UNELE REFLECŢII

ASUPRA MECANISMULUI EFECTUĂRII RECLAMEI

ÎN BASARABIA (SFÂRŞITUL SEC. XIX - ÎNCEPUTUL SEC. XX)

Vera Serjant

Sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX se caracte- Firmele (magazinelor, atelierelor, hotelurilor
rizează printr-un avânt considerabil al dezvoltării etc.) ocupau primul loc în reclama de stradă. Ca
reclamei în ţările europene. Aceasta se referă în- model de astfel de reclamă ne poate servi ateli-
deosebi la activitatea editorială care trăia timpuri erul de veşminte bisericeşti al lui F.A. Pavalachi,
cu adevărat „de aur”. În America apar adevăraţi situat pe strada Alexandrovskaia, în casa Soboru-
giganţi ai mijloacelor de comunicare în masă, iar lui. Caseta publicitară a acestui atelier conţine o
în Franţa primele inovaţii în domeniul reclamei. imagine în care este reprezentată intrarea în acest
În Rusia o înviorare deosebită a acestui proces local cu firma respectivă, realizată cu caractere
are loc odată cu realizarea reformelor democra- ruseşti mari. În afară de firmă pe pereţii laterali
tice din anii ′60 ai sec. XIX. În 1862 s-a început sunt inscripţii: „Primeşte comenzi la stihare, rea-
reforma cenzurii. Conform „Noilor reguli tempo- se, scufii, anterie, camilavci. F.A. Pavalaki” (КЕВ
rare”, se suspendau restricţiile asupra anunţuri- 1912)1. Pe pragul atelierului sunt reprezentaţi trei
lor particulare, iar ziarele puteau să se vândă şi bărbaţi: doi preoţi şi un comerciant, probabil stă-
cu amănuntul. În 1865 s-a elaborat un Nou statut pânul atelierului, unul din cei mai cunoscuţi croi-
al cenzurii. În baza lui unele publicaţii periodi- tori de haine bisericeşti din Chişinău.
ce erau scutite de cenzură în cazul unor hotărâri
speciale şi a unei plăţi de câteva mii de ruble. Dar
şi acestea puteau fi în orice moment suspendate
de administraţia locală. De mai multă libertate,
în acest sens, se bucurau doar publicaţiile de stat
şi cele ştiinţifice, precum şi literatura tradusă din
limbi străine.
În Basarabia această activitate socială capătă şi ea
proporţii însemnate. Suscitarea şi câştigarea inte-
resului public, asupra anumitor mărfuri, a unor
cărţi, a unor spectacole, a folosirii unor servicii
are loc prin intermediul firmelor, afişelor, placar- 1. Casa de Comerţ a fraţilor P. şi A. Fitov, Chişinău.
delor, panourilor şi, bineînţeles, al tipăriturilor.
În continuare ne vom referi la unele aspecte ale
modului de organizare a reclamei basarabene la
hotarul dintre secolele XIX-XX. Este vorba de sis-
temul de localuri sau instituţii care aveau drept
ocupaţie alcătuirea şi răspândirea reclamei.
Formele şi tipurile reclamei sunt diverse, precum
e diversă însăşi viaţa. Purtători de reclamă pot
fi orice: de la o cutie de chibrituri la un avion ba
chiar şi o rachetă cosmică. Diversitatea mijloace-
lor folosite în prezent de industria publicitară este
imensă. Care a fost situaţia la acest capitol în Ba-
sarabia la finele sec. XIX - începutul sec. XX? 2. Patiseria lui L.I. Mankov, Chişinău.

Cele mai răspândite tipuri de reclamă în Basarabia 1

Reclama acestui atelier este întâlnită pe parcursul multor ani
erau: cea de stradă (afişajul public) şi cea tipărită. pe paginile publicaţilor basarabene.

Tyragetia, s.n., vol. III [XVIII], nr. 2, 2009, 213-221. 213

 II. Materiale şi cercetări

3. Bufetul lui N.R. Capmare din Grădina orăşenească,

Chişinău.

4. Casa de Comerţ K. Şehter şi Fraţii, Chişinău. 6. Casetă publicitară al atelierului de veşminte

bisericeşti F.A. Pavalachi, publicată în revista
Кишиневские епархиальные ведомости, 1912.

tezele scaunelor (din grădina orăşenească şi de

pe bulevard), pe vitrinele speciale (din birourile
poştale), pe chioşcuri, care erau amplasate pe toa-
te străzile. Se mai executau reclame pe reversul
programelor de teatru şi circ.

5. Hotelul Pallas, Chişinău.

Cei ce se ocupau de reclama de stradă erau oa-
meni profesionişti. În 1889 a fost fondat primul
Birou de reclamă al lui H. Iuliş din Chişinău. În
anii 1908-1910 sediul lui se afla pe strada Hara-
lampievskaia 32. Din 1910 îl avea drept asociat
pe A. Bluştein, iar sediul lui se schimbă pe strada
Minkovskaia 25. Era unicul Birou de reclamă din
sudul Rusiei, acceptat de guvernator (АК 1912).
Aici se primeau comenzi la diverse tipuri de re-
clamă, în special pentru localuri: pe acoperişul
7. Casetă de prezentare a Biroului de reclamă
chioşcurilor (pe tamburele de fier), pe garduri (la Iuliş-Bluştein, publicată în Адрес-календарь
ieşirea din gară şi intrarea în Chişinău), pe spe- Бессарабской губернии pentru 1910, 1909.

214
 V. Serjant, Unele reflecţii asupra mecanismului efectuării reclamei în Basarabia

Acest birou, pentru activitatea sa, a fost decorat

cu medalia de bronz. A avut şi multe mulţumiri
din partea Casei de Comerţ a fraţilor Alşvang, Ca-
sei de Comerţ Avdonin, Sîromeatnikov şi Societă-
ţilor RALLE, PROVODNIK etc. (АК 1909).
Anunţul publicitar din ziarul Бессарабская
жизнь nr. 219 din 25 septembrie 1908 aduce noi
argumente despre activitatea Biroului, afirmând
că reclamele erau primite atât de la firmele locale,
cât şi de la cele din alte oraşe şi se efectuau după
cele mai noi cerinţe.
Deşi conform informaţiei de care dispunem Biro-
ul realiza diverse reclame, activitatea lui de bază
se reducea la afişajul public. 8. Casetă publicitară a Biroului de reclamă
Iuliş-Bluştein, publicată în Адрес-календарь
El, însă, nu era unica instituţie care se ocupa cu Бессарабской Губернии pentru 1913, 1912.
acest gen de activitate. Cu acest tip de reclamă se
ocupau şi unele ateliere de pictori. De exemplu
atelierul pictorului Zelţman de pe strada Nico-
laevskaia, situat în casa lui Hamudis, alături de
magazinul lui Gver, îndeplinea comenzi de firme
şi placarde: pe sticlă, lemn, fier; litere cu relief din
lemn şi metal; firme noi „Brilliant”, diverse schiţe
şi comenzi de gravare (АК 1913).
Din 1894 la Chişinău activa un alt pictor de firme,
Gukştein. Sediul firmei lui se afla pe strada Ni-
colaevskaia colţ cu Mihailovskaia nr. 90. Realiza
comenzi de picturi: pe sticlă, fier, lemn, muşama,
metal etc. Executa impecabil embleme, medalii şi
litere din lemn, grava pe sticlă (АК 1909). Executa
firme, embleme şi medalii şi pictorul D. Rehelis,
9. Reclama atelierului de firme Gukştein, publicată
cu sediul în Chişinău, str. Benderskaia, colţ cu str. în Адрес-календарь Бессарабской губернии
Şmidt (HГ 1912b). pentru 1910, 1909.
„Clişee pentru diverse firme şi instituţii la dl CAL- Chere, grafician şi decorator de scene, care a des-
MANSON, Chişinău, str. Puşkinskaia 30, telefon chis în 1866 o litografie la Paris. El este considerat
22. Exterioare, faţade, magazine, portrete, emble- părintele placardei contemporane, punând la baza
me, medalii, figuri etc.” (НГ 1912a). Din conţinu- ei următoarele principii: bătătoare la ochi (ţipă-
tul anunţului aflăm că este vorba de Calmanson, toare) din contul contrastului de culori aprinse;
redactorul ziarului Новая газета, cunoscut pro- imaginea şi textul ei să fie percepute din „mers”;
prietar de magazine şi ateliere în care se vindeau laconică (toată atenţia să fie concentrată asupra
şi se reparau automobile, biciclete şi patefoane.
obiectului principal).
Se vede că acest întreprinzător se ocupa şi cu exe-
cutarea comenzilor pentru reclamă de stradă. Placarda avea o capacitate deosebită de a atrage
publicul. Despre eficacitatea ei ne vorbeşte şi fap-
În lista de comenzi ale pictorilor din Chişinău este
tul că pentru răspândirea ziarului rusesc Сельский
inclus şi placarda. Acest mijloc de reclamă este
вестник2 în rândurile populaţiei basarabene a
practicat foarte des de reclamiştii basarabeni. Se
consideră că prima placardă a fost făcută de vânză- 2
Ziarul Сельский вестник s-a editat la Sankt Petersburg între
torul de cărţi Batdold în 1482, pentru reclama noii anii 1881-1917, la început de trei ori pe săptămână, apoi zil-
nic. Era un organ al guvernului rus, care din iniţiativa acestuia
ediţii a „Geometriei” lui Euclid. Ea nu s-a păstrat. este reorganizat, în 1905, întru-un organ „mai viu şi de masă”,
destinat în special ţăranilor în scopul manipulării politice a
În secolul XIX apare un nou tip de placardă-re-
acestora în spiritul devotamentului statornic faţă de ţar, func-
clamă. Apariţia ei este legată de francezul Julien ţionar şi biserică.

215
 II. Materiale şi cercetări
fost folosit şi acest mijloc de publicitate. Despre
aceasta aflăm dintr-o circulară a Direcţiei Princi-
pale pentru Presă din 29 noiembrie 1911, adresa-
tă Guvernatorului Basarabiei, unde este rugat să
întreprindă toate măsurile posibile pentru a mări
numărul de abonaţi ai ziarului. „Cu acest scop ar
fi raţional – se menţionează în circulară – de a
familiariza populaţia cu programul ziarului prin
intermediul anunţurilor gratuite inserate în toa-
te publicaţiile de stat şi guvernamentale, precum
şi prin afişarea de placarde speciale în cele mai
aglomerate locuri. Numărul necesar de placarde
pentru afişare şi modele de anunţuri pentru a fi
publicate în publicaţiile de stat vor fi trimise de
redacţia ziarului Сельский вестник la dispoziţia
Î.V.”3. Documentele de arhivă atestă că circulara
menţionată mai sus nu era îndeplinită întocmai
cerinţelor cerute. Sunt rapoarte ale organelor lo-
cale, care înştiinţau organele de resort că ţăranii
basarabeni refuză de a se abona la acest ziar.
Al doilea tip de reclamă, cea mai răspândită în
Basarabia la sfârşitul sec. XIX - începutul sec.
XX, era cea imprimată. Ea se producea în tipo-
grafii, atât în cele de stat, cât şi în cele particulare.
Numărul tipografiilor a crescut considerabil, fapt
ce a marcat apariţia publicaţiilor periodice şi în
alte oraşe din Basarabia: Bălţi, Bender, Soroca,
Orhei, Ismail, Akkerman etc. În anii 1900-1916
aici se editau 254 de ediţii periodice: 136 de ziare,
78 de reviste, almanahuri, suplimente literare, 14
îndrumare departamentale, calendare, 26 de cu-
legeri de departament (Трубецкой 1968, 28). În
1889, cu permisiunea guvernatorului, apare şi pri-
ma publicaţie particulară – ziarul Бессарабский
вестник, editat de E. Sokolova4.
Tipografia de stat a Direcţiei Guberniale din Ba-
sarabia cu sediul pe strada Gostinaia, casa lui
Kogan nr. 123, înzestrată cu şase maşini rapide
de imprimat şi renovată cu cele mai noi caracte-
re şi ornamente, primea diverse comenzi, atât de
stat, cât şi particulare la preţuri moderate (БГВ
1899). Aici se editau: ziarul oficial Бессарабские
губернские ведомости, o serie de calendare pre-
cum Адрес-календарь Бессарабской губернии,
Бессарабский адрес-календарь, Бессарабский
сельскохозяйственный календарь – supliment
al revistei Бессарабское сельское хозяйство,
care se edita la această tipografie şi multe alte pu-
blicaţii de stat. Dacă facem o paralelă între recla-
3
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 9346, f. 1.
4
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 8820, f. 1.
216
ma efectuată de aceste publicaţii observăm că zia-
rul Бессарабские Губернские Ведомости făcea
reclamă, îndeosebi, publicaţiilor periodice ruseşti.
Reclama comercială se reducea la publicitatea fă-
cută pentru câteva produse farmaceutice france-
ze5, pentru unele bănci şi societăţi de asigurare.
Publicaţiile anuale (calendarele) şi revistele, spre
deosebire de ziare, amplasau anunţurile publici-
tare la începutul şi sfârşitul lor, uneori şi pe co-
pertă. Numărul lor era destul de impunător, iar
mesajele cuprindeau uneori o pagină întreagă,
având chenare frumos ornamentate. Cele mai
multe oferte de publicitate aceste publicaţii le
aveau din partea proprietarilor de fabrici, maga-
zine şi hoteluri, a prestatorilor de servicii publice
din întreaga gubernie.
Pe lângă editarea presei periodice în tipogra-
fii erau îndeplinite şi alte comenzi ale reclamei
imprimate. Iată, de exemplu, ce comenzi realiza
tipografia ziarului Бессарабская жизнь: „execu-
tăm diverse lucrări tipografice: imprimarea anun-
ţurilor, placardelor, afişelor, publicarea broşuri-
lor, a cărţilor de vizită etc. În acest scop tipografia
a fost înzestrată cu cele mai performante caracte-
re de litere. Noile maşini tipografice sunt puse în
funcţiune cu ajutorul electricităţii” (БЖ 1905).
„Tipo-litografia lui E. Şlimovici din Chişinău, si-
tuată la colţul străzilor Nicolaevskaia şi Mihailov-
skaia, în casa proprie, telefon 106, îşi anunţa cli-
enţii că după incendiul din luna decembrie 1904,
îşi reîncepe activitatea şi primeşte comenzi tipo-
grafice. Tipo-litografia este înzestrată cu material
calitativ şi litere atât ruseşti, cât şi franţuzeşti, sla-
voneşti, greceşti, evreieşti, româneşti (moldove-
neşti), nemţeşti ce-i dă posibilitate să tipărească
broşuri, reviste şi alte lucrări tipografice la preţuri
moderate. Comenzile se execută cu acurateţe şi la
timp” (KEB 1905).
Însă cel mai mare volum de lucru al tipografiilor îl
constituia tipărirea presei periodice. Iar presa nu
poate exista fără inserţie. Dezvoltarea presei prin
publicitate a dat un nebănuit impuls presei. Prin
publicitate presa a putut să se dezvolte la nivelul
ei de astăzi (Petcu 2002, 163).
Să urmărim deci cum inserţia a influenţat presa.
Cercetând fondurile de presă periodică şi o serie
de dosare din fondurile ANRM, am constat că
toate publicaţiile şi cele tipărite şi cele ce n-au vă-
5
Pe parcursul anilor 1890-1900, pe paginile ziarului se face re-
clamă doar următoarelor produse farmaceutice: sinapismele
Rigollot, soluţia Matico Grillo şi pastilele Santal Midi.
 V. Serjant, Unele reflecţii asupra mecanismului efectuării reclamei în Basarabia

zut lumina tiparului, aveau inclusă neapărat, în

programul lor de activitate, şi rubrica Anunţuri.
Anunţurile publicitare constituiau uneori unica
sursă de existenţă a unor periodice. „Existenţa
aproape a tuturor ziarelor, menţiona redactorul-
editor al ziarului Бессарабское эхо Napoleon
Hlopiţki, în cererea sa din 12 noiembrie 1912 că-
tre Guvernatorul Basarabiei, este bazată pe anun-
ţurile primite pentru a fi publicate. Lipsa permisi-
unii de a le publica, mă face să închid afacerea”6.
Condiţiile de publicare a anunţurilor publicitare
erau foarte stricte. Fiind un produs al presei, su-
pusă cenzurii, acestea urmau a fi publicate con-
form art. 39, 40 şi 41 al statutului cenzural. Ele
erau cenzurate de către şeful de poliţie. Pentru a
face reclamă firmei, băncii, magazinului sau hote-
lului, proprietarul era obligat să prezinte şefului
de poliţie sau redactorului un document de con-
firmare a legalităţii întreprinderii sau afacerii lui.
Redactorul ziarului Новая газета publica une-
ori chiar sub titlul ziarului următoarea informa-
ţie: „Persoanele interesate, pot primi dovezi do-
cumentare, la redacţia ziarului” (НГ 1912a). Nu
se permitea „şantajarea” publicului cu anunţuri
compromiţătoare7.
Aceasta, însă, n-a împiedicat apariţia noilor zia-
10. Casetă publicitară a revistei Cuvânt moldovenesc,
re, al căror număr a fost destul de impunător. Din publicată în aceeaşi revistă, 1915.
contra, apar publicaţii specializate doar în recla-
mă: Листок сельскохозяйственных и торго- tit înaintea textului – 35 copeici, după text – 20
во-промышленных объявлений (1902), se edita copeici; pe pagina a doua sau a treia sus – 50 cope-
de două ori pe lună, Торгово-промышленный ici (БВ 1911). Ziarul Бессарабец avea următoarea
листок объявлений (1904-1905), apărea de pa- taxă pentru anunţuri: 1) pe prima pagină, pentru
tru ori în lună, Бессарабская рекламная газе- un rând petit într-o singură coloană la prima tipă-
та (1912), Бюро рекламы (1914), cu regret, ulti- rire – 20 copeici, la a doua tipărire şi următoare-
mele două nu s-au păstrat (Трубецкой 1968, 240,
le – 10 copeici; 2) pe paginile 4, 5 şi 6-pentru un
241, 251, 258).
rând petit într-o singură coloană la prima tipărire
Reclama din ziarele de la sfârşitul sec. XIX - înce- – 10 copeici, la a doua şi următoarele – 5 copeici.
putul sec. XX avea un succes deosebit şi aceasta Plata pentru anunţurile anuale şi lunare le încasa
nu-i întâmplător. Ziarele erau, practic, unicele mij- conform unui acord special (Бессарабец 1901).
loace de informare în masă. Iar anunţul în ziare,
Pentru reviste cele mai scumpe erau anunţuri-
al căror tiraj era destul de mare, aducea firmei noi
le tipărite pe coperta din afară. Iată ce preţuri
clienţi şi de aici şi venit. Anume aceasta îi făcea pe
avea pentru inserţii revista Cuvânt Moldovenesc:
editori să mărească spaţiul acordat anunţurilor.
1) partea întreagă a copertei din afară – 16 ruble,
Pentru publicarea anunţurilor erau stabilite anu- ½ pagină tot acolo – 9 ruble, ¼ pagină – 5 ruble,
mite taxe, în funcţie de amplasarea acestora. Cel un rând tot acolo – 20 copeici; 2) partea întreagă
mai scump costau anunţurile tipărite pe prima a copertei din interior – 12 ruble, ½ pagină tot
pagină şi a doua sau a treia în partea de sus a zia- acolo – 7 ruble, ¼ pagină – 4 ruble, un rând tot
relor. Iată care erau preţurile anunţurilor la ziarul acolo – 15 copeici; 3) o pagină întreagă în carte
Бессарабский вестник în anul 1911: un rând pe- după text – 8 ruble, ½ pagină tot acolo – 5 ruble,
¼ pagină – 3 ruble, un rând tot acolo – 10 copeici
6
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 9276, f. 19.
7
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 9276, f. 29. (КМ 1915).

217
 II. Materiale şi cercetări
11. Casetă de prezentare a Agenţiei de publicitate Metţl
din Moscova, publicată în ziarul Новая газета, 1912.
Revista Кишиневские eпархиальные ведомос-
ти, de exemplu, pentru publicarea anunţurilor
în anul 1908 a avut un venit de 102 rub. 85 cop.
(КЕВ 1909).
Astfel se observă, că publicaţiile aveau graţie
anunţului publicitar un suport financiar, ce con-
tribuia direct la dezvoltarea, ba chiar şi evoluţia
acestora. În mare parte ziarele au fost create de
reclamă şi pentru reclamă.
În întreaga lume încep a apărea birouri de anunţuri
(azi numite agenţii de publicitate) care se ocupau
cu colectarea şi publicarea anunţurilor în presa
periodică. Ocupaţia dată devine o profesie destul
de profitabilă. Persoanele care stabilesc o relaţie
între cei ce produc şi cei care cumpără prin inter-
mediul presei, sunt numite agenţi publicitari.
Primul Birou de anunţuri (agenţie de publicita-
te) din Rusia a fost fondată în anul 1878 de către
L.E. Metţl la Moscova. Ea avea deschise filiale la
Varşovia, Sankt Petersburg, Vilno, Berlin, Pa-
ris, Boston, New York, Buffalo. Colecta anunţuri
pentru toate publicaţiile din lume (НГ 1912b).
De serviciile ei se foloseau şi ziarele basarabene
(Бессарабский вестник, Бессарабская жизнь,
Бессарабец, Новая газета8 etc.). Ele primeau
prin intermediul ei anunţuri din partea comer-
cianţilor şi producătorilor străini şi a celor din
Rusia. „Anunţurile de peste hotare şi din toate
localităţile Imperiului Rus, cu excepţia guberni-
ilor Basarabia, Herson şi Podolia, sunt primite
8
Ziarul săptămânal Новая газета era editat la Chişinău,
strada Puşkinskaia 30, apoi Alexandrovskaia 114, tel. 22, de
către editorul Kalmanson, în propria tipografie. Se difuza în
rândul publicului înstărit din Basarabia.
218
la Biroul Central al lui Metţl din Moscova, stra-
da Measniţkaia, casa lui Sîtov, şi în filiala lui din
Sankt Petersburg, str. Bolşaia Morskaia nr. 11”
(Бессарабец 1901).
Ziarele basarabene, după cum se vede din anunţul
de mai sus, nu primeau prin intermediul acestui
birou anunţuri din guberniile Basarabia, Herson
şi Podolia. Atunci, cine îndeplinea funcţia de in-
termediar între producătorii şi cumpărătorii lo-
cali, cine colecta anunţurile pentru a fi publicate?
În Basarabia aceste funcţii le aveau redacţiile pu-
blicaţiilor. Deschideţi orice publicaţie şi veţi găsi pe
paginile ei, neapărat, avize de felul acesta: „Abo-
narea şi colectarea anunţurilor se face la redacţie”
şi mai departe este indicată adresa redacţiei, pro-
gramul de lucru şi taxa anunţurilor. „Pentru anun-
ţurile particulare redacţia este deschisă zilnic de
la ora 1200 până la 1400, în afară de sărbători. Bi-
roul redacţiei este deschis zilnic între orele 900-600.
Primirea anunţurilor urgente se face la orice oră”
(БЖ 1905). Redacţiile erau responsabile de forma
şi conţinutul anunţului, atât în faţa organelor de
cenzură, cât şi a clienţilor. La rândul lor industri-
aşii şi comercianţii ţineau la reputaţia firmei lor şi
nu permiteau compromiterea ei. Despre aceasta ne
mărturiseşte şi scrisoarea cunoscutului proprietar
de magazin de obiecte bisericeşti D.E. Spînulov,
adresată redacţiei revistei Наше объединение, în
care scrie următoarele: „În legătură cu articolul
publicat de preotul C.B. în nr. 26 a mult stimatei
reviste despre cumpărătura făcută (veşminte bise-
riceşti) în valoare de 115 ruble, care s-au dovedit a
fi de o calitate rea şi având în vedere faptul că în
Chişinău sunt doar două magazine de obiecte bise-
riceşti, eu rog redacţia să concretizeze în care ma-
gazin din cele două s-au cumpărat lucrurile. Eu nu
le-am vândut. Rog acest lucru din considerentul că
lipsa denumirii magazinului poate ştirbi din încre-
derea pe care o au stimaţii mei cumpărători faţă de
magazinul meu. Cu respect, proprietarul magazi-
nului de obiecte bisericeşti din oraşul Chişinău D.
Spînulov” (НО 1910). Prezintă interes şi răspunsul
redacţiei: „Veşmintele bisericeşti au fost cumpărate
în magazinul lui Kara-Stoianov. Pentru o informare
mai largă a preoţimii, anunţăm că la redacţie vin
foarte multe scrisori cu rugămintea de a se remarca
scumpetea lucrurilor din magazinul acestuia care,
profitând de incompetenţa preoţilor în costul măr-
furilor, ia preţuri întreite” (НО 1910).
Biroul de reclame Iuliş-Bluştein din Basarabia nu
se ocupa cu colectarea anunţurilor. Activitatea lui
 V. Serjant, Unele reflecţii asupra mecanismului efectuării reclamei în Basarabia
ţinea mai mult de afişajul public. De aceea, în baza
constatărilor de mai sus putem afirma, că în Ba-
sarabia nu exista un birou central de colectare a
anunţurilor pentru presa periodică de aici. Anun-
ţurile se colectau la birourile sau redacţiile fiecă-
rei publicaţii sau în punctele de colectare pentru
respectiva publicaţie din alte oraşe. De exemplu,
ziarul Новая газета avea puncte de colectare: în
Bender la G. Grinfeld, str. Haruzin şi la chioşcul
lui Ş. Natenzon; în Tiraspol la chioşcul lui G. Erlih;
în Odesa la G. Zaks, str. Puşkinskaia, 7, tel. 27-66,
13. Reclama magazinului de obiecte bisericeşti Kara-Stoianov, publicată în Кишиневские
епархиальные ведомости, 1912.
Au fost încercări de a se deschide în Basarabia şi
puncte de colectare a anunţurilor pentru publica-
ţiile din guberniile vecine. Locuitorul orăşelului
Kameneţ-Podolsk (gubernia Podolia), Ipolit Bet-
narski, într-o cerere către guvernatorul Basarabiei
roagă, la 1 aprilie 1911, să i se permită să deschidă
în oraşele Chişinău, Bălţi şi Hotin puncte pentru
vinderea foii ce-o edita „Услуга”, precum şi punc-
te de colectare a anunţurilor pentru ea9. Guverna-
torul nu l-a refuzat, dar a cerut să se concretizeze
cerinţa şi să fie nominalizate persoanele care vor
conduce aceste birouri10. Aceasta ne dă dreptul să
constatăm, că astfel de puncte au activat pe terito-
riul Basarabiei.
Din datele de care dispunem rezultă, că mecanis-
mul de organizare a reclamei basarabene inclu-
9
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 9081, f. 4.
10
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 9081, f. 11.
12. Reclama magazinului de obiecte bisericeşti
D. Spînulov, publicată în Новая газета, 1912.
Z.C. Cornfeld, str. Kolodezi, 4, tel. 12-49 şi la B.
Amcislavski, str. Kneajeskaia, 21 (НГ 1912a).
dea în reţeaua lui o serie de instituţii: Biroul de
reclamă al lui Iuliş-Bluştein, atelierele pictorilor
Zelţman, Gukştein, Rehelis şi alţii din Chişinău,
care aveau drept ocupaţie alcătuirea şi amplasa-
rea reclamei pe străzile capitalei, precum şi ale al-
tor oraşe; tipo-litografiile, unde se fabrica cel mai
răspândit tip de reclamă nu numai în Basarabia,
dar şi în întreaga lume – reclama imprimată.
Reclama efectuată de aceste instituţii a contribuit
la dinamizarea activităţii comerciale şi industriale
din ţinut. Ea a devenit o armă puternică de luptă
împotriva concurenţei mari, care predomină lu-
mea capitalistă.
Reclama comercială devine un factor important
în stabilitatea financiară a presei periodice de
aici. Prin publicitate presa a ajuns la nivelul ei de
astăzi.
219
 II. Materiale şi cercetări

Bibliografie
Petcu 2002: M. Petcu, O istorie ilustrată a publicităţii româneşti (Bucureşti: Tritonic 2002).
АК 1909: Адрес-календарь Бессарабской губернии на 1910, 1909.
АК 1912: Адрес-календарь Бессарабской губернии на 1913, 1912.
АК 1913: Адрес-календарь БГ на 1914 год, 1913.
Бессарабец 1901: Бессарабец 43, 16 февраля, 1901, 1.
БЖ 1905: Бессарабская жизнь 20, 22 января, 1905, 1.
БВ 1911: Бессарабский вестник 1, 23 ноября, 1911, 1.
БГВ 1899: Бессарабские губернские ведомости 2, 9 января, 1899, 5.
КЕВ 1905: Кишиневские епархиальные ведомости 7, 10 апреля, 1905, 146.
КЕВ 1909: Кишиневские епархиальные ведомости 5-6, 3 мая, 1909, 734.
КЕВ 1912: Кишиневские епархиальные ведомости, 8, 26 февраля, 1912, 223.
КМ 1915: Кувынт молдовенеск 5-6, мартие, 1915, 65.
НГ 1912a: Новая газета, 12 февраль, 1912, 1, 2, 4.
НГ 1912b: Новая газета, 14 март, 1912, 1, 4.
НО 1910: Наше объединение, 29-30, 1910, 26.
Трубецкой 1968: Б. Трубецкой, Из истории периодической печати Бессарабии 1854-1916 (Кишинев
1968).

Some reflections about the advertisement in Bessarabia

(end of the 19th - beginning of the 20th centuries)
Abstract
The end of the 19th and the beginning of the 20th century is characterized by a considerable growth of the advertise-
ment’s role in developing the trade and industry in many foreign countries. An increase of this process in Russia
takes place during the democratic reforms implemented in the 60ies of the 19th century. The development of the
advertisement in Bessarabia registers significant proportions. The public’s interest for certain goods, books, shows,
services had been stirred and earned through posters, placards, panels, and, certainly, through the prints. The most
spread ways of advertisement were: the street and printed publicity.
I will refer in this article only to some aspects of the organization and functioning of the Bessarabian advertisement
system at the border of the centuries. It focuses firstly on the special institutions that were making advertisement
– the publicity bureaus. The first bureau of publicity from Bessarabia was founded in 1889 by H. Iuliş and A.
Bluştein. It was the only bureau of this profile from southern Russia.
Some painter workshops were making advertisement as well. Still, most of publicity was performed by the pub-
lishing houses. They were editing periodicals, which had the main role in promoting products and services on the
Bessarabian market.
The editorial stuff of the publications turned into points of collecting ads; they were intermediaries between the pro-
ducers and the costumers. The rubric „Anunţuri” (Advertisement) was present in most of the publishing programs.
The commercial publicity became an important factor for the local periodical press’ financial stability. The adver-
tisement played a part in the development of the press.
The advertisement made its contribution to a dynamic commercial and industrial activity in Bessarabia. It became
a strong tool against the big competition predominating in the capitalist world.

List of illustrations:
1. The Trade House of P. and A. Fitov brothers, Chişinău.
2. The pastry shop of L.I. Mankov, Chişinău.
3. The canteen of N.R. Сapmare from the City garden.
4. The Trade House K. Şehter and the Brothers, Chişinău.
5. Pallas Hotel, Chişinău.
6. The advertising box of F.A. Pavalaсhi church togs workshop, published in the Кишиневские епархиальные
ведомости magazine, 1912.
7. The presentation box of Iuliş-Bluştein Advertising Bureau, published in Адрес-календарь Бессарабской
губернии на 1910, 1909.
8. The advertising box of Iuliş-Bluştein Advertising Bureau, published in Адрес-календарь Бессарабской
Губернии на 1913, 1912.

220
 V. Serjant, Unele reflecţii asupra mecanismului efectuării reclamei în Basarabia

9. The advertising of Gukştein firm workshop, published in Адрес-календарь Бессарабской губернии на 1910,
1909.
10. The advertising box of Cuvânt moldovenesc magazine, published in the same magazine, 1915.
11. The presentation box of Metţl Advertising Agency from Moscow, published in Новая газета newspaper, 1912.
12. The advertising of D. Spînulov shop of cult objects, published in Новая газета, 1912.
13. The advertising of Kara-Stoianov shop of cult objects, published in Кишиневские епархиальные ведомости,
1912

Некоторые взгляды на механизм создания рекламы в Бессарабии

(конец XIX - начало XX вв.)
Резюме
В конце ХIХ - начало XX веков значительно возросло роль рекламы в развитии торговли и промышленнос-
ти во многих странах мира. В России это развитие связанно с демократическими реформами ′60 годов ХIХ
века. Среди них и реформа цензуры. В 1865 году был принят Новый цензурный устав. Это способствовало
«оживлению» выхода периодических изданий, как в центре, так и на окраинах Российской империи.
В Бессарабии развитие рекламы приняло большой темп. Привлечь интерес публике к разным товарам,
книгам, спектаклям, а также к разным сервисным услугам делалось посредством афиш, плакатов, щитов и
печати. Самыми распространенными видами рекламы были: внешняя – вывески магазинов, мастерских,
гостиниц, складов и печатная – газеты, журналы, календари, листки и прочие.
В данной статье затрагиваются лишь некоторые аспекты бессарабской рекламной системы. Речь идет в
первую очередь о первых заведениях, где изготовлялась реклама – рекламные бюро. Бюро рекламы Юли-
ша-Блуштейна, единственный на юге России, был основан в 1889 г. в городе Кишиневе. Его деятельность
сводилась в основном к изготовлению уличной рекламы. Этим же занимались и живописцы вывесок.
Печатная реклама выполнялась в типографиях. Здесь печатались разные виды печатной рекламы: пла-
каты, афиши, объявления. Но в основном печатались периодические издания. Раздел Объявления был
включен в программу всех этих изданий. Это позволила изданиям существовать, а некоторым иметь даже
прибыль. В Бессарабии сбором и печатанием объявлений занимались редакции и конторы периодических
изданий.
Реклама способствовала развитию торговой и промышленной деятельности в Бессарабии. Она стала силь-
ным оружием в борьбе с растущей конкуренции.

Список иллюстраций:
1. Торговый Дом братья П. и Ф. Фитовы, Кишинев.
2. Кафе Л.И. Манькова, Кишинев.
3. Буфет Н.Р. Капмаре, Городской Сад, Кишинев.
4. Торговый Дом К. Шехтер и Братья, Кишинев.
5. Палась Отель, Кишинев.
6. Рекламное объявление духовно-ризной мастерской Ф.А. Павалакий, опубликованное в журнале Киши-
невские епархиальные ведомости, 1912.
7. Рекламное объявление Бюро Рекламы Юлиша-Блуштейна, опубликованное в Адрес- календарь Бесса-
рабской губернии на 1910, 1909.
8. Рекламное объявление Бюро Рекламы Юлиша-Блуштейна, опубликованное в Адрес- календарь Бесса-
рабской губернии на 1913, 1912.
9. Реклама мастерской по изготовлению вывесок Гукштейна, опубликованное в Адрес- календарь Бесса-
рабской губернии на 1910, 1909.
10. Реклама журнала Кувынт молдовенеск, 1915.
11. Рекламное объявление Бюро рекламы Метцль в Москве, опубликованное в Новая газета, 1912.
12. Реклама магазина церковной утвари Д. Спынулова, опубликованное в Новая газета, 1912.
13. Реклама магазина церковной утвари Кара-Стоянова, опубликованное в Кишиневские епархиальные ве-
домости, 1912.

20.01.2009

Vera Serjant, Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, str. 31 August, 121-A, MD-2012 Chişinău,
Republica Moldova

221