Caracteristicile psihicului uman ca sistem; Ipostazele psihicului Caracteristicile

psihicului uman ca sistem; Ipostazele psihicului

Dupa Paul Popescu-Neveanu (1987) sistemul psihic uman

(SPU) este un sistem energetic-informational de o complexitate
suprema, prezentand cele mai inalte si perfectionate mecanisme de
autorganizare si autoreglaj si fiind dotat cu dispozitii selective
antiredundante si cu modalitati proprii de determinare, antialeatorii.
Pornind de la aceasta definitie, M. Zlate schiteaza caracteristicile SPU:
1. SPU are un caracter informational-energizant; primul aspect
apare din insasi natura informationala a psihicului, dar si din faptul ca
fiinta umana, traind intr-un univers informational, este permanent
bombardata cu informatii la care trebuie sa reactioneze si este nevoita
sa-si elaboreze mecanisme prin intermediul carora sa le poata controla
(aceste mecanisme sunt specializate in vederea receptionarii
informatiilor, stocarii, prelucrarii si interpretarii acestora, combinari si
recombinarii sau valorificarii, in acest caz putandu-se vorbi
despre caracterul informational-operational al SPU). Caracterul
energizant reiese din faptul ca avem de-a face cu un sistem viu dotat
cu campuri bioenergetice, cu incarcatura tensional-emotionala, cu stari
in care energia psihica este focalizata pe anumite aspecte dominante
pentru activitatea individului, dar si cu stari de dezactivare sau
detensionare.
2. SPU are un caracter interactiv, interactionist, el fiind un sistem
prin excelenta dinamic, cu perioade de relativa stabilitate dar si cu
perioade de dezechilibru intre principalele sale componente.
Elementele sistemului nu sunt distincte unele fata de altele, ci capata
sens doar in cadrul interactiunii. Astfel, dezvoltarea unei parti a
sistemului este legata de dezvoltarea celorlalte(de ex. nu putem vorbi
despre dezvoltarea observatiei sau a perceptiei organizate, a
memorarii sistematice fara dezvoltarea gandirii, dupa cum nu se poate
vorbi despre aparitia conduitelor voluntare, fara dezvoltarea si
organizarea vointei). Pe de alta parte, perturbarea unei componente,
antreneaza dupa sine perturbarea alteia, sau a intregului sistem.
Agnoziile (tulburari ale cunoasterii), amneziile (tulburari ale memoriei)
sau abuliile (alterarea vointei), se repercuteaza asupra personalitatii
individului. Exista de asemenea, relatii de compensare si de
cooperare intre componentele sistemului. Astfel, sistemul poate
actiona ca un intreg chiar daca nu toate componentele sale sunt la fel
de dezvoltate (functiile acelor componente care lipsesc sau sunt
insuficient dezvoltate, sunt preluate de partile mult mai dezvoltate ale
sistemului).
 3. SPU luat ca intreg, interactioneaza si cu mediul extern, el
avand un caracter ambiental orientat. SPU asimileaza ata informatii din
interiorul sau, cat si din exterior, acest tip de orientare dubla,
asigurandu-i normalitatea. Ex. indivizii autisti sunt centrati exclusiv
spre sine, inchisi in sine, rupti de lume si expusi dezadaptarii.
4. SPU are un caracter evolutivadica, trece de la o stare la alta,
de la o organizare, diferentiere si specializare insuficiente, la forme tot
mai complexe de functionare. Prin cresterea complexitatii proceselor
de crestere, maturizare, dezvoltare, invatare, integrare, asimilare,
acomodare, etc., se ajunge la consolidarea unor structuri
psihocomportamentale tot mai evoluate.
5. SPU functioneaza pe niveluri, continuturile sale capatand
o ierarhizare functionala si valorica. Cele trei niveluri functionale ale
psihicului sunt: constientul, subconstientul si inconstientul, fiecare
dintre acestea prezentand propria ierarhizare interna. Aceste ipostaze
ale psihicului si structura intena a fiecareia dintre ele va fi tratata in
cursul care urmeaza.
6. SPU are un caracter antientropic si antiredundant. Pe masura
constituirii sale, SPU favorizeaza procesele de organizare si diminueaza
efectele influentelor perturbatoare, eliminand informatiile de prisos si
retinandu-le in schimb, pe cele utile si care faciliteaza functionarea
sistemului. Exista in functionarea sistemului si momente de
dezorganizare, dar care nu sunt distructive, ci dimpotriva, constructive
si innoitoare menite sa initieze noi procese. De ex. procesele de
invatare, de rezolvare de probleme sau de creatie. Astfel, SPU isi
conserva o anumita cantitate de informatie care poate sa nu fie utila
pe moment, ci sa reprezinte o rezerva pentru viitoarele judecati,
rationamente, cautare de solutii, etc.
7. SPU are un caracter adaptativ, indeplinind functia de reglare si
autoreglare. SPU se formeaza ca urmare a influentelor socio-culturale
ce se exercita de-a lungul ontogenezei, si prin socializare, totodata,
individul participa la propria sa formare, activismul sau individual
nefiind diminuat sau exclus. In acest sens, se vorbeste despre
subiectivismul fiecaruia dintre noi, care filtram, selectam informatii,
stimuli, reactii, prin prisma propriilor dorinte, aspiratii si scopuri.
In cadrul autoreglarii, SPU detine si functia de autorganizare,exprimata prin:
autoimpunere, autorealizare, autoafirmare, autoeducatie, autodescoperire,
autodepasire, etc.

Datorita acestor caracteristici si nu numai, SPU este considerat a

fi un sistem hipercomplex, sistem ce depinde de un mare numar de
elemente active, puternic saturate de legaturi interne si externe,
un rezumat condensatal intregii dezvoltari biologice si socio-culturale a
omului. (M. Zlate)