RESTAURAREA UNUI LĂICER
DE LA SFÂRŞITUL SEC. XVIII - ÎNCEPUTUL SEC. XIX
DIN PATRIMONIUL MUZEULUI NAŢIONAL
DE ARHEOLOGIE ŞI ISTORIE A MOLDOVEI
Descrierea istorică, artistică şi muzeistică
O piesă nelipsită din interiorul ţărănesc tradiţi-
onal o reprezintă covorul. În corespundere cu
destinaţia lor, covoarele au fost clasificate în câ-
teva grupe: covoare mari (război, scoarţă, covor),
păretare, lăicere, grindare, covoare pentru podea
ş.a. (Covorul 1985, 6).
Prezent în tot cuprinsul ţării, se caracterizează
prin accentuate diferenţieri cromatice şi orna-
mentale, legate de specificul artistic al fiecărei
zone etnografice.
Ţesăturile populare s-au dezvoltat paralel cu cele-
lalte genuri de artă populară (crestături în lemn,
cusături, ceramică), iar ornamentele întâlnite pe
covoare, scoarţe, lăicere în alte forme şi variante
apar şi pe aceste creaţii, confirmând unitatea în
varietate a artei populare româneşti.
Covoarele moldoveneşti se făceau din lână, erau
frumoase şi se păstrau cu mare grijă, transmiţân-
du-se din generaţie în generaţie ca relicvă a fami-
liei. Ele nu se ţeseau pentru vânzare şi numai în
cazuri rare, când în familia moldoveanului venea
o nenorocire, el îşi vindea covorul.
Din izvoarele scrise aflăm că în Moldova existau
„ateliere” de ţesut aproape în fiecare casă.
Covoarele mari erau deosebit de frumos orna-
mentate. Ele se puneau, de obicei pe pereţii din
casa cea mare ori din odaia de locuit. Păretarele,
de regulă, cu ornament geometric, se aranjau mai
jos de covoarele mari, uneori îmbrăcând pereţii
casei de jur-împrejur. Lăicerele, cu dungi, sau
acestea combinate cu motive geometrice, vegetale
stilizate, se aşterneau pe paturi, laviţe, scaune.
Etapa de înflorire a artei covorului moldovenesc
a fost întregul secol XVIII şi prima jumătate a se-
colului XIX.
Una din trăsăturile caracteristice ale covoare-
lor moldoveneşti este frumuseţea motivelor or-
Tyragetia, s.n., vol. III [XVIII], nr. 2, 2009, 355-358.
Ecaterina Bondarenco
namentale. Acestea prezintă figuri geometrice,
imagini ale lumii vegetale, ale chipului omului,
ale animalelor şi păsărilor. Des întâlnim motive
vegetale geometrizate, ce reprezintă arborele, va-
zonul, flori, ramuri, ghirlande, fructe. În cadrul
motivelor geometrice sunt frecvente romburile,
triunghiurile, pătratele, vârstele drepte, curbe
punctate, zimţate s.a. (Şaranuţa 1984, 35).
Culoarea, ca şi forma decorativă ornamentală, este
un mijloc de expresie în domeniul artei plastice,
poartă un sens, un conţinut estetic. Din punct de ve-
dere teoretic şi practic realizarea ideală a aspectului
obiectelor poate fi obţinută cu condiţia echilibrului
dintre culoare, forma desenului şi a obiectului.
Scoarţele, covoarele sunt pomenite în unele texte
arhaice ale creaţiei populare (colinde, cântece de
priveghi etc.).
Din punctul de vedere al funcţionalităţii lor scoar-
ţele se împart în: lăicere, păretare, „scorţacă”. Lăi-
cerele sunt scoarţe fără chenar, ce ating ca lăţime
0,8-0,9 m, iar ca lungime ajung până la 4 m. De-
numirea de lăicer este derivat al cuvântului laviţă;
păretarul îşi trage numele din faptul că se fixa pe
perete; „scorţaca” este denumirea folosită pentru
ţesătura îngustă, ornamentată cu alesături.
Arta ţesutului la covoare s-a dezvoltat de la sim-
ple lăicere din lână vopsită vegetal cu ornament
„în scaune”, „poduri”, „praguri” şi vârste, la scoar-
ţa cu alesături ornamentate pe toată suprafaţa cu
diferite motive geometrice, stilizări vegetale zoo-
morfe şi antropomorfe.
Fibrele vegetale şi animale – cânepa, inul şi lâna –
s-au folosit la ţesut din cele mai vechi timpuri
(Pavel 1989, 17).
După materia primă utilizată deosebim ţesături
de lână, cânepă, in, mătase, bumbac şi din fire
combinate. Din lână curată se confecţionau co-
voarele, lăicerele, postavul de casă pentru îmbră-
căminte.
355
 II. Materiale şi cercetări
Ţesăturile tradiţionale din lână erau vopsite vege-
tal în culori pastelate extrase din plante. În afară
de culorile naturale de alb şi negru, lâna se vopsea
în nuanţe de cafeniu, galben, negru, albastru, ver-
de, roşu. Culorile vegetale obişnuite, din plante,
sunt trainice şi durabile.
Descrierea achiziţiei
Lăicerul, luat pentru restaurare, a fost transmis
muzeului de către I. Mateevici, din satul Brân-
zeni, r-nul Edineţ, care l-a moştenit de la bunica
sa. Acesta era confecţionat din lână şi are formă
dreptunghiulară cu dimensiunile de 116×181 cm.
Ţesătura este datată cu sfârşitul sec. XVIII - înce-
putul sec. XIX.
356
În partea superioară şi inferioară şi în partea îm-
podobită cu franjuri prezintă două chenare (bor-
duri): primul chenar de culoare bej are lăţimea de
3 cm, iar al doilea are lăţimea de 16,5 cm.
Motivele ornamentale dispuse pe întreaga supra-
faţă a chenarului sunt vegetale (crenguţe cu două
frunzuliţe, la capăt un buton). Culorile motivelor
sunt: roz, albastru, bleu, alb, bej, galben.
Câmpul central de culoare neagră, motivul or-
namental – „arborele vieţii” –, ornament ce în-
truchipa în imaginaţia strămoşilor forţa vitală
a naturii, dezvoltarea continuă a vieţii. Motivul
se repetă de două ori pe lungimea lăicerului. În
câmpul central predomină culorile bleu, roz, bej,
albastru, galben.
Descrierea stării de conservare a piesei
I. Deteriorări fizico-mecanice:
– depuneri de praf, impurităţi, murdărie;
– urzeala este fragilizată, ruptă şi lipseşte în une-
le locuri;
– băteala este fragilizată în mai multe locuri, cu
intervenţii anterioare necorespunzătoare;
– destrămări şi rosături;
– la capăt cusut cu o bandă de culoare neagră, iar
în partea opusă lipsesc franjurile.
 E. Bondarenco, Restaurarea unui lăicer de la sfârşitul sec. XVIII - începutul sec. XIX
II. Deteriorări fizico-chimice:
– decolorarea firelor de băteală ca urmare a acţi-
unii luminii şi a altor factori externi, mai ales a
firelor de culoare neagră, galbenă, bej, bleu.
Propuneri de restaurare
I. Pregătirea locului de lucru, a instrumentelor şi
a materialelor pentru tratamente.
II. Curăţare:
– curăţarea mecanică şi manuală a lăicerului;
– scoaterea petelor de ceară şi murdărie;
– curăţarea locurilor deteriorate de firele de lână
putredă sau introduse anterior;
– descoaserea cârpelelor cusute anterior pe păr-
ţile laterale;
– prelucrarea locurilor deteriorate cu introduce-
rea firelor de urzeală lipsă;
– prelucrarea cu fire de lână, conform cromaticii
şi ornamentului a locurilor deteriorate;
– prelucrarea părţilor laterale pe lungimea lăice-
rului, unde au fost cusute cârpele anterior;
– introducerea firelor de urzeală şi restaurarea
franjurilor.
III. Consolidare
Operaţiunea de consolidare s-a început cu intro-
ducerea firelor de urzeală lipsă pe tot parame-
trul lăicerului şi la capătul unde erau franjurile.
Pentru complectarea firelor de băteală am folo-
sit ghergheful tip ramă, recurgând la metoda ţe-
serii, complectând astfel locurile deteriorate de
pe lăicer. Lipsa parţială de băteală s-a restaurat,
utilizând ţeserea printre fire cu lână într-un fir
simplu, păstrând acolo unde a fost posibil fire-
le originale. Unde au avut loc rărituri ale firelor
de băteală (acestea constau în lărgimea spaţiilor
existente între firele de băteală, lăsând firele de
urzeală vizibile) am procedat astfel:
– firele au fost aranjate, fiecare în parte perpen-
dicular pe firele de urzeală;
– spaţiile vizibile dintre firele de ţesătură s-au
acoperit prin ţesere cu un fir de grosimea ce-
lui original şi de culoarea conform cromaticii şi
ornamentului;
– la capete au fost introduse fire de urzeală din
bumbac, păstrându-se cele trainice originale.
Firele noi introduse au fost lăsate mai lungi în-
cât să permită înnodarea lor sub formă de ciu-
curi la marginea lăicerului.
După finisarea operaţiunilor de restaurare piesa a
fost fotografiată şi transmisă în patrimoniul mu-
zeului la păstrare. În depozit va fi rulată pe un sul
şi aşezată în dulap pe rastel, în poziţie orizontală,
pe lăicer se va pune o husă protectoare într-o cu-
loare apropiată de culoarea fonului.
357
 II. Materiale şi cercetări

Bibliografie

Covorul 1985: Covorul moldovenesc (Chişinău 1985).

Şaranuţa 1984: S. Şaranuţa, Ornamente populare moldoveneşti (Chişinău 1984).
Pavel 1989: Em. Pavel, Scoarţe şi ţesături populare (Bucureşti 1989).

The restoration of a lăicer from the end of the 18th – beginning of the 19th century from
the National Museum of Archaeology and History of Moldova’s collections

Abstract
The lăicer – a traditional striped long and narrow carpet – is an indispensable object from the traditional house-
hold. As other traditional objects it developed concurrently with the other arts (scores in wood, stitch, pottery); the
ornaments from the lăicers, barks, carpets, in many forms and variants, appear also on other creations and confirm
the unity in the popular arts’ diversity. The art of weaving carpets developed from simple wool lăicers dyed with
vegetal dye with different bark ornaments, adorned all over the surface with various geometric motifs, vegetal, zoo-
morphic and anthropomorphic stylizations. The lăicer had been collected from I. Mateevici, inhabitant of village
Brînzeni from Edineţ district. The threads are of wool, the length – 1,81 m, the width – 1,61 m, handmade. It was
highly deteriorated with breaks and previous interventions. It has been manually cleaned of rotten wool threads
and eaten by moth, of dust and dirt; the patching sew previously to stop the lăicer’s deterioration was removed.
New warp threads were introduced in the breaks. All the breaks from the surface of the lăicer have been worked
out with wool thread respecting the ornament and chromatics. The object has been photographed, conserved and
included in the collections of the museum after restoration.

Реставрация лэйчера конца XVIII - начало XIX века из фондов Национального

музея археологии и истории Молдовы

Резюме
Ковроделие – один из древнейших видов декоративно-прикладного искусства Молдавии. Ковры ткались
из шерстяной пряжи. В зависимости от назначения они разделяются на несколько групп: большие ковры
(рэзбой, скоарцэ, ковор), пэретаре, лэйчере, гриндаре и др.
Лэйчер, конца XVIII - начало XIX, размером 1,81×1,61 м, домотканый из шерсти, был передан музею гр. И.
Матеевич из села Брынзень Единецкого р-на. По периметру лэйчера было много дырок, несколько латок,
шерстяная нить во многих местах отсутствовало, протерта и выцветала от солнечных лучей.
Лэйчер был мануально очищен от пыли, пятен воска, грязи и съеденных молью шерсти. С помощью иголки
были внесены нитки, в основном в местах, где они отсутствовали. Отреставрированы все дырки, используя
шерстяные нитки, при этом соблюдая орнамент и цветовую гамму.

02.02.2009

Ecaterina Bondarenco, Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, str. 31 August 1989, 121A, MD-2012
Chişinău, Republica Moldova

358