Sunteți pe pagina 1din 6

SATUL MOROZENI, ŢINUTUL ORHEI –

DATAREA ŞI HOTARELE

Mihai Onilă

Istoria acestui sat de răzeşi, ca şi multe altele, re- lor Duma Ciochinescul de danie şi de întăritură
prezintă o parte componentă a istoriei neamului. de la bătrânul Ştefan Voevod...” (Sava 1944, 51).
Pentru majoritatea satelor noastre este caracteris- Însă, conform cercetărilor efectuate de cercetăto-
tic lipsa documentelor directe de înfiinţare şi de rii Alexandru Ioan Gonţa (1990, 181) şi Vladimir
fixare a hotarelor. Totodată, în literatura de spe- Nicu (1991, 60), satul Morozeni, îşi are începutul
cialitate ele sunt datate cu documentul unde sunt în anul 1518. Autorii s-au bazat pe documentul
menţionate prima dată. Or, aceasta nu înseamnă de la 20 aprilie 1518, publicat în Documente pri-
că satele iau fiinţă atunci, căci ele se întâlnesc deja vind istoria României, Bucureşti 1953. El prezintă
existente şi cu o bună organizare social-politică. o carte domnească de întăritură de la Ştefan cel
De aceea scopul articolului dat este de a determina Tânăr (1517-1527), dată boierului Ioan Moroza-
cât mai precis perioada apariţiei satului şi ce ho- nu pentru locul unui sat. Acesta, conform docu-
tar a avut. Pentru realizarea acestui scop, autorul mentului, se află între râul „Ciuluci”, „Fântâna
foloseşte atât sursele documentare directe privind Radului”, „Gura văii Răului” (probabil Răutului)
istoria comunităţii, cât şi indirecte, îndeosebi isto- şi „drumul celu mare, ci merge la Nistru”, adică
ria genealogiei vechiului neam Danciu-Durac. şleah sau drum de tranzit. Acest loc, „din pustie”
a fost dăruit boierului de către Ştefan cel Mare
Conform principiului atestării satelor, după pri- (1457-1504), „când au ostitu tătarii pământu”,
mul document în care este menţionat, satul Mo- probabil după lupta de la Lipnic, din 1470. În el
rozeni este de la 1 noiembrie 1614, când pitarul se menţionează următoarele: „Cu mila lui Dum-
Vasile din sat este martor la o vindere a unei nezeu, Io Ştefan voevod în pământulu Moldovii,
părţi de moşii marelui logofăt Beldiman din sa- însămnatu dinu silinţa noastri toate, pan verii
tul Sămăşcani, ţinutul Orhei. În acel document prin audzire, au venitu înaintea noastră şi înain-
se menţionează următoarele: „Iată adică noi Gri- tea ai noştriloru boieru Moldovei, sluga noastră
gorie, marele pitar şi Ionaşco al treilea logofăt şi Ioan Morozanul şi s-au jăluitu noaă cu mari jalo-
Băseanul fost uricar şi Necula cămăraş de Ocnă şi bă şi cu mare mărturie, di acolo, de la măriia sa şi
Dumitru fost pitar şi Isac diac de Dişcova şi Vlasie dăn rostirea gurii lui amu primitu sate de la moşu
pitărel de Morozeni şi Bocşe de Tărceţei şi Lupul domniei mele Ştefan vodă unu locu din pustie, în-
de Verca, păh (ărnicel) şi Hanţul pitar de Sferjea tre Ciuluci, Fântâna Radului, ednacu când au os-
şi Andronic păhărnicel de Horodişte, şi Duma, uş titu Tătarii pământu. Şi noi văzând a lui mari jalo-
(ierelul) de Zahorna din ţinutul Sorocei, mărtu- bă şi mari mărturie şi noi aşijderea şi dela noi încă
risim noi toţi cu această scrisoare a noastră cum lui amu dar şi am întăritu a lui dreptu di acmu,
au venit înaintea noastră şi înaintea altor mulţi adică răspunsulu locu şi s-au slobozitu întrii Ciu-
oameni buni şi bătrâni, slugi domneşti, Antemia, luci, Fântâna Radului, ednacu, aşijderea lui şi uri-
soţia lui Pătraşco, visternicelul şi sora ei Nasta- cu cu totu venitulu, lui şi copiilor lui şi nepoţiloru
sia, fetele lui Văscan, nepoatele Dodoşei, şi stră- lui şi nepoţiloru nepoţiloru şi la totu neamului lui,
nepoatele lui Duma Ciochină de a lor bună voie, ci s-a trage di aproapii nemişcatu să fie în veci,
de nimeni silite şi nici asuprite şi au vândut a lor denu hotarule acestui la slobozitu, între Ciuluci,
dreaptă ocină şi moşie din jumătatea de jos a sa- Fîntîna Radului, ednacu, adică ce să începe după
tului Sămăşcani din jumătatea a patra parte, care şăsu, din Ciulucu stâlpu şi peste câmpu la gura
este sub pădurea Horodiştei, până la fântână şi cu Văii Răului, la stâlpu şi pe dealulu văii aceei din
loc de iaz şi de moară pe râul satului, care este în stâlpu până în stâlpu, până la drumul celu mari, ci
ţinutul Orheiului. Aceasta au vândut-o Înălţimei merge la Nistru, şi drumul până la movila ce este
sale panului Beldiman, marele logofăt cu optzeci în Ciuluculu celu mare şi peste Ciulucu la dealu,
de taleri de argint din uricul ce a avut străbunul la stâlpu şi dela acela stâlpu peste câmpu, printre

Tyragetia, s.n., vol. III [XVIII], nr. 2, 2009, 117-122. 117


II. Materiale şi cercetări

ţarină, dinu stâlpu în stâlpu, până în Ciulucu, la tuturor răzeşilor din Isacova şi Morozăni de ţinut
stâlpu de unde întăi amu începutu hotarului ace- Orheului, care moşâi li să trag lor di pi moşii lor
lui locu slobozit. Şi pentru aceasta este credinţa a Danciul ce au fost pârcălab şi di pi Durac cel bă-
nostrui mai sus numit Ştefan voevodu şi credinţa trân, luându-ş şi venitul de a zăcea din tot locul,
priluarea blinatului fratele domniei mele, Petra, iar având cineva a răspunde să margă di faţă cu
credinţa boieriloru noştri, credinţa boeruloru Isa- drese ci va ave” (Sava 1944, 195). Din informaţia
cu, credinţa boeriloru Petrea, credinţa boierului acestui registru, reiese că răzeşii satelor Isacova
Negrilă, credinţa boierului Cozma, credinţa tu- şi Morozeni sunt urmaşii lui Danciu pârcălab şi
turoru boieriloru noştri, a mariloru şi miciloru. Durac cel bătrân, şi că aceştia au fost descălecă-
A noastră lucrare întăririi ca să întărească lui torii acestor sate. Ambii au fost pârcălabi de Or-
mai încredinţată şi mai întărită di acumu la mai hei. Primul este atestat în această funcţie la 12
multă întărire şi credinţare la toată această mai martie 1572 (Sava 1944, 15) până la 10 mai 1574
susu scrisoare, amu poruncitu noi a nostru cre- (Sava 1944, 19-20) şi pune începuturile unei în-
dinciosulu boieru, Trotuşanul logofătu, să scrie, tregi dinastii de pârcălabi în această parte a ţării
dea a nostră peceată să să spânzure cătră această (Eşanu 2001, 64), iar al doilea este atestat la 25
carte a noastră. Secrietarulu Sămienu, în Săvicea iunie 1589 cu un oarecare Căpotici (Ghibănescu
(Suceava) la anul 7026 (1518) Aprilie 20” (DIR A 1929, 125). Cât timp a deţinut funcţia de pârcălab
1953, 123-124). la Orhei, nu se ştie, dar deja la 16 iunie 1951 era
în post de pârcălab de Hotin (DIR A 1951, 30). În
Informaţia din acest document ne prezintă înce-
ce priveşte cum au ajuns ei, strămoşii răzeşilor,
putul unei localităţi, pe care autorii sus-menţio-
în aceste sate, ne dezvăluie documentul de la 18
naţi îl consideră satul Morozeni, din ţinutul Or-
septembrie 1783, care ne prezintă următoarele:
hei, numai că localizarea din document nu prea
„1783, Septemvrie 18.
corespunde regiunii unde se află astăzi acest sat.
Prin aceste locuri nu a curs şi nu curge râul Ciu- Însemnare de câţi stânjini s’au găsit în moşâea
luc. El este un afluent al Răutului, în care se varsă Morozănii la măsurătoare în curmezâş, după ana-
în regiunea satului Sărătenii Vechi (actualmente loghiea ci s’au făcut la trii măsuri după obicei pisti
raionul Teleneşti), circa 30 km mai la nord de sa- tot:
tul Morozeni. Se ştie însă că satul Morozeni din
Stânj. Palmi.
ţinutul Orhei se găseşte pe malurile râurilor Cula
(afluent al Răutului), şi Răut, de-a lungul cărora 1864 - cari dându-să în patru părţî li
trecea şi drumul de tranzit (şleahul) ce ducea spre 466 s’au venit pe parte şi mai dându-
Nistru. Tot ce ar corespunde localizării satului, să iarăş în patru părţî pe patru
din acest document, sunt denumirile de „Valea fraţi anumi Sava Morozan, popa
Răului” (probabil Răutului), „Drumul celu mare Unciul, Dumoai, Buna Dăncioai
ci mergi la Nistru” şi numele Ioan Morozanu, de li s’au făcut:
la numele căruia ar proveni şi satul Morozeni. Cu 116 4 şi socotindu-să a opta parti a
atât mai mult cu cât în lista documentelor false, Bunii Dăncioai pe trii ficiori
care sunt prezentate la sfârşitul volumului, figu- anumi Irimiea şi Băluţa
rează şi acest document. Deci, un izvor direct, ce Urichioai şi Mărica moaşa
ar prezenta începuturile înfiinţării satului dat, nu Durăceştilor li s’au venit câţi:
exista. De aceea, pentru a determina perioada 38 7 baştina, iar Păşcăniţa fiind
apariţiei satului, am folosit documentele indirec- stearpă au înpărţât pi aceşti trii
te şi istoria genealogiei persoanelor menţionate fraţ di mai sus arătaţ
în ele, dar îndeosebi a neamului Danciu-Durac. 38 Irimiea
Astfel, cu ocazia judecării litigiilor funciare apă- 38 Băluţa Urichioai
rute între târgoveţii din Orhei şi locuitorii din sa- 38 Mărica, moaşa Durăceştilor,
tele megieşe, la 28 iulie 1724, voievodul Moldovei partea Gligorcii şi mai dându-
Mihai Racoviţă întăreşte la 9 decembrie 1725 şi să iarăş în cinci părţî, pe cinci
stăpânirea răzeşilor din Isacova şi Morozeni asu- feciori a Gligorcii li s’au vinit:
pra acestor moşii: „Cartea aceluiaşi Domn Mihai 11 Apostul Durac ci-l tragi Dima
Racoviţă Voevod, prin care întăreşte stăpânirea Ciornei

118
M. Onilă, Satul Morozeni, ţinutul Orhei – datarea şi hotarele

11 Chirieac Durac, mii locuitori atestaţi pe această moşie – îşi căsă-


11 Alicsandra, toreşte fiica Marica cu pârcălabul Stahor Durac,
11 Dochiţa atestat la 1584, atunci reiese că satul îşi are înce-
11 Măricuţa, iar păţîli celi trei a lui puturile cel puţin la începutul secolului XVI.
Chirieac Durac şi a Dochiţăi i a Ba mai mult decât atât, cercetând perioada apa-
Măricuţăi cari fac trii stânjini riţiei acestor neamuri în ţinutul Orhei, se consta-
3 palmi, au rămas în partea lui tă că satul îşi are începuturile chiar în perioada
Pătraşcu i a nepoţilor săi, când domniei lui Ştefan cel Mare (1457-1504). Astfel,
vor veni iei să li răspundă. registrul cu data de 20 mai 1604 din perilipsisul
documentelor moşiei Terşiţei din ţinutul Orhei, al
Cumpărătura strămoşului Danciul pârcălab, ci ari
marelui logofăt Dumitraşcu Sturza, cu data de 29
pol bătrân cu zapis din partea din gios, pol bătrân
iunie 1784, ne comunică următoarele: „7112 mai,
din satul Morozănii s’au ales:
20. Un suret de pe un ispisoc dela Irimiia Vodă cu
332 şi dându-să pi trei ficiori a lui li care întăreşte unui Apostol paharnicul şi fraţilor
s’au vinit de frate: săi şi rudeniilor lor, nepoţilor lui Isai Morozanul
77 5 Irimicii, şi lui Gheorghii cu toţii fraţii şi rudeniile lor, ne-
77 5 Băluţii Urichioai, poţii lui Ioan Papa pe a lor dreptă ocină şi mo-
77 5 Măricea, moaşa Durăceştilor şi şii satul Trăciţăi pe Dobruşa la ţinutul Orheiului,
dându-să Marica pe asupra căruia sat au avut şi dresuri dela bătrânul
7 feciori li s’au venit câti: Ştefan Vodă şi s-au strecat putrezind într-o groa-
11 1 Gligorcii Durac, pă. Drept aceia le-au întărit stăpânire prin ispiso-
11 1 Costin Durac, cul acesta” (Sava 1944, 37). De aici reiese că Isai
11 1 Marula Bericioai, Morozanul şi Ioan Papa primesc moşii în acest
11 1 Dumitru, sat pe timpul lui Ştefan cel Mare. Conform cerce-
11 1 Tona, tătorului Aurel Sava, Ioan Papa se trage din nea-
11 1 Doda ( = Dorda), mul Durăceştilor (Sava 1944, 37). Că Durăceştii
11 1 Mihalce Durac şi mai înpărţând deţineau moşii de baştină (adică de la înfiinţarea
pi Gligorce satului) în acest sat ne comunică şi cartea de ju-
Durac în cinci părţi pe cinci fi- decată a serdăriei Orheiului de la 3 martie 1805,
ciori ai lui, li s’au venit câţi: ...” cu privire la conflictul dintre neamul Durăceştilor
(Sava 1944, 303) şi Pintilie Untilă, cu Toader Dânga care au vândut
vistiernicului Grigoraş Sturza părţile de moşie ce
Din care reiese că pe moşia satului Morozeni lo- aveau Durăceştii în moşia Tărşiţei din ţinutul Or-
cuiau, cel puţin la începutul sec. XVI, patru fraţi, hei: „…Grigoraş Popăscu i preutul Ioniţa Manea
copii ai lui Roman Morozanu: Sava Morozan, şi cu alţii ai lor, neamul Durăceştilor la velet 1797,
Popa Unciul, Dumoai şi Buna Dăncioai. Buna se mart 10 prin jaloba, ce au dat la Domnul Alexan-
căsătoreşte cu pârcălabul de Orhei, Danciul, din dru Calimah Voevod, au arătat cum ca ar fi avut şi
cauza caruia i se spunea „Dancioai”. Aceştia au iei părţi di moşiie de baştină în moşiia Tărşăţăii
avut patru copii: Eremia, Băluţa Urichioai, Păşcă- dela acest ţinutu al Orheiului di pi neamul Dură-
niţa şi Marica, „moaşa Durăceştilor”. Aceasta din cesc şi un Pintelii Untilă i Toader Dânga şi Sandul
urmă se căsătoreşte cu pârcălabul de Orhei Stahor pi lângă părţili lor ar fi vândut şi părţile jăluitori-
Durac (1574-1589) şi ca zestre primeşte partea de lor… Dar pentru aceasta am jiudicat că jăluitorii
răsărit a moşiei, teritoriul actualului sat Isacova, acestiia să aibă a trage părţili di moşiie a mortului
care a fost împărţită mai apoi între cei şapte copii Pintelii Untilă dintr-acesti moşii, pe unde va ave
pe care i-au avut: Mihalcea, Ţona, Dumitra, Ma- spre împlinire acei părţi a lor ce au vândut Pintelii
rola, Costin, Dorda şi Grigorcea. Astfel a fost crea- Untilă fără ştire şi primire lor luând di o potrivă
tă spiţa de neam Morozan-Danciu-Durac, care au stânjănii…” (Sava 1944, 382). Prin această carte
fost descălecătorii comunelor răzeşeşti, Morozeni de judecată serdăria Orheiului face parte lui Gri-
şi Isacova. Iar dacă Danciu, atestat ca pârcălab la goraş Popăscu şi preotului Ioniţă, adică neamului
1572, căsătorit cu Buna – unul din cei patru copii Durăceştilor, deoarece ei aveau părţi de moşie de
ai lui Roman Morozanul (Sava 1944, 132), şi pri- baştină în acest sat, ceea ce înseamnă moşii de la

119
II. Materiale şi cercetări

înfiinţarea satului. Din documentele sus-menţi- Rublinca înspre apus şi viind într-un piscuşor în
onate reiese că neamurile Morozăneştii şi Dură- fundul Rublincii, s-au mai pus o piatră hotar şi de
ceştii au fost la baza constituirii satului Terşiţăi la acestu hotar drept în podişi acesti o movilă ho-
cu drese de la Ştefan cel Mare. De aici rezultă că tar, care şi această movilă să hotărăşti cu Isacova
aceste neamuri apar în ţinutul Orhei, cel puţin în şi de acolo podişul la vali din dial de ulmii înalţi
această perioadă. De aceea putem presupune că şi alăture cu drumul Isacovii care drum să pogoară
satul Morozeni apare tot în acest timp. drept la podul lui Stăvilă, acolo s-au pus iarăşi o
piatră hotar şi de acolo mergând pe costişa Vati-
Referitor la hotarele satului în care a apărut şi a
ciului în sus prin dumbravă sau găsit o piatră ho-
evoluat, putem constata că la asfinţit Morozenii
tar vechiu şi de acolo tot costişa pe Vatici” (Sava
se mărginea cu moşia satului Dişcova, care este
1944, 245).
atestat documentar prima dată la 1 noiembrie
1614 (Sava 1944, 51), odată cu prima atestare a Hotarele de miază-zi – asfinţit ale satului se de-
Morozeniului. Hotarele de miază-noapte treceau duc din documentul de la 27 februarie 1602 prin
pe râurile Cula şi Răut, pe malurile cărora trecea care Ieremia Movilă dăruieşte lui Danciu „Din
şi şleahul – drumul de tranzit ce venea dinspre Orheiu” un loc pe apa Vaticiului cu mori şi fânaţ,
capitala ţării şi ducea spre Nistru. La răsărit şi pentru care a dat domniei un cal. Deoarece el este
miază-zi hotarele pot fi reconstituite în baza ho- indiscifrabil, vom prezenta registrul documentu-
tarelor satului Isacova, căci în perioada apariţiei lui cuprins într-o hotărâre de la 30 aprilie 1818 a
(sec. XV-XVI) aceste două sate constituiau o sin- Departamentului 2 al Ocârmuirii Oblastii Basara-
gură moşie. Astfel, primul document care atestă biei: „1-iu 7110, fevraur 4. Ispisoc de la domnul
hotarele de răsărit este un registru din luna mai Irimia Movilă Voievod prin care să cuprinde că
1645 în care se menţiona următoarele: „O scrisoa- pe Danciul din Orheiu, miluindu-l cu un loc dom-
re din velet 7153, maiu scriind aşe, Gheorghii Şte- nesc pe moşie Vaticiul, cu mori cu câte sunt acolo,
fan Sulger i Apostol Pârcălabul de Orheiu: adică cu loc de câmpu şi arături, prin cât va ave acolo di
ni-au triimes Mariia Sa Vodă să socotim şi să ale- trebuinţă îi întăreşte stăpânire, pentru că Danciul
gim locul satului a Isacovii dinspre hotarul târgu- încă au dat Domniei sale un cal bun împotriva
lui. Deci am socotit cu oamini bun din târg anumi acelui loc” (Sava 1944, 30). Din cele menţionate
Gligorii ci au fost şoltuzul şi Sămion Mihuleţi şi reiese că dacă locul dăruit „pe moşie Vaticul”, de-
Vasile Draghinici şi Tănasă Draghinici şi Enachi numire ce se trage de la râul Vatici, care curgea şi
Ştefunleanca şi mulţi oamini buni de prinpregiur curge mai la sud de satul Morozeni – de la vest al
megieşi ca să vini hotarul satului Isacovii din dru- est, era pământ domnesc şi alte sate nu existau,
mul târgului la dial, pre Rublinca, pâră în muchiia atunci deducem că hotarul de sud-vest al satu-
dialului, în Hârtop şi aşa merge tot înainte pâră lui trecea pe râul Vatici. Că hotarul dat se afla pe
întră drumul în pădure şi zici că au şi stâlpit şi acest râu ne confirmă şi suretul domnesc de întă-
pentru credinţă au inscălit” (Sava 1944, 84). Reie- ritură de la Grigorie Alexandru Ghica pentru ave-
se că hotarele de răsărit ale satului se mărgineau rea ctitorului mănăstirii Curchi, Iordache Curchi,
cu moşia târgului Orhei, şi trecea pe râuşorul Ru- de la 4 februarie 1765: „Noi Grigorie Alexandru
blinca, un afluent al râului Varici ce se vărsa în Ghica Vvoda Bojiiu Milostiiu Gospodar Zemnli
râul Răut. Tot la aceste părţi de hotar, dar inclusiv Moldavskoi. Dat-am carte Domniii mele lui Ior-
cele de miază-zi, se referă şi mărturia hotarnică, dache Curchiul să fie volnicul cu carte Domniii
făcută la 21 mai 1761 la indicaţia domnitorului de mele a ţine şi a stăpâni doî părţi moşii de cumpă-
către Ioniţă Meleghie, vornic de Poartă, moşiei rătură din parte de gios şi baştină câtă să va ale-
Orheiului şi a boierului Constatntin Râşcanu, fă- ge din satul Morozeni ot Orheiu, parte lui Isacu
cută cu ajutorul oamenilor „orânduiţi” şi cei „buni Morozan diacului. Aşijdere şi un iaz în Vătăciu cu
şi bătrâni” care ştiau hotarele târgului. Pentru ho- vadu de moară şi doî poieni una dinspre Răsărit
tarele satului este important următorul amănunt şi una dinspre Apus şi cu altu vadu de moară în
din document: „…Aşijdere şi peste iaz în ceiaparte poiană, care sintu cumpărătură di Isac Moro-
dispre apus să începi capul hotarului acestii moşii zan…” (Tomescu 1929, 98). Din care rezultă că
a dumisale stol. Constandin Râşcanul din drumul mănăstirea Curchi a fost construită pe teritoriul
cel mari din gura pârâului Rublincii ci să hotărăşti satului Morozeni şi anume la hotarele lui. Aceas-
cu Isacova şi acolo s-au pus piiatră hotar şi mergi ta ne-o confirmă şi Diata ctitorului mănăstirii la

120
M. Onilă, Satul Morozeni, ţinutul Orhei – datarea şi hotarele

15 octombrie 1775, considerat primul document Astfel, în urma cercetărilor documentelor referi-
de atestare a mănăstirii. În el se menţiona urmă- toare la satul Morozeni, ţinutul Orhei, atât direc-
toarele: „Eu, Ioardache, feciorul lui Vasile Curchi, te, cât şi indirecte, dar îndeosebi genealogia spi-
făcut-am această scrisoare. Cu mila şi ajiutorul ţei de neam Morozan-Danciu-Durac, care pune
lui Dumnezeu am fost datoriu să cheltuiescu din începutul unei întregi dinastii de pârcălabi în
darul Domnul Dumnăzău şi am închinat-o sfân- această regiune a ţării, deducem că aceştia sunt
tului mare mucenic Dumitrii, ca să ne fii şi nouă şi descălecătorii satului Morozeni din ţinutul Or-
într-ajiutor, şi eu, din darul Domnului am datu hei, cu drese de la Ştefan cel Mare (1457-1504).
schitului stupi o sută şi vaci cinsprezăci şi moară, Iar referitor la hotarele satului, s-a constatat că
ce esti din vali di schitu, în gura Hulbociocului, conform documentului de la 30 martie 1582, 27
şi zapisili cele vechi şi celi noî a morii le-am datu februarie 1602, 20 aprilie 1669, 18 noiembrie
toate schitului i-am datu moşii din satul din Mo- 1783, satul a luat fiinţă şi s-a dezvoltat în hotarele
rozeni câtă va alege, partea moşumeu a lui Istrati, râurilor: Cula, Răut – N-V-N; r. Rublinca – E; r.
ce să tragi di pi moşul nostru Isacu Morozanu, şi Vatici – S şi s. Dişcova – V, care, cu unele schim-
zapisili moşii am dat toati aceste schitului…” (To- bări (la Est a apărut satul Isacova, iar în partea de
mescu 1929, 99). Sud-Vest mănăstirea Curchi), s-au păstrat până
în prezent.

Bibliografie

Catalogul 1957: Catalogul documentelor moldoveneşti din Arhiva Istorică Centrala a Statului, vol. I, 1387-1620
(Bucureşti 1957).
DIR 1953: Documente privind Istoria României. Veacul 16. A. Moldova, vol. I (Bucureşti 1953).
Eşanu 2001: A. Eşanu, V. Eşanu, Moldova medievală. Structuri executive, militare şi ecleziastice (Chişinău
2001).
Ghibănescu 1929: Gh. Ghibănescu, Surete şi izvoade, vol. XXI (Bucureşti 1929).
Gonţa 1990: Al. Gonţa, Documente privind istoria României. A. Moldova. Veacurile XIV-XVII (1384-1625). Indi-
cele numelor de locuri (Bucureşti 1990).
Nicu 1991: Vl. Nicu, Localităţile Moldovei în documente şi cărţi vechi, vol. II (Chişinău 1991).
Sava 1944: A.V. Sava, Documente privitoare la târgul şi ţinutul Orheiului (Bucureşti 1944).
Tomescu 1929: C. Tomescu, Acte de la mănăstirea Curchi (jud. Orhei). Arhivele Basarabiei 3, 1929, 98-113.

Morozeni village from Orhei district, chronology and borders (15th-18th centuries)

Abstract
The aim of the paper is to determine the chronology of Morozeni village from Orhei district and the borders within
it appeared and developed. Because of the lack of direct documents, the author used for the purpose of the research
the genealogical history of Danciu-Durac family, which are considered to be the founders of villages Isacova and
Morozeni according to the document from 9th December 1725. That occurred as a result of the marriage between
Danciu (1572-1574), the pîrcălab of Orhei, with Buna, the daughter of Roman Morozanu, the owner of the estate
of Morozeni contemporary village. The marriage of Danciu’s daughter, Marica, with the Stahor Durac, the pîrcălab
of Orhei (1589), resulted in the creation of the lineage Morozanu-Danciu-Durac. According to the documents from
22nd May 1604 and 3rd March 1805 the families Morozanu and Durac had appeared in Orhei district with a benefi-
cence document from the times of Ştefan cel Mare. It indicates that Morozeni village had appeared in that period
as well (1457-1504), between the villages: Cula, Răut – N-W-N; v. Rublinca – E; rv Vatici – S; v. Dişcova – W and
preserved, with a few changes, the same borders until the present.

Село Морозень Орхейского цинута, датировка и границы (XV-XIII вв.)

Резюме
В настоящем сообщении автор определяет время появления села Морозень Орхейского цинута и уточняет
границы его владения в период возникновения и развития.
Поскольку прямых доказательств этим историческим событиям не существует, автор использует генеало-
гические данные древнего рода Данчу-Дурак, который в соответствии с документом от 9-го марта 1725 г.

121
II. Materiale şi cercetări

является предком рэзэшей сёл Исакова и Морозень. Произошло это в результате женитьбы Орхейского
пыркэлаба Данчу (1572-1574 г.) на Буне, дочери Романа Морозана, собственника владений до возникнове-
ния современного села Морозень. В последствие Марика, дочь пыркэлаба Данчу, выходит замуж за пыр-
кэлаба Орхейского Стахора-Дурак (1589 г.) и, таким образом, формируется род Морозану-Данчу-Дурак.
А на основании документов от 20 го мая 1604 г. и от 3-го марта 1805 г. род Морозану-Дурак появляется
в Орхейском цинуте с дарственными грамотами во времена Стефана Великого. Таким образом, можно с
уверенностью предполагать, что село Морозень появилось в период 1457-1504 гг. в границах рек: Кула-Рэут
(северо-северо-запад), Рублинка (восток), Ватич (юг), село Дишкова (запад) и существует с незначительны-
ми изменениями до настоящего времени.

21.02.2009

Mihai Onilă, Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, str. 31 August, 121-A, MD-2012 Chişinău, Re-
publica Moldova

122

S-ar putea să vă placă și