5 Emilciuc

STATUTUL NEGUSTORILOR FĂRĂ REŞEDINŢĂ
ÎN ORAŞELE BASARABIEI ŞI ÎN ODESA (1812-1861)
Andrei Emilciuc
Burghezia comercială a reprezentat în perioada politicii de facilitarea a populării şi dezvoltării te-

trecerii de la medieval la modern purtătorul re- ritoriilor anexate la vest de Bugul de Sud.
laţiilor capitaliste. Mai mult decât atât, tendinţa
Până în prezent studiile de specialitate au acordat
negustorilor de a-şi realiza afacerile pe întreg cu-
un spaţiu restrâns problemei pe care ne-am pro-
prinsul teritoriului statal, de a valorifica în tota-
pus să o abordăm, atât în ceea ce priveşte Rusia
litate capacitatea de producţie şi consum a ţării,
propriu-zisă, dar mai ales în ceea ce priveşte Ba-
constituie un factor important în formarea pieţii
sarabia. Cele mai importante abordări le putem
naţionale. Interconectarea pieţelor locale putea fi
găsi în lucrările de istorie urbană. În ceea ce pri-
finalizată însă doar prin libertatea de mişcare şi veşte oraşul rus, dispunem de câteva monogra-
acţiune a negustorilor. Or, aceasta necesita abo- fii solide semnate de istoricii P.G. Rândziunski
lirea vechii legislaţiei privind perceperea taxelor (Рындзюнский 1958) şi B.N. Mironov (Миронов
şi impozitelor şi reformarea sistemului fiscal con- 1990), iar în ceea priveşte oraşele din Basarabia
form principiilor moderne. cea semnată de V.I. Jukov (Жуков 1964). Un
Prin noţiunea de negustori fără reşedinţă sub- aport important în problema negustorilor fără
înţelegem pe acei negustori care erau înscrişi în reşedinţă în oraşele Basarabiei aparţine istoricu-
alte societăţi negustoreşti decât acea a oraşului în lui Valentin Tomuleţ, care a analizat în ce măsură
care activau, indiferent dacă erau supuşi ruşi sau politica comercial-vamală promovată de guvernul
străini. De altfel, în conformitate cu Statutul Ora- rus a defavorizat negustorii locali, supunându-i
şelor, elaborat pe timpul Ecaterinei a II-a persoa- unei concurenţe inegale faţă de negustorii din
nele din străinătate şi din alte oraşe erau înscrise afara regiunii (Tomuleţ 2002a).
în a patra parte a Cărţii citadinilor1, adică formal În Imperiul Rus carenţele sistemul fiscal medie-
se aflau pe aceeaşi treaptă în ierarhia urbană. val au început să fie evidente în a doua jumăta-
Scopul nostru este de a evidenţia, cu referinţă la te a secolului al XVIII-lea. Pentru obţinerea pa-
Basarabia, în ce măsură drepturile şi obligaţiile şaportului ce permitea plecarea temporară din
personale şi comerciale ale acestora erau afectate oraş, orăşeanul trebuia să achite în totalitate
de faptul că activau în alt oraş decât acel în care contribuţiile la stat pentru întreagă perioadă de
îşi aveau reşedinţa. Pentru o mai bună compre- absenţă. În condiţiile în care mulţi mici-burghezi
hensiune am apelat la perspectiva comparativă, aveau restanţe la plata dărilor, exista un obsta-
punând faţă în faţă situaţia existentă în oraşele col important pentru aceştia de a-şi îmbunătăţi
Basarabiei, cea din Odesa precum şi din alte ora- situaţia prin plecări de afaceri în afara oraşului
şe ruse. pentru o perioadă îndelungată. Obţinerea garan-
Din punct de vedere cronologic ne-am propus ţiei financiare a unei persoane mai înstărite în
drept limită inferioară anul 1812, atunci când, în timpul perceperii dajdiilor însemna dependen-
conformitate cu Tratatul de pace de la Bucureşti ţa faţă de acesta, şi în plus era greu de obţinut
din 16/28 mai, Imperiul Rus a anexat teritoriul (Рындзюнский 1958, 46). Limitarea perioadei
dintre Prut şi Nistru. Limita superioară corespun- de absenţă îi împovăra şi pe negustori. Se crea o
de anului 1861, când în Imperiul Rus au fost ini- contradicţie între dreptul negustorilor primelor
ţiate o serie amplă de reforme, care au marcat în- două ghilde de a realiza comerţul în toate oraşe-
ceputurile unei noi epoci istorice. De altfel, către le Rusiei şi legarea lor de sistemul paşapoartelor.
începutul anilor 1860 guvernul rus a pus punct Totuşi, răspunderea fiscală individuală, libertatea
de la recrutare şi de la alte prestaţii naturale fă-
1
ПСЗРИ, собр. 1, т. XXII, 1784-1788, СПб., 1830, №16188,
ceau plecarea negustorului din oraşul în care îşi
c. 364. avea reşedinţa mult mai uşoară, în comparaţie cu
Tyragetia, s.n., vol. III [XVIII], nr. 2, 2009, 39-60. 39

I. Studii
micii-burghezi. Dar obţinerea paşaportului îl lega rii locali nu aveau posibilitatea de a practica liber
în dublu sens, negustorul fiind obligat să achite comerţul în oraşele ruse, dar nu şi viceversa. Ca
dările pentru întreaga perioadă de absenţă, iar rezultat negustorii locali erau afectaţi de concu-
obţinerea permisiunii de plecare depindea de alţi renţa inegală a negustorilor ruşi, iar reacţia nor-
negustori, care intrau în organele municipale de mală a fost de a determina administraţiile orăşe-
conducere, de multe ori concurenţi ai acelora care neşti să adopte decizii care să le apere interesele,
doreau să plece (Рындзюнский 1958, 47). chiar dacă acestea nu erau avizate de instanţele
sus-puse. Astfel, spre exemplu, în raportul Gu-
Cât priveşte supuşii străini, conform manifestu-
vernului provinciei Basarabia din 23 noiembrie
lui din 1 ianuarie 1807, acestora li s-a interzis să
1814 se menţiona că la solicitarea comercianţi-
practice comerţul cu amănuntul în cuprinsul Im-
lor şi fabricanţilor de lumânări administraţia din
periului Rus. Totodată străinilor li se interzicea
Chişinău a decis ca negustorilor din oraşele ruse
să încheie tranzacţii între ei, ci doar prin inter-
să li se interzică să exporte seu din oraş3. Într-un
mediul negustorilor ruşi. Conform legii în cauză alt caz a fost afectat consilierul comercial şi ca-
străinii care nu doreau să intre pe veci în supu- valerul Reno, înscris ca negustor în prima ghildă
şenia Imperiului Rus puteau în continuare să se din Odesa. Pentru a îndeplini o comandă de la
înscrie în ghildele negustoreşti doar în oraşele- guvernul englez Reno l-a trimis pe negustorul Fe-
porturi comerciale de la Marea Neagră şi Marea odor Mosculi în Basarabia, unde acesta a adunat
Azov, pe când în restul imperiului acest lucru le-a o anumită cantitate de grâu şi a decis să o expedi-
fost interzis categoric. Aceasta demonstrează cu eze în Odesa pe mare prin portul Ismail. Fără a-i
prisosinţă priorităţile guvernului rus în teritoriile oferi o explicaţie regulamentară, deputaţii dumei
Novorosiei. Străinilor li se permitea să practice orăşeneşti din Ismail Sterio Papanopulo Duma şi
comerţul fie în calitate de negustor pasager, dacă Ivan Gheorgandopulo i-au solicitat de pe fiecare
şederea sa nu depăşea şase luni, fie ca oaspete. chilă4 de grâu exportat o taxă în valoare de 65 pa-
Accizul unic era de 1,25% din capitalul declarat, rale. În urma demersurilor făcute de Reno, la 24
care urma să fie în primul caz 25 mii ruble, iar în iulie 1815 prefectul interimar de Odesa F.A. Koble
al doilea – 50 mii ruble. Negustorii pasageri erau s-a adresat guvernatorului civil interimar şi mili-
scutiţi în timpul şederii de plata dărilor în folosul tar al Basarabiei I.M. Hartingh cu solicitarea să
oraşului, dar după şase luni urmau să se înscrie contribuie la restituirea sumei percepute sau cel
în categoria oaspeţilor sau să părăsească hotarele puţin în clarificarea temeiurilor taxei la care a fost
Rusiei. În caz de rămâneau – erau lipsiţi de drep- supus trimisul negustorului din Odesa5.
tul de a se ocupa cu comerţul. Diferenţa era dată
Ceea ce ne interesează însă mai mult decât astfel
şi de faptul că negustorul pasager nu avea drep-
de decizii oarecum arbitrare, este în ce măsură
tul să realizeze tranzacţii în interiorul oraşului, ci
negustorii precum şi micii-burghezi din oraşele
doar la bursă sau în zona vamală2.
ruse, dispuneau în oraşele Basarabiei de dreptu-
Până la 1812 negustorii străini, în special cei din rile personale prevăzute de sistemul de ghildă şi
Imperiul Habsburgic şi din Imperiul Otoman, au alte prevederi ale legislaţiei ruse. Cu alte cuvinte,
avut un statut privilegiat faţă de negustorii locali în ce măsură beneficiau aceşti negustori de drep-
în oraşele din Principatul Moldovei: aflându-se turi exteritoriale şi căror legi se supuneau de fapt
sub protecţia sultanului, aceştia plăteau o taxă când realizau tranzacţii comerciale cu negustorii
comercială mai mică în comparaţie cu negustorii locali. Fără de a dispune de reglementări clare
autohtoni (Мунтян 1971, 272). În teritoriul din- în acest sens este dificil de a face unele aprecieri
tre Prut şi Nistru, anexat în 1812 la Imperiului explicite în acest sens. Totuşi, în baza analizei iz-
Rus, negustorii autohtoni au trebuit să facă faţă şi voarelor de arhivă inedite care descriu anumite
afluxului de negustori din oraşele de peste Nistru, cazuri particulare putem face câteva observaţii
datorită relativei permisivităţi a practicării co- importante. Astfel, cu toate că în Basarabia sis-
merţului prevăzută prin legiuirile moldoveneşti. temul de ghildă rus a fost implementat abia înce-
În virtutea faptului că până la 1831 sistemul de 3
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 246, f. 3.
ghildă nu a fost răspândit în Basarabia, iar ţinutul 4
Chilă – măsură de capacitate pentru cereale, de origine tur-
era separat vamal de restul Imperiului, negusto- cească, folosită până la jumătatea sec. XIX, de importanţă
variabilă după regiuni. În Basarabia era egalată cu 2,0725 cet-
2
ПСЗРИ, собр. 1, т. XXIX, 1806-1807, СПб., 1830, №22418, verţi ruşi (~4,35 hectolitri).
c. 973. 5
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 245, f. 78-79.
40
A. Emilciuc, Statutul negustorilor fără reşedinţă în oraşele Basarabiei şi în Odesa (1812-1861)
pând cu 1 ianuarie 1831, unele documente semna- a cametei în Cârmuirea guberniei Herson, iar în
lează faptul că deja începând cu anul 1812 diferiţi caz că negustorul dat nu se afla în Chişinău, in-
negustori din afara regiunii, în special din guber- vestigarea şi prezentarea unui raport privind lo-
niile ucrainene, au deţinut diferite concesiuni în cul aflării acestuia10.
localităţile din Basarabia, spre exemplu negus- Statutul deosebit de care beneficiau negustorii
torii din Odesa Dubrovin (în 1813) şi Entingher din afara Basarabiei avea şi o altă latură. Astfel,
(în 1814)6. Conform statutului de ghildă negustori negustorul de ghilda a treia din Odesa Simon
ruşi aveau dreptul de a contracta concesiuni, dar Blanc, aflându-se în oraşul Ismail, nu a reuşit să
nu este clar în baza căror acte juridice aceştia au obţină sprijin de la poliţia orăşenească pentru a
putut obţine concesiuni în Basarabia. Probabil recupera sumele împrumutate unui mic burghez
tocmai din această cauză, îi găsim chiar şi în 1826 din Nicolaev, aflat şi el în Ismail, precum şi comi-
pe negustorii respectivi cu datorii la vistierie pen- sarului Carantinei portuare din Ismail. Negusto-
tru concesiunile contractate7. Pentru a înţelege în rul a fost nevoit să se adreseze lui A.N. Bahmetev,
ce mod s-a putut ajunge la situaţii de acest gen, şi pentru că acesta să dispună la 10 iulie 1816 şefului
a aprecia dacă autoritatea organelor administra- poliţiei din Ismail, ştab-căpitanului Vizerghen să
tive locale se răspândea asupra negustorilor din înceapă cercetarea cazului, iar în caz că pretenţi-
afară Basarabiei, vom analiza câteva cazuri par- ile negustorului din Odesa s-ar dovedi juste să ia
ticulare. măsuri pentru recuperarea sumelor de la datorni-
Astfel în cazul negustorului Dubrovin, rezidentul cii săi11. Deci, dat fiind faptul că Simon Blanc nu
plenipotenţiar al Basarabiei A.N. Bahmetev s-a avea reşedinţă în Ismail, el nu a putut apela direct
adresat de două ori, în august şi octombrie 1816, la poliţia din oraş pentru a putea beneficia de sus-
guvernatorului militar de Herson, contele A.F. ţinere în rezolvarea cazului său.
Langeron, cu cererea de a-l obliga pe datornic să O situaţie similară se crease cu negustorul de
transfere în vistieria din Basarabia suma datorată prima ghildă din Odesa Vasile Portnov. Acesta
pentru concesiunea localităţii Karaşbazargi, dar dispunea de o casă de locuit în Ismail, pe care o
fără rezultat. De aceea, A.N. Bahmetev i-a solicitat folosea atunci când se afla cu afaceri în acest oraş-
la 5 mai 1817 şi comandantului de Odesa, genera- port. Casa a fost însă preluată pentru încartirui-
lul F.A. Koble, să-l determine pe Dubrovin să achi- rea cancelariei unui comandant de regiment. Ne-
te restanţa dată8. Datoria, însă, nu a fost achitată mulţumit, Vasile Portnov s-a adresat rezidentului
nici până în 1826, când după moartea lui Dubrovin plenipotenţiar al Basarabiei A.N. Bahmetev cu o
s-a dispus ca suma să fie recuperată de la garantul plângere în care ruga să se intervină în acest caz.
acestuia – negustorul din Odesa Novikov9. La 1 septembrie 1816 rezidentul plenipotenţiar
remitea cererea primită negustorului din Odesa,
Reprezentativ este şi cazul negustorului din Ode-
pe care notase că negustorul trebuie să se adre-
sa Alexei Protasov, care se afla de mai mult timp
seze Poliţiei orăşeneşti din Ismail. Şefului poliţiei
în Chişinău. Pentru a fi supus plăţii unei datorii
îi sugera, pe de altă parte, ca în cazul în care nu
a companionului său, pentru care acesta contra-
se găseau alte case libere să-i ofere o recompen-
semnase, a fost nevoie de o corespondenţă la nivel
să bănească lui Vasile Portnov, la care urmau să
înalt, lucru ce se datora în mare parte autonomiei
contribuie locuitorii cu reşedinţă din Ismail12. Se
de care beneficia Basarabia. Astfel poliţia oraşului
pot constata mai multe lucruri. În primul rând,
Odesa, a intervenit pe lângă guvernatorul militar necesitatea obţinerii unei indicaţii a rezidentului
de Herson contele A.F. Langeron, care s-a adre- plenipotenţiar pentru ca poliţia orăşenească să
sat lui A.N. Bahmetev cu rugămintea ca acesta să înceapă investigarea cazului unui negustor fără
se adreseze Poliţiei orăşeneşti din Chişinău pen- reşedinţă, aflat în calitate de parte păgubită sau
tru încasarea forţată a datoriei. La 9 septembrie responsabilă. Apoi, faptul că negustorii din alte
1816 A.N. Bahmetev a cerut Poliţiei orăşeneşti din oraşe, fără a dispune de un cadru legal concret
Chişinău perceperea datoriei în valoare de 1450 care să stipuleze clar drepturile acestora, puteau
ruble şi transmiterea sumei respective precum şi nimeri în situaţii dificile din perspectiva legisla-
ţiei ruse.
6
ANRM, F. 3, inv. 4, d. 258, f. 89 verso, 157.
7
ANRM, F. 3, inv. 4, d. 258, f. 89 verso, 213 verso. 10
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 467, f. 1064.
8
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 528, f. 35 verso-36 verso. 11
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 467, f. 116 verso-117.
9
ANRM, F. 3, inv. 4, d. 258, f. 157. 12
41
I. Studii
Totuşi aceste carenţe nu erau în măsură să-i sto- privitor la taxele colectate în folosul vistieriei sau
peze pe negustorii din guberniile interne ruse să al proprietarilor de moşii pe teritoriul cărora se
ocolească Basarabia, în virtutea veniturilor pe afla oraşul Chişinău. Interesul rezidentului pleni-
care le puteau obţine în provincie. Astfel într-un potenţiar era dacă acestea au fost păstrate după
raport al oficialităţilor regionale din 4 noiembrie anexarea Basarabiei la Imperiul Rus şi transfor-
1816, se menţiona că în Chişinău şi alte oraşe ale marea Chişinăului în oraş regional16. Toate aces-
Basarabiei activau mulţi negustori străini, care tea demonstrează cu prisosinţă cât departe erau
însă nu achitau deloc dări orăşeneşti13. Dat fiind funcţionarii ruşi de realităţile provinciei anexate
faptul că în restul Rusiei negustorii străini erau şi ca rezultat incapacitatea lor de a rezolva o pro-
supuşi impozitări în folosul oraşelor în care acti- blemă relativ simplă.
vau, organele municipale din Chişinău insistau ca
Duma orăşenească din Chişinău a discutat ra-
practica respectivă să fie extinsă şi în Basarabia.
portul colonelului Tumanov la 3 octombrie 1817.
Ca rezultat al acestor apeluri, rezidentul plenipo-
În timpul discuţiilor s-a constatat că guvernul
tenţiar A.N. Bahmetev a solicitat Comitetului Pro-
nu a adoptat decizii speciale în privinţa comer-
vizoriu să analizeze posibilitatea supunerii negus-
ţului practicat în Basarabia de negustorii străini
torilor străini precum şi a celor din alte oraşe ale
după anexarea ţinutului dintre Prut şi Nistru la
Imperiului prestaţiilor orăşeneşti conform legis-
Imperiul Rus şi organizarea Chişinăului în oraş
laţiei ruse atunci când activau în regiune. Pentru
regional17. Tumanov insista în continuare asupra
aceasta, însă, el cerea efectuarea verificărilor dacă
fixării unei taxe pentru negustorii fără reşedinţă
o dispoziţie în acest sens nu ar contraveni obice-
ce activau în Chişinău de 2 copeici de pe rublă18.
iurilor şi legiuirilor locale14. Abia la 21 septembrie
Analiza propunerii în cauză a relevat, însă, anu-
1817 acelaşi A.N. Bahmetev scria din nou Comi-
mite probleme în plan organizatoric şi fiscal şi
tetului provizoriu din Basarabia că a primit un
anume: din care sumă urma să fie percepută taxa
raport de la şeful poliţiei din Chişinău, colonelul
Tumanov, care îl informa că Duma din Chişinău stabilită, din cea a capitalului comercial sau din
intenţiona să restabilească supunerea negustori- cea obţinută din tranzacţiile comerciale realizate;
lor din alte oraşe ce activau în Chişinău prestaţii- actele de care trebuia să dispună negustorul din
lor pe care le îndeplineau negustorii cu reşedinţă alt oraş pentru calcularea taxei; dacă urmau să fie
în oraş. Şeful poliţiei din Chişinău, insista, însă, consideraţi ca fiind negustori din alte oraşe doar
ca dările de pe negustorii fără reşedinţă să alcă- acei cu reşedinţă în alte oraşe ale Basarabiei sau
tuiască 2 copeici de pe rublă, iar A.N. Bahmetev şi cei proveniţi din alte gubernii ale Rusiei; lista
la rândul său a solicitat din nou comitetului ca să produselor ce urmau să fie impozitate etc.19.
verifice dacă aceste pretenţii corespundeau drep- Principiile în baza cărora au fost fixate sarcinile
turilor şi obiceiurilor pământului15. nemijlocite ale Dumei de a depista toate sursele,
Pe de altă parte, A.N. Bahmetev i-a cerut colone- care puteau aduce venituri oraşului, fără a preju-
lului Tumanov să informeze Duma din Chişinău dicia situaţia materială şi financiară a locuitorilor
despre taxele la care erau supuse mărfurile im- au fost formulate în baza dispoziţiei guvernului
portate şi exportate în oraş de către negustorii şi regional al Basarabiei din 25 iulie 181720. Astfel,
industriaşii de peste hotare şi din alte oraşe. Chiar până la urmă, Duma orăşenească din Chişinău a
dacă era reprezentantul împăratului în ţinut, A.N. stabilit taxa pentru produsele comercializate de
Bahmetev nu se grăbea să adopte o decizie în negustorii din alte oraşe în Chişinău nu în baza
această privinţă. În schimb el a solicitat dumei in- dispoziţiilor date de foştii domnitori, ci în confor-
formaţii despre existenţa unor anumite dispoziţii mitate cu Gramota de la 21 aprilie 1785 cu privire
ale guvernul regional referitor la statutul negus- la drepturile şi avantajele oraşelor din Imperiul
torilor din alte oraşe şi privilegiile acordate case- Rus21. Potrivit articolului 12 al Statutului oraşe-
lor de comerţ din Chişinău şi oraşului propriu-zis. lor, inclus în aceasta, negustorii puteau practica
În plus, A.N. Bahmetev a cerut concretizări des- comerţul în oraşele în care nu aveau reşedin-
pre esenţa dispoziţiilor domnitorilor moldoveni 16
ANRM, F. 3, inv. 1, d. 33, f. 17.
17
ANRM, F. 22, inv. 1, d. 4, f. 17.
13
ANRM, F. 22, inv. 1, d. 4, f. 1. 18
ANRM, F. 22, inv. 1, d. 4, f. 17 verso.
14
ANRM, F. 4, inv. 2, d. 22, f. 1. 19
15
ANRM, F. 4, inv. 2, d. 22, f. 3; F. 17, inv. 1, d. 65, f. 169 verso- 20
ANRM, F. 3, inv. 1, d. 33, f. 18.
170 verso. 21
ANRM, F. 3, inv. 1, d. 33, f. 18.
42
ţă doar după îndeplinirea tuturor prestaţiilor şi timp ce locuitorii cu reşedinţă care aveau prăvălii,
achitarea impozitelor personale şi pe venit22. De sau case de locuit, erau impuşi unui şir întreg de
altfel, membrii Dumei apreciau că supunerea prestaţii personale şi în folosul oraşului, precum
în Chişinău a locuitorilor din oraşele Basarabiei obligaţia de asigurare a armatei şi a funcţiona-
acestei taxe nu îi putea împovăra, deoarece, spre rilor cu spaţiu de locuit, lemne pentru încălzitul
deosebire de negustorii străini şi din guberniile instituţiilor municipale etc. Autorităţile munici-
ruse, aceştia suportau în egală măsură cu negus- pale constatau că negustorii locali erau limitaţi şi
torii din Chişinău toate dările şi prestaţiile23. strâmtoraţi în afacerile lor de avantajele fiscale şi
comerciale de care beneficiau negustorii din alte
Totuşi, pentru a nu crea incomodităţi negustori-
oraşe şi cei străini, neputând obţine nici a zecea
lor din restul Basarabiei mărfurile aduse de ne-
parte din veniturile pe care le câştigau aceştia26.
gustorii din alte oraşe şi de peste hotare pentru a
fi comercializate în Chişinău urmau să fie supuse În cele din urmă, la 16 noiembrie 1817 Comitetul
unui acciz moderat de 2% ad valorem. Pentru a Provizoriu al Basarabiei a decis că, cu excepţia fă-
putea percepe noile taxe Duma din Chişinău a inii, sării şi altor produse alimentare, precum şi a
formulat regulile privind participarea negustori- tutunului, mărfurile aduse de negustorii care nu
lor din alte oraşe şi de peste hotare în comerţul aveau reşedinţă în oraşele din Basarabia să fie su-
oraşului. Poliţia orăşenească era obligată să pre- puse taxei propuse de şeful poliţiei din Chişinău,
zinte informaţii despre locul unde negustorul îşi subliniind că astfel nu se încălcau legile pămân-
propunea să-şi comercializeze produsele. Atunci tului27. La 17 noiembrie 1817 A.N. Bahmetev scria
când mărfurile erau vândute în interiorul oraşu- Comitetului că a căzut de acord cu aceste propu-
lui, Duma îl delega pe unul din cei patru membri neri şi cu faptul că negustorii din alte oraşe care
ai săi, împreună cu câţiva funcţionari pentru sta- activau în Basarabia erau supuşi acestor plăţi în
bilirea volumului, greutăţii şi valorii mărfii nemij- conformitate cu regulile care existau în guberni-
locit de la proprietar în baza catalogului de pre- ile interne ruse. Ca urmare acesta a prescris De-
ţuri sau facturii. În cazul lipsei acestora sau dacă partamentului I a guvernului regional să dispună
proprietarul oferea date eronate, valoarea mărfii aplicarea deciziei sale28. Prin adresa Departamen-
era determinată de către expertul bunurilor imo- tului II din 4 decembrie 1817 Duma orăşenească
biliare orăşeneşti, iar suma calculată de acesta era din Chişinău a primit în cele din urmă avizul de
impozitată cu 2%24. Negustorul primea un certi- percepere a taxei de 2% ad valorem de pe mărfu-
ficat ce-i permitea să-şi comercializeze liber pro- rile comercializate în Chişinău de negustorii din
dusele, pe care era obligat să-l întoarcă ulterior alte oraşe în strictă conformitate cu legislaţia în
Dumei. În cazul în care negustorul reuşea să-şi vigoare în guberniile ruse. Din acesta aflăm, însă,
comercializeze doar o parte din mărfurile sale, iar că A.N. Bahmetev a respins propunerile Dumei
cealaltă parte dorea să le transporte în altă loca- de a impozita cu taxe similare şi mărfurile comer-
litate, la returnarea certificatului, Duma se obliga cializate în Chişinău de micii-burghezi din alte
să-i restituie cuantumul taxei pentru mărfurile oraşe, din considerentul că aceasta ar fi fost prea
necomercializate25. Mărfurile tranzacţionate în împovărător pentru ei29.
Chişinău angro, pentru a fi comercializate ulteri-
Deci situaţia fiscală a negustorilor străini şi din
or în alte oraşe, urmau să fie supuse unei taxe în
oraşele ruse se prezintă oarecum egală, având în
mărime de 1% ad valorem. Expediind propunerile
vedere cele relatate. Apare, însă, întrebarea dacă
respective guvernului regional Duma specifica că
existau instituţii ce reprezentau negustorii străini
taxa ce urma să fie percepută era justificată deoa-
în Basarabia. În Odesa primii agenţi ai statelor
rece negustorii din alte oraşe şi de peste hotare
străine având misiunea de a apăra interesele com-
obţineau venituri destul de substanţiale şi activau
patrioţilor lor aflaţi în Imperiul Rus au fost nu-
fără a achita anumite dări în folosul oraşului doar
miţi în anul 1804, reprezentând Imperiul Habs-
în baza paşapoartelor eliberate de guvern sau de
burgic (consulul C.S. von Thom), Spania (consu-
consulatele ruse din afara Imperiului. Aceasta în
lul Ludwig de Castilio) şi Neapolul (consulul G.
22
ПСЗРИ, собр. 1, т. XXII, 1784-1788, СПб., 1830, №16188,
c. 360. 26
ANRM, F. 3, inv. 1, d. 33, f. 19-19 verso.
23
ANRM, F. 3, inv. 1, d. 33, f. 18. 27
ANRM, F. 4, inv. 2, d. 22, f. 19.
24
ANRM, F. 3, inv. 1, d. 33, f. 18 verso. 28
25
ANRM, F. 3, inv. 1, d. 33, f. 19. 29
ANRM, F. 3, inv. 1, d. 33, f. 24-25.
43
I. Studii
Gulielimuci) (Смольянинов 1853, 383). Datorită să fie reglementată de administraţia orăşenească

numărului mare de supuşi austrieci, aflaţi în ora- în baza legilor imperiale34. Cu toate acestea, după
şele din Basarabia în anul 1817 consulul austriac adoptarea Regulamentului din 29 aprilie 1818 şi
din Odesa von Thom a intenţionat să delege un până la lichidarea autonomiei ţinutului, un rol
agent special în Chişinău, în persoana negustoru- important în adoptarea dispoziţiilor şi măsurilor
lui Varvati. Totuşi rezidentul plenipotenţiar A.N. ce urmau să reglementeze activitatea comercial-
Bahmetev nu a considerat ca oportună aflarea vamală în Basarabia, inclusiv în ceea ce priveşte
oricăror agenţi ai statelor străine la Chişinău, care statutul negustorilor fără reşedinţă a revenit in-
după afirmaţia sa nu era un oraş comercial şi nici stituţiei rezidentului plenipotenţiar. Acest lucru
nu oferea străinilor ceva privilegii. Adresându-se se va observa clar în opoziţia vehementă a titu-
la 25 iulie 1817 contelui C.V. Nesselrode cu aceste larilor acestei funcţii în problema supunerii ne-
considerente, A.N. Bahmetev îi solicita să-l înşti- gustorilor fără reşedinţă unor dări suplimentare
inţeze pe împărat, şi să-l informeze despre înalta în oraşele din Basarabia.
decizie30. Într-un final A.N. Bahmetev a trebuit să
Introducerea taxei de 2% ad valorem pentru măr-
se conformeze iniţiativei consulului austriac din
furile comercializate în Chişinău de negustorii
Odesa, astfel că Varvati a devenit până la urmă
fără reşedinţă nu a trecut fără opoziţia acestora.
agent al acestuia la Chişinău31. Cu toate acestea
Un grup de supuşi austrieci au adresat reziden-
în Basarabia activau şi supuşi ai altor state, iar în
tului plenipotenţiar o plângere în care afirmau
acest caz A.N. Bahmetev se arăta ca un adevărat
că Duma din Chişinău îi supune taxei respective
apărător al intereselor acestora. Spre exemplu, la
fără temei, deoarece aceasta îi viza doar pe supu-
24 noiembrie 1817, ca urmare a plângerii primi-
şii ruşi. Ca urmare A.N. Bahmetev a cerut şefu-
te de la supusul turc Panaioti Mutafor, reziden-
lui poliţiei din Chişinău la 2 martie 1818 detalii
tul plenipotenţiar i-a solicitat şefului poliţiei din
privind taxele la care au fost supuşi negustorii
oraşul Akkerman să ofere „imediat” explicaţii pri-
austrieci, specificând că în distribuirea dărilor şi
vind piedicile puse acestuia în practicarea comer-
prestaţiilor pentru cei ce practicau comerţul în
ţului şi i-a recomandat „să se abţină de la oricare
Chişinău Duma de acolo urma să facă diferenţă
pretenţii inadmisibile”32. Este necesar, în acest
între supuşii ruşi care aveau reşedinţă în oraş, cei
context, să menţionăm că pentru a putea activa
din alte oraşe care aveau şedere temporară şi su-
în Basarabia negustorii străini urmau să dispună
puşii străini. De asemenea, A.N. Bahmetev a sub-
de permisiunea în scris a guvernului ţării din care
liniat că necesita să fie luat în calcul dacă supuşii
proveneau cu indicarea termenului exact de aflare
străini beneficiau de anumite privilegii acordate
în Rusia, paşaportul de călătorie şi avizul poliţiei
de foştii domnitori ai Moldovei până la anexarea
oraşului în care se stabileau33.
teritoriului dintre Prut şi Nistru35. Însă, după ce
Schimbările survenite în urma aplicării Regula- a primit raportul şeful poliţiei din Chişinău pozi-
mentului organizării administrative a Basara- ţia lui A.N. Bahmetev s-a schimbat. La 30 martie
biei din 29 aprilie 1818 au afectat într-o oarecare 1818 rezidentul plenipotenţiar i-a scris acestuia
măsură situaţia juridică a negustorilor fără re- că trebuie să întreprindă toate măsurile posibile
şedinţă în ţinut. Cu toate că negustorii erau su- pentru încasarea taxelor cuvenite de la negusto-
puşi în continuare impozitelor de stat şi presta- rii străini şi din alte oraşe ce activau în Chişinău
ţiilor obşteşti în baza diferitelor acte eliberate de dar refuzau să se conformeze deciziilor în aceas-
domnitori, iar mica burghezie în conformitate cu tă privinţă. În caz contrar, şeful poliţiei din Chi-
principiile generale stabilite în regiune, aceştia au şinău era împuternicit să le interzică practicarea
obţinut dreptul comerţului liber, similar princi- comerţului în oraş36. Cu toate acestea, la 18 iunie
piilor generale existente în Imperiul Rus. Cu alte 1818 A.N. Bahmetev a propus Guvernului regio-
cuvinte dreptul comerţului intern şi extern era nal din Basarabia să analizeze plângerea colectivă
acordat tuturor locuitorilor Basarabiei, din între- a negustorilor austrieci din Chişinău. Guvernul
gul ei spaţiu, în baza principiilor promovate de le- urma să stabilească în ce măsură dispoziţia de su-
gislaţia rusă. Activitatea comercială în oraşe urma punerea a mărfurilor comercializate în Chişinău
30
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 528, f. 800 verso-801 verso. 34
ПСЗРИ, cобр. I , т. XXXV, 1818, СПб., 1830, № 27357, c.
31
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 677, f. 337 verso. 230-232.
32
33
ANRM, F. 17, inv. 1, d. 65, f. 845 verso-846. 36
44
de negustorii fără reşedinţă taxei de 2% ad valo- achite taxele cuvenite39. În aceeaşi zi A.N. Bahme-
rem corespundea cu drepturile acordate negus- tev a propus Consiliului Suprem al Basarabiei în
torilor străini de foştii domnitori ai Moldovei şi legătură cu acest caz şi cel al negustorului de ghil-
obiceiurilor locale. În caz că se depistau anumite da întâi din Mohilău I.G. Kaper, să elaboreze cât
contradicţii în această privinţă guvernul urma să mai repede posibil noile directive privind regulile
facă propuneri privind racordarea prevederilor de încasare a taxei de 2% ad valorem de pe mărfu-
existente la cele anterioare, prin elaborarea unor rile comercializate în Chişinău de negustorii fără
directive noi37. reşedinţă, în baza viziunilor sale expediate la 23
Supuşii străini ce practicau comerţul în Chişinău august 181840.
nu au fost unici în contestarea încasărilor în folo- Evident însă că suportul pe care îl acorda A.N. Bah-
sul oraşului. Mai mult decât atât, negustorii din metev negustorilor fără reşedinţă din oraşele din
oraşele ruse aflaţi în Chişinău transferau toată Basarabia nu putea depăşi cadrul legal. La 5 oc-
obligativitatea achitării taxei respective doar pe tombrie 1818 rezidentul plenipotenţiar s-a adresat
negustorii străini, deşi dispoziţia prin care a fost Poliţiei orăşeneşti din Chişinău pentru a-şi preciza
introdusă îi viza în primul rând pe ei. Se observă, poziţia în legătură cu petiţia unui grup de negus-
deci, creşterea contradicţiilor dintre negustorii tori ce activau de o lungă perioadă în acest oraş
străini şi ruşi, care îşi dispută tot mai mult ca- dar continuau să fie înscrişi în oraşele ruse din
pacităţile de consum ale pieţei locale. Astfel, ne- afara Basarabiei. Aceştia pretindeau să li se acorde
gustorul de ghilda întâi din Mohilău I.G. Kaner anumite facilităţi din considerentul că s-au stabilit
a depus pe numele rezidentului plenipotenţiar o cu „multe eforturi” în Chişinău încă în timpul răz-
plângere în care preciza că a fost impus să achi- boiului ruso-turc din 1806-1812, pe când armatele
te începând cu 1 ianuarie 1818 câte 2% ad valo- ruse se aflau în Principatele Române, precum şi în
rem de pe mărfurile aduse pentru comercializa- virtutea faptului că situaţia lor „s-a deteriorat în
re în Chişinău, deşi în opinia sa taxa respectivă totalitate”. În primul rând, petiţionarii respectivi
viza doar negustorii străini nu şi pe cei ruşi, care au solicitat să fie excluşi din societăţile negusto-
achitau dările şi prestaţiile de ghildă în oraşele în reşti din oraşele în care erau înscrişi şi să fie în-
care îşi aveau reşedinţă, şi în plus achitau şi taxe scrişi în cea a oraşului Chişinău. A.N. Bahmetev a
vamale la importul mărfurilor în Basarabia. La 23 respins această posibilitate deoarece „acest lucru
august 1818 A.N. Bahmetev s-a adresat Consiliu- nu depindea de guvernul de aici”, negustorii fiind
lui Suprem din Basarabia cu solicitarea de a emite obligaţi să se adreseze autorităţilor locale din ora-
o dispoziţie în care, în baza drepturilor şi obiceiu- şele în care erau înscrişi, şi doar după obţinerea
rilor pământului şi a acelora acordate de împăra- „concedierii” puteau să solicite înscrierea în Chişi-
tul rus, să fie prevăzute taxe diferenţiate în folosul nău. În al doilea rând, petiţionarii pretindeau să li
oraşelor din Basarabia de pe negustorii ruşi şi cei se acorde privilegiile de care se bucurau negustorii
străini ce activau în ele38. La 18 septembrie 1818 din oraşul Odesa, la care A.N. Bahmetev a amintit
rezidentul plenipotenţiar i-a scris şefului poliţiei că Regulamentul din 29 aprilie 1818 prevedea că
din Chişinău şi în legătură cu plângerea depusă negustorilor din Basarabia li se păstrau drepturile
pe numele său de către evreul E.P. Leibovici Mo- şi privilegiile acordate de domnitorii Moldovei, iar
rein, agentul negustorului de ghilda a doua din acei care doreau să se înscrie în rândul societăţi-
oraşul Bar Gherşca Anşilovici. Evreul solicita ca lor negustoreşti din provincie urmau să rămână
să fie eliberat de plata taxei de 2% ad valorem, din în poziţie egală cu ei, neputând să pretindă pri-
considerentul că el comercializa în Chişinău pân- vilegii exclusive. În al treilea rând, petiţionarii au
ză de producţie rusească. A.N. Bahmetev a dispus solicitat acordarea unor credite din vistierie, iar
ca Duma să-l scutească pe agentul negustorului rezidentul plenipotenţiar i-a îndrumat pe negus-
din Bar de oricare încasări municipale până când tori să se adreseze în această privinţă Guvernului
va primi directive clare în această privinţă. E.P. regional al Basarabiei41.
Leibovici Morein putea să-şi comercializeze liber
pânza cu condiţia semnării unei garanţii scrise că Suportul lui A.N. Bahmetev pentru cei ce activau
în caz că noile directive ar prevedea acest lucru să în Basarabia fără a fi înscrişi în societăţile negus-
39
37
ANRM, F. 17, inv. 1, d. 119, f. 896-897. 40
ANRM, F. 17, inv. 1, d. 117, f. 179-180.
38
45
I. Studii
toreşti de aici s-a manifestat însă din plin în alte urmau să fie împărţiţi în două categorii, a celo-
cazuri. Astfel, la 20 noiembrie 1818, într-o adresă ra care erau stabiliţi în Basarabia şi a celora care
către şeful poliţiei din Akkerman rezidentul ple- doar temporar se aflau în ţinut. Ultimilor le-a fost
nipotenţiar şi-a expus poziţia privind solicitarea interzisă realizarea afacerilor în interiorul Basa-
Dumei de acolo de instituire a unei noi taxe în rabiei, aceştia putând să-şi comercializeze mărfu-
vederea acumulării resurselor financiare necesa- rile angro negustorilor ruşi doar în arealul vămi-
re amenajării carantinei portuare din Akkerman. lor. Negustorii urmau să fie informaţi în această
Indiferent dacă produsele erau exportate peste privinţă, iar timp de o lună, noile prevederi ur-
hotare direct sau prin Odesa, negustorii urmau mau să intre în vigoare45. Decizia respectivă era
să achite în vistieria orăşenească câte 20 parale menită să excludă treptat negustorii străini din
de pe fiecare chilă de grâu şi câte 10 parale de pe comerţul Basarabiei, fără a-i deranja pe cei deja
alte cereale. A.N. Bahmetev a precizat că această stabiliţi în ţinut.
problemă nu e de competenţa organelor regionale
O problemă importantă o reprezintă, în ceea ce
şi depindea doar de acceptul benevol al negusto-
priveşte negustorii fără reşedinţă, accesul acesto-
rilor din Akkerman42. Societatea negustorească
ra în organele de administrare şi instituţiile mu-
din oraş a convenit până la urmă să achite con-
nicipale din Basarabia. În conformitate cu legisla-
tribuţiile respective, cu condiţia ca şi negustorii
ţia rusă în localităţile în care exista o comunitate
fără reşedinţă ce exportau cereale prin Akkerman
mare de supuşi străini sau ruşi, dar din alte ora-
să fie supuşi acestora. Ca urmare şase negustori
şe (500 de familii), acestora li se permitea să-şi
fără reşedinţă au adresat rezidentului plenipoten-
delege reprezentanţi în organele de administrare
ţiar o plângere, în care subliniau că li s-a cerut să
orăşenească (Российское 1987, 120). Numărul
plătească taxele calculate în baza acestei decizii
mare a negustorilor străini şi din alte oraşe, spre
pentru grâul exportat în anul 1818 prin Ovidio-
exemplu în Odesa, a determinat o prezenţă activă
pol în Odesa. Negustorii respectivi au pretins că
nu sunt obligaţi să achite astfel de taxe, însă fi- a acestora în diferite organe municipale din oraş.
ind interesaţi ca să fie instituită cât mai grabnic Mai mult decât atât, în conformitate cu ucazul din
carantina, au acceptat benevol să contribuie cu 24 octombrie 1819, ce se referea la statele Oficiu-
500 de lei, dar i-au cerut lui A.N. Bahmetev să lui din Odesa a Băncii Comerciale, oaspeţii străini
dispună organelor municipale din Akkerman să au fost admişi la alegerea a 12 candidaţi în funcţia
nu mai supună negustorii fără reşedinţă la plaţi de Director al Oficiului, dintre care Conducerea
„arbitrare”. Ca urmare, rezidentul plenipotenţiar Băncii alegea patru directori46. Astfel negustorii
a adresat la 18 ianuarie 1819 şefului de poliţie din fără reşedinţă aveau pârghii importante în apăra-
Akkerman, sublocotenentul Viteazi, o mustrare rea intereselor lor.
în care menţiona că acţiunea organelor orăşeneşti Deşi nu dispunem de anumite date care să indice
din Akkerman era una ilegală, care în plus afecta un număr atât de mare de negustori fără reşedin-
comerţul43. Organele municipale din Akkerman ţă şi în oraşele din Basarabia, semnalăm, totuşi,
însă au insistat, propunând că taxa la grâul ex- situaţii hilare din acest punct de vedere. În Akker-
portat din Akkerman de negustorii din alte oraşe man, spre exemplu, fraţii Balasov, negustori cu re-
şi cei străini să fie micşorată la 10 parale pe chilă. şedinţa în oraşul Odesa, au reuşit să obţină func-
A.N. Bahmetev a respins vehement aceste propu- ţii de conducere în organele municipale. După ce
neri prin dispoziţia din 8 martie 1819 adresată şe- locuitorii au depus pe numele lui A.N. Bahmetev
fului poliţiei din oraş44. o plângere pe măsurile împovărătoare decise de
Pe de altă parte, la 18 iulie 1819 A.N. Bahmetev aceştia, rezidentul plenipotenţiar al Basarabiei a
a dispus pichetului vamal din Ismail supunerea dispus la 19 mai 1820 procurorului ţinutal să cer-
mărfurilor exportate prin port unei taxe de 10% ceteze circumstanţele în care s-a putut ajunge la
ad valorem, indiferent dacă era vorba de negus- situaţia în cauză47. Totuşi, cazul nu este unic în
tori cu sau fără reşedinţă în oraş. În plus, prin esenţa sa. Astfel, la 27 mai 1825 guvernului regi-
aceeaşi dispoziţie au fost introduse noi reguli pri- onal a dispus instituirea în Ismail a Tribunalului
vind practicarea comerţului. Negustorii străini
45
ANRM, F. 17, inv. 1, d. 126, f. 3-3verso
42
ПСЗРИ, собр. 1, т. XXXVI, 1819, СПб., 1830, №27950, c.
43
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 596, f. 84 verso-85 verso. 361.
44
ANRM. F. 2, inv. 1, d. 596, f. 375. 47
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 677, f. 220.
46
Comercial şi alegerea din partea societăţilor co- practica comerţul în oraşul Ismail, au achitat dă-
merciale din Akkerman, Chilia, Reni şi Ismail a rile cuvenite în avans pe un an, dar nu au primit
câte doi membri şi doi candidaţi48. Alegerile ur- acceptul poliţiei din oraş. Astfel, la 5 iunie 1820
mau să aibă loc la 13 iunie, dar s-a constatat că A.N. Bahmetev a dispus şefului poliţiei din Ismail
unii din candidaţii propuşi aveau reşedinţa în ca negustorilor amintiţi să li se permită realizarea
Nejin şi alte oraşe decât cele vizate, după cum se comerţului în oraş, cerându-i totodată să prezinte
cerea de fapt49. Dorinţa negustorilor respectivi de un raport privind cauzele interdicţiei impuse aces-
a ocupa funcţii în organele municipale, mai ales tora52. Probabil tocmai de aceea numărul negusto-
într-un oraş în care măcar nu aveau reşedinţă, şi rilor străini continua să fie mare în Basarabia. În
deci nu aveau obligaţia juridică de a ocupa astfel Chişinău între anii 1819-1821 s-au aflat 41 negus-
de funcţii, este greu de explicat. Ori în istoriogra- tori cu viza de reşedinţă în Imperiul Habsburgic,
fie este expusă opinia precum că negustorii ruşi în 47 în Imperiul Otoman, cinci în Principatul Mol-
general preferau să nu fie aleşi în organele muni- dovei, doi în Prusia şi unul în Franţa53. Situaţia nu
cipale, din simplul motiv că acestea le consumau s-a schimbat prea mult nici după ce în iulie 1820
timpul preţios, şi nu ofereau avantaje substanţiale A.N. Bahmetev a fost destituit din funcţia de rezi-
financiare sau de altă natură (Hosking 2001, 182- dent plenipotenţiar din cauza abuzurilor şi a impli-
183). Probabil până la 1828 în Basarabia organele cării sale în afaceri de contrabandă, iar în locul său
municipale au dispus de o putere de decizie mai a fost desemnat generalul I.N. Inzov.
mare decât în restul imperiului, şi deci aceşti ne-
Concurenţa crescândă a negustorilor fără reşe-
gustori au văzut în aceste funcţii modalităţi de fa-
dinţă i-a determinat de nenumărate ori pe negus-
cilitare a comerţului propriu.
torii din Basarabia să înainteze plângeri adminis-
După cum se ştie, scopurile geopolitice pe care le traţiei regionale. Însă cu excepţia reconfirmării
urmăreau autorităţile imperiale în Basarabia ţin- prevederilor ucazurilor existente despre supune-
teau micşorarea influenţei elementului naţional rea negustorilor străini la impozitele şi dările în
în comerţul regiunii şi crearea unui sprijin social vigoare, alte măsuri nu s-au luat. Mai mult decât
în persoana negustorilor alogeni. Aceasta s-a ma- atât, guvernul imperial a scutit temporar, de la re-
nifestat şi în deciziile luate de administraţia regi- spectivele dări, negustorii din Moldova, refugiaţi
onală din Basarabia în privinţa negustorilor din ca rezultat al evenimentelor de la 1821. Ulterior,
afara ţinutului. Astfel, la 22 mai 1820 A.N. Bah- totuşi, autorităţile imperiale le-au înaintat condi-
metev a propus Guvernului regional din Basara- ţia să intre în supuşenie rusă sau să se înregistreze
bia să găsească o cale legală de a acorda reşedinţă ca negustori străini, în caz contrar obligându-i să
în Chişinău cu înscrierea în tagma negustorească părăsească Basarabia în maxim trei luni (Мунтян
unui grup de negustori şi mici-burghezi din ora- 1971, 295). Dar şi în aceste condiţii negustorii
şele Rusiei ce activau de mai mult timp în oraş50. străini căutau diferite modalităţi de a se eschiva
De altfel, rezidentul plenipotenţiar continua să de la plata prestaţiilor. La 25 februarie 1822, şeful
apere cu ardoare şi interesele negustorilor străini. de poliţie din Chişinău Dmitri Petrovici raporta
La sesizarea unui grup de negustori austrieci pre- Dumei orăşeneşti că eforturile de a percepe de
cum că Guvernului Regional din Basarabia nu le-a la negustorii străini şi de la cei din diferite oraşe
eliberat permisiuni de a practica comerţul extern ruseşti prestaţiile municipale stabilite de Duma
precum negustorilor locali, A.N. Bahmetev a soli- pentru activitate comercială, meşteşugărit şi alte
citat organului dat la 2 iunie 1820 să emită „ime- ocupaţii, au întâmpinat un refuz, datorită faptu-
diat” o dispoziţie în acest sens, dat fiind faptul că lui că aceştia nu se considerau obligaţi să achite
negustorii respectivi mai înaintaseră plângeri de astfel de prestaţii54. Doar avertismentului guver-
acest gen, iar A.N. Bahmetev deja îşi comunicase- natorului civil i-a determinat pe negustorii fără
ră poziţia sa51. Reacţia sa a fost asemănătoare şi reşedinţă din Chişinău să se conformeze55.
la plângerile supuşilor austrieci Nota Edelstein şi
Cu toate acestea, problema a continuat să rămâ-
Duvid Leiba Beneamenovici, care pentru a putea
nă acută pentru autorităţile imperiale, deoarece
48
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 1002, f. 1.
52
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 677, f. 354.
49
53
ANRM, F. 75, inv. 1, d. 105, f. 1-16.
50
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 677, f. 256. 54
ANRM, F. 75, inv. 1, d. 105, f. 28.
51
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 677, f. 315. 55
47
I. Studii
în tendinţa lor de înavuţire, negustorii căutau şi mulţi dintre acei care se înscriau în societăţile de
găseau soluţii ingenioase de a se eschiva dărilor şi negustori din oraşele cu privilegii, nu ezitau să se
prestaţiilor obligatorii folosind privilegiile acor- mute atunci când acestea expirau.
date locuitorilor unor oraşe, precum Odesa, Fe-
Creşterea importanţei burgheziei comerciale im-
odosia sau Taganrog. Astfel, în anul 1820 un oa-
punea perfectarea bazei legale care să reglemen-
recare evreu Iankel Hermenson a adresat minis-
teze activitatea acesteia. De aceea la 14 noiembrie
trului de finanţe un denunţ în care acesta afirma
1824 a fost adoptată o Ordonanţă Adiţională pri-
următoarele: 1) că el a descoperit 317 persoane vind organizarea ghildelor şi comerţul altor cate-
care, aflându-se în diferite gubernii, se foloseau gorii sociale în Imperiul Rus, cu alte cuvinte un
pe nedrept de toate privilegiile acordate negusto- Regulament al ghildelor58. Nu vom stărui asupra
rilor din Odesa; 2) că având la dispoziţia lor un tuturor prevederilor acestuia, dat fiind că este un
număr mare de comisionari aceştia îi suplineau document voluminos şi bine cunoscut. Ne vom
cu dreptul de a face comerţ din numele lor; 3) că axa doar asupra aspectelor nemijlocit legate de
din cauza privilegiilor importante mulţi negustori problema abordată în acest articol.
şi-au părăsit oraşele de reşedinţă şi s-au înscris în
ghildele din Odesa. Ideea spre care înclina Her- În conformitate cu prevederile acestui act negus-
menson era că nu se poate realiza un control strict torii primelor două ghilde puteau realiza comerţul
al celor care beneficiau de privilegiile acordate cu amănuntul potrivit drepturilor negustorilor de
negustorilor din oraşul-port Odesa şi în aceste ghilda a treia doar în oraşul în care aveau reşedin-
condiţii era mai raţională anularea lor. S-a dispus ţă, pentru alte oraşe aceştia urmau să-şi procure
efectuarea unor investigaţii pentru care lucru a certificate de negustor de ghilda a treia. De altfel,
fost creată o comisie specială, care a depistat doar negustorii de ghilda a treia puteau să se înscrie
18 negustori din alte oraşe ce beneficiau incorect în mai multe oraşe, cu condiţia ca să-şi cumpere
de scutiri fiscale. Ca urmare, la 3 iunie 1824 îm- în fiecare din ele certificate comerciale de ghilda
păratul a sancţionat propunerile Comitetului de a treia. Îndeplinirea prestaţiilor orăşeneşti ră-
Miniştri privind menţinerea facilităţilor acordate mânea doar în oraşul unde aceştia îşi aveau lo-
celor trei oraşe-porturi din Novorosia56. Cu toate cul permanent de trai. Negustorii nu puteau să se
acestea problema era mai complexă deoarece în înscrie în alte societăţi orăşeneşti decât după ce
1827 termenul privilegiilor expira, iar ministrul se concediau din societatea orăşenească din care
de finanţe E.F. Kankrin căuta pretexte pentru a făceau parte.
susţine ideea că prelungirea perioadei de graţie Negustorii de ghilda întâi şi a doua ce făceau co-
fiscală era dăunătoare. Abuzurile comise de Du- merţ angro în alte oraşe decât în cele în care erau
mele şi Magistratele orăşeneşti prin care mulţi înscrişi, fără a dispune de proprietăţi imobiliare
negustori au putut beneficia de scutiri la plata acolo, nu erau obligaţi să se înscrie în calitate
dărilor au devenit un argument forte în faţa susţi- de oaspeţi în ghildele de acolo, şi achitau doar
nătorilor prelungirii privilegiului chiar din cadrul prestaţiile orăşeneşti obişnuite. În schimb dacă
Comitetului de Miniştri. Ca urmare, prin ucazul dispuneau de proprietăţi imobiliare, sau făceau
Senatului din 16 septembrie 1825 s-a dispus că comerţ de speculaţie, de cumpărare-vânzare, sau
locuitorii celor trei porturi Odesa, Taganrog şi Fe- îşi aveau locul permanent de trai acolo, urmau
odosia să poată beneficia de scutiri totale la plata să se înscrie ca oaspeţi sau negustori în ghildele
dărilor doar pentru încă cinci ani, iar apoi pentru din acel oraş, cu îndeplinirea tuturor prestaţiilor
încă cinci ani de scutiri parţiale de Ѕ din dările în ambele locuri. Negustorii de ghilda a treia din
cuvenite, după care să fie supuşi să achite toate oraşele cu înlesniri urmau să achite pentru acti-
impozitele la egal cu locuitorii altor oraşe ruse57. vitatea în alte oraşe toate prestaţiile orăşeneşti
Condiţiile favorabile create în Odesa, Taganrog şi să-şi procure certificate comerciale, chiar dacă
şi Feodosia aveau menirea să atragă în serviciul nu dispuneau de proprietăţi imobiliare în acele
intereselor comerciale ruse din Marea Neagră cât oraşe. Negustorii fără reşedinţă nu achitau pre-
mai mulţi negustori sau deţinători de capital atât staţii orăşeneşti în caz că îşi comercializau măr-
din hinterland cât şi din străinătate. Totuşi foarte furile temporar direct de pe vase sau din depozite
bursiere, dar achitau toate accizele locale de alt
56
ПСЗРИ, собр. 1, т. XXXIX, 1824, СПб., 1830, №29938, c.
347-348, 351. 58
ПСЗРИ, собр. 1, т. XXXIX, 1824, СПб., 1830, №30115, c.
57
ПСЗРИ, собр. 1, т. XL, 1825, СПб., 1830, №30486, c. 473. 588-612.
48
gen. Acestora li se interzicea să-şi comercializeze din Odesa, a fost emis un ucaz, care a reconfirmat
mărfurile din case sau prin livrare, sub pericolul că aceste scutiri se refereau strict doar la supuşii
confiscării. ruşi63. Totuşi, aceste decizii nu au fost de durată.
Mai întâi negustorii străini au fost admişi în oraşe-
Oaspeţii străini puteau activa doar în oraşele
le cu privilegii din Novorosia pe toată perioada de
porturi sau cele de graniţă. Ei urmau să-şi procu-
graţie fiscală în comerţul cu amănuntul, chiar dacă
re certificate de ghilda întâi şi să plătească toate
cu plata deplină a contribuţiilor negustorilor de
prestaţiile orăşeneşti. În plus, oaspeţilor străini
ghilda a treia. Acest lucru era inadmisibil în restul
li se interzicea să-şi comercializeze mărfurile cu
imperiului şi s-a realizat prin ucazul din 30 sep-
amănuntul, din prăvălii, magazine, apartamente,
tembrie 1825, datorită insistenţei guvernatorului
beciuri, sau prin livrare59.
general al Novorosiei şi Basarabiei contelui M.S.
Cât priveşte Basarabia, negustorii din oraşele in- Voronţov64. La scurt timp, în anul 1826, negustorii
terne ruse nu puteau să se transfere definitiv în străini ce activau în Odesa au primit şi dreptul să
provincie până la introducerea Regulamentului se bucure de scutirile fiscale acordate negustorilor
ghildelor. Acei supuşi ruşi care doreau să active- cu reşedinţă din oraş (Мурзакевич 1846, 9). În
ze temporar în oraşele Basarabiei trebuiau să fie oraşele care nu dispuneau de privilegii, indiferent
înscrişi în ghildele negustoreşti din oraşele impe- de valoarea tranzacţiilor comerciale realizate, oas-
riului dar să respecte legiuirile locale60. Prevede- peţii străini achitau pentru certificatele comercia-
rile în cauză au fost incluse şi în Regulamentul le identic cu negustorii de ghilda întâi, adică până
privind comerţul cu Basarabia din 17 februarie la implementarea reformei financiare din 1839 li
1825. Astfel mărfurile de producţie rusă puteau se percepeau 2200 ruble bancnote, iar începând
fi importate în Basarabia doar de persoanele ce cu 1 ianuarie 1840 – 660 ruble argint65.
dispuneau de dreptul de a practica comerţul pe
Regulamentul nu i-a afectat mult nici pe negus-
întreg cuprinsul Imperiului Rus, cu obligaţia de
torii care activau în Odesa dar erau înscrişi în
a respecta în ţinut normele comerciale locale61. În
ghilde în alte oraşe ale Imperiului66. Astfel dacă
felul acesta negustorii străini au fost limitaţi în
negustorii de ghilda întâi şi doi din alte oraşe, nu
realizarea comerţului între Basarabia şi gubernii-
dispuneau în Odesa de proprietăţi imobiliare şi
le ruse. Acest lucru i-a surprins pe unii negustori
realizau comerţ angro, aceştia erau scutiţi de dări
străini ce activau în Basarabia. Spre exemplu, în
în folosul oraşului. Acei negustori care însă dispu-
anul 1826 negustorul Krâlov din oraşul Varşovia a
neau de imobile, sau acei care doreau să realize-
încercat fără succes să exporte în guberniile ruse
ze comerţul cu amănuntul, atribuit conform legii
mărfuri din Basarabia. La interpelarea guvernato-
negustorilor de ghilda a treia, trebuiau să obţină
rului civil al Basarabiei despre cauzele neadmite-
un certificat comercial special şi să achite dări în
rii mărfurilor negustorului în cauză peste Nistru,
valoare de 260 de ruble bancnote67. Pe de altă
şeful circumscripţiei vamale Dubăsari îi scria la
parte necesită să menţionăm referitor la Odesa că
21 septembrie 1826 că în conformitate cu instruc-
prin legea din 16 septembrie 1825 negustorii de
ţiile Departamentului Comerţului Extern din 9
ghilda întâia şi a doua înscrişi în acest oraş-port
septembrie 1826, negustorii care nu erau înscrişi
erau scutiţi de dări doar dacă realizau activităţi
în rândul negustorilor ruşi nu puteau fi admişi să
comerciale în Odesa sau celelalte oraşe cu privi-
importe mărfuri din Basarabia în Rusia potrivit
legii din Novorosia, în rest urmau să achite toate
prevederilor Regulamentului ghildelor62.
dările. Negustorii de ghilda a treia beneficiau de
Regulamentul ghildelor din 1824 i-a lipsit de scu- aceste scutiri doar dacă realizau afaceri în oraş
tiri fiscale pe străinii aflaţi în oraşele-porturi cu sau judeţ68, adică fără excepţii de la prevederile
privilegii de la Marea Neagră şi Marea Azov. La Regulamentului ghildelor din 1824.
19 mai 1825, ca răspuns la solicitările câtorva ne-
gustori străini înscrişi ca oaspeţi în ghilda întâi 63
ПСЗРИ, собр. 1, т. XL, 1825, СПб., 1830, №30346, c. 274.
64
ПСЗРИ, собр. 1, т. XL, 1825, СПб., 1830, №30520, c. 510-
511.
59
ПСЗРИ, собр. 1, т. XXXIX, 1824, СПб., 1830, №30115, c. 65
ANRM, F. 1219, inv. 1, d. 1, f. 83.
589-597. 66
60
ПСЗРИ, собр. 1, т. XXXIX, 1824, СПб., 1830, №30115, c. 67
Accizul de ghildă 220, plus dările municipale 20 ruble şi cele
591-592. comunale 20 ruble: ANRM, F. 3, inv. 2, d. 114, f. 13 verso.
61
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 984, f. 5-12. 68
ПСЗРИ, собр. 1, т. XL, 1825, СПб., 1830, №30486, c. 472-
62
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 985, f. 26. 473.
49
I. Studii
După cum s-a arătat mai sus situaţia negustori- N.V. Arsenev, care îl înlocuia în acea perioadă pe
lor fără reşedinţă în Basarabia era diferită faţă V.T. Timkovski, în funcţia de guvernator civil al
de restul imperiului, în virtutea lipsei organizării Basarabiei, a dispus Dumei din Chişinău depista-
în ghilde a negustorilor. Tocmai de aceea mulţi rea tuturor persoanelor care nu erau înscrise în
supuşi ruşi, dar şi străini, au preferat să se mute rândul orăşenilor, dar practicau comerţul ambu-
în Basarabia pentru a fi scutiţi de obligaţiile fi- lant fără a plăti anumite dări. Conform raportu-
nanciare a negustorilor de ghildă. Astfel în 1825 lui prezentat de Dumă, aşa numiţii telali, care au
în Akkerman activau 58 de negustori străini, în fost depistaţi în Chişinău în cea mai mare parte
oraşele din judeţele Iaşi şi Hotin – 26 de negus- erau din alte oraşe şi străini, dintre care unii erau
tori austrieci, iar în Chişinău în 1829, conform cu paşapoartele expirate, iar majoritatea nici nu
datelor Administraţiei financiare a Basarabiei se dispuneau de paşapoarte eliberate de autorităţi-
numărau 197 de negustori fără reşedinţă, inclusiv le din Basarabia, locuind în baza certificatelor de
supuşi străini: 103 moldoveni de peste Prut, 47 carantină72.
austrieci, 56 din alte oraşe ale Imperiului Rus şi
La 6 august 1826 Departamentul executiv al gu-
un negustor englez (Мунтян 1971, 294). Prezenţa
vernului regional din Basarabia a expediat Du-
acestora îi nemulţumea pe negustorii locali, care,
mei orăşeneşti din Chişinău decizia luată de
spre deosebire de ei, îndeplineau toate prestaţii-
guvernatorul civil al Basarabiei într-un alt caz
le personale şi comunale. De aceea încercările lor
ce-i privea pe negustorii fără reşedinţă. Societa-
erau îndreptate spre limitarea drepturilor acor-
tea armenească din Chişinău a solicitat supune-
date negustorilor din afara Basarabiei. O încerca-
rea negustorilor armeni care activau în oraş dar
re de acest gen a fost înfăptuită de negustorii de
nu aveau reşedinţă să contribuie la îndeplinirea
ţesături din Chişinău, printr-o plângere colectivă
prestaţiilor la care era supusă. Aceasta deoare-
adresată la 20 ianuarie 1825 Dumei Orăşeneşti
ce, potrivit reclamanţilor, în Societate intrau mai
din Chişinău. În aceasta se menţiona că unii ne-
gustori şi mici-burghezi din alte oraşe veneau în mulţi negustori săraci decât înstăriţi, iar contex-
Chişinău cu cantităţi mari de broderii şi ţesături tul comercial era nefavorabil. În aceste condiţii,
de producţie rusă şi pentru a nu fi supuşi dărilor unii negustori armeni de prin alte părţi activau în
nu arendau prăvălii ci îşi comercializau mărfurile Chişinău timp de un an şi chiar doi, iar dacă erau
prin factaj. De aceea negustorii din Chişinău au plecaţi îşi arendau casele şi prăvăliile şi obţineau
cerut interzicerea comerţului prin factaj negus- venituri semnificative fără a contribui din plin la
torilor din alte oraşe69. Duma orăşenească din îndeplinirea prestaţiilor orăşeneşti. Guvernatorul
Chişinău se pare că nu era prea dornică să rezol- civil al Basarabiei, V.T. Timkovski, a considerat
ve problema, căci a discutat în şedinţă nu atât justificată cererea negustorilor locali. De aceea a
asupra conţinutului cât asupra unei chestiuni de cerut Guvernului regional din Basarabia să dispu-
procedură, şi anume faptul că plângerea era sem- nă Dumei orăşeneşti din Chişinău ca în baza pre-
nată în grup, şi nu după cum cerea legea din 12 vederilor Statutului Oraşelor din 1785 să oblige
decembrie 1796 personalizat. De aceea Duma le-a să presteze toate dările personale şi comunale pe
solicitat să-şi exprime doleanţele în conformitate cei care practicau comerţul în oraş fără a avea re-
cu normele legale70. şedinţa, dar se foloseau de beneficiile orăşeneşti
şi judiciare ale magistratului de acolo73.
În schimb, la 24 februarie 1826 o solicitare simi-
lară a fost trimisă pe numele guvernatorului ci- Un aspect esenţial este acela în ce măsură negus-
vil al Basarabiei de către reprezentanţii legali ai torii din Basarabia erau apăraţi în litigiile comer-
meşterilor din breslele croitorilor şi ciubotarilor ciale cu negustorii din afara ţinutului. Spre exem-
din Chişinău. Potrivit plângerii acestora mulţi plu, Tribunalul comercial din Odesa, a cărui statut
târgoveţi care nici intrau în rândurile locuitorilor fusese adoptat la 10 martie 1808, avea dreptul să
oraşului cumpărau ţesături din prăvălii din care judece toate cazurile ce vizau comerţul din Odesa,
tainic croiau haine pe care le comercializau ambu- indiferent de statutul social şi locul de reşedinţă
lant prin Chişinău. De aceea se cerea interzicerea al celor implicaţi (Семенов 1858, 185). Mai mult
comerţului ambulant al târgoveţilor71. Consilierul decât atât, pentru a-i apăra pe negustorii din Ode-
sa de orice abuzuri judecătoreşti, prin ucazul din
69
ANRM, F. 75, inv. 1, d. 286a, f. 1-2.
70
ANRM, F. 75, inv. 1, d. 286a, f. 3-5. 72
ANRM, F. 75, inv. 1, d. 327, f. 26.
71
ANRM, F. 75, inv. 1, d. 327, f. 3-3 verso. 73
ANRM, F. 75, inv. 1, d. 297, f. 39-40.
50
2 martie 1822 s-a dispus dreptul exclusiv al Tri- fără efect. Abia după numirea în iulie 1820 în ca-
bunalului Comercial din Odesa de a examina ac- litate de rezident plenipotenţiar a generalului I.N.
ţiunile intentate de negustorii de acolo împotriva Inzov, la insistenţa sa, Consiliului Suprem din Ba-
persoanelor de orice stare, şi invers, dacă acestea sarabia a dispus la 18 octombrie 1820 Guvernului
vizau comerţul portului Odesa74. Înţelegem, astfel, Regional să discute măsurile necesare implemen-
de ce aflându-se în Basarabia negustorii din acest tării ucazului respectiv77.
oraş-port practic erau intangibili pentru organe-
Ulterior, însă, dat fiind faptul că portul Ismail de-
le judiciare din ţinut. De asemenea, dacă luăm
vansa celelalte porturi ale Basarabiei după numă-
în calcul că pe lângă funcţionari de stat în com-
rul de negustori şi tranzacţiile comerciale, auto-
ponenţa tribunalului intrau patru negustori din
rităţile regionale au fost nevoite să solicite trans-
Odesa, conştientizăm de ce puţini negustori locali
ferarea Tribunalul Comercial din Reni în Ismail.
se încumetau să-şi obţină dreptatea în faţa acestei
Ca urmare Consiliului de Miniştri a dispus la 2
instanţe. Spre exemplu, la 28 iulie 1816 reziden-
septembrie 1824 mutarea Tribunalului Comercial
tul plenipotenţiar se adresa Poliţiei orăşeneşti din
în oraşul Ismail şi păstrarea autorităţii lui şi asu-
Ismail să-l oblige pe negustorul K. Popandopulo
pra negustorilor din Reni, Akkerman şi Chilia78.
din acest oraş-port din Basarabia să se prezinte în
Prevederea potrivit căreia acesta activa în baza
Tribunalul comercial din Odesa pentru a-şi sus-
statutul Tribunalului Comercial din Odesa de ase-
ţine apărarea împotriva daunelor de 15000 ruble
menea a fost menţinută. Ulterior, însă, potrivit
bancnote pretinse de la acesta de către negustorul
dispoziţiei Consiliului de Miniştri din 16 martie
din Odesa Feodor Serdinov75.
1837, procedurii judiciare a Tribunalul Comercial
În anii 1816 şi 1817 Societatea Comercială din Is- din Ismail au fost supuse toate persoanele ce se
mail a făcut demersuri pentru instituirea unei de- ocupau cu comerţul în ţinut şi toţi comercianţii
putăţii negustoreşti pentru cercetarea dosarelor din alte oraşe, doar dacă în contractele încheiate
iniţiate de negustorii din oraş împotriva negusto- era stipulat că în cazul litigiilor acestea urmau să
rilor străini. În urma discuţiilor purtate între rezi- fie examinate în Ismail79.
dentul plenipotenţiar de atunci A.N. Bahmetev cu
Prin adoptarea la 29 februarie 1828 a unui nou
Comitetul Provizoriu s-a considerat că o astfel de
Regulament de administrare Basarabia este
deputăţie nu ar putea să fie îndestulătoare pentru
lipsită de autonomia legislativă şi judiciară, iar
eliminarea greutăţilor ce le întâmpinau negusto-
organele imperiale iniţiază acţiunile necesa-
rii locali în procesele judiciare de natură comer-
re racordării definitive a comerţului regiunii la
cială, deoarece ar analiza doar cazurile de litigiu
normele dreptului rus. La începutul anului 1829
cu negustorii străini. Din aceste considerente Co-
Departamentul Manufacturilor şi Comerţului In-
mitetul i-a propus lui A.N. Bahmetev să solicite
tern a iniţiat o corespondenţă menită să clarifice
organelor imperiale instituirea unui Tribunal Co-
doleanţele negustorilor din Basarabia în legătură
mercial, conform regulilor în baza cărora activa
cu preconizata implementare în regiune a Regu-
Tribunalul comercial din Odesa. Ca urmare, la 19
lamentului ghildelor din 14 noiembrie 1824. La
septembrie 1817 A.N. Bahmetev într-o adresă că-
propunerea de a acorda negustorilor din oraşele
tre secretarul de stat, contele I. Capodistria, jus-
ruse şi celor străini care activau în Basarabia largi
tifica necesitatea instituirii unui Tribunal Comer-
drepturi precum în Georgia, adică de monopol,
cial în Basarabia, însă nu la Ismail, ci în oraşul-
negustorii din Basarabia au solicitat ca aceştia
port Reni, în atribuţiile căruia să intre şi evidenţa
să beneficieze doar de drepturile şi obligaţiile ex-
afacerilor negustorilor din Ismail, solicitându-i ca
puse în Manifestul din 1 ianuarie 1807, adică în
acesta să facă demersurile necesare pentru ca îm-
strictă conformitate cu legislaţia rusă (Мунтян
păratul să încuviinţeze această iniţiativă76. Ucazul
1971, 276). Faptul nu trebuie să ne mire, deoarece
imperial în această privinţă a urmat la 1 aprilie
în raportul prezentat de Duma orăşenească din
1819, şi stipula instituirea în Reni a unui Tribu-
Chişinău la cererea expresă a Camerei de Stat din
nal Comercial în baza statutului celui existent în
11 iunie 1829, se specifica că în oraş activau 172
Odesa. Ucazul a rămas, însă, pentru o perioadă
de negustori fără reşedinţă (atât supuşi ruşi cât şi
74
ПСЗРИ, собр. 1, т. XXXVIII, 1822-1823, СПб., 1830,
№28953, c. 98-99. 77
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 665, f. 8.
75
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 467, f. 452. 78
76
ПСЗРИ, cобр. II, т. XVI, 1841, СПб., 1842, №14377, с. 195.
51
I. Studii
străini) care plăteau taxe minime în folosul oraşu- neînscrişi încă în ghilde, puteau să beneficieze de
lui80. Poziţia categorică a negustorilor locali şi-a aceste privilegii cu condiţia obţinerii cetăţeniei
găsit reflectare în proiectul prezentat de vicegu- ruse (Tomuleţ 2002b, 186-188).
vernatorul Golubiţki şi consilierul de palat Climşa
Răspândirea sistemului ghildelor în Basarabia nu
organelor imperiale, datat cu anul 1829, privind
a rezolvat vechile probleme ale negustorilor locali.
măsurile ce urmau a fi întreprinse pentru a apro-
Astfel, la 3 martie 1831 un grup de proprietari de
pia sistemul financiar din Basarabia de cel din
prăvălii din Chişinău a solicitat din nou Dumei
Rusia în cadrul implementării structurii de ghil-
orăşeneşti să interzică negustorilor din alte ora-
dă în ţinut. În conformitate cu acesta negustorii
şe şi celor străini să practice comerţul ambulant
fără reşedinţă din oraşele Basarabiei, fie ei supuşi
pe străzile oraşului82. Totuşi, măsurile luate de
ruşi sau străini, urmau să se înscrie în ghilde ca
Dumă au fost mai complexe, ca urmare un grup
oaspeţi depunând în dumele orăşeneşti declaraţii
de negustori ce activau în Chişinău fără a avea
scrise despre averile lor şi dovezi concludente în
reşedinţă a depus o plângere pe numele guverna-
acest sens. Negustorii străini fără reşedinţă ur-
torul civil al Basarabiei. La 25 martie 1831, acesta
mau să achite în rând cu negustorii locali toate
s-a adresat Dumei pentru a-i afla motivele de a
dările fiscale, dar erau scutiţi de serviciul perso-
le interzice practicarea comerţului. Drept rezultat
nal, având posibilitatea de a pleca în patrie odată
Duma a elaborat la 31 martie 1831 un raport pe
cu îndeplinirea tuturor obligaţiunilor expuse în
care l-a expediat guvernatorului civil. În acesta se
articolul 129 a Aşezământului Orăşenesc81. Aceş-
specifica că, deşi negustorii respectivi au achitat
tia nu puteau practica comerţul intern şi puteau
taxele cuvenite în folosul oraşului, ei au creat în
să se înscrie în ghildele negustoreşti doar în con-
piaţă şatre83 similare celor din afara oraşului când
formitate cu prevederile Manifestului din 1 ianu-
se organizau iarmaroace şi astfel îi incomodau pe
arie 1807, adică intrând în supuşenie rusă. În caz
contrar ei puteau realiza afaceri doar atât timp cât cei veniţi la bazar. În plus prin comerţul practicat
se aflau în Basarabia (Tomuleţ 2002b, 328-329). în acest mod provocau daune negustorilor locali
care îşi comercializau mărfurile în prăvălii şi ma-
Implementarea în Basarabia a sistemului ghilde- gazine. De aceea Duma le-a impus condiţia să nu-
lor a fost dispusă prin ucazul din 26 septembrie şi mai înfăptuiască afacerile în şatre84.
1830. Astfel, începând cu 1 ianuarie 1831, negus-
torilor din Basarabia, indiferent de origini, li s-a În plus, implementarea sistemului de ghildă a pro-
impus practicarea comerţului conform principii- vocat discuţii aprinse în rândul organelor locale şi
lor stipulate în Regulamentul ghildelor din 14 no- regionale în privinţa impozitelor la care urmau să
iembrie 1824. Tuturor negustorilor cu reşedinţă fie impuşi negustorii fără reşedinţă. Cârmuirea
în oraşele Basarabiei li s-au acordat pentru urmă- Regională din Basarabia a iniţiat o corespondenţă
torii cinci ani scutiri complete la plata accizului cu organele municipale în privinţa mărimii taxei
de ghildă şi scutiri parţiale pentru încă cinci ani. în folosul oraşului la care trebuiau supuşi negus-
Însă în primii cinci ani de la aplicarea reformei torii din alte oraşe. Duma orăşenească din Akker-
negustorii din Basarabia nu puteau să se implice man a decis cu această ocazie să solicite Dumei
în comerţul conform drepturilor negustorilor de orăşeneşti din Odesa informaţii despre percepe-
ghilda întâi şi a doua în alte gubernii şi provincii rea unei astfel de taxe în Odesa, despre cadrul le-
ruse fără achitarea „plăţilor obligatorii”. Aceasta gal şi mărimea acesteia. În răspuns se menţiona
însemna că pentru a beneficia de posibilitatea de că în Odesa nu se percep de la negustorii din alte
realiza comerţul în oraşele ruse negustorii din Ba- oraşe dări pentru comerţul temporar. Guvernato-
sarabia urmau până la urmă să achite accizele de rul general al Novorosiei şi Basarabiei, analizând
ghildă şi celelalte dări. Supuşii ruşi care erau în- situaţia, a propus la 15 mai 1831 Consiliului re-
scrişi în ghildele negustoreşti în oraşele din afara gional din Basarabia ca negustorii din alte oraşe,
Basarabiei nu puteau beneficia nici ei de privilegii care practicau temporar comerţul în Akkerman
fiscale dacă activau în Basarabia. Cei străini însă, după exemplul Odesei, să nu fie supuşi în folosul
oraşului taxei de 10% din costul certificatului85.
80
ANRM, F. 75, inv. 1, d. 437, f. 12, 41.
81
Acest articol prevedea că străinii şi cei care aveau reşedinţă 82
ANRM, F. 75, inv. 1, d. 493, f. 1.
în alte oraşe puteau pleca dintr-un oraş doar informând pre- 83
Şatră - înv. Chioşc de scânduri acoperit cu pânză, în care
ventiv Magistratul orăşenesc, achitându-şi datoriile la credi- negustorii îşi vindeau mărfurile la bâlci.
tori şi oraşului darea orăşenească pentru trei ani (Российское 84
ANRM, F. 75, inv. 1, d. 486, f. 10-11.
1987, 120). 85
ANRM, F. 3, inv. 2, d. 114, f. 1, 13.
52
Duma şi magistratul oraşului Chişinău au trimis s-ar înscrie în rândurile negustorilor de ghildă. În
la sfârşitul lunii mai un raport în care şi-au ex- urma măsurilor întreprinse de guvernul regional,
primat poziţia faţă de perceperea taxelor de pe negustorii ruşi care practicau comerţul în oraşe-
dreptul realizării comerţului de către negustorii le Basarabiei fără a avea reşedinţă în ele au fost
din alte oraşe. Astfel raportul preciza că odată obligaţi, alături de negustori locali, să achite în
cu introducerea sistemului de ghildă nu se im- vistieria oraşului taxa de 10% din valoarea certi-
puneau schimbări în ceea ce priveşte perceperea ficatului pe care-l solicitau (Tomuleţ 2006, 205).
unor taxe în folosul oraşului, negustorii din alte Totuşi, dintr-o scrisoare a negustorului M.L.
oraşe sau străini fiind scutiţi de dări doar dacă Raşkovski adresată din numele societăţii evreieşti
intenţionau să-şi comercializeze mărfurile la iar- din Leova guvernatorul civil al Basarabiei la sfâr-
maroc86. Excepţie se făcea doar în privinţa vinului şitul anului 1831, aflăm că negustorii din oraş se
importat de peste Prut de negustorii străini, care ruinau din cauza epidemiilor de ciumă şi holeră,
era supus în Chişinău unei taxe, în folosul vistie- a diferitor prestaţii la care erau impuşi, precum şi
riei orăşeneşti, în mărime de 5 cop. de pe fieca- a concurenţei negustorilor fără reşedinţă care nu
re vadră moldovenească (faţă de 3 cop. până la achitau nici un fel de dări în vistieria orăşeneas-
1831). Acei care comercializau acest vin, achitând că, fiindcă activau ca negustori din alte oraşe90.
taxele respective în favoarea oraşului, erau scutiţi Probabil, tocmai de aceea negustorii din Leova în
în schimb de taxa pentru comerţul cu ridicata87. contractul din 30 noiembrie 1837 în Leova sem-
Rapoarte similare au fost elaborate şi expediate nat cu proprietarul oraşului, Alexandru Ghica, au
Cârmuirii Regionale şi de dumele şi magistratele inclus clauza ca negustorilor fără reşedinţă li se
din alte oraşe ale Basarabiei, din care aflăm că în interzicea de a intra în oraş în zilele de piaţă, ei
acestea se aflau numeroşi negustori din alte ora- putând să practice comerţul doar în zilele de iar-
şe, dintre care mulţi nici nu erau înscrişi în ghil- maroc. Istoricul M.P. Muntean a presupus că şi în
dele negustoreşti88. Consiliul regional din Basara- alte oraşe aflate în proprietate privată negustorii
bia a constatat de asemenea că în oraşele Bălţi, locali îşi negociau de la stăpân drepturi de mo-
Făleşti, Sculeni, Raşcov şi Soroca negustorii din nopol în practicarea comerţului, menţionând că
alte oraşe, indiferent dacă erau înscrişi în ghilde- Basarabia în afară de Chişinău (din 1818), Hotin,
le negustoreşti sau nu, au fost supuşi să achite în Akkerman, Chilia, Ismail, precum şi nou-institu-
folosul oraşului câte 10% din costul certificatul itele Noua Suliţă, Edineţ şi Bairamci, oraşele se
comercial pe care-l solicitau, în conformitate cu aflau în proprietate privată (Мунтян 1971, 278).
prevederile ucazului imperial dat Senatului la 21
Unii negustori din afara Basarabiei au încercat să
decembrie 1827 (privind micşorarea prestaţiilor
găsească metode dar şi căi legale prin care să poată
de ghildă)89.
beneficia de scutirile fiscale acordate negustorilor
În baza acestor informaţii, Consiliul Regional al autohtoni. Astfel, duma din Akkerman i-a acordat
Basarabiei adresându-se la 27 iulie 1831 orga- negustorului de ghilda a treia din Odesa Ivan Un-
nelor municipale din Bălţi a stabilit ca negusto- terov, în baza legii din 16 septembrie 1825, dreptul
rii din alte oraşe, care nu dispuneau în ţinut de de a beneficia de drepturile acordate negustorilor
bunuri imobiliare şi de certificate comerciale ce locali, cu toate că acel act preciza că negustorii din
le-ar acorda dreptul la comerţ, să li se interzică Odesa beneficiau de scutiri fiscale doar în oraşele
în general să se ocupe cu comerţul până când nu cu privilegii din cuprinsul Novorosiei. Ca rezultat,
Camera de Stat din Basarabia s-a adresat Minis-
86
ANRM, F. 3, inv. 2, d. 118, f. 23-23 verso. Prin ucazul din trului de finanţe pentru a clarifica situaţia. La 20
5 martie 1829, la Chişinău a fost instituit iarmarocul Sf. Du- ianuarie 1832 acesta a informat Camera de Stat
mitru, care se organiza anual între 26 octombrie - 26 noiem-
brie. Profitând de faptul că în conformitate cu legislaţia rusă din regiune că negustorii din oraşele privilegiate
comerţul în cadrul iarmaroacelor era liber şi nu se taxa, mulţi din Novorosia nu pot beneficia de scutiri fiscale şi
negustori îşi planificau călătoriile de afaceri anume în func- în oraşele din Basarabia, acest drept fiind acordat
ţie de perioada de organizare a iarmaroacelor. Astfel, în anul
1831, la iarmarocul Sf. Dumitru au venit 58 de negustori din exclusiv negustorilor autohtoni. De aceea la 16 fe-
străinătate şi din guberniile interne ruse, care au adus pen- bruarie 1832 Camera de Stat a informat dumele
tru comercializare mărfuri în valoare totală de 203706 ruble orăşeneşti din Basarabia în această privinţă, şi i-a
bancnote (Жуков 1964, 182).
87
ANRM, F. 3, inv. 2, d. 118, f. 23-23 verso. cerut celei din Akkerman să perceapă imediat ac-
88
ANRM, F. 3, inv. 2, d. 118, f. 25.
89
ANRM, F. 3, inv. 2, d. 118, f. 27. 90
ANRM, F. 6, inv. 2, d. 370, f. 186-187.
53
I. Studii
cizul de ghildă în sumă de 220 ruble bancnote de lor li s-a permis încă timp de 10 ani să se implice
la negustorul Ivan Unterov pentru comerţul prac- în oraşele privilegiate din Novorosia în comerţul
ticat de acesta în anul 183191. cu amănuntul conform certificatelor de ghilda în-
tâi şi a treia94. A urmat şi dispoziţia Ministerului
La 26 aprilie 1832, din cauza că nici un negustor
de Finanţe din 2 noiembrie 1838, ce a reconfirmat
din Chişinău cu reşedinţa în alte oraşe nu a ob-
şi dreptul negustorilor străini din Basarabia care
ţinut certificat comercial în baza căruia să prac-
dispuneau de întreprinderi comerciale să se bu-
tice comerţul în anul 1832, Camera de Stat din
cure de scutirile fiscale dăruite negustorilor locali
Basarabia s-a adresat Dumei orăşeneşti din Chi-
(Мунтян 1971, 296).
şinău cu solicitarea de a nu le permite practica-
rea comerţului fără certificate şi de a-i prezenta O oportunitate de a submina într-o anumită mă-
listele negustorilor fără reşedinţă din Chişinău92. sură poziţiile negustorilor din afara provinciei a
În baza acestor liste aflăm că în Chişinău se aflau apărut după ce prin ucazul din 25 mai 1836 dume-
139 de negustori străini, care deţineau 152 de in- le municipale din Basarabia au fost împuternicite
stituţii comerciale şi dispuneau de mărfuri în va- să caute noi surse pentru completarea veniturilor
loare totală de 700800 ruble bancnote, achitând orăşeneşti. Consiliul regional din Basarabia a ini-
în vistieria oraşului dări în valoare totală de 2088 ţiat o nouă corespondenţa cu organele municipale
ruble bancnote (0,3%). Pe de altă parte, 38 de ne- din Chişinău în privinţa stabilirii taxelor în folosul
gustorii din guberniile ruse deţineau în Chişinău oraşului de pe negustorii din alte oraşe şi străini.
41 instituţii comerciale, dispuneau de mărfuri Ca rezultat, duma şi magistratul din Chişinău a
în valoare de 430900 ruble bancnote şi au achi- elaborat o serie de propuneri, şi anume:
tat dări în valoare totală de 832 ruble bancnote De la toţi negustorii din alte oraşe şi străini care
(0,2%). La Chişinău mai activau şi 12 negustori nu dispuneau de proprietăţi imobiliare în Chişi-
din alte oraşe ale Basarabiei, care deţineau 12 in- nău şi practicau comerţul angro să se perceapă
stituţii comerciale dispunând de mărfuri în valoa- taxe în folosul oraşului egale cu cele plătite de ne-
re de 93000 ruble bancnote, şi au achitat dări în gustorii cu reşedinţă;
folosul oraşului în valoare de 250 ruble bancnote
Acei negustori din alte oraşe şi străini care aveau
(0,3%)93. Se observă foarte uşor cât de infime erau
proprietăţi imobiliare în Chişinău sau erau stabi-
contribuţiile fiscale ale acestora în folosul oraşu-
liţi cu traiul permanent, în caz că se înscriau în
lui în care activau faţă de valoarea tranzacţiilor pe
rândul oaspeţilor urmau să îndeplinească toate
care le realizau.
prestaţiile şi să achite toate dările orăşeneşti ca şi
Dările foarte mici cu siguranţă au facilitat acapa- negustorii cu reşedinţă;
rarea poziţiilor dominante în comerţul Basarabiei
Acei negustori străini sau din alte oraşe care do-
de către negustorii din afara ţinutului. Cu atât mai reau să practice comerţul în Chişinău doar tem-
mult cu cât aspectul fiscal era însoţit de dispozi- porar, de la 1 la 15 zile, dar nu mai mult de 20
ţii şi legi ce întăreau substanţial statutul acestora. de zile, să fie supuşi unui acciz moderat în folosul
Menţionăm astfel că, în conformitate cu Manifes- oraşului de 0,5 % din capitalul declarat cu elibe-
tul din 10 aprilie 1832, negustorii străini aflaţi în rarea unui certificat de către dumă în care să fie
oraşele imperiului puteau obţine statutul de cetă- stipulat termenul exact de şedere;
ţeni de onoare, fără obligaţia de a intra în supuşe-
nia rusă. În cazul respectiv Ministerul Comerţului Micii-burghezi din alte oraşe care practicau co-
trebuia să emită un ucaz, care urma să fie aprobat merţul în Chişinău să fie supuşi unei taxe de 20
de Senat. Titularii aveau dreptul de a fi aleşi în ruble în folosul oraşului şi încă 20 ruble ca dări
funcţii în organele administraţiei orăşeneşti, de a comunale95.
se numi în toate actele Cetăţeni de Onoare, de a fi Consiliul regional din Basarabia a acceptat aces-
scutiţi de la pedepsele corporale pentru crimele te propuneri, mărind dările în folosul oraşului de
eventual săvârşite şi de la dările personale (Свод la negustorii din alte oraşe şi străini ce practicau
1833, 114, 115). De asemenea, potrivit deciziei Co- comerţul temporar, de până la 20 de zile, la 1,5%
mitetului de Miniştri din 23 martie 1837, străini- de pe fiecare rublă din capitalul comercial96. Gu-
91
ANRM, F. 75, inv. 1, d. 554, f. 8. 94
ПСЗРИ, собр. 2, т. XII, 1837, СПб., 1838, №10063, c. 193.
92
ANRM, F. 75, inv. 1, d. 554, f. 36 95
AISR, F. 1281, inv. 2, d. 55, a. 1837, f. 2 verso.
93
ANRM, F. 75, inv. 1, d. 554, f. 22-38. 96
AISR, F. 1152, inv. 1, d. 86, vol. II, a. 1837, f. 5-8 verso.
54
vernatorul general al Novorosiei şi Basarabiei, 1838 la Chişinău se ocupau cu comerţul perma-

contele M.S. Voronţov, l-a informat pe ministrul nent şi temporar negustori din oraşele Berdicev,
afacerilor interne, care la rândul său a discutat Eleţ, Tula, Elisavetgrad şi alte localităţi din guber-
propunerile formulate de duma din Chişinău cu niile Podolia, Jitomir, Vladimir şi altele (Tomuleţ
ministrul de finanţe şi le-a înaintat Consiliului de 2006, 205). În Basarabia erau şi oraşe care nu
Stat pentru aprobare. La 22 iunie 1837 Consiliul prea atrăgeau atenţia negustorilor din alte ora-
de Stat a aprobat raportul ministrului de interne, şe. Conform datelor oficiale în anii 1835–1839 în
acceptând ca anume taxele propuse de duma din Akkerman activau doar patru negustori de ghilda
Chişinău, să fie percepute de la negustorii fără re- a treia din alte oraşe105, iar în Soroca nici unul106.
şedinţă în toate oraşele din Basarabia97. Cu alte Evident că în realitate situaţia era diferită, mul-
cuvinte propunerea Consiliul regional din Ba- ţi mici târgoveţi nici nu considerau necesar de a
sarabia privind ridicarea taxei pentru comerţul se înregistra în dumele şi ratuşele orăşeneşti. În
temporar de la 0,5% la 1,5% din valoarea capita- pofida volumului mare de tranzacţii comerciale
lului nu a fost acceptată. Un simplu calcul arată realizate de negustori fără reşedinţă, impozitele
că un negustor de ghilda întâi urma să achite în plătite de aceştia în folosul oraşului în care acti-
vistieria orăşenească pentru a putea activa până vau erau infime în comparaţie cu cele plătite de
la 20 de zile 250 ruble bancnote, cei de ghilda a negustorii locali (Tabelul 1).
doua – 100, iar cei de ghilda a treia – 40 ruble
Diminuarea cuantumului de dări percepute de la
bancnote. Iar de la 1 ianuarie 1840, odată cu apli-
negustorii din alte oraşe şi creşterea acestuia de la
carea reformei monetare, respectiv 75, 30 şi 12
negustorii locali în cazul Chişinăului între 1838 şi
ruble argint98.
1839 este legat de faptul că prin ucazul din 11 au-
Considerăm că decizia respectivă nu a avut o în- gust 1839, negustorilor din oraşul Chişinău care
semnătate prea mare în diminuarea numărului dispuneau de fabrici şi instituţii de comerţ li s-au
negustorilor fără reşedinţă în oraşele Basarabi- acordat pentru 10 ani scutiri fiscale, precum şi
ei. Cu toate că, spre exemplu, în Chişinău date- dreptul comerţului liber fără certificate în oraşe-
le aparent arată acest lucru. Astfel, dacă în anul le Novorosiei şi Basarabiei107. Mulţi negustori din
1835 la Chişinău activau cinci negustori din alte alte oraşe s-au grăbit să se înscrie în rândurile ne-
oraşe de ghilda întâi, 26 de ghilda a treia, precum gustorilor de ghildă din Chişinău pentru a putea
şi patru feciori de negustori ce se „obişnuiau” cu beneficia de aceste privilegii. Ulterior perioada
comerţul99, iar în 1836 – cinci de ghilda întâi şi respectivă a fost prelungită pentru încă 10 ani la
25 de ghilda a treia100, atunci în anul 1838 – 11 propunerea Comitetului de Miniştri aprobată de
negustori de ghilda a doua şi 27 de ghilda a tre- împărat la 27 septembrie 1849108. Privilegiile si-
ia101, iar în 1839 doar opt de ghilda a doua şi 21 de milare au fost acordate şi oraşelor Ismail şi Reni,
ghilda a treia102. Un număr mare de negustori din ele constituind factorul ce a determinat preponde-
alte oraşe activau şi la Bălţi, în anul 1835 numă- renţa numerică a burgheziei comerciale în aceste
răm aici 57 de negustori de ghilda a treia din alte oraşe pe parcursul anilor 1840-1850. Negustorii,
oraşe103, precum şi la Orhei, în anul 1836 întâlnim destul de receptivi la diverse căi de îmbogăţire, au
aici 70 de persoane ce activau în baza drepturilor căutat să beneficieze de aceste privilegii. Astfel, în
negustorilor de ghilda a treia104. În majoritatea lor 1841 în Chişinău, în afară de negustorii ruşi ce se
aceştia erau veniţi de peste Nistru. Astfel, în anul ocupau temporar cu comerţul, au declarat capita-
luri comerciale şi unii negustori din Viniţa, Oci-
97
AISR, F.1152, inv. 1, d. 86, vol. II, a. 1837, f. 15. akov, Râlsk, Novgorod-Volânsk, Eleţ, Kameneţ,
98
Capitalul minim necesar pentru înscrierea în ghilda întâi Ostrog, Novozbâkov, Starodub şi alte oraşe ale
era de 50 ruble bancnote (15 mii ruble argint după 1 ianuarie
1840), în ghilda a doua 20 mii ruble bancnote (6 mii ruble guberniilor Podolia, Volânia, Kiev şi Cernigov109.
argint), iar în ghilda a treia 8 mii ruble bancnote (2,4 mii ruble Totuşi, în acelaşi an negustorul de ghildă a treia
argint). ANRM, F. 1219, inv. 1, d. 1, f. 84.
99
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 2139, f. 64. 105
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 2983, f. 28 verso, 67.
100
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 2330, f. 57, 72.
101
ПСЗРИ, собр. 2, т. XVI, от. 1, 1839, СПб., 1840, №12630,
102
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 2983, f. 90 verso. c. 675.
103
ПСЗРИ, собр. 2, т. XXIV, от. 1, 1849, СПб., 1850, №23529,
104
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 2330, f. 36. Pe lângă negustorul ce a c. 205.
declarat capitalul comercial, de aceste drepturi beneficiau şi 109
ANRM, F. 75, inv. 1, d. 892, f. 1, 2, 8, 13, 32; d. 906, f. 77, 85,
membrii familiei sale. 207, 226, 243, 341, 379, 397.
55
I. Studii
Tabel 1
Contribuţiile municipale ale negustorilor în oraşele Basarabiei în anii 1838-1839
(în ruble bancnote)*
1838 1839
Inclusiv de la negustorii Inclusiv de la negustorii
Oraşul În În
total Cu Din alte total Cu Din alte
% % % %
reşedinţă oraşe reşedinţă oraşe
Chişinău 6400 6000 93,75 400 6,25 6390 6290 98,44 100 1,56
Bender 1380 1340 97,10 40 2,90 1380 1340 97,10 40 2,90
Akkerman 1250 1200 96,00 50 4,00 1250 1200 96,00 50 4,00
Hotin 1110 1070 96,40 40 3,60 1040 1000 96,15 40 3,85
Bălţi 2250 1650 73,33 600 26,67 1300 1200 92,31 100 7,69
Total 12390 11260 90,88 1130 9,12 11360 11030 97,10 330 2,90
*ANRM, F. 6, inv. 2, d. 1190, f. 201 verso-202; d. 1185, f. 137 verso.
din Chişinău I. Pihno se ocupa cu comerţul per- de şapte ani fiind înregistrat ca oaspete în negusto-
manent în oraşul Cerkassî110, ce demonstrează că rimea de ghildă din Odesa, plătind dările cuvenite,
unii negustori se înscriau în ghildele din Chişinău dar era obligat să plătească în continuare şi dările
doar pentru a beneficia de privilegiile amintite. ca locuitor al oraşului Akkerman. Stăruinţele sale
pe lângă funcţionarii din Odesa l-au determinat pe
Necesită să menţionăm că în Imperiul Rus în
guvernatorul militar al Odesei să intervine în anul
prima jumătate a secolului al XIX-lea dosare-
1843 pe lângă Guvernatorul militar al Basarabiei
le de trecere a negustorilor şi micilor burghezi
pentru soluţionarea problemei. Acesta, însă nu şi-
dintr-un oraş în altul continuau ca şi în secolele a asumat riscul de a aviza acest lucru, transferând
trecute să se analizeze cu tergiversări, fiind ne- decizia respectivă Camerei de Stat a Basarabiei111.
voie de multiple aprobări de la diferite persoane Concludent este şi cazul locuitorului din oraşul
şi instituţii, începând cu magistratul orăşenesc şi Akkerman Stepan Grebencenko. În pofida faptului
terminând cu biroul pentru certificarea conturilor că acesta în 1840 s-a adresat cu o plângere către
de pe lângă senatul din Petersburg. Abia în anul guvernatorului general al Novorosiei şi Basarabi-
1823 Camerele fiscale au primit libertatea de a-i ei, deoarece Cancelaria oraşului Akkerman nu i-a
transfera pe negustori fără permisiunea Senatului permis să se înscrie în rândurile micilor-burghezi
(Семенов 1858, 122). Uneori însă se emiteau dis- din oraşul Odesa, îl găsim în anul 1850, cu ocazia
poziţii privind reţinerea transferurilor orăşenilor unui nou recensământ, făcând aceleaşi demersuri
în anumite gubernii, iar anularea acestora deseori pentru a obţine transferul mult râvnit112. De aceea
întârzia. Înregistrarea micului-burghez într-un concluzionăm că mulţi negustori se aflau în situa-
anumit oraş în care acesta de mult locuia, dar în ţia negustorilor fără reşedinţă, nu din dorinţa pro-
care încă era considerat ca fără reşedinţă, din alt prie, ci datorită sistemului birocratic rus.
oraş, era îngreunată prin ceea că în perioada de
Probabil şi din nemulţumirea faţă de dubla im-
înregistrare acesta era ocupat cu achitarea restan-
punere, respectarea în Basarabia a prevederilor
ţelor şi dărilor în societatea micilor burghezi din
legale privind supunerea negustorilor fără reşe-
care a făcut parte anterior. Şi mai multe compli-
dinţă prestaţiilor în folosul oraşelor în care acti-
caţii apăreau atunci când acela care dorea să se
vau întâmpina dificultăţi. Dumele orăşeneşti din
transfere trecea dintr-o categorie socială în alta Basarabia raportau ani la rând sume care urmau
(Рындзюнский 1958, 47). să completeze veniturile municipale datorate de
Nici Basarabia nu făcea excepţie din acest punct negustorii ce au activat temporar în oraşele din
de vedere. Ne-o dovedeşte, spre exemplu, cazul regiune, dar până la urmă s-au eschivat de la pla-
micului-burghez din Akkerman Nicolai Semenov. ta dărilor. Spre exemplu, duma orăşenească din
Acesta de o perioadă îndelungată locuia în Odesa, Hotin a solicitat în martie 1843 Cârmuirii regiu-
111
110
ANRM, F. 75, inv. 1, d. 906, f. 22. 112
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 5523, f. 1-6.
56
nii Basarabia să fie anulate arieratele negustori- câte 0,5% din capitalul comercial. Adică proble-
lor fără reşedinţă: pentru anul 1830 – 3,82 ruble, ma nu era în valoarea mărfurilor, ci în perioada
pentru anul 1841 – 8 ruble, iar pentru anul 1842 de activitate, pe care negustorii din alte oraşe şi
– 7,15 ruble argint113. Ca urmare a verificărilor ce cei străini şi-o prelungeau peste perioada prescri-
s-au efectuat s-a constatat că duma nu a ţinut o să de lege, fără a plăti o taxă mai mare. De aceea la
evidenţă clară şi corectă a sumelor încasate, iar 3 iunie 1847 Duma din Chişinău a solicitat Poliţiei
taxa percepută nu era fixată, fiind colectată la so- orăşeneşti să-i determine pe toţi proprietarii de
coteala negustorilor în dumă sau chiar în pieţele case şi prăvălii din oraş ca să nu permită negus-
subordonate dumei. Astfel procurorul judeţului torilor din alte oraşe şi celor străini să-şi comer-
Hotin a constat că nu avea posibilitatea să se do- cializeze mărfurile până la obţinerea certificatului
cumenteze clar despre veniturile reale rezultate comercial în care să fie clar prescrisă perioada de
din taxele la care au fost supuşi negustorii ce au activitate în oraş. În plus aceştia au fost obligaţi
activat temporar în Hotin. Consiliul Regional al să informeze Duma şi poliţia despre arendarea de
Basarabiei a decis să se facă o mustrare aspră du- către negustorii fără reşedinţă a spaţiilor lor lo-
mei pentru neregulile admise în această chestiu- cative şi comerciale. Pentru a nu intra în cârdăşie
ne114. În aceste condiţii, apare ca pe deplin justifi- cu negustorii fără reşedinţă proprietarii de case
cat ucazul din 4 iunie 1846, prin care negustorii şi prăvălii urmau să semneze un angajament prin
din oraşele ruse ce au realizat tranzacţii comerci- care se obligau ca în caz că nu respectau aceste
ale în Basarabia până la 1842 cu încălcarea legii norme să achite o amendă în vistieria orăşeneas-
ghildelor, au fost eliberaţi alături de negustorii că116. Ca urmare depistăm la 28 iunie 1848 un
locali de amenzile care li-au fost prescrise115. angajament a mai multor proprietari de case din
cartierul al patrulea din Chişinău prin care aceştia
Cu toate acestea negustorii fără reşedinţă conti-
confirmau că au luat cunoştinţă cu noile reguli de
nuau să caute şi alte metode prin care să se sus-
arendare şi că erau de acord să achite amenzile
tragă parţial sau complet de la plata contribuţi-
prescrise în caz că le încălcau117.
ilor în folosul oraşului în care activau temporar.
Astfel, la 24 aprilie 1847 starostele orăşenesc din Negustorii fără reşedinţă apelau şi la iarmaroace
Chişinău a prezentat dumei municipale un raport pentru a evita dubla impunere, dat fiind faptul că
în care dezvăluia despre tertipurile pe care le fo- Regulamentul comercial permitea tuturor supu-
loseau negustorii străini. Astfel, mulţi negustorii şilor ruşi să practice comerţul liber şi fără taxe în
nu respectau prevederile legislaţiei ruse potrivit iarmaroace pe întreaga perioadă a organizării lor.
căreia străini sosiţi într-un oraş pentru practica- Dacă însă rămâneau cu mărfuri necomercializate
rea comerţului erau obligaţi în aceeaşi zi sau cel aceştia solicitau să beneficieze de dreptul comer-
mult a doua zi să se prezinte în duma orăşenească ţului de scurtă durată, cu plata unui acciz minim.
pentru a obţine dreptul comercializării mărfuri- Această situaţie evident că a stârnit nemulţumi-
lor aduse. Ajunşi în Chişinău aceştia arendau case rea negustorilor locali. După ce a primit raportul
şi prăvălii şi timp de câteva zile vindeau nestin- Dumei orăşeneşti din Chişinău din 20 decembrie
gherit, iar apoi se prezentau în duma orăşeneas- 1844 în care se făcea referinţă la această practi-
că pentru a obţine certificatul comercial necesar. că, în Guvernul regional din Basarabia s-a iscat o
Persoane delegate de Dumă evaluau costul măr- discuţie în privinţa admiterii negustorilor veniţi
furilor, calculându-i suma contribuţiilor, după la iarmaroacele din Basarabia să-şi continue afa-
achitarea căreia negustorul îşi putea comercia- cerile şi după finisarea perioadei de iarmaroc. To-
liza deja legal mărfurile rămase. Astfel, vistieria tuşi abia la 11 octombrie 1848 şi 19 februarie 1849
orăşenească era păgubită de sume importante. guvernul regional prin două adrese pe numele gu-
De aceea starostele cerea Dumei să contracareze vernatorului general al Novorosiei şi Basarabiei a
abuzurile negustorilor străini. Duma a analizat pus problema la nivel înalt. Guvernatorul general
această cerere, şi a constat însă că negustorii care al Novorosiei şi Basarabiei, la rândul său, consi-
se aflau pentru o perioadă de până la 20 de zile în derând just ca negustorilor din alte oraşe să li se
Chişinău, erau supuşi plăţii în folosul oraşului a permită pentru o perioadă de până la 20 de zile
să practice comerţul după ce expira perioada de
113
ANRM, F. 3, inv. 2, d. 327, f. 1.
114
ANRM, F. 3, inv. 2, d. 327, f. 5.
115
ПСЗРИ, собр. 2, т. XXI, от. 1, 1846, СПб., 1847, №20092, 116
ANRM, F. 75, inv. 1, d. 1392, f. 52-52 verso, 54.
c. 585-586. 117
ANRM, F. 75, inv. 1, d. 1392, f. 53.
57
I. Studii
iarmaroc, cu perceperea în folosul oraşului con- doar pe hârtie cu reşedinţa în Ismail şi în Chişi-
form prevederilor dispoziţiei Consiliului de Stat nău, aflându-se de fapt acolo unde profiturile co-
din 24 iunie 1834 a 0,5% din capitalul comercial, merciale promiteau a fi mai mari. Nu e de mirare
s-a adresat ministrului de interne, L.A. Perovski. că, spre exemplu, în anul 1840 în Odesa activau
Ultimul prin dispoziţia din 3 mai 1849, a avizat 7091 mici-burghezi din alte oraşe ale Imperiului,
aceste propuneri. Ca urmare la 27 mai 1849 gu- la 1 ianuarie 1849 – 8670, iar la 1 ianuarie 1852
vernatorul general al Novorosiei şi Basarabiei a – 9451 (Смольянинов 1853, 418).
permis guvernului regional al Basarabiei să facă
Activitatea micilor burghezi în alte oraşe decât ace-
o dispoziţie în acest sens. La 9 iulie 1849 guvernul
lea în care erau înscrişi, cu toate că legea interzicea
regional a informat Duma din Chişinău despre
acest lucru, reprezenta o problemă stringentă nu
decizia Ministrului de Interne şi i-a cerut să între-
numai pentru Basarabia ci şi pentru restul Impe-
prindă măsurile necesare pentru aplicarea ei118.
riului. La 9 iunie 1855 ratuşa oraşului Chilia a ex-
În perioada după introducerea în Basarabia a pediat guvernului regional din Basarabia o copie a
Regulamentului ghildelor, politica autorităţilor raportului din 13 aprilie 1853 pe numele guverna-
centrale a vizat tot mai clar creşterea numărului torului Basarabiei în care solicita supunerea mici-
negustorilor din guberniile ruse stabiliţi în oraşe- lor burghezi din alte oraşe ce activau în Chilia unor
le Basarabia. Nu întotdeauna acestea au obţinut taxe în folosul oraşului. În acesta se preciza că deşi
însă rezultatele scontate. Astfel, în anul 1852, din Regulamentul Comercial interzicea micilor-bur-
raportul Dumei orăşeneşti din Ismail către Gu- ghezi să activeze în alte oraşe decât acela în care
vernatorul militar al Basarabiei aflăm că conform sunt înscrişi, în Chilia foarte multe persoane prac-
reviziei din 1848 în oraş erau înscrise în starea ticau comerţul neavând reşedinţă în oraş, fără cer-
socială de mici-burghezi 769 de familii de evrei, tificate comerciale, fără permisiunea ratuşei şi fără
dintre care doar 349 se numărau ca aflându-se cu a achita taxe în folosul oraşului. De aceea Ratuşa
traiul permanent în Ismail, iar restul se aflau din oraşului Chilia a solicitat ca aceştia să fie impuşi să
1831 în oraşele Odesa – 81 familii şi Herson – 160 obţină certificate comerciale similar ţăranilor, cu
familii, precum şi în localităţile Mostovo şi Kan- plata în folosul oraşului a 10% din costul acestora,
takuzino din judeţul Ananiev – 179 de familii119. adică câte 1,80 ruble argint pe an. La 8 august 1855
Din datele recensământului IX din 1835 aflăm că guvernul regional a solicitat dumelor, ratuşelor şi
în Odesa locuiau 172 de persoane de ambele sexe, poliţiilor orăşeneşti din Basarabia date despre
care făceau parte din Noua Societate a evreilor din perceperea taxelor în folosul oraşului de la micii-
Ismail, după revizia din 27 iulie 1848 – 204 per- burghezi care practicau comerţul în jurisdicţia lor
soane, iar după acea din 20 iulie 1854 – 177 per- fără a avea reşedinţă. La 17 august 1855 Duma din
soane120. Această societate a fost formată din evre- Chişinău a pregătit un raport în această privinţă,
ii expulzaţi conform ucazului din 20 noiembrie în care preciza că micii-burghezi erau supuşi în
1829 din oraşele Sevastopol şi Nikolaev, cărora li folosul oraşului unei taxe de 10% din preţul certi-
s-au acordat dreptul de a se stabili în Basarabia şi ficatului comercial. Totuşi, problema determinării
de a beneficia, conform ucazului Senatului din 15 micilor-burghezi din alte oraşe de a obţine certifi-
ianuarie 1831, de privilegiile acordate autohtoni- cate comerciale pentru a putea practica comerţul
lor la aplicarea reformei ghildelor în Basarabia121. în Chişinău a fost clasificată ca irezolvabilă, iar în
De asemenea, 42 familii de evrei din aceste oraşe şedinţa dumei din 23 iulie 1858 din această cauză
au trecut în decursul anilor 1831-1835 cu traiul şi a fost închisă şi dată în arhivă123.
la Chişinău, la care s-au adăugat încă 210 familii
Politica abilă a guvernului imperial a determinat
de evrei din alte oraşe ale guberniilor Herson, Po-
în mare măsură micşorarea numărului de negus-
dolia, Ekaterinoslav, Kiev, care s-au înscris foarte
tori străini, unii dintre aceştia intrând în supu-
uşor în rândurile micii-burghezii basarabene, cu
şenia Imperiului Rus, alţii revenind în patria lor,
largul concurs al guvernului rus122. Beneficiind
fiind strâmtoraţi de negustori ruşi. Astfel, în 1857,
de aceste privilegii, mulţi dintre aceştia figurau
după retrocedarea Sudului Basarabiei, în regiune
118
ANRM, F. 75, inv. 1, d. 1462, f. 16-18. activau doar 172 de negustori străini. Drepturile
119
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 5757, f. 2-2 verso. pe care aceştia le deţineau odinioară în Basarabia
120
ANRM, F. 134, inv. 2, d. 138, f. 132-133. şi Novorosia erau limitate tot mai mult. În 1858
121
ANRM, F. 6, inv. 2, d. 370, f. 4-8.
122
ANRM, F. 75, inv. 1, d. 1811, f. 1, 8.
58
guvernul imperial a stabilit că supuşii străini din Nistru, autorităţile locale şi imperiale nu au putut
Odesa puteau să se înscrie doar în prima ghildă sau nu au dorit soluţionarea acestora.
negustorească, ca şi în restul imperiului. Accizul
Negustorii din Basarabia erau dezavantajaţi şi
anual se ridica la 1000 de ruble argint, sumă pe
prin faptul că erau puşi pe aceeaşi treaptă atât din
care nu toţi îşi permiteau sau doreau să o achi-
punct de vedere fiscal, cât şi juridic cu negustorii
te. Mulţi negustori străini au fost nevoiţi să plece
din guberniile interne ruse atunci când se aflau cu
peste hotare sau să intre în supuşenie rusă, pentru
afaceri în alte oraşe din provincie decât cel în care
a putea să se înscrie în a doua sau a treia ghildă,
îşi aveau reşedinţa. Ca urmare, tânăra burghezie
în care accizul anual era de 401,97 ruble şi 116 ru-
comercială din Basarabia a fost nevoită să facă faţă
ble argint respectiv. Totuşi, 47 de negustori fran-
unei concurenţei acerbe pe tot parcursul perioadei
cezi din Odesa, în semn de protest faţă de această
abordate. Acest lucru frâna procesul de acumulare
decizie, au semnat o petiţie în care au cerut ca
a capitalului negustoresc din cauza scurgerii veni-
dreptul să fie păstrat. Până la urmă acestora li s-
turilor realizate din comerţ peste hotarele Basara-
a permis să-şi menţină statutul precedent pentru
biei. Pe de altă parte, afluxul negustorilor de peste
încă un an, fără a-şi schimba cetăţenia, dar nici
Nistru în oraşele Basarabiei, pe parcursul cât aces-
un alt francez nu trebuia să fie admis în a doua şi
tea au beneficiat de privilegii nu a fost statornic,
a treia ghildă fără a intra în supuşenia Imperiu-
şi constituia în multe cazuri doar modalităţi de a
lui Rus (Herlihy 1980, 404). În urma insistenţei
obţine graţia fiscală acordată de guvern.
trimisului grec – cneazului Suzzo, împăratul rus
a încuviinţat la 27 februarie 1859 ca de facilitatea Problema în cauză poate fi privită însă şi din altă
respectivă să se bucure şi supuşii greci. perspectivă, cea imperială. Dacă din punct de ve-
dere naţional, concluziile par a fi clare, atunci din
Putem constata că în aprecierea statutului negus-
perspectiva imperială se cere a fi analizată în ce
torilor fără reşedinţă în Basarabia, se deosebesc
măsură dubla impunere a întârziat includerea Ba-
aspectul juridic şi fiscal al problemei. În perioada
sarabiei în sistemul pieţei interne ruse. Cu siguran-
de până la 1831 negustorii din guberniile interne
ţă, numărul mare de negustori străini a condiţio-
ruse nu au beneficiat de un statut mai privilegiat
nat o pătrundere mai lentă a capitalului comercial
în oraşele Basarabiei comparativ cu negustorii din
rus în regiune. Cu tot sprijinul autorităţilor locale
străinătate. În perioada ce a urmat implementării
şi centrale, negustorii ruşi nu au putut activa liber
sistemului de ghildă, din punct de vedere juridic
în Basarabia chiar şi după suprimarea autonomiei
negustorii ruşi au obţinut avantaje substanţiale,
ei, din simplul motiv că legislaţia rusă era foarte re-
deşi la nivel fiscal situaţia nu s-a schimbat radical.
strictivă în privinţa dreptului de deplasare, chiar în
Ca urmare, numărul negustorilor străini a înce-
cuprinsul imperiului. Interesele fiscale ale statului
put să se restrângă treptat, dar de slăbirea pozi-
dictau o strictă evidenţă a tuturor contribuabililor,
ţiilor acestora au beneficiat nu negustori locali, ci
creând serioase bariere în realizarea intereselor
cei din guberniile limitrofe Basarabiei. Cu toate
comerciale ale negustorilor. Tocmai de aceea, Ba-
că negustorii din provincie au adresat de nenu-
sarabia a devenit mai inclusă în comerţul extern al
mărate ori plângeri şi petiţii prin care au solicitat
Imperiului Rus decât în cel intern.
să fie apăraţi de concurenţa negustorilor de peste
Bibliografie
Herlihy 1980: P. Herlihy, Greek Merchants in Odessa in the Nineteenth Century. In: Harvard Ukrainian Studies,
vol. III-IV, 1979-1980, part I (Cambridge 1980).
Hosking 2001: G. Hosking, Rusia – popor şi imperiu (Bucureşti 2001).
Tomuleţ 2002a: V. Tomuleţ, Politica comercial-vamală a ţarismului în Basarabia şi influenţa ei asupra constitu-
irii burgheziei comerciale (Chişinău 2002).
Tomuleţ 2002b: V. Tomuleţ, Politica comercial-vamală a ţarismului în Basarabia (1812-1830). Documente ine-
dite din arhivele Rusiei, Ucrainei şi Republicii Moldova (Chişinău 2002).
Tomuleţ 2006: V. Tomuleţ, Sursele venitului şi nivelul de avere ale burgheziei comerciale din Basarabia (anii
1831-1868). Tyragetia XV, 2006, 201-213.
1
ПСЗРИ, собр. 2, т. XXXIV, от. 1, 1859, СПб., 1861, №34190, c. 135.
59
I. Studii
Жуков 1964: В.И. Жуков, Города Бессарабии 1812-1861 годов (очерки социально-экономического разви-
тия) (Кишинев 1964).
Миронов 1990: Б.Н. Миронов, Русский город в 1740-1860-е годы: демографические, социальное и эконо-
мическое развитие (Ленинград 1990).
Мунтян 1971: М.П. Мунтян, Экономическое развитие дореформенной Бессарабии. In: Ученые записки
Кишиневского университета, т. 117 (ист.) (Кишинев 1971).
Мурзакевич 1846: Н. Мурзакевич, Очерк успехов Новороссийского края и Бессарабии в истекшее двад-
цатипятилетие (т.е. с 1820-го по 1846-й год) (Одесса 1846).
Российское 1987: Российское законодательство X-XX вв. в 9 томах, т. 5. Законодательство периода рас-
цвета абсолютизма. Отв. ред. Е.И. Индова (Москва 1987).
Рындзюнский 1958: П.Г. Рындзюнский, Городское гражданство дореформенной России (Москва 1958).
Свод 1833: Свод законов о состояниях людей в государстве (Санкт Петербург 1833).
Семенов 1858: А. Семенов, Изучение исторических сведений о Российской внешней торговле и промыш-
ленности с половины XVII-го столетия по 1858 год. Часть вторая (Санкт Петербург 1858).
Смольянинов 1853: К. Смольянинов, История Одессы. В: Записки Одесского общества истории и древ-
ностей, т. III (Одесса 1853).
The legal status of merchants without residence in the cities of Bessarabia and
in Odessa (1812-1861)
Abstract
The article discusses based on published and archival documentary material the legal status of merchants that
were not resident in Bessarabia. This problem may be considered form the national and imperial perspective. The
national perspective tends to determine the extent by which the legal status of foreign and Russian merchants
affected the local commercial bourgeoisie. While the imperial perspective is concentrated on how legal obstacles
could bar the inclusion of newly acquired territory into Russian merchandise market.
Our researches revealed that in the study of this problem there are two distinct periods, separated by the imple-
mentation in Bessarabia starting from 1st January 1831 of the Guild Reform of E.F. Kankrin. It determined gradual
exclusion of foreign merchants from commerce of Bessarabia, because it lacked them the rights and privileges
they owed until then. Foreigners were substituted by merchants originating from the cities of Russian gubernias,
especially Jews, expelled by the imperial government to the peripheries of the state. However, many of them even
though were reckoned in the cities of Bessarabia, activated on permanent basis in other much more commercially
advantageous cities, such as Odessa. Others remained in the region only for the period in which the inhabitants of
local cities were granted fiscal facilities.
Правовое положение иностранных и иногородних купцов в городах Бессарабии

и в Одессе (1812-1861)
Резюме
В этой статье мы попытались установить на основе изданных и архивных документальных материалов
правовое положение иностранных и иногородних купцов в Бессарабии по сравнению с остальными тер-
риториями Российской Империи. Данная проблема может быть исследуема исходя из национальной и им-
перской точки зрения. Национальная перспектива подразумевает определения, каким образом правовое
положение иностранных и иногородних купцов подрывало местную торговую буржуазию. С другой сто-
роны, правовые препятствия для купцов из-за пределов Бессарабии могли сказаться на внедрении новь
обретенной области в систему общероссийского товарного рынка.
Наши исследования показали, что в изучении данной проблемы необходимо различать два периода, раз-
деленных проведением в Бессарабии начиная с 1 января 1831 Гильдейской Реформы Е.Ф. Канкрина. Она
означила постепенное вытеснение иностранных купцов из Бессарабии, так как лишала их прав, и приви-
легии которыми они пользовались до той поры. Место иностранцев заняли купцы из городов российских
губернии, в особенности евреи, вытесненные имперским правительством к перифериям государства. Од-
нако, хотя и числились в городах Бессарабии, многие из них находились на самом деле в городах намного
привлекательнее с точки зрения торговли, такой, какой была, например Одесса. Другие же оставались в
области лишь на время существования в здешних городах фискальных льгот.
12.01.2009
Andrei Emilciuc, Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, str. 31 august, 121-A, MD-2012 Chişinău,
Republica Moldova
60

5 Emilciuc

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

5 Emilciuc

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

STATUTUL NEGUSTORILOR FĂRĂ REŞEDINŢĂ

ÎN ORAŞELE BASARABIEI ŞI ÎN ODESA (1812-1861)

Burghezia comercială a reprezentat în perioada politicii de facilitarea a populării şi dezvoltării te-

Tyragetia, s.n., vol. III [XVIII], nr. 2, 2009, 39-60. 39

Gulielimuci) (Смольянинов 1853, 383). Datorită să fie reglementată de administraţia orăşenească

vernatorul general al Novorosiei şi Basarabiei, 1838 la Chişinău se ocupau cu comerţul perma-

Правовое положение иностранных и иногородних купцов в городах Бессарабии

S-ar putea să vă placă și