CONTRIBUŢIE LA STUDIEREA ABUZURILOR
EGUMENILOR MĂNĂSTIRILOR ÎNCHINATE DIN ŢARA
MOLDOVEI (1806-1812): CAZUL DANIIL VS. THEODORIT
DE LA MĂNĂSTIREA FLOREŞTI
Studierea istoricului vieţii monahale din Ţările
Române a reprezentat un subiect amplu analizat
în istoriografia românească începând cu mijlocul
secolului al XIX şi practic a continuat să trezeas-
că interesul istoricilor până în prezent. Acest
fapt s-a datorat, în mare parte, rolului şi locului
pe care îl au aşezămintele monastice de-a lungul
istoriei poporului şi bisericii române, din punct
de vedere spiritual, cultural şi, nu în ultimă in-
stanţă, economic. Din perspectivă istorică mă-
năstirile din Ţările Române au reprezentat im-
portante centre de cultură şi spiritualitate, care
au contribuit la dezvoltarea ortodoxiei nu numai
în spaţiul românesc, dar şi în afara arealului de
răspândire a romanităţii orientale, lucru facilitat
de fenomenul cunoscut în istoriografie ca proce-
sul de închinare a mănăstirilor la locurile sfinte
din Orient. Indiferent de motivele care au gene-
rat această formă de susţinere a creştinismului
de rit greco-bizantin, acest fenomen a fost înso-
ţit, deseori, de un şir de abuzuri din partea celor
care au beneficiat de ajutorul material şi spiritu-
al, pe care l-au primit prin intermediul procesu-
lui de închinare a mănăstirilor româneşti către
locurile sfinte.
În studiul de faţă nu se propune de a face o trecere
în revistă a principalelor motive care au generat
procesul de închinare a mănăstirilor româneşti la
locurile sfinte de pe teritoriul Imperiului Otoman,
nici a celor care au generat abuzurile pe care le fă-
ceau călugării şi egumenii trimişi special de a ad-
ministra mănăstirile închinate şi moşiile cu care
au fost înzestrate acestea1.
În cele ce urmează se vor prezenta un şir de infor-
maţii inedite legate de abuzurile egumenilor unor
1
Cât priveşte istoriografia referitoare la studiul istoricului mă-
năstirilor închinate, a se vedea, Teodor Candu, Chestiuni is-
toriografice relative la legăturile Ţărilor Române cu Athosul
(din se. XVIII până în primul pătrar al sec. XIX), în, Sympo-
sia Professorum / Materialele sesiunii şt. din 15-16 oct. 2004/
Univ. Liberă Int. din Moldova; dir. publ. Andrei Galben; co-
ord. ştiinţ. Victor Moraru; red. resp. Octavian Ţîcu. – Ch.:
ULIM, 2005, p. 71-77.
Tyragetia, s.n., vol. II [XVII], nr. 2, 2008, 199-214.
Teodor Candu
mănăstiri închinate faţă de cei care prin actele lor
de binefacere au contribuit la susţinerea centre-
lor monastice din Orient. În acest sens vom evi-
denţia situaţia care s-a iscat în jurul mănăstirilor
moldoveneşti care au fost închinate la mănăstirea
Esfigmenu, de la Muntele Athos, aici va fi vorba
despre mănăstirile Floreşti2 şi Badiu din Galaţi şi
schitul Bursuci din ţinutul Fălciului, în prezent
judeţul Vaslui.
La 17 octombrie 1810, fostul egumen al mănăsti-
rii Floreşti, înainta în faţa Dicasteriei Exarhale o
plângere prin care cerea ca să fie iniţiată o cerce-
tare pe marginea faptului că a fost îndepărtat de
la egumenie de arhimandritul Theodorit, fiindu-i
defăimată cinstea3, anexând la plângere şi o expu-
nere extinsă a motivelor4, precum şi un izvod de
cheltuieli5, pe care le-a făcut în perioada noiem-
brie 1806 – iulie 18086.
Din expunerea motivelor pe care le prezintă Da-
niil, Dicasteriei, reiese că, acesta nu ar fi înaintat
această jalobă: „Dacă părintele Theodorit şi cu ai
săi nu ar faci nişti arătări neadivărate, atât către
Duhovnicescul Dicasterion, cât şi către unii şi al-
ţii, precum eu aş fi îndatorit mănăstirea Floreşti”7,
sau „... nu aş fi supărat auzul jiudecăţii, de nu m-
ar fi hulit ei pe la toati casăli, că am pus 40 pungi
bani datorie la Floreşti”8.
2
ANRM, F. 733, inv. 1, d. 230, Дело по рассмотрению
жалобы игумена Флорештского монастыря, иеромонаха
Даниила, на архимандрита Феодорита, за отстранение
его от игуменства, 17. 10. 1810-10. 11. 1810. [în continuare,
ANRM, F. 733, inv. 1, d. 230, f. ...].
3
ANRM, F. 733, inv. 1, d. 230, f. 1-1v, doc. în limba greacă; f.
21, rezumatul în rusă.
4
Ibidem, f. 5-11, vezi Anexa 2.
5
Ibidem, f. 12-15, Anexa 3.
6
Deşi izvodul de cheltuieli pe care l-a prezentat ieromonahul
Daniil nu cuprinde şi limitele cronologice, specifice unor astfel
de documente, în cadrul său sunt indicate un şir de date care
într-un final ne permit de a conchide că cheltuielile care au
fost făcute pe durata egumeniei sale ar corespunde limitelor
indicate.
7
Ibidem, f. 5.
8
Ibidem, f. 10v.
 II. Materiale şi cercetări
În acelaşi document, ieromonahul Daniil, face
o prezentare detaliată a modului cum a ajuns el
egumen la mănăstirea Floreşti, totodată prezen-
tând condiţiile cu care s-a tocmit el să conducă
această mănăstire, dar şi schimbările care au sur-
venit de-a lungul egumeniei sale în ceea ce pri-
veşte acestea. Una din obligaţiile pe care şi le-a
asumat Daniil la venirea sa în fruntea mănăstirii
Floreşti a fost să termine construcţia zidului din
jurul mănăstirii, care fusese început de logofă-
tul Manolachi Paladi şi alţii după cel dintâi cti-
tor Criste Ghenovici vornicu9, să facă biserica cea
mare dar şi alte zidiri în jurul mănăstirii10. Pe mo-
tiv că pentru îndeplinirea acestor construcţii era
nevoie de o sumă mare de bani, iar mănăstirea nu
dispunea de sursele financiare necesare, Daniil
în faza iniţială nu a acceptat de a primi conduce-
rea mănăstirii, fapt ce l-a făcut pe arhimandritul
Theodorit, egumenul mănăstirii Esfigmenu, ad-
ministratorul metohurilor acestei mănăstiri şi al
proprietăţilor lor în Moldova, să propună fostului
egumen al mănăstirii Floreşti, Iosif (Iosaf)11, să
preia conducerea acesteia în baza condiţiilor in-
dicate. Din motiv că Iosif a condiţionat revenirea
în fruntea mănăstirii prin anularea embaticului
anual, pe care mănăstirea îl plătea la Esfigmenu,
pe o perioadă de zeci ani, şi doar să repare, dar nu
să facă din nou, zidul şi celelalte construcţii, The-
odorit a reînceput negocierile cu Daniil, promi-
ţându-i că are posibilitatea să-i găsească anumite
surse financiare pentru o perioadă de zece ani,
fără dobândă, care urmau să se ridice la suma de
25 000 lei. Astfel, în baza acestor promisiuni, Da-
niil acceptă să preia egumenia acestei mănăstiri,
fiind întărit egumen şi de mitropolitul Venaimin,
în toamna anului 180612.
Pe durata noiembrie 1806 – iulie 1808, ieromona-
hul Daniil reuşeşte să cheltuie o sumă de 56 868
lei 8 parale, bani folosiţi atât la întreţinerea mă-
năstirii, cât şi la efectuarea construcţiilor care au
fost condiţionate la momentul venirii sale în frun-
tea mănăstirii. Din suma de bani cheltuiţi de acest
9
Ibidem, f. 7.
10
Ibidem.
11
În cadrul documentului citat numele acestuia este ortografi-
at în aceste două forme.
12
Momentul venirii ieromonahului Daniil, egumen la mănăs-
tirea Floreşti, poate fi stabilit prin scăderea a 20 de luni din
momentul când el părăseşte această mănăstire, care s-ar fi
întâmplat la mijlocul lunii iulie 1808, adică mai precis 12 iu-
lie, când între el şi Theodorit a fost încheiată înţelegerea prin
care mănăstirea Floreşti lua asupra sa toate datoriile pe care
le făcuse Daniil, vezi ANRM, F. 733, inv. 1, d. 230, f. 18-18v,
Anexa 1.
200
egumen, 15 298 lei au fost folosiţi la facerea zidu-
lui, a clopotniţei şi paraclisului13. La această sumă
trebuie de adăugat şi suma de 1 640 lei folosiţi
pentru reparaţii şi stricarea zidului celui vechi, şi
altor acareturi ale mănăstirii14. Suma de 30 914
lei şi 38 parale reprezintă suma în bani, lucruri şi
îmbrăcăminte care au fost daţi în mână arhiman-
dritului Theodorit şi ieromonahului Luca15. Chel-
tuiala viilor mănăstirii se ridica, pentru doi ani, la
2 325, din care a ridicat doar roadele din primul
an16. La venirea sa în fruntea mănăstirii Daniil
adusese lucruri şi produse în sumă de 2 799 lei,
inclusiv alte cheltuieli. Pentru întreţinerea a 12
persoane pentru jumătate de an a cheltuit 1 500
lei, pentru întreţinerea bisericii pe jumătate de an
500 lei, pentru plata slujitorilor bisericii 600 şi
pentru plata simbriei breslaşilor şi a slugilor 862
lei, inclusiv alte zaherele 429 lei şi 10 par. Deşi
suma veniturilor mănăstirii nu poate fi întru to-
tul identificată, totuşi pentru o perioadă de 20
de luni suma cheltuită este destul de consistentă,
fapt care ne face să conchidem că Daniil, pe dura-
ta egumeniei sale, nu o dată a fost obligat să ape-
leze la împrumutul de bani, cu dobândă, având în
vedere şi faptul că deşi la ridicarea sa în scaunul
egumeniei mănăstirii Floreşti primise promisiu-
nea de a obţine un împrumut de 25 000 lei fără
dobândă, prin mijlocirea lui Theodorit, pe o dura-
tă de 10 ani, acesta din urmă a reuşit să-i găsească
doar 5 000 lei de la arhimandritul Filaret, însă
aceşti bani au fost folosiţi pentru întoarcerea ba-
nilor, pe care mănăstirea îi datora proegumenului
Iosif, la ieşirea acestuia din egumenie.
Indiferent de faptul că la venirea sa la egumenie
Daniil primise conform mărturiilor sale nişte
condiţii clare, totuşi, pe parcursul acestei perioa-
de în cadrul acestor condiţii au survenit un şir de
schimbări, care s-au produs în urma intervenţiei
şi presiunilor pe care le-a exercitat arhimandritul
Theodorit şi ieromonahul Luca, pe care Daniil îl
numeşte „ajiutorul cel groaznic a lui Theodorit”.
În primul rând, Theodorit îl obligă să plătească
suma embaticului anual la Esfigmenu, care se ri-
dica la 2 500 lei pe an. În al doilea rând, îi cerea
ca să-l primească pe Luca ieromonahul, tovarăş la
egumenie, care pentru început urma să primească
a treia parte din banii şi milele adunate la icoană.
13
Ibidem, f. 13.
14
Ibidem, f. 13v.
15
Ibidem, f. 12-13.
16
Ibidem, p. 13v.
 T. Candu, Contribuţie la studierea abuzurilor egumenilor mănăstirilor închinate din Ţara Moldovei (1806-1812)
Apoi tot mai insistent, mărturisea Daniil, ei cereau
ca să fie anulat primul document de egumenie, şi
să întocmească unul nou în care Luca să fie trecut
tovarăş. După încheierea acestui act, Theodorit îi
obligă pe ambii egumeni să-i plătească câte 500
lei pe an, pentru cheltuiala sa. La scurt timp către
Daniil şi Luca din partea lui Theodorit venea cere-
rea ca aceştia să-i dea zapis prin care ei se obligau
să plătească suma de 1 000 de lei pe care acesta îi
împrumutase de la un Macarie Lavriotul.
O nouă cerinţă pe care o făcea Theodorit către cei
doi egumeni ai mănăstirii Floreşti se referea la
faptul că ei urmau să-i dea un zapis pentru suma
de 13 000 lei, pe care, cică, mănăstirea i-ar fi îm-
prumutat de la Esfigmenu, prin mâna sa, pentru
facerea zidirilor17. Theodorit argumenta necesita-
tea eliberării unui asemenea zapis prin „siguran-
ţia afierosării aceştii mănăstiri”, adică „că dacă vor
voi, vrodată ctitorii să strice afierosărea aceasta şi
să dezbineze pe Floreştii de la Esfigmenu, să nu
poată p(en)t(r)u darea banilor acestora”18. Dani-
il, înţelegând că prin darea unui asemenea zapis
Theodorit urmărea să-l încurce şi mai mult în da-
torii, a încercat să-i riposteze, precum că nu ar fi
luat nici 13 parale de la Esfigmenu, dar nu 13 000
de lei, la care Theodorit, într-o formă insistentă
i-a replicat că acest zapis trebuie să fie dat pentru
„economia afierosirii”.
Prin această cerere pe care o făcea Theodorit lui
Daniil şi Luca se constată un caz clar de abuz, din
partea unor călugări cu metanie de la mănăstiri-
le de peste hotarele Moldovei, faţă de condiţiile
impuse de ctitori în momentul închinării, neres-
pectarea cărora putea avea drept efect anularea
actului de închinare, şi revenirea la starea iniţială
de până la actul închinării. Deci, Theodorit fiind
conştient de posibilitatea unei asemenea situaţii,
având în vedere şi faptul că datorită proastei ad-
ministrări atât a numitului arhimandrit cât şi a
unor egumeni, la începutul secolului al XIX-lea,
au fost risipite şi chiar distruse unele mănăs-
tiri, printre care şi mănăstirea Badiu din Galaţi
şi schitul Bursuci, fapt confirmat şi de mărturia
făcută de ieromonahul Daniil. Aceasta ne face să
credem, că unii ctitori au ridicat problema reveni-
rii asupra actului de închinare.
Indiferent de faptul că Daniil înţelegea gravitatea
unui asemenea act, fapt ce reiese din mărturiile
sale, totuşi, el a acceptat să dea şi acest zapis.
17
Ibidem, f. 9.
18
Ibidem.
Un alt act de abuz din partea lui Theodorit se refe-
ră şi la cererea sa de a ridica suma embaticului de
la 2 500 lei anual la 3 000 lei, fără a lua în seamă
că mănăstirea Floreşti urma să suporte cheltuieli
enorme în legătură cu facerea zidului în jurul ei şi
reparaţiile necesare la construcţiile mănăstireşti.
Pentru acest lucru, el cerea ca să i se mai dea un
zapis, prin care să se arate că cei doi prin mâna sa
au mai luat cu împrumut încă 3 000 de lei de la
Esfigmenu, pe care să-i reîntoarcă în timp de doi
ani câte 1 500 lei, camuflând această sumă sub
plata unui embatic anual de 1 500 lei, iar după
doi ani să ridice suma embaticului la 3 000 lei. Şi
la această cerere Daniil a dat zapisul cerut, măr-
turisind: „..., am închis ochii şi i-am dat şi acest
zapis, ca să văd până unde va merge răutatea şi
vicleşugul omului”19.
Conform aceleiaşi mărturii, la trei zile după în-
cheierea şi acestui zapis, Theodorit, venea în faţa
lui Daniil cu cererea ca acesta să găsească bani
şi să întoarcă cât mai curând suma de 4 000 de
lei ce rămăsese din cei 5 000, împrumutaţi de la
arhimandritul Filaret, deoarece el a fost silit să-i
plătească din banii săi. Această cerinţă l-a făcut
într-un final pe Daniil să înţeleagă că cererile de
acest gen nu vor mai conteni şi, prin urmare, tre-
buie să iasă din egumenie, iar banii pe care i-a
cheltuit să şi-i tragă prin judecată.
Astfel, la 12 iulie 1808, între cei doi a fost înche-
iată o înţelegere, prin care Theodorit se obliga în
calitatea sa de egumen al mănăstirii Esfigmenu
şi administrator al metohurilor acesteia, ca să ia
asupra mănăstirii Floreşti datoriile lui Daniil, şi
să-i reîntoarcă suma de 2 500 de lei, cu care ar fi
intrat acesta la egumenie20.
Practic, până în toamna anului 1810, Daniil nu
a înaintat nici o pretenţie faţă de arhimandritul
Theodorit, şi conform spuselor sale nu ar fi îna-
intat dacă acesta din urmă nu l-ar fi hulit că ar fi
băgat mănăstirea Floreşti în datorii de 40 pungi
bani. La aceasta se adaugă şi problema iscată din-
tre arhimandritul Theodorit şi exarhul mănăstirii
Esfigmenu Amvrosie21, Daniil folosind conflictul
dat drept un argument în plus pentru a demon-
stra autorităţilor ecleziastice că Theodorit urmă-
rea mai puţin să se preocupe de îmbunătăţirea
stării mănăstirii, ci doar un scop material, să ia
câţi mai mulţi bani.
19
Ibidem, f. 9v.
20
Ibidem, f.18-18v.
21
Ibidem, f. 5v-6.
201
 II. Materiale şi cercetări
Într-un final Daniil cerea Dicasteriei ca aceasta să
creeze o Comisie care să meargă la faţa locului,
adică la mănăstirea Floreşti, şi să cerceteze amă-
nunţit:
1. ce a avut de pătimit Amvrosie din partea lui
Theodorit;
2. să fie silit Theodorit să dovedească, că într-ade-
văr i-au dat lui Daniil acei 16 000 de lei, care ar
fi fost luaţi în două rânduri prin mâna sa de la
mănăstirea Esfigmenu;
3. să fie cercetate toate condicile mănăstirii, pen-
tru a se vedea dacă au fost fondate cheltuielile
pe care Daniil le prezintă prin izvodul anexat.
În urma acestor cereri, Dicasteria, la aceeaşi dată,
adică la 17 octombrie 1810, în urma audierii ei,
hotărăşte, ca să fie creată o comisie formată din
Antonie Eftaxias şi Gheorghe protopopul de la
biserica Sf. Nicolae Domnesc din Iaşi, care să
meargă la mănăstirea Floreşti şi să facă cercetare
la faţa locului. Astfel, în baza hotărârii Dicasteriei
la 25 octombrie 1810, cei doi primeau poruncă ca
să meargă la Floreşti unde să cerceteze:
1. dacă cu adevărat există acele zapise în valoare
de 16 000 lei;
2. să facă samă curată, ieromonahului Daniil, de
venit şi cheltuială, adică:
– de unde ce bani a luat;
– pe ce i-a cheltuit;
– de au lăsat ceva datorii mănăstirii;
3. să se cerceteze ce a primit Daniil când a intrat
egumen şi ce a lăsat22.
La aceeaşi dată, Dicasteria trimetea o altă porun-
că arhimandritului Theodorit şi ieromonahului
Luca, prin care le cerea ca aceştia să fie la mănăs-
tire şi să răspundă la toate cele ce îi vor întreba cei
doi preoţi delegaţi, pentru a cerceta pricina dintre
ei cu Daniil23.
Astfel, la 1 noiembrie 1810, din partea celor doi a
fost întocmit un raport, conform căruia ei după
ce au ajuns la mănăstirea Floreşti, au început să
cerceteze situaţia creată la faţa locului, conform
celor trei puncte pe care le-au primit din partea
Dicasteriei.
Pentru început aceştia au cercetat documentele,
între care au cerut cartea de egumenie a lui Da-
niil, pe care găsind-o au văzut că era întărită de
fostul mitropolit al Moldovei Veniamin Costachi.
22
Ibidem, f.3-3v.
23
Ibidem, f. 4-4v.
202
Apoi au văzut cartea de învoială pentru embatic,
care era încheiată între Theodorit şi Daniil. Şi,
în cele din urmă, au cercetat cartea de tovărăşie
cu ieromonahul Luca pentru egumenie, conform
mărturiei lor, acesta a fost pus tovarăş la egume-
nie de Theodorit.
După ce au cercetat documentele de egumenei,
învoiala de plata embaticului şi cartea de tovără-
şie la egumenie, ei au cerut să li se prezinte acel
zapis de 16 000 de lei. În urma cercetării hârtiilor
mănăstirii a fost găsit doar cel de 3 000 lei care
era deja rupt24. Cât priveşte zapisul de 13 000 lei
comisia nu a reuşit să dea de original, întrebându-
l pe Theodorit despre acest zapis, sub jurământ, a
spus că nu cunoaşte nimic despre el. Atunci când
comisia căuta să-i arate că acest zapis este trecut
în condica mănăstirii, Theodorit continua să sus-
ţină că nu are ştiinţă de acel zapis.
În cele din urmă, Antonie şi Gheorghe au început
să facă sama de venituri şi cheltuieli pe care le-a
avut Daniil pe când a fost egumen, şi în această
situaţie ei notau că : „şi la aceasta sfinţia sa părin-
tele Theodoritul, arătând că nu voieşte aicea cu
această cercetare”, argumentându-şi poziţia prin
faptul că Daniil a fost pus de el ca un dichiu, iar el
este însuşi stăpân al mănăstirii pe viaţă. La scurt
timp, lăsându-i pe cei doi la mănăstire, Theodorit
pleacă la Iaşi, cercetarea la faţa locului rămânând
neîncheiată.
La 9 noiembrie 1810, Theodorit era deja la Iaşi,
unde se prezintă însoţit de Daniil în faţa Dicas-
teriei. Aici a adus acea tocmeală încheiată, dintre
el şi Daniil, la momentul ieşirii acestuia din urmă
din egumenie, din 12 iulie 1808, totodată jură în
faţa Dicasteriei, precum că nu ştie nimic despre
acel zapis de 13 000 lei25. Drept urmare, în baza
acestor declaraţii Dicasteria ordona că dacă pe
viitor acest act va apărea, să fie considerat nul.
În urma examinării acestor noi date, Dicasteria,
la 10 noiembrie 1810, emitea hotărârea prin care
cazul dintre cei doi se soluţionează amiabil, adi-
că Theodorit şi mănăstirile Esfigmenu şi Floreşti
iau asupra lor datoriile pe care le-a făcut Daniil
în răstimpul cât a fost egumen la Floreşti, datorii
care se ridicau la suma de 3 770 bani luaţi cu do-
bândă şi 971 de lei luaţi fără dobândă, sumă care
24
Conform tradiţiei instituite, în cazurile când zapisele prin
care se luau împrumuturi în bani sau lucruri, la momentul
stingerii datoriei acestea erau rupte, astfel considerându-se că
aceasta era lichidată.
25
Ibidem, f. 17-17v.
 T. Candu, Contribuţie la studierea abuzurilor egumenilor mănăstirilor închinate din Ţara Moldovei (1806-1812)
se ridica la 4 741 lei şi un şi de alţi bani. În baza
acestei înţelegeri, Dicasteria emite pe numele lui
Theodorit o adeverinţă prin care indica că Daniil
nu va mai înainta nici o pretenţie faţă de acesta şi
mănăstire, în schimb nici nu este obligat să plă-
tească datoriile mănăstirii.
Deşi din documentele indicate şi prezentate în
anexe putem observa că în perioada 1806-1808
din partea celor care conduceau mănăstirea au fost
Anexe
Înţelegerea la care au ajuns arhimandritul Theo-
dorit şi ieromonahul Daniil, fost egumen la m-rea
Floreşti, în momentul ieşirea sale din egumenie.
Prin acest pecetluit şi iscălit, de desfacere scrisoa-
re si face înştiinţare, că cuviosia sa întru H(risto)s
frate Daniil, fiindcă a luat la ani trecuţi 1806, la
purtare a lui de grijă, sfintele lăcaşuri Floreştilor
şi Bursujilor, care sânt închinate la Sfânta Gora,
la sfânta mănăstire ce să numeşte Esfigmenul, şi
fiindcă acum ceri să margă la Sfânta Gora, şi la
vremi igumeniei sali ave de multe feliur(i) luare
şi dare de bani, cum şi datoria pentru zidir(i) ce
au făcut la mănăstire Floreşti, s-au făcut această
următore iconomia a desfaceii:
Întâi, să primescu eu datoria ce ... esti însămnat,
anume a sfinţii sali, adecă 1 000, adecă una mii
lei preosfinţitului proin mitropolit chir Veniamin;
2 370, adecă dao mii trii suti şeptezeci de lei a pi-
taresii Catrini Caracasi Galuşca; 400, adecă patru
suti a diaconiţii Eleni, cari zapisi sânt cu dobândă.
Iar fără de dobândă, trii sute douăzeci şi unu a lui
Covachi(?); 600, adecă şasă suti a ieromonahu-
lui Ioanichii Conachi; cinzeci a proin egumenului
Athanasii, celui bătrân ot Hârsova, cari să cuprind
piste tot patru mii şepti suti patruzeci şi unu lei.
Mărturia făcută de ieromonahul Daniil, fost
egumen la mănăstirea Floreşti, pentru abuzurile
pe care le-a suferit din partea arhimandritului
Theodorit şi a ieromonahului Luca, pe când era
egumen la acea m-re.
constatate un şir de abuzuri: atât îndreptate împo-
triva ctitorilor cât şi a mănăstirii, chiar şi subesti-
marea rolului şi a autorităţii pe care le-a avut co-
misia delegată de a cerceta la faţa locului acest caz,
Dicasteria ia decizia de a clasa dosarul, scoţându-l
din categoria dosarelor nesoluţionate, iar Theodo-
rit nu suporta practic nici o sancţiune, cu toate că
faptele sale ar fi trebuit să trezească nenumărate
întrebări din partea autorităţilor bisericeşti.
Anexa 1
12 iulie 1808
Rămâne răsuflatu şi zapisul a lui Macarii, proin
egumen Lavriot, adică celi una mii lei, cari am
luat eu şi am triimis la Sfânta Goră şi rămâne şi la
această nesupărat chir Daniil, şi zapisul acela ră-
suflat. Şi am să le răspundu eu şi parte me, adică
cari a priimi, şi cel mai sus arătată datoriia, lân-
gă aceste fiindcă au încredinţat chir Dniil cu adi-
văr, cum că şi a lui bani de mai nainte dobândite
au pus la trebuinţile zidire(i) zidiului, au priimit
câtă cu cuget curat au mărturisit, încă două mii
cinsute de lei numărate, au luat încă câte au vrut
dintracele ce au adus, când au venit la Floreşti şi
au dat câti au priimit la purtare a lui de grije, şi
nu rămâne între noi nici cel mai mică pricină nici
odată, nici pentru datoriia, nici pentru altu micu
sau mari întrebare, atât din partea mănăstirei Es-
figmenului, cât şi despre partea cuviosii sali, şi a
mănăstirei Floreşti şi Bursuţi.
Deci, pentru încredinţare s-au făcut dou aseme-
ne cărţi de desfacere spre odihnă şi nesupărare
amândoao părţi.
1808 iul(ie) 12.
Theodorit arhimandrit şi igumen a mănăstire(i)
Esfigmenului <m. p.>
ANRM, F. 733, inv. 1, d. 230, f. 18-18v (original)
Anexa 2
f. d., cca 17 octombrie 1810
Către duhovnicescul Dicasterion.
De la ieromonahul Daniil proin Floreştilor.
Dacă părintele Theodorit şi cu ai săi nu ar faci
nişti arătări neadivărate, atât către Duhovnices-
cul Dicasterion, cât şi către unii şi alţii, precum
203
 II. Materiale şi cercetări

eu aş fi îndatorit mănăstirea Floreşti, şi că oricâte
am făcut, li-aş fi făcut cu banii mănăstirii Esfig-
menului, şi spre dovadă, acestor zise, arată ei şi
un zapis mincinos al mieu (a căruia anerisirea o
am), în credinţă zic: „Nu aş mai supăra auzul Du-
hovnicescului Dicasterion. Dar acum, de vremi ci
ei (dup(ă) cum socotesc) şi la condicile lor, ar fi
arătat, că cele ce le-am cheltuit eu, li-ar fi cheltuit
ei la facerea zidiului, şi fără să facă vreun lucru
ceva mai însemnat, arată cheltuelile lor mai mul-
te decât venturile. Drept aceea, dar, am socotit cu
cale să arăt câtă vremi au ţinut igumeniia mea,
câte lucruri mi-au dat pe mână şi câte le-am lăsat
eu, şi cum am făcut zidiul mănăstirii. Şi aceasta
o fac numai şi numai ca să fie săliţi ei să scoată
zapisul acel mincinos, şi aşa să s(e) dovedească
că nu numai n-am pus datorie, dar încă ale mele
lucruri am lăsat acolo, şi din bani miei am cheltuit
şi am făcut aceli lucruri, cari ei în toată vremea
igumenii lor nu ar fi putut să le facă, şi apoi în loc
de mulţămire, eu aud hule.
P(en)t(r)u aceasta, îndrăznesc, întăi, să arăt ce fe-
liu de plecare şi voinţă are Theodorit, cari în faptă
au arătat şi celi ce mi s-au întâmplat mie. Părin-
tele Theodorit de bună voia sa au dat scrisorile
mănăstirii, cele de afierosire, în mâinile exarhu-
lui Amvrosie, ce au venit, trimis fiind de mănăs-
tirea Esfigmenului, şi încă i-au mai dat şi o carte
de lepădarea sa, acela alegând pe un Luca ca să-l
puie igumen, s-au arătat înaintea preosfinţitului
stăpân, şi aşa luându-i voe l-au aşăzat igumen,
dar până să să întoarcă la mănăstire, au găsit pe
Theodorit că să căiscă, acum de lepădarea sa şi că
au dat mănăstirea altora, şi îşi cerea acum cărţile
înapoi, iar Amvrosăi împotrivindu-să, au soco-
tit să ascundă cărţile acele într-o lădiţă cu sfinte
moaşte în altar, ca la un loc necălcat, s-au bolnă-
vit pe urmă Amvrosie şi era şi în aşternut bolnav,
iar Theodorit atuncia au găsit vreme să sălească
pe Amvrosie, ca să-i dei scrisorile. Deci, repezin-
du-să asupra lui cu o măciucă, i-au zis: „Pre tine
cine nu te va omorâ, nu să va duce în raiu!”, şi
îndată i-ar fi şi turnat măciuca în cap, de nu s-ar
fi repezit la mijlocul lor Timothii şi Ananii mona-
şii ce să aflasă atuncea acolo lângă bolnavul, iar
boinicul acela şi pre aceştiia cu repejiunea sa i-au
aruncat asupra bolnavului, şi l-au apucat pre dân-
sul de barbă şi de gâtlej, iar bolnavul i-au muşcat
mâna, şi l-au apucat şi el pe Theodorit de barbă,
şi aşa câte cu o mână zmulgându-să de barbi, şi
cu alta luptându-să, au părpădit (nu) puţini peri
din barbile lor, iar Theodorit ca să izbândească
biruinţa cea desăvârşit, au chemat spre ajiutorul
său ţiganii, cari şi ei alergasă ca să vază priveliş-
tea aceasta, dar numiţii monaşi nu i-au lăsat să să
apropie.
A doua zi au venit şi chir Luca, ajiutoriul cel groaz-
nic a lui Theodorit, şi au început iarăşi amândoi
asupra lui Amvrosie, şi după ce au zis câti li-au
venit la gură, apoi au socotit în sâlă să-i cerceteze
toate lucrurile sale, şi aşa cercetându-le toate şi
neaflând scrisorile s-au dus şi în altar la patru cia-
suri de naopte, şi încă Luca întrarmat cu pistoalile
la brâu, iar Theodorit cu parul (ciomagul) acela,
cu cari să repezise atuncea să-l omoari (după cum
spun cei ce i-au văzut), şi fiindcă nimene nu li-
au stat în împotrivă au luat lădăţuia cea cu sfinti
moaşti şi strâcându-o au luat scrisorile. Dar cu
toate aceste nu s-au mulţămit, numai cu atâta, ci
încă spre siguranţiia lor au găsit cu cale să săleas-
că pe Amvrosie cu înfricoşări, ca să le dee şi scri-
soare din mâna lui, prin cari să arăti sângur pre
sine vinovat, şi pricina de toate tulburările aceste,
şi carte aceia au alcătuit-o Theodorit după cum
au voit, iar Luca s-au însărcinat să-l îngrozască pe
Amvrosie cu înfricoşări, că va păţi aşa şi pe din-
colo, dacă nu va da scrisoarea ce cere Theodorit,
şi aşa de frică, acela să înduplecă şi prescrie carte
aceia cu mâna sa, şi o iscăleşte şi el şi ceilalţi, şi
aşa sărmanul Amvrosie s-au făcut vinovat, iar fă-
cătorii de rele au rămas drepţi şi nevinovaţi. Iată,
dar ipochimenon lui Theodorit ce fel au fost către
stareţul său, iar cu mine ce fel s-au purtat veţi în-
ţălegi din cele ce să vor arăta mai jos.
Când mi-au zis întâiaşi dată ca să priimăsc igu-
meniia Floreştilor, ne ştiindu-l eu ce fel de om
iaste, după cum cu vreme lucrurilor l-au arătat,
ei socotind că supt acoperimânturile făţărniciei şi
a vicleşugului ar fi lăcuind sfinţăniia ce o arată, i-
am zis că întâiaşi dată trebui mănăstirea Esfigme-
nului să ştergă cu totul hula ce o are cu dreptate
de la toţi, p(en)t(r)u cea desăvârşit pustiire a mă-
năstirii ce să numeşte Badiu în Galaţi, care au zi-
dit-o şi au afierosit-o răposatul vor(ni)c Costachi
Conachi, din a căriia afierosiri şi acareturi unili şi
până în ziua de astăzi să stăpânescu de către esfig-
meniţii părinţi, după cum şi p(en)t(r)u ticăloasa
starea Bursuţului, care mănăstiri afierosându-le
ctitorii acei întru pomenire pomeniţi, li-au fost în-
zestrat şi cu veşminte, şi cu vase, şi cu mişcătoare,
şi cu nemişcătoare averi, iar acum sunt pustiite şi
răsipite p(en)t(r)u că egumenii cei dup(ă) vremi

204
 T. Candu, Contribuţie la studierea abuzurilor egumenilor mănăstirilor închinate din Ţara Moldovei (1806-1812)
li-au dezbrăcat, neavând nici o purtare de grijă
p(en)t(r)u bunăstarea a lor. Drept aceia, (i-am
zis): „nu să cadi nici noi, nici mănăstirea Esfig-
menului, să luăm vreun ban din veniturile Floreş-
tilor, ce toate veniturile şi milile ce să vor strângi
să să cheltuiască la facerea zidiului şi a bisericii,
şi a celorlalte ce sînt căzute, şi aşa doar se va şter-
ge hula aceia ci, cu dreptati, o are Esfigmenul, şi
apoi să poată să se folosască şi mănăstirea aceia
din veniturile acestora”. La toate acestea părinte-
le Theodorit să arătă că priimeşte, şi mai vârtos
părea că să scârbeşte şi defăima pre cei ce au fost
pricină acestora, deci pre lesne au fost a mă înşăla
şi eu de către dânsul dup(ă) cum să arată:
Am venit la Floreşti ca să cercetăm veniturile
mănăstirii de sînt îndestule spre săvârşirea sco-
posului nostru, şi viind am văzut că nu numai nu
era îndestul dup(ă) izvodul ce ni-au arătat proe-
gumenul Iosif, dar încă nici să ţinem biserica cu
rânduială cea cuviincioasă, căci el ne-au arătat
că fără să să apuce să zidească cele zise mai sus,
nu numai i-au fost îndestuli să întâmpine chel-
tuiala cea din toati zilile, ci încă din ale sale au
cheltuit cinci mii lei (cari bani, undi s-au dat, şi
p(en)t(r)u ce, va răspundi cuvioşia sa, când va fi
întrebat). Eu văzând atuncea această datorie şi că
mănăstirea era lipsită de toate cele trebuincioase
am început oareşicum a sta în gânduri, p(en)t(r)u
că mă temem că nu voiu putea isprăvi scoposul
nostru şi aşa mă lepădam cu totul. Iar părintele
Theodorit au întrebat pre chir Iosif de voeştei să
să însărcinezi a împlini toate câti să cuprind în
cartea cea de afierosire prin facerea bisericii cei
mari, săvâşirea zidiului, (cari l-au fost început ră-
posatul log(o)f(ăt) Manolachi Paladi, şi alţi după
cel dintâi ctitor Criste Ghenovici vor(ni)cu) şi me-
remetul celorlate zidiri. Chir Iosif i-au răspunsu,
că nu poati să se însărcinezi cu atâte, p(en)t(r)u
că iasti prea mare cerirea şi piste puterea sa, iar
de îi va lăsa mănăstirea pe zeci ani fără batic, să
făgăduieşti să cărpască biserica cea mari, iar nu
să o prefacă din temelie, şi zidiul cum iaste croit,
aşa să-l înalţe numai, iar nu să-l facă din temelie
şi mai gros, şi mai mare dup(ă) cum îl cere Theo-
dorit, aşa zicea că va priimi, iar aminterea nu.
Deci deznădăjduindu-să părintele Theodorit ş-au
întors iarăşi ochii asupra mea şi n-au încetat de a
lucra toate chipurile şi în tot feliul, ca să mă îndu-
plice, făgăduindu-mi că are om cari să dei acele
5 000 lei fără dobândă, cari bani să răspunde eu
în cinci ani, plătindu-i pe tot anul câte 1 000 lei,
iar p(en)t(r)u facerea zidirilor, are un prieten şi
rudă cari, îi dă 20 000 lei, iarăşi fără dobândă,
pre care să-i plătescu eu în zăci ani, şi datoriia să
fie plătită, şi zidiurile să se facă, cu aceste făgădu-
inţe am priimit şi eu igumenia şi aşa ne-am întors
la Iaşi, ca să facim şi scrisorile între noi, şi s-au
făcut, care acum să află în mâinile sale.
Şi viind, iarăşi, la Floreşti, mi s-au dat pe mână,
câte să arată scrise în condica mănăstirii, în care
iaste iscălit şi preaosfinţia sa mitropolitul Venia-
min, şi cu 2 500 lei ce era puşi la sfânta Episcopia
Romanului, de către părintele Iosaf arhimandri-
tul, ca să fie p(en)t(r)u facerea zidiului şi altora,
iar cele 5000 lei ce am zis mai sus, ca să exofli-
sim pre chir Iosif, au priimit să le dei părintele
arhimandrit Filaret şi li-au dat fără dobândă, şi
aşa am luat eu mănăstirea, şi îndată am început a
face gătire p(en)t(r)u materie, p(en)t(r)u meşteri,
p(en)t(r)u salahori şi p(en)t(r)u hrana lor, cât şi
p(en)t(r)u a părinţilor, p(en)t(r)u că mănăstirea
mi s-au dat goală, după cum s-au zis mai sus, şi
lipsită de toate cele trebuincioase, dup(ă) cum în
condica cea pomenită să arată. Să înţălege acum,
că îndată au fost trebuinţă să se împrăştie mulţi-
me de bani, la începutul egumeniei meli, ales de
i-am împrăştiet şi m-am încurcat atât, încât cu
trecire de mulţi ani trebuie să adun iarăşi acele
câte am împrăştiet, ca unul ce mă ştiam stăpân la
casa aceea în toată viaţa mea.
Iar părintele Theodorit, dup(ă) ce m-au văzut
bine încurcat în trebile mănăstirii, nu numai au
uitat făgăduinţile sale şi ajiutoriul celor 20 000
lei, ce încă au socotit cu cale să-mi ei şi deosăbită
scrisoari p(en)t(r)u batic, ca să dau şi batic pe tot
anul la Esfigmenu câte 2 500 lei şi să fac şi zidiul
şi biserica cea mare, încă şi alte patru paraclisuri.
Eu fiindcă-mi încurcasăm acum banii, dup(ă)
cum am zis, şi trebuia multă vremi să triacă până
să-i scot, n-am vrut să-i stau împotrivă, nici să-i
pomenesc că în tocmala noastră nu pomeneşti de
batic, fără numai plata acelor 25 000 până în zece
ani şi acele fără dobândă, ci să-l mulţămesc şi la
aceasta i-am dat acest feliu de scrisoari, făgădu-
indu-mă să dau pe tot anul batic, câte 2 500 lei.
Deci i-am şi zis, cu mărturie inimii mele: „Fie dar
părinte, p(en)t(r)u batic acele 2 500 lei, că sînt la
Roman acum pe anul întâi”. Iar el vrând să mă
mai înşali încă, mi-au zis: „Ba nu, acum pe anul
întăi nu vei fi supărat, dar de la al doilea an vei
începi a da baticul acesta”. Şi pe de altă parte s-
au dus şi au luat acei 2 500 lei de la Episcopie şi
205
 II. Materiale şi cercetări
250 lei dobânda lor, încă şi alte 500 lei de la un
Ioniţă Stratu, epistatul poştii, cari au dat banii
aceşte arvonă p(en)t(r)u moşia Zăraveţu, ce o ţâ-
nea cu anul de la mănăstire, drept 2 200 lei, şi aşa
s-au făcut baticul mieu pe anul întâi 3 259 lei. Şi
dup(ă) ce au uitat că în cartea egumeniei mele nu
pomeneşte de batic, au socotit să uite şi zapisul cel
de-al doilea, undi mă îndatoresc, ca numai 2 500
lei să dau, iar nu mai mult, iar că mi-au făgăduit
că nu voiu fi supărat în anul întâi, au socotit că-i
iaste de pagubă să-şi mai aducă aminte, şi această
supărare când î-mi face, în vreme ce însuşi vedea,
că împrăştiem atâţa bani la meşteri, la salahori, la
materia cea trebuinciaosă şi la hrana mănăstirii,
cu toate aceste eu nu am obosit, dar sfinţia sa au
socotit să mă mai însărcineze, încă şi cu strica-
rea zidiului celui vechiu, ca să nu-l înalţu numai
dup(ă) tocmala mea, şi aşa stric zidiul mai tot, şi îl
fac mai gros, şi mai mari, dup(ă) voia sa, şi zidesc
pân(ă) la jiumătati, şi paraclisul a Tuturor Sfinţi-
lor, în vara întâi. Iar spre toamnă am încetat de
lucru, ca să caut de iconomia mănăstirii, să pot
întâmpina cheltuielile anului al doilea, să nu mi
să facă câte în anul întâi de nevoie mi s-au întâm-
plat. Deci, cât am sămănat şi am săcirat în anul
acela şi cât sămănături am făcut pe anul al doilea,
eu nimică p(en)t(r)u aceste nu voiu zice, ci însuşi
oamenii de la Floreştii vor mărturisi, de au văzut
vrodată Floreşti atâtea sămănături, iar cât grâu şi
pop(u)şoi am cumpărat şi am adus la Floreşti, în
ceasul ce m-am făcut egumen şi câte altele trebu-
incioase ca să întâmpin hrana oamenilor, aceste
le vor mărturisi însuşi oamenii ce li-au cumpărat
şi li-au cărat la mănăstire. Deci, dup(ă) aceasta
am început culesul viilor, şi am făcut 3 000 vedri
vin, din cari 1 000 au fost din viile mănăstirii şi
milă ce s-au adunat de pe la creştini, iar 2 000 au
fost cumpărat cu bani, cheltuiala acestuia să arată
la izvod.
Iar părintele Theodorit dup(ă) aceste au pus pre
ieromonahul Luca, să cei numai decât să-l fac to-
varăşi la igumenii şi el dispre altă parte nu înce-
ta iarăşi să mă îndemni, şi scoposul lor era să-mi
strice cartea cea de igumenii şi să facă alti scrisori
mai viclene, cu cari să poată să-mi mănânce bani
miei şi ostenelile mele, dup(ă) cum până la urmă
au făcut.
Deci, văzându-mă sălit, nu ştiem ce să fac şi i-am
dat să aibă o a treia parte de câtă miluire va aduna
cu sfânta icoană, dar megalushimul acesta de ie-
romonah, nu numai o a treia parte au luat, ci încă
206
şi 1 500 lei au furat (dup(ă) cum însuşi Theodorit
au spus către: Amvrosie, şi Tmothin, şi Ananie, şi
Avacum, şi însuşi Luca, iarăşi să hfălea către dân-
şii), cu toate aceste eu mai mult decât 700 lei nu
am luat din mâna ieromonahului acestuia, măcar
că îndestuli au strâns el. Dar, el nu s-au mulţămit
să aibă numai acest venit, ci necontenit mă supăra
să-l primesc tovarăş la egumenie. Şi fiindcă şi The-
odorit să pusăsă cu tot diadănsul, ca numai decât
să-l facă tovarăş cu mine, n-am putut să fac almin-
terea, ci numai să-l priimescu şi aşa me-au luat
cartea cea de egumenie, cari era tot scoposul lor.
Dup(ă) ce au trecut trei zile la mijloc, chir The-
odorit au cerut de la noi amândoi egumeni, să-i
dăm câti 500 lei, p(en)t(r)u cheltuiala sa pe an.
Eu cu nădejdea că cu vremi voiu scoati banii miei
ci i-am răsipit, nu i-am stătut nici la aceasta îm-
potrivă, ci i-am dat zapis ca să-i dau pe tot anul
acei 500 lei. N-au trecut multă vremi la mijloc şi
ni-au zis, că fiindcă s-au împrumutat de la Ma-
carie Lavriotul 1 000 lei, p(en)t(r)u trebuinţa sa,
trebuie să-i dăm noi zapis ca să plătim banii aceia
şi i-am dat acel zapis.
Apoi, iarăşi, dup(ă) puţină vremi ne-au zis, că
p(en)t(r)u siguranţia afierosirii aceştii mănăs-
tiri, trebuie să-i dăm un zapis de iconomie că am
luat prin mâna lui 13 000 lei de la Esfigmenu,
p(en)t(r)u zidirile ce să fac, că dacă vor voi vro-
dată ctitorii să strice afierosirea aceasta şi să dez-
bineze pe Floreştii de la Esfigmenu, să nu poată
pentru darea banilor acestora. Eu atuncea, cam
înţălegând că ei au gând să-mi mănânce ale mele
cu zapisul acela, i-am zis: „Bine părinte, dar eu
nu am luat nici 13 par(ale) de la Esfigmenu, nu
13 000 lei, cum pot dar să-ţi dau un zapis ca aces-
ta. Apoi vezi sfinţia ta sângur câte cheltuieli să fac,
şi mai dăunăzi am dat părintelui Filaret 1 000 lei
p(en)t(r)u datoria cea veche. Şi calfii aceştiia ce
am tocmit de al doilea, am dat iarăşi 1 000 lei,
arvonă p(en)t(r)u săvârşirea zidiului şi a clopot-
niţii, şi ne trebui încă 4 000 lei, să-i dăm până la
(s)fârşit lucrului, bez cheltuiala materiei şi altile”.
La acesti î-mi răspundi: „Şi cini î-ţi ceri să dai vro
para, acest zapis, zic eu să mi-l daţi p(en)t(r)u o
iconomie a afierosării”. Deci, ca să-l mulţămesc şi
la aceasta, i-am dat şi acest zapis.
Dar, scoposul lor au fost, întocma dup(ă) cum am
zis, ca să-l arăti pi la toati locurile, că li-aş fi dato-
riu, adecă cu atâţia bani, şi aşa să nu pot să-mi eu
dreptul mieu. Apoi, le era trebuitoriu acest zapis
 T. Candu, Contribuţie la studierea abuzurilor egumenilor mănăstirilor închinate din Ţara Moldovei (1806-1812)
şi p(en)t(r)u frica dezbinării Floreştilor, dup(ă)
cum zicea, p(en)t(r)u că ei adevărat nu au gând
să zidească mănăstirea aceia, dup(ă) cum s-au
făgăduit către ctitori, ci au să o lasă să cadă, ca
şi mănăstirea Badiului din Gălaţi şi Bursucii, iar
veniturile să le mănânce, dup(ă) cum şi acelora.
Dup(ă) ce au văzut zapisul acesta la mâna lor,
îndată s-au apucat să mă facă să stricăm zapisul
cel de tovărăşie, întru care mă îndatoream să dau
pe anu la Esfigmenu câte 2 500 lei, şi să-i dăm
iarăşi un zapis întru cari să arătăm, că am mai
luat încă trei mii lei de la Esfigmenu, prin mâna
sfinţiei sale, care să-i dăm în doi ani ca un batic
câte 1 500 lei, şi dup(ă) ce să vor împlini aceşti
doi ani să avem a da la Esfigmenu, nu câte 2 500
lei ca mai înainti, ci câti 3 000 lei, am închis ochii
şi i-am dat şi acest zapis, ca să văd până unde va
merge răutatea şi vicleşugul omului. Iar scoposul
aceştii scrisori era ca să mă facă să mă supăr mai
mult, şi aşa mâniindu-mă să mă lepăd de igume-
niia lor, şi dacă voiu cere ale mele să mă apuci cu
zapisăle aceste mincinoasă. Şi că aşa au fost sco-
posul lor, să dovedeşte din necontenitele supărări
ce-mi făcea cu stricarea şi înoirea zapiselor di a
puteri fi pe toată zioa.
Dup(ă) cum şi atuncea, că văzind că eu i-am dat
şi acest zapis, nu s-au mulţămit nici cu atâta, ci
a triia zi au început să mă superi mai mult, şi î-
mi zice: „Fiindcă părintele Filaret i-au cerut acele
4 000 lei, ci are să ei, au fost sălit sfinţiia sa să i
li plătească. Deci, findcă şi mănăstirea Esfigmenu
are trebuinţă de bani, trebui numaidecât să caut
să-i dau în mâinele sfinţiei sale banii aceştiia, ca
să-i triimată la Esfigmenu, p(en)t(r)u că nu poate
să mă aştepte mai mult”.
Văzând eu, că ei caută să-mi mai ei din mâna mea
şi bani gata, de voiu fi având, şi nu să mulţămesc
numai cu câti am împrăştiat, şi cum că aceasta nu
va mai înceta nici odată, p(en)t(r)u că ei s-au dat
cu totul să strângă bani, iar nu să facă mănăstirea,
am socotit să-mi trag ale meli. Dar temându-mă
să mă sfădesc cu dânsul în păduri acolo, p(en)t(r)u
că ştiem pornirea lui, şi cum că undi nu poati cu
cuvântul, el face sălă, p(en)t(r)u că nu are omeniri
asupra lui, ci ori când îi stam împotrivă, el vorbea,
tot ca cei cu bărdiţa la brâu, şi nu auzam alta de la
dânsul, fără numai: „Apoi o faci aceasta ori ba!”,
tot cu răstire, văzându-mă dar la strămtoare, nu
mă puteam dumeri cum să fac să scap de supăra-
rea aceasta, şi cum să-mi eu ale mele, videram(?)
era acum, că ori trebui să li prăpădescu, ori să esu
la jiudecată cu dânsul.
Dar până a eşi la jiudecată cu dânşii, eu nu poci
să scap de aicea fără bătae, p(en)t(r)u că văd că
ei, ca nişte tâlhari, eu iscălituri cu diasâla, şi aşa
vor să-mi ei şi mie exoflisire. Aceste jiudecându-
le de multe ori, în cugetul mieu, ce poati să mi să
întâmpli, am socotit mai bine să nu paţ aceia ce au
păţit, mai pe urmă, stareţul său Amvrosie, dup(ă)
cum am arătat mai sus. Şi aşa m-am lepădat de
igumenie, dându-i şi exoflisire de frică, dup(ă)
cum el au alcătuito, şi li-am lăsat toate ale meli,
câti am fost cheltuit, în anul întâi şi la anul al doi-
lea, şi câte am adunat, şi câte am cumpărat, şi câte
am sămănat la anul al doilea, şi carăle mele, şi
boii miei, şi plugurile meli, şi aşternuturi, şi vinaţi
şi toati. Şi am eşit gol, ca cum m-ar fi dizbrăcat
nişti tâlhari în codru Floreştilor întocma.
Şi apoi, ca să aibă oarişicare cuvânt la exoflisis ce-
mi face, sângur din capul lui au scos aceasta că
i-aş fi zis când m-au făcut egumen, că eu numai
cu 2 500 lei m-aş fi dus acolo, şi aşa numai aceş-
ti bani l-au lăsat inima de mi-au dat, în vremi ci
eu numai în bani gata şi în lucruri de vânzare ce
le-am lăsat, li-am lăsat pisti 30 000 lei, afară de
zidiul ce li-am făcut şi alte meremeturi, cari la iz-
vod mieu arăt.
Dar poate sînteţi la mirari, de vereme ce am pă-
ţăt atâta strâmbătati şi sâlă ca de la nişte tâlhari,
dup(ă) ce am eşit de acolo, de ce ni i-am tras la
jiudecată, ci am tăcut până acum. Am tăcut, zic,
numai p(en)t(r)u ruşine, p(en)t(r)u că n curge-
re de 20 de ani ci mă aflu în pământul acesta, pe
mine nici o jiudecată nu m-au văzut, nici politi-
cească, nici bisericească ca să mă jiudec cu cine-
va p(en)t(r)u vreo pricină. Şi acum iarăşi nu aş fi
supărat auzul jiudecăţii, de nu m-ar fi hulit ei pe
la toati casăli, că am pus 40 pungi bani datorie la
Floreşti.
P(en)t(r)u aceasta acum am îndrăznit ai tragi la
jiudecată, ca să să dovedească că eu nu numai da-
torie nu am pus, ci încă şi ale mele premulte am
cheltuit acolo în curgire de 20 luni ce am fost şi al-
tele atâtea am lăsat gata adunate, cu care puteam
să zidesc toati zidirile şi să li săvârşescu, şiîncă să-
mi mai rămâie. Iar ei dup(ă) ce le-au luat di-a gata
li-au vândut şi li-au pus la dobândă, şi veniturile
ce au strânsu de atuncea şi până acum, le arată că
li-ar fi cheltuit la zidirile ce am făcut eu.
Drept aceea, ar, mă rog jiudecăţăi:
207
 II. Materiale şi cercetări

Întăiu, să s(e) cerceteze cele ce au pătimit Amvro-
sie stareţul lui Theodorit de către fii săi, la aceasta
sînt martori toţi oamenii mănăstirii.
Al doile, mă rog să fie sălit Theodorit, ori să do-
vedească că mi-au dat aceli 16 000 mii lei, dup(ă)
cum arată, înbtre acele doî zapise mincinoase, ori
să mărturisească sângur, vicleşugul şi înşălăciu-
ne, ce au cutezat să facă către ctitori, şi făcătorilor
săi de bine, şi către mine.
Şi al treile, să s(e) cerceteze toate condeile mele ce
arăt în izvod, prin omul ce va orândui judecata.
Şi dup(ă) ce să vor dovedi adevărate, dup(ă) cum
şi sînt, atuncia înţelepciunia preosfinţitului nos-
tru stăpân, să le orânduiască cum va găsi cu cale
să stei p(en)t(r)u pentru faciria aceştii biserici ca
să nu rămâie nici scoposul ctitorilor greşit, nici lă-
comia acestor părinţi să nu-şi facă râs şi batjocură
de afierosirile creştinilor, dup(ă) cum au pustiit
şi celelate pe Badiu, zic, şi pe Bursuţii, şi să mâ-
nânce numai veniturile şi odoarăle ce afierosăsc
creştini la sfânta icoană, care atuncea când încă
eram eu le preţăluise ei drept 2 500 lei. Dar de
atuncea şi pănă acum, că sânt doi ani, oare n-au
mai afierosit nimine nimică, să s(e) cerceteze.
Iar cu tot cu aceiaşi râvnă mă rog dreptăţii să să ei
de la dânşii toati lucrurile mele, şi să să orându-
iască, prin altă mână să s(e) cheltuiască la facerea
aceştii biserici, ar nu prin mâna lor.
ANRM, F. 733, inv. 1, d. 230, f. 5-11 (original)

Anexa 3
f. d., cca 17 octombrie 1810
Izvod de cheltuieli pe care le-a avut fostul egumen al mănăstirii Floreşti, ieromonahul Daniil.
Izvod de câţi ban şi lucruri am lăsat Floreştilor, adecă în mâna părintelui Theodorit şi Luca, şi cât altile
am făcut acolo.
lei par lei par
30 914 38 Am lăsat numai în bani şi lucruri, şi îmbrăcăminte, însă:
75 - p(en)t(r)u 5 coţi postav, câte 15 lei cotul, p(en)t(r)u coburul lui Theodo-
rit, 1806 noemv(rie).
20 15 p(en)t(r)u găitan, ibrişin, şirit tot la cubur.
4 - croitoriului p(en)t(r)u cusut.
50 - p(en)t(r)u un tulum blană ce s-au pus la cubur şi la o jiubea.
35 22 p(en)t(r)u o salte şi pernje tij lui Theodorit.
5 - blănariului p(en)t(r)u cubur şi jiubeaoa lui.
500 - au luat părintele Theodorit de la Ioniţă Stratul epistatul poştii p(en)t(r)u
moşiia Zăravăţi.
2 750 - tij părintele Theod(o)r(it) au luat de la episcopia Romanului, ce era puşi
de părintele oasaf p(en)t(r)u facerea zidiului.
500 - au luat la praznicul bisericii 1808 iuli 20 milă.
50 - am dat la dascalul Lascari p(en)t(r)u învăţătura slugii sale.
150 - p(en)t(r)u un cubur cu spinare lui Luca.
15 - la spiţrie p(en)t(r)u dânsul.
25 - cămeşi şi izmene tij lui.
50 - au luat de la răposatul Ştefănachi Sturza, din banii ce avem la
d(u)m(nea)lui.
233 13 s-au dat a treia parte din 700 lei ce au strins cu icoana.
1 500 - au furat din banii milii dup(ă) cum au mărturisit Theodorit către Amvro-
sie, Avacum, Timothii şi Ananii, şi însuşi Luca s-au lăudat către dânşii.
1 900 - li-am lăsat zapis de la Crăste negustoriul ce luasă cărciuma de la Golo-
şăi.
250 - de la Costantin ce ţinea(?) moşiia Toporăştii.
400 - din banii miei ce am avut să eu de la Viena.
375 - de la Avrami, au luat din banii milii.
800 - bani gata li-am dat când am eşit.
1 200 - am lăsat să ei din vinul mieu ce era la cărciuma ot Floreşti.
10 888 10
30 914 38
30 914 38 soma din urmă la spiţrie p(en)t(r)u cât am dat în mâna lui Theod(o)r(it) şi lui Luca.

208
 T. Candu, Contribuţie la studierea abuzurilor egumenilor mănăstirilor închinate din Ţara Moldovei (1806-1812)

10 888 10 soma din urmă.

40 - de la cumpărătoriul morii Floreştilor.
70 - de la ieromonahul Partenie Bursucanul.
200 - din vânzarea moşii Tiholeştii.
60 - de pi moşiia Niceştii ce o ţânem cu anul.
6 010 - am lăsat în păinea cea din anul întâi, adecă:
lei
2 700 – în 225 chili popuşoi în trei coşuri mari şi altul mai mic, câti 12
lei chila;
560 – în 56 chili ovăs, câti 10 lei chila;
2 250 – în 75 chili grâu, câti 30 lei chila;
500 – în legumi: fasoli, mazăre, bob, nohot, cânipă şi in, şi sămânţuri de
zarzavaturi.
6 010
6 010 - am lăsat roadile de la al doilea an, măcar că sămănasem atuncea mult
mai multe sămănături decât în anul întâi, şi ei li-au săcirat de-a gata.
1 500 - am lăsat fân din anul întâi, şi mascuri, şi capri, şi sporiul stupilor.
378 - în 2 100 scânduri de brad, câti 18 lei 100.
60 - în 10 vedre dohot.
16 - în două râşniţe.
500 - în 10 boi, 2 gonitori şi 2 vaci ale mele.
300 - în 6 părechi hamuri de tilegari.
30 - o şă cu tacâmul ei.
15 - un dulap şi o masă.
14 - doaă cântare unul mic şi unul mari.
8 - doaă sfeşnice de alamă.
314 - în 416 ocă lână spălată ce am dus-o cu mini .
200 - tij am dus 400 ocă fier.
250 - o căruţă mare în răzoară.
150 - altă căruţă mai mică tij în răzoari.
40 - în 80 piei de cai.
27 307 10
30 914 38
30 914 38 soma din urmă tot p(en)t(r)u câti am lăsat în bani şi în lucruri.
27 307 10 soma din urmă.
105 - în 35 coţi cit p(en)t(r)u macat, perni şi perdeli.
7 20 un top astar.
12 - doaă pâsli mari.
53 8 în 152 coţi pânză p(en)t(r)u menderiuri şi perni.
40 - în 40 coţi cit p(en)t(r)u a doaălea odae şi o perdea la biserică.
30 - doaă testeli, talgiri, farfurii.
24 - patru testeli, talgiri, farfurii.
30 - taslali, feligenuri şi cheseli de dulceţi.
60 - mesă de pânză, şărviti şi nemişterguri.
150 - pânză gata şi torturi.
30 - garafi, pahară, stecli de băut apă şi altile.
6 - o chiuliţă de alamă, cu chilugul său.
1 500 - în 600 vedri vin în pivniţă.
240 - în 16 cară.
120 - în 4 lăutrari.
200 - în pluguri, cazmale, drugi de fier şi maiul de fier, şi altele.
1 000 - am scăzut din datoriia lor la părintele Filaret.
30 914 38
15 298 - am cheltuit cu facerea zidiului, împreună şi cu 1 000 lei ce am dat calfii al doilea Gheorghe
Vesman(?) p(en)t(r)u săvârşirea zidiului, şi a clopotniţăi, şi a paraclisului, şi spre încredinţare,
să să triimată o calfă cu ştiinţă, să-l priţăluiască, cu cât poati să s(e) facă acest zid.
46 212 38
46 212 38 soma din urmă.
1 640 - meremetul casălor şi altor trebuincioase, însă:
125 - la meremetul caselor.
50 - zugrăvitul tavanului la arhondaric.
150 - facirea haznalii de apă.

209
 II. Materiale şi cercetări

125 - p(en)t(r)u mărimea rămnicului.

120 - arvonă p(en)t(r)u catapeteazma paraclisului.
200 - facirea cărciumii, grajdiului, şopron, ogradă la Goloşăi.
200 - facirea morii ot Goloşăi şi a morii ot Floreşti.
150 - cumpărătură doaă părechi pietri de moară şi cu chiriia lor de la Hârlău.
70 - au cheltuit Luca când au adus icoana.
50 - înoirea hrisovului de milă.
400 - stricarea zidiului celui vechiu.
1640 -
2 325 - cheltuiala viilor pe doi ani, iar roadă am luat numai pe un an.
300 - lucru viilor la 1807.
300 - lucru viilor la 1808.
1 125 - chirie p(en)t(r)u 3 000 vedre vin.
250 - vădrăritul şi cheltuiala mea la Nicoreşti.
50 - culegătorilor.
240 - p(en)t(r)u poloboaci la 3 000 vedri vin.
60 - dijma vinului.
2 325 -
50 177 38
50 177 38 soma din urmă.
2 799 - Câtă pâine am adus cu mine la mănăstiri şi am cumpărat îndată ce m-am făcut egumen, cu
care am ţinut mănăstirea 20 luni, fără să mă atingu de păinea ce am adunat în anul întăi.
988 - p(en)t(r)u 76 chili pop(u)şoi câti 13 lei chila.
1 050 - p(en)t(r)u 35 chili grâu, câti 30 lei chila.
225 - fasoli, mazăre, bob, nohot.
111 - chiriia acestora.
425 - p(en)t(r)u 170 vedre vin, 1806 fevr(uarie) 16, câti 100 p(a)r vadra.
2799 -
429 10 p(en)t(r)u altă zahare.
170 - p(en)t(r)u 425 ocă brânză de oai, câti 16 par.
159 10 p(en)t(r)u 455 ocă peşti sărat, câti 14 p(a)r oca.
100 - p(en)t(r)u 150 ocă icri roşii.
429 10
1 500 - cheltuiala mesăi pe pol an p(en)t(r)u 12 persoani, bez musafiri ce venea şi
p(en)t(r)u aceia era şi dulceţi şi cafe dup(ă) obiceiu).
500 - cheltuiala bisericii pe pol an.
55 406 8
55 406 8 soma din urmă.
600 - plata părinţilor şi strailor lor, însă:
50 - proiegumenului Athanasie
20 - o jiubea tij lui.
70 - ieromonahului Sava.
70 - ieromonahului Isaia.
50 - antreu şi jubeu tij lui.
70 - ierodiaconului Marco.
50 - straiele de când s-au hirotonisit.
20 - eclesiarhului Gherasim.
40 - preotului de mir ot Niceşti.
50 - tij lui p(en)t(r)u fân.
60 - dascalului Ioaniţă.
30 - dascalului Darii.
20 - straiele lui.
600
56 006 8
56 006 8 soma din urmă.
862 - sâmbria breslaşilor şi a slugilor.
56 - sâmbrie şi strai lui Vasile slugă.
50 - sâmbrie şi strai lui Iftimi slugă.
60 - straile lui Ioniţă vizitiu, ţigan.
6 - o păreche ciubote lui Gheorghe vizitiu.
20 - straile lui Neculai bucătariul.
20 - straile lui Andrei bucătar.

210
 T. Candu, Contribuţie la studierea abuzurilor egumenilor mănăstirilor închinate din Ţara Moldovei (1806-1812)

20 - pitariului.
40 - porcariului.
30 - păstoriului de capre.
120 - văcariului David.
120 - altui văcar Bucur.
30 - chelarului Nicoala.
40 - la doi prisăcari.
20 - unui stru(n)gar ce-au făcut mulţimi de vasă de lemnu p(en)t(r)u trebu-
inţa mănăstirii.
200 - vătavului Mihalachi ce era şi logofăt(ul) mănăstirii.
30 - p(en)t(r)u un contoş a lui.
862 -
56 868 8

ANRM, F. 733, inv. 1, d. 230, f. 12-15 (original)

Anexa 4
25 octombrie 1810
Porunca Dicasteriei Exarhale adresată lui Antonie Eftaxias şi Grigorie protopop de la biserica Sf. Nico-
laie Domnesc, de a merge la mănăstirea Floreşti, pentru a efectua cercetări la faţa locului, pe marginea
pricinii dintre ieromonahul Daniil, proin egumen al m-ii Floreşti şi proestoşii acesteia, arhimandritul
Theodorit şi ieromonahul Luca.
De la Exarhiceasca Dicasterie
Către cucernicia voastră Antonie Eutaxias şi Grigorie protopop de la biserica sf(â)ntului Necolae
g(os)pod din Iaşi.
Poroncă.
După jaloba ce au dat către înalt preaosfinţiia sa mitr(opolit), exarh şi cavaler Gavriil, ieromonahului
Daniil proin Floreştianul, cerând ca să să facă cercetare pricinii ce să află între dânsul şi între cuviioşiile
sale arhimandritul Theodorit şi ieromonahul Luca ce să află proestos Floreştilor, adecă:
Mai întâiu să se ceară de la arhimandritul Theodorit un zapis de 16 000 lei ce l-au luat d la Daniil şi Luca
ieromonahi, cum el i-ar fi împrumutat cu acei bani la plata datoriei mănăstirii Floreşti.
Al doilea, să i să facă samă curată ieromonahului Daniil de venit şi cheltuială ce s-au petrecut prin mâna
cuvioşiei sale în vremea cât au igumenit, adecă cu deamăruntul de unde ce bani au luat şi pe ce i-au
cheltuit, şi de au lăsat pe mănăstire cu ceva datorie însărcinată.

Al treilea să se facă cercetare cu ce acareturi au arhim(an)d(ritului) Theodorit şi ieromonahului

luat Daniil mănăstirea la întrare în igumenie şi
iarăşi cu ce zestre au luato.
Drept aceea din porunca înalt preaosfinţiei sale,
Exarhiceasca Dicasterie rânduieşte deputaţi pe
cuvioşiile voastre, ca să mergeţi la numita mă-
năstirea Floreşti, şi după aceasta aici alăturată
jalobă a ieromonahului Daniil, împreună cu ară-
tarea ce au făcut Exarhiceştii Dicasterii şi după
izvodul de sama lucrurilor mănăstirii ce au dat
arhimandritului Theodorit eşit din igumenie iero-
monahul Daniil, în frica lui D(u)mnezeu să faceţi
cea mai pătrunzătoare cercetare şi samă curată
tuturor pricinilor mai sus arătate, asupra căro-
ra pricini s-au scris poruncă şi cuviioşiilor sale
Luca, să fie de faţă la cercetare şi să dea răspuns
la întrebările ce le veţi săvârşi cercetarea şi înche-
ierea sămilor, să s(e) iscălească izvodul sămii atât
de cucerniciile voastre cât de cuvioşiile sale şi fără
de nici o întârziere să se aducă aici la Dicasterie
ca să se vază.
Октября 25, 1810го года.
(„octombrie 25 anul 1810.”)
NB: Подлинное прошение отдано следова-
телям. („Originalul ordonanţei a fost înmânat
anchetatorilor.”)
ANRM, F. 733, inv. 1, d. 230, f. 3-3v
(copie, maculator)

211
 II. Materiale şi cercetări
Porunca Dicasteriei Exarhale adresată proesto-
şilor m-rii Floreşti, arhimandritului Theodorit
şi ieromonahului Luca, pentru ca să de a toată
ascultarea celor doi anchetatori trimişi pentru a
cerceta cazul dintre ei şi fostul egumen Daniil.
De la Exarhiceasca Dicasterie
Către cuvioşiile voastre arhimandrite Theodorit
şi ieromonahe Luca proestos mănăstirii Floreşti.
Fiindcă după jaloba ce au dat către înalt prea-
osfinţiia sa mitr(opolit), exarh şi cavaler Gavriil,
ieromonahului Daniil proin Floreştianul, cerând
ca să să facă cercetare pricinii ce să află între cu-
vioşia sa şi între cuvioşiile voastre, care pe larg
să arată prin jalobă către preosfinţiia sa şi prin
osăbită arătare ce au făcut la Exarhiceasca Dicas-
terie, împeună cu izvodul alăturat de sama lucru-
Raportul comisiei formate din Antonie Eftaxias
şi Gheoghe protopop, de la biserica Sf. Nicolae
Domnesc, pentru cercetarea efectuată la starea
locului, la m-rea Floreşti pe marginea pricinii
dintre Daniil fostul egumen al acesteia şi proesto-
şii m-rii arhimandritul Theodorit şi ieromonahul
Luca.
Din porunca Exarhiceştii Decasterii al Sfintei Mi-
tropolii Moldaviei, fiind rânduiţi noi cei mai de
jos iscăliţi, ca să mergim la mănăstirea Floreştilor
unde să facem cercetare cu amăruntul şi în frica
lui D(u)mnezău, după jaloba ce au dat sfinţie sa
ieromonahul Daniil, proin egumen Floreştilor, de
pricinile de judecată ce are cu sfinţie sa, arhiman-
dritul Theodoit şi cu ieromonahul Luca, proesto-
şii Floreştilor, unde mergând, am făcut ştiinţă şi
s-au adunat toţi la un loc şi li-am arătat, atât carte
Decasterii ce ă scrie către proestoşi, cât şi carte ce
să scrie pocitoare, ca să cercetăm.
Întâiu, am cercetat carte de egumenii ce au avut-
o Daniil, de vreme ce au intrat egumen, pe carile
carte am văzut-o întărită, cu iscălitura preosfinţi-
ei sale, părintelui Veniamin, proin mitropolit, de
stăpânire.
Altă carte, iarăşi făcută cu învoială de baticu între
sfinţia sa Theodorit şi cu părintele Daniil.
212
Anexa 5
25 octombrie 1810
rilor cu care au lăsat mănăstirea în mâna cuvio-
şiilorvoastre.
Drept aceea spre cercetarea prici(ni)lor cea cu
deamăruntul din porunca înalt preosfinţiei sale,
Exarhiceasca Dicasterie au rânduit cercetători
doao persoane duhovniceşti, cari mergând acolo
la mănăstire vor face cuviincioasa cercetare, pen-
tru aceea dar cu aceastăscrisoare să poronceşte
cuvioşiilor voastre, ca la cercetare să fiţi de faţă
amândoi şi să daţi răspuns asupra celor ce veţi fi
întrebaţi şi de împlinirea poruncii să aibă Dicas-
terie înştiinţare.
1810 an, oct(om)v(rie) 25 zile.
ANRM, F. 733, inv. 1, d. 230, f. 4-4v
(copie, maculator)
Anexa 6
1 noiembrie 1810
Cum al triile carte, iarăşi de tovărăşie cu părintele
ieromonah Luca, puindu-i tovarăşi la egumenie
părintele Theodorit.
Pe urmă s-au cerut ca să ni arăti zapisul ci l-au
dat sfinţii sale, părintelui Theodorit, ieromona-
hul Daniil şi ieromonahul Luca de 16 000 de lei,
din carile bani s-au găsăt un zapis de 3000 de lei,
însă zapisul rupt, şi am cerut şi zapisul de trei-
sprezece mii de lei şi cu totul s-au apărut, puind
şi jurământ, cum că nu au nici o ştiinţă de acel
zapis întocma de treisprezece mii de lei şi iscăliţi
amândoi Luca şi Daniil. Cu înadins mult ne-am
sălit arătând sfinţiilor sale ca să nu-l tăinuiască
şi să-l arate de vreme că în Condica mănăstirii,
iaste trecut şi mare temeiu la acestu pont au pus
căci nu ştia şi nici au primit pe acel zapis.
Pe urmă, am început să facem samă ieromonahu-
lui Daniil, din vreme ce au intrat egumen, cu ci
au găsât mănăstire şi cu ce au lăsat-o, şi nici la
aceasta sfinţie sa părintele Theodoitul, arătând că
nu voeşte aicea cu această cercetare, căci părinte-
le ieromonahul Daniil, ceri lucruri ce nu iaste pin
ştiinţa sfinţiei sale, şi că sfinţia sa de unde ce au
luat ce trebuinţă are ieromonahul Daniil, că în-
suşi iaste stăpân mănăstirii, cât a fi viu, iar sfinţie
sa au fost ca un dichiu aşăzat de sfinţie sa, iar nu
de părintele mitropolitul.
 T. Candu, Contribuţie la studierea abuzurilor egumenilor mănăstirilor închinate din Ţara Moldovei (1806-1812)
Drept aceea îndestul ne-am sălit ca să putem faci
să ste la cercetare unde toate dovezile sânt de faţi,
la starea locului şi nu s-au primit, şi îndată s-au
gătit şi au purces la Iaşi, lăsându-ne pe noi la mă-
năstire. Pentru carele următori poruncii fiind n-
am lipsit a înştiinţa pe Exarhiceasca Decasterie.
Confirmarea de Dicasteria Exarhale a înţelegerii
dintre arhimandritul Theodorit şi ieromonahul
Daniil cu privire la soluţionare amiabilă a pricinii
dintre cei doi.
Сия зделка в Молдовлахийской Екзаршеской
Дикастерии явлена и в книгу под № …26 запи-
сана. В которой значится, что подписавший-
ся на ней архимандрит Феодорит, настоятель
Афонской Горы, монастыря Есфигмену, куда
Флореской монастыри приклонен, яко распо-
ряжатель имением монастыря Флорешти, по
принадлежности онаго Афонскому, Есфигме-
ну монастырю, по сей зделки принял на сторо-
ну своих монастырей, Есфигмену и Флорешти,
уплатить значщиися в сей зделке долг, без
всяких отговорок, что же касается, до бывша-
го тамо игуменом иеромонаха Даниила, то он
впред к тому монастырю никакого дела иметь
не должен, также плотить монастырских дол-
гов вовсе не обязан.
Касательно же объявления Даниилом, что
якобы в том монастыре имеется подложный
на него Даниила вексель на 16 тысяч. Но по-
елику архимандрит Феодорит в присудствии
Екзаршеской Дикастерии утвердил клятвою,
что он того векселя не знает и не видел, то
ежели оный вексель, где либо явится или в ка-
ком из мест наидется, шитать суй векскль не-
действительным, по силе сий разделки.
Для чего и сия надпись подписом с приложе-
нием печати подтверждается.
В Яссах, ноября 10 дня, 1810го года.
№1037й
Adeverinţă eliberată de Dicasteria Exarhală lui
Theodorit arhimandritul, prin care se arată că
26
Loc gol.
1810 noemvr(ie) 1.
Antonie Eftaxias ‹m.p.›
Gheoghie protopop duhovnic ‹s. a.›
ANRM, F. 733, inv. 1, d. 230, f. 16-16v (original)
Anexa 7
10 noiembrie 1810
Traducere:
Această tocmeală a fost adusă în faţa Dicasteri-
ei Exarhale a Moldovlahiei şi a fost trecută la
condică sub № … . În care se arată că, cel care
a semnat-o, arhimandritul Theodorit, egumenul
mănăstirii Esfigmenu, de la Muntele Athos, unde
este închinată mănăstirea Floreşti, în calitatea sa
de administrator al averilor mănăstirii Floreşti,
întrucât este cu metanie de la mănăstirea Esfig-
menu de la Athos, prin această tocmeală a luat
asupra mănăstirilor sale Esfigmenu şi Floreşti,
să plătească datoriile înscrise în această tocmea-
lă, fără nici o scuză, în cât priveşte fostul egumen
de acolo, ieromonahul Daniil, el de acum înainte
faţă de acea mănăstire nu va avea nici o treabă,
de asemenea nu este obligat să plătească datoriile
acelei mănăstiri.
Cât priveşte declaraţia lui Daniil, precum că în
acea mănăstire se găseşte un zapis pus asupra sa
de 16 000 de lei, întrucât arhimandritul Theo-
dorit în faţa Dicasteriei Exarhale a întărit prin
jurământ, că el nu ştie nimic despre acel zapis
şi nu l-a văzut, atunci, dacă acel zapis, ar apărea
vreodată sau vreo undeva se va găsi, să fie so-
cotit acest zapis ca nevalabil, în puterea acestei
tocmeli.
Pentru ce şi prin acest înscris semnat şi cu pune-
rea peceţii se confirmă.
În Iaşi, noiembrie 10 zile, anul 1810.
№1037
ANRM, F. 733, inv. 1, d. 230, f. 19-19v (copie)
Anexa 8
10 noiembrie 1810
Daniil fostul egumen al m-rii Floreşti nu mai are
nici o pretenţie.
213
 II. Materiale şi cercetări

Свидетельство Traducere:
Афонского монастыря Есфигмену, архиман- Adeverinţă
дриту Феодориту в том, что он и бывший
Arhimandritului Theodorit, al mănăstirea Esfig-
в Флореском монастыре приклоненным к
menu, de la Athos, cu privire la faptul că el şi fos-
Афонскому, Есфигмену монастырю, тамо
tul, la mănăstirea Floreşti, închinată la mănăstirea
прежде игуменом Даниил в присудствии
Esfigmenu de la Athos, egumen, Daniil, care în faţa
Молдовлахийской Екзаршеской Дикастерии
Dicasteriei Exarhale a Moldovlahiei pe marginea
по делу имевшемуся между ними, за уплату
pricinii ce a avut între ei pentru plata datoriilor
монастырских долгов, разделились между са-
mănăstirii, s-au înţeles între ei amiabil, că de acum
бою миролюбно о том чтобы от ныне впред
înainte ieromonahul Daniil nu va avea nici cea mai
из них иеромонах Даниил на архимандрита
mică pretenţie faţă de arhimandritul Theodorit.
Феодорита ни в чем нималейшей претензии
не имел. Prin care lui Theodorit i se dă această adeverinţă
din Dicasteria Exarhală, sub semnătură.
О чем ему Феодорту и сие свидетельство из Ек-
заршеской Дикастерии за подписанием дано. În Iaşi, noiembrie 10 zile, anul 1810.
В Яссах, ноября 10 дня, 1810го года. №1038
№1038 ANRM, F. 733, inv. 1, d. 230, f. 20-20v (copie)

Contribution at the research of the abuses of submitted monasteries abbot

from Moldova (1806-1812): the case of Daniil vs. Theodorit from Floreshti Monastery

Abstract
The present study made in base of some unpublished documents follows to emphasize some cases and situations
when the holders of goods and properties of submitted monasteries didn’t use them in accordance with the stipula-
tions of submitted act.
Thus, the case of Daniil vs. Theodorit from Floreshti Monastery take out in evidence two kind of such abuses.
One of them is against the founders and theirs right to revise and to cancel the submitted act, the second dwell on
the growth of yearly payment indifferently the fact that the monastery has the necessary income or doesn’t hold
them.
Those eight documents annexed at the present study are a help for the researchers for bringing an moreover argu-
ment in that direction of research.

Вклад по изучению злоупотреблений со стороны настоятелей поклонëнных

монастырей из Молдовы (1806-1812): дело Даниил vs. Феодорит из монастыря
Флорешть

Резюме
В настоящем исследовании на основе ряда неопубликованных документов выявляются случаи и
обстоятельства, при которых были получены прибыль и блага от имущества поклонëнных монастырей,
использованные в согласии с первоначальными условиями актов поклонения.
Таким образом, исследуя дело Даниила против Феодорита из монастыря Флорешть, появилась возмож-
ность выделить два случая злоупотреблений со стороны настоятелей: первый был направлен против усло-
вий, установленных учредителями монастырей и их прав, включая и пересмотр первоначальных условий
договора поклонения; второй случай относится к вопросу о повышении ежегодной платы (эмбатика), не-
взирая на то, имеет ли монастырь необходимые доходы или нет.
Приложенные восемь документов в примечании к настоящей работе дают в руки исследователей новые
аргументы по этой теме.

27.11.2007

Teodor Candu, Universitatea de Stat din Moldova, str. Mateevici, 60, MD-2009 Chişinău, Republica Moldova

214