 al progra-
mei partidului, adică ea, biserica moldovenească
să ajungă autonomă cu mitropolit moldovean în
frunte, în seminar să se înveţe învăţăturile în lim-
ba moldovenească şi în toate bisericile să se facă
slujbele în limba norodului” (Луминэторул 1917,
60). În adresare se mai spunea: „Să ne întoarcem
cu toţii la norodul nostru, să-l întărim, să-l aju-
tăm, să-l luminăm, pentru ca să nu ne osândească
cei de azi şi cei din viitor că l-am fi putut ridica,
dar n-am avut destulă dragoste pentru el” (Incu-
leţ 1994, 68).
La congres s-a discutat despre autonomia Basa-
rabiei, care urma să se realizeze, în viziunea de-
legaţilor, prin respectarea „unităţii şi integrităţii
Rusiei” (Чрезвычайное 1917, 61). Basarabia avea
să fie administrată de un Consiliu Suprem (Di-
vanul), membrii căruia erau aleşi de Adunarea
reprezentanţilor populari din toată Basarabia în
baza votului universal, egal, direct şi secret.
Clerul a cerut: „serviciul militar al ostaşilor ba-
sarabeni – în Basarabia, ... învăţarea istoriei Ba-
 S. Scutaru, Revendicările preoţimii în cadrul congreselor eparhiale din anul 1917
sarabiei, istoriei poporului moldovean, culturii,
literaturii, cântării naţionale moldoveneşti, care
devin obligatorii pentru elevii moldoveni, iar pen-
tru elevii altor naţiuni – la dorinţă...”3.
Preoţii s-au pronunţat pentru convocarea Sobo-
rului bisericesc din Rusia până la deschiderea
Adunării Constituante, pentru a elabora o strate-
gie cu privire la raporturile dintre Stat şi Biserică.
Preotul Gheorghe Dragancea s-a adresat deputa-
ţilor cu propunerea de „a se uni pentru a putea fi
cu adevărat indispensabili şi necesari poporului”
(Чрезвычайное 1917, 59). Preoţii şi mirenii au
cerut: „Să ne unim cu toţii sub un singur drapel pe
care este scris: Republică democratică cu cea mai
largă autonomie regională...” (Чрезвычайное
1917, 24). Congresul i-a rugat pe locuitorii Basa-
rabiei „să păstreze unirea duhului în legătura pă-
cii şi dragostei” (Inculeţ 1994, 69). Deputaţii au
condamnat orice ură naţională, religioasă sau de
clasă.
A fost aprobată comunicarea despre adminis-
trarea Bisericii în Basarabia autonomă, în care
se precizează: „Biserica ortodoxă din Basarabia
canonic se supune Bisericii Ortodoxe Ruse au-
tocefale” (Чрезвычайное 1917, 63). În acelaşi
timp, clerul cerea: „În fruntea Bisericii ortodoxe
din Basarabia trebuie să steie o faţă, care cunoaş-
te obiceiurile locale şi care ştie nu numai limba
rusă ci şi limba majorităţii populaţiei basarabene
– limba moldovenească”4.
Reprezentanţii jud. Soroca au vorbit despre ne-
cesitatea slujbelor în limba maternă, în satele
moldoveneşti, P. Halippa şi P. Gore au povestit
despre istoricul preoţimii în trecut şi rolul ei în
viitor, au expus programul Partidului Naţional
Moldovenesc în ce priveşte autonomia Basarabiei
şi naţionalizarea instituţiilor ei.
Congresul a aprobat raportul despre administra-
rea eparhială la nivel de parohie, circumscripţie şi
eparhie. Adunarea parohială urma să fie alcătuită
din bărbaţi şi femei trecuţi de vârsta de 21 de ani.
Adunarea alegea un Consiliu parohial pe trei ani
(câte un reprezentant la o sută de oameni), res-
ponsabil de alegerile preoţimii, de actele de bine-
facere, de orânduirea bisericească. Toţi preoţii şi
păstoriţii din circumscripţii alcătuiau Adunările
de circumscripţii, alese pe trei ani. Aceste adunări
3
ANRM, F. 727, inv. 2, u.p. 3, f. 5.
4
Arhivele Naţionale Bucureşti, Fondul personal Ion Pelivan,
Dosar 344, f. 2 (verso).
desemnau câte un preot, un cântăreţ, doi mireni
şi câte un reprezentant de la toate organizaţiile
de binefacere şi culturale la congresele eparhiale.
Organul executiv al congreselor eparhiale urma
să fie Consiliul eparhial, alcătuit din 24 de pre-
oţi şi mireni, ales pe trei ani, având trei secţiuni:
bisericească, de culturalizare şi de binefacere
(Чрезвычайное 1917, 69).
S-a discutat şi despre controversata problemă a
pământului, deoarece unii deputaţi (ofiţerul Ko-
lev) considerau inoportună deţinerea de către
preoţime a unor loturi de pământ, invocând moti-
vul că aceasta îi distrage pe preoţi de la cele sfinte.
Preşedintele congresului, Gurschi era de părerea
că: „Prelucrând pământul, preoţii au aceleaşi in-
terese cu ţăranii, deci mai uşor le pot pricepe ne-
voile şi duc o viaţă cu ei” (Кувынт молдовенеск
33). S-a hotărât ca pământul bisericesc să rămână
în mâinile preoţimii, până la Adunarea Înteme-
ietoare, iar dacă la această adunare se va hotărî
ca pământul bisericesc să fie împărţit ţăranilor,
atunci preoţimea va susţine această hotărâre cu
condiţia, când vor fi găsite mijloace a-i răsplăti
luarea pământului.
Deputaţii a hotărât reactivarea imediată a Comi-
tetului eparhial al tipografiei din fondatorii ei,
pentru a optimiza activitatea de culturalizare bi-
sericească, în conformitate cu hotărârile congre-
selor eparhiale din anii 1905 şi 1906. Preoţimea
a cerut ca Comitetul eparhial al tipografiei să facă
parte din Consiliul Frăţiei Naşterii lui Hristos şi
Consiliul misionar (Чрезвычайное 1917, 66)
Deputaţii au ales o comisie de redactare a unui ziar
în „limba moldovenească populară” având urmă-
toarea componenţă: preoţii C. Ursu, C. Popovici,
C. Parfeniev, A. Baltaga, F. Bogos, V. Gumă şi G.
Marinescu5. Comisia urma să redacteze şi broşuri
de propagandă în limba română „pentru lumina-
rea poporului” (Dăscălescu 1938, 12).
Un aspect distinctiv al congresului preoţimii a
fost faptul că aici „...s-a desfăşurat o acerbă con-
fruntare de idei între cei care se transformaseră
într-o „castă cu interese proprii şi legată strâns
de politica permanentă a ţarilor” şi cei care sus-
ţineau necesitatea propovăduirii ideii naţionale”
(Botoran, Retegan 1998, 41)
Ca urmare a hotărârii congresului, în aprilie
1917 este înfiinţat Comitetul executiv al eparhiei
5
ANRM, F. 727, inv. 2, u.p. 1, f. 171.
255
 II. Materiale şi cercetări
Chişinăului cu scopul de „a organiza viaţa bise-
ricească eparhială pe noi baze şi a controla in-
stituţiile eparhiale ”, având în componenţa sa 14
clerici şi mireni: preşedinte, profesorul de liceu
N. Popovschi, secretar, profesorul de seminar Al.
Ciulcov, vicepreşedinţi – Pavel Lotoţchi şi Teo-
dor Bogos, casier – preotul Ioan Ştiuca etc. (От
Кишинёвского 1917, 95).
Această reuniune a avut o semnificaţie deosebită,
deoarece a fost „...prima liberă adunare a preoţi-
mii şi mirenilor în Basarabia liberă”6. Ea a avut
susţinerea diferitor organizaţii obşteşti din Basa-
rabia. Aici s-au adoptat hotărâri importante de
ordin politic şi religios: raporturile cu guvernul
provizoriu, modul cârmuirii, necesitatea convo-
cării urgente a Soborului Înalt, organizarea pe
baze noi a poporatelor, problemele războiului etc.
Totuşi reuniunea a avut un aspect negativ şi anu-
me numărul mic al delegaţilor mireni.
Congresul eparhial extraordinar al clerului şi
mirenilor se încadra în şirul larg de întruniri ale
intelectualităţii, militarilor, ţărănimii din Basara-
bia, unde se discuta despre organizarea şi admi-
nistrarea provinciei în noile condiţii, de către un
parlament, introducerea limbii române în şcoli,
biserici, administraţie. Una din hotărârile adu-
nării ostaşilor moldoveni din Odesa din 8 apri-
lie 1917 se referea la biserică. „Viaţa bisericească
să fie şi ea întocmită aşa, ca să răspundă nevoi-
lor poporului. Fiind povăţuitoarea sufletească a
credincioşilor, biserica trebuie să vorbească în
limba lor: pentru moldoveni în limba moldove-
nească... Biserica Basarabiei să fie neatârnată în
ocârmuirea ei de Biserica rusească, păstrând cu
ea numai legăturile sufleteşti şi canonice. Ocâr-
muirea lăuntrică a bisericii basarabene să fie
democratică, pentru ca şi mirenii să aibă glas la
aşezarea vieţii bisericeşti. În fruntea bisericii să
fie un mitropolit moldovan, ales de preoţi şi de
mireni. Preoţii şi dascălii bisericilor să fie de ase-
menea aleşi de poporăni” (Ciobanu 1993, 93). La
15 mai, în casa eparhială din Chişinău, a avut loc
adunarea femeilor ortodoxe, unde a fost ales ca
preşedinte misionarul eparhial, preotul Teodosie
Chirca (Луминэторул 1917a). Adunarea a hotă-
rât înfiinţarea „unui comitet al femeilor pentru
apărarea legii pravoslavnice şi al clerului duhov-
nicesc”. (Луминэторул 1917a, 54). Delegaţii din
Lăpuşna, ţinutul Chişinău, sub preşedinţia lui D.
Ciugureanu (preşedintele comitetului de voloste),
6
ANRM, F. 727, inv. 2, u.p. 3, f. 4.
256
în cadrul adunării din 16 mai, au cerut: „Biseri-
ca noastră moldovenească din Basarabia să fie de
sine-stătătoare, arhiereii să fie moldoveni şi să fie
aleşi de popor şi preoţime. Preoţimea să fie alea-
să de mireni. În toate satele moldoveneşti slujba
dumnezeiască să fie în limba noastră părintească”
(Луминэторул 1917a, 63). Congresul învăţători-
lor, care şi-a desfăşurat lucrările în Sala Eparhială
din Chişinău, între 25-28 mai 1917, a optat pentru
alfabetul latin şi naţionalizarea procesului de în-
văţământ din Basarabia.
Tot în primăvara anului 1917, la Kiev, se formează
Rada Ucraineană, care avea intenţia de a îngloba
Basarabia, chiar dacă toate congresele din Basa-
rabia – al învăţătorilor, al preoţilor, al cooperaţi-
ei etc. pledau pentru autonomia ţinutului, în ca-
drul Rusiei. Aflând că Rada Ucraineană urma să
trimită la Petrograd o delegaţie specială pentru a
obţine aprobarea decisivă a Guvernului rus şi fi-
xarea hotarelor Ucrainei din 10 provincii, inclusiv
Basarabia, V. Cristi a convocat, la 20 iulie 1917, o
întrunire cu reprezentanţii a 20 de partide politi-
ce, organizaţii obşteşti şi organizaţii naţionale din
Basarabia, pentru a discuta problema dată (Cristi
1933, 205). Din partea preoţimii au fost prezenţi
preoţii C. Partenie şi Bogos. Părintele Partenie,
delegatul Comitetului executiv eparhial, a decla-
rat: „...la Congresul panrus al clerului şi mirenilor
din Moscova, unde Domnia sa a reprezentat Basa-
rabia, delegaţii Ucrainei au declarat dorinţa de a
primi cu iubire în inimă Basarabia în sânul mumei
Ucraina, dar, delegaţii Basarabiei au declarat în
mod categoric, că în Basarabia nici nu s-a ridicat
problema unirii Basarabiei cu Ucraina, că Basara-
bia şi Ucraina pretind la autonomie teritorială şi
au rugat delegaţii Ucrainei să transmită această
declaraţie Radei centrale” (Cristi 1933, 209)
Între 3-26 august 1917 este convocat încă un con-
gres eparhial al preoţilor şi mirenilor. De data
aceasta au fost prezenţi: 40 de mireni, trei dele-
gaţi ai organizaţiilor militare, şase din partea co-
mitetului de execuţie, 11 de la instituţiile eparhi-
ale, 14 de la comitetul executiv eparhial, 25 din
partea cântăreţilor, 29 din partea preoţilor (Par-
homovici 1929, 73). Preşedinte a fost ales Alexan-
dru Baltaga7.
7
A. Baltaga a fost preşedinte al congreselor eparhiale timp de
25 de ani. Gala Galaction îl numea patriarh al preoţilor basa-
rabeni. Ca membru al Sfatului Ţării, a votat înstrăinarea Basa-
rabiei de Rusia şi unirea ei cu România. La 31 august 1940 este
arestat de organele NKVD, deportat la Kazan, unde moare la
7 august 1941 (n. a.)
 S. Scutaru, Revendicările preoţimii în cadrul congreselor eparhiale din anul 1917
În primele patru zile de lucru, comisiile activau
ziua, iar seara aveau loc şedinţele plenare, unde
se discutau probleme generale, care nu vizau ne-
mijlocit activitatea comisiilor. Deputaţii au apro-
bat dreptul congresului de a verifica activitatea
Consistoriului duhovnicesc. Revizia avea caracter
informativ şi se axa pe munca membrilor eligibili
din Consistoriu şi trebuia să determine tipurile de
dosare, care puteau fi transmise în circumscripţii
în competenţa blagocinilor, cu scopul de a degre-
va activitatea Consistoriului.
În şedinţe s-a discutat problema directivelor, care
trebuie date delegaţilor basarabeni la Înaltul So-
bor din Rusia, pentru recunoaşterea şi întărirea
autonomiei Bisericii basarabene, ca mitropolie,
canonic supusă Bisericii ruse, hotărâre aprobată
de congresul extraordinar al clerului şi mirenilor
din luna aprilie 1917. Congresul a ales deputaţii la
soborul bisericesc din Rusia, care urma să-şi des-
făşoare activitatea la 16 august. Din partea pre-
oţilor a fost ales A. Vâlcov, din partea dascălilor
– D. Postoroncă, din partea mirenilor – domnii
Gurschi, Moţoc şi Fotescu (Parhomovici 1929,
73). Deputaţii au făcut cunoştinţă cu telegrama
preotului Ghepeţchi, deputat în fosta Duma im-
perială: „...Procurorul general va propune Sino-
dului să hotărască despre autonomia Bisericii din
Basarabia, chestiune care va trebui ridicată şi la
Soborul Înalt. După cuvintele Procurorului, auto-
nomia Bisericii poate fi câştigată mai uşor, când
va exista autonomie civilă (politică). Până când
nu e gata proiectul organizării politice-toate pre-
tenţiile vor fi numai vorbe... Raportul pentru So-
borul înalt cere materiale locale. Deci îngrijiţi cu
materiale istorice pe aleşii Dumneavoastră la So-
bor...”8. Congresul a împuternicit mandatarii săi
să ceară autonomia bisericească în baza doleanţe-
lor stabilite de congresul din 19-25 aprilie 1917:
„1)Biserica Pravoslavnică din Basarabia, din punct
de vedere canonic, se supune Bisericii autocefale
pravoslavnice ruse.
3) În fruntea Bisericii Pravoslavnice din Basara-
bia trebuie să fie o persoană, care cunoaşte spe-
cificul poporului băştinaş, să ştie limba rusă şi
limba majorităţii populaţie din Basarabia – mol-
dovenilor [...].
7) Studierea limbii moldoveneşti, istoriei Basara-
biei, literaturii, culturii, geografiei, studierea cân-
tului naţional-moldovenesc, a cântului bisericesc
8
ANRM, F. 727, inv. 2, u.p. 56, f. 8.
moldovenesc – devin obiecte obligatorii în toate
şcolile eparhiale-bisericeşti [...].
8) Studierea limbii, cântului, istoriei şi literaturii
altor etnii conlocuitoare din Basarabia – ucrai-
neni, bulgari, găgăuzi – în şcolile parohiale, din
mediul acestor etnii – este obligatorie [...].
10) În toate parohiile cu populaţie exclusiv mol-
dovenească, serviciul divin se va face în limba
„moldovenească” (Журналы 1917, 24).
O serie de prevederi din regulamentul privind ad-
ministrarea Bisericii ortodoxe din Basarabia au-
tonomă, adoptat de congresul clericilor şi mireni-
lor din 19-25 aprilie 1917, au fost omise, deoare-
ce, după părerea deputaţilor, reflectau probleme
locale cu caracter temporar. Congresul a propus
următoarele trei puncte: „a) Predarea religiei
în Basarabia autonomă este obligatorie în toate
şcolile; b) instituţiile bisericeşti de învăţământ
rămân sub jurisdicţia bisericii; c) sub jurisdicţia
bisericii rămân şi şcolile eparhiale – bisericeşti”
(Журналы 1917, 24)
ÎPS Anastasie, prin rezoluţia nr. 3161 din 19 sep-
tembrie 1917, şi-a expus poziţia cu privire la ho-
tărârile congresului: „Asupra introducerii la So-
borul Înalt al proiectului de organizare în viitor
a Bisericii basarabene pe bazele arătate în jurna-
lul preoţilor, nimic nu contrazic, dar îmi păstrez
dreptul de a face la el adaosurile şi observaţiunile
necesare la discutarea lui în şedinţa Soborului9.
Menţionăm faptul că congresul a optat pentru vot
de încredere Arhiepiscopului Anastasie, deşi, con-
form hotărârii congresului, înalta faţă bisericeas-
că trebuia să cunoască şi „limba moldovenească”.
Congresul a hotărât introducerea limbii „moldo-
veneşti”, începând cu anul de studii 1917-1918 în
şcoala eparhială de fete şi în şcolile eparhiale de
băieţi din Chişinău, Edineţ şi Ismail (Журналы
1917, 249). Este interesant faptul că deputaţii au
recunoscut necesitatea introducerii grafiei latine,
în procesul de învăţare a limbii „moldoveneşti”,
în toate şcolile bisericeşti. Congresul a apreciat
şi activitatea Societăţii istorico-arheologice şi a
aprobat alocarea sumei de 5180 ruble pentru ti-
părirea volumelor X şi XI ale „Revistei Societăţii
istorico-arheologice bisericeşti din Basarabia”
(Журналы 1917, 36). Preoţimea i-a primit în rân-
durile deputaţilor Congresului pe delegaţii orga-
nizaţiei moldoveneşti a militarilor din garnizoana
Odesa, subliniind faptul că aceştia reprezintă şai-
9
ANRM, F. 727, inv. 2, u.p. 3, f. 11.
257
 II. Materiale şi cercetări

zeci de mii de moldoveni, care-şi satisfac serviciul
militar şi nu au avut posibilitatea de a alege de-
putaţi la congresul actual, dar cărora nu le sunt
străine interesele Bisericii. Congresul a hotărât să
accepte participarea la lucrările congresului, cu
drept de vot, următorilor reprezentanţi: preoţii C.
Parfeniev, V. Gafenco, D. Capcelea, A. Cozac şi O.
Cefranov. Aceleaşi drepturi le-a primit şi preşe-
dintele Comitetului executiv local Gheoghe Pân-
tea (Журналы 1917, 9).
Congresul a hotărât să numească doi misionari,
pentru a lupta cu sectanţii raţionalişti, mistici şi
rascolnici şi unul, care îşi va exercita activitatea
printre inochentişti. Deputaţii i-au ales în aces-
te funcţii pe protoiereii T. Chirică, I. Andronic şi
pe A. Scvoznicov, care urmau a fi remuneraţi cu
salariul anual de 3600 de ruble (Журналы 1917,
293). Deputaţii au mai ales patru membri ai Con-
sistoriului şi şase membri (doi preoţi, un cântăreţ,
trei mireni) ai Consiliului eparhial bisericesc.
La congres s-au discutat dările de seamă ale unor
instituţii, care până acum nu erau în competenţa
congresului eparhial. Este vorba de Consistoriul
duhovnicesc, Comitetul clerical cu toate institu-
ţiile sale, Epitropia eparhială, Consiliul Misionar,
Frăţia Naşterii lui Hristos etc.
Deputaţii au adoptat proiectul reorganizării ad-
ministrative a instituţiilor economice eparhiale,
care urmau să fie conduse de preoţi fără parohii,
diaconi, cântăreţi şi mireni, care nu aveau alte
funcţii. Au fost stabilite unităţile economice epar-
hiale: fabrica de lumânări, magazinul de obiecte
de cult, tipografia eparhială, casa emeritală, alte
clădiri şi averi, care aduceau venit, banca eparhi-
ală, casa de ajutor reciproc şi vinificaţia.
Congresul a hotărât editarea revistei bisericeşti
eparhiale cu titlul Голос бессарабской церкви,
pe paginile căreia se vor publica articole cu carac-
ter general şi local şi nu se vor accepta articole „în-
dreptate împotriva unei clase sociale” (Журналы
1917, 207).
În timpul lucrărilor congresului, preoţii au fost şo-
caţi de moartea tragică a protoiereului D. Baltaga,
deputat la congresul eparhial. El a fost ucis de un
grup de criminali, în casa lui proprie, în timpul
unui jaf. Deputaţii l-au petrecut în ultimul drum pe
cel ce a fost 47 de ani blagocin de circumscripţie.
Doleanţele şi argumentele preoţilor basarabeni,
trimişi la lucrările Soborului au avut rezultatele
scontate. La 15 august 1917 Soborul local al Rusi-
ei, a ridicat „arhiepiscopia Chişinăului şi Hotinu-
lui la rangul de mitropolie a Basarabiei” (Pădura-
ru 1937, 95).
Congresele eparhiale din anul 1917 sunt o dovadă
convingătoare că revendicările naţionale, promo-
vate de Partidul Naţional Moldovenesc, au fost
sprijinite, deopotrivă cu alte categorii sociale şi
profesionale şi de către clerul basarabean. Preoţi-
mea s-a pronunţat pentru autodeterminarea poli-
tică şi administrativă a Basarabiei, formulând, în
acelaşi timp, cerinţe cu caracter special, pur bise-
ricesc. Astfel, congresele eparhiale din anul 1917
au adoptat hotărâri de importanţă majoră pentru
evoluţia ulterioară a vieţii bisericeşti eparhiale.
Pentru prima dată, în cadrul congreselor, preoţii
şi mirenii au colaborat împreună la soluţionarea
problemelor din eparhie. Clerul a abordat proble-
ma relaţiilor dintre Biserică şi stat, cerând auto-
nomie, susţinând astfel doleanţele de moment ale
întregii societăţi basarabene. Preoţimea a pledat
pentru ca limba română să ocupe un loc firesc în
viaţa creştinilor basarabeni, manifestând astfel
civism şi capacitatea de a înţelege problemele Ba-
sarabiei.

Bibliografie

Botoran, Retegan 1998: C. Botoran, M. Retegan, 1918. Făurirea României Mari (Bucureşti 1998).
Buzilă 1996: B. Buzilă, Din istoria vieţii bisericeşti din Basarabia (Bucureşti-Chişinău 1996).
Cazacu 1928: P. Cazacu, Zece ani de la unire. Moldova dintre Prut şi Nistru 1918-1928 (Bucureşti 1928).
Ciobanu 1993: Şt. Ciobanu, Unirea Basarabiei (Chişinău 1993).
Cristi 1933: V. Cristi, O pagină inedită din istoria Basarabiei. Viaţa Basarabiei 4-5, 1933, 203-216.
Dăscălescu 1938: H. Dăscălescu, Revoluţia de la 1917. In: Basarbia. Lupta moldovenilor pentru limba, şcoala şi
cultura naţională, extras din omagiu lui Constantin Kiriţescu (Chişinău 1938).
Gheorghian 1926: P. Gheorghian, Fapte şi amintiri. România nouă 86, 1926.
Ghibu 1923: O. Ghibu, Călătorind prin Basarabia (Chişinău 1923).
Inculeţ I1994: I. Inculeţ, O revoluţia trăită (Chişinău 1994).

258
 S. Scutaru, Revendicările preoţimii în cadrul congreselor eparhiale din anul 1917

Iorga 1912: N. Iorga, Basarabia noastră. Scrisă după o sută de ani de la răpirea de către ruşi (Vălenii-de-Munte
1912).
Păduraru 1937: T. Păduraru, Însemnări din timpul Unirii. Oameni şi evenimente. Viaţa Basarabiei 5-6, an. VI,
1937, 85-99.
Parhomovici 1929: I. Parhomovici, Scurtă schiţă istorică despre arhipăstorii Chişinăului şi Hotinului din timpul
cel mai recent: 1914-1917: Arhiepiscopul Platon şi Arhiepiscopul Anastasie. Revista Societăţii Istorico-Arheolo-
gice Bisericeşti din Chişinău XIX, 1929, 1-125.
Popovschi 2000: N. Popovschi, Istoria Bisericii din Basarabia în veacul al XIX-lea sub ruşi (Chişinău 2000).
Журналы 1917: Журналы съезда депутатов духовенства и мирян Кишинёвской епархии, 3-26 августа, 1917
год (Кишинёв 1917).
Кувынт молдовенеск 1917: Адунаря епархиалэ 33 (Кишинэу 1917).
Комитетул 1917: Комитетул времелник ал партидулуй национал молдовенеск. In: Ку прилежул адунэрий
преоцилор №4 (Кишинэу 1917).
Луминэторул 1917: Штири, май, 1917, 39-43.
Луминэторул 1917a: Штири, юние, 1917, 51-64.
От Кишинёвского 1917: От Кишинёвского Епархиального Исполнительного Комитета. В сб.: КЕВ, №18-
19, 1917, 95-96.
Чрезвычайное 1917: Чрезвычайное епархиальное собрание духовенства и мирян Кишинёвской епархии,
состоявшееся в г. Кишинёве 19-25 апреля 1917 (Кишинёв 1917).

Clergy’s requests during the eparchial congresses of 1917

Abstract
The year of 1917 meant war for Bessarabia. Together with the political changes in Russia, which had great echoes
throughout the entire Empire, the Bessarabian clergy organized to demand their rights. In order to obtain the right
to use the Romanian language in church and to study in Romanian in the rural areas, a congress was needed where
many problems related to the church life from the Chisinau eparchy were to be discussed. Based on the documents
and other materials from the archive, the present article will elucidate unknown aspects of Bessarabian clergy’s
activity during the eparchial congresses of 1917.

Требования бессарабского духовенства в рамках епархиальных съездах 1917 года

Резюме
Политические изменения в России 1917 года повлияли и на бессарабское духовенство, которое стало
требовать церковную службу и обучение в школе на родном языке. Эти и другие вопросы можно было
обсудить с трибуны епархиального съезда, высшего форума бессарабского духовенства. Статья раскрывает,
на основе документов и архивных материалов, малоизвестные страницы об участии бессарабского
духовенства в становлении церковной жизни в соответствии с изменениями происходившие в Бессарабии
в 1917 году.

01.12. 2008

Silvia Scutaru, Liceul Teoretic „N. Iorga”, str. Valea Crucii 4/1, MD-2064 Chişinău, Republica Moldova, e-mail:
silvia.scutaru@gmail.com

259