Sunteți pe pagina 1din 19

URGENTE CARDIACE

Bradicardie sinusala- complexe P-QRS-T regulate sunt prezente pe


ECG cu o frecventa <60 batai/ min la caini si <149 batai/min la pisici.

Cauze: tonus vagal(boli gastrointestinale, boala respiratorii),


hipotermia, medicatie (digoxin, beta blocante, blocante canale de calciu)

Atropina 0.04 mg/kg IV sau 0.08 mg/kg intratraheal


Glicopirolat 0.005-0.01 mg/kg IV
Epinefrina 0.2 mg/kg IV in cazul bradicardiei sinusale din timpul
stopului cardiopulmonar
Infuzie dopamine 5-20 g/kg/min IV pt bradicardie sinusala in
cazul in care nu este determinate in timpul stopului
cardiorespirator

1500:43=35 batai/min

Tahicardie sinusala complexe P-QRS-T regulate sunt prezente pe


ECG la o rata >160 batai/min in cazul raselor mari caini, >180 batai/min in
cazul raselor de caini mici si >240 batai/min pisici.

Cauze: hipoxie, hipovolemie, hipotensiune, febra, frica, durere,


stare de excitatie, medicamente(anticolinergice, antihistaminice,
simpaticomimetice)

Tratament de sustinere si symptomatic. Tratamentul bolii primare


Suplimentare cu oxygen
Imbunatatirea ventilatiei
Terapie cu fluide intravenous
Analgezice, sedative indicate de catre cauza primara
Manevre vagale
3000:12=250 b/min1

Tahicardie supraventriculara- depolarizari supraventriculare


premature repetate ce isi au originea la un alt nivel decat sinusul nodal,
precum miocardul atrial sau tesutul nodal atrioventricular

Frecventa cardiaca- rapida, de la 150 pana la 350 batai/miin la caine.


Frecventa scazuta a TSV depind de dimensiunea animalului. Cainii de
talie mai mica tind sa frecvente mai mari ale sinusului nodal decat
cainii de talie mai mare
Ritmul este de obicei regulat (intervale R-R constante) si pot fi
mentinute, dar pot exista short runs ale TSV dese sau rare , asa-
numitele tahicardii supraventriculare paroxistice
De obicei complexele QRS sunt caracteristice unui complex sinusal ??
Undele P in mod obisnuit difera in configuratie fata de undele P
sinusale. Undele P pot fi mascate de undele T anterioare si astfel nu
pot fi vizualizate
TSV poate fi primara (idiopatica) sau secundara unor alte boli cardiace,
in general acestea determina dilatatie atriala; poate rezulta dintr-un
mechanism de reintrare sau aparitia unui automatism anormal a unui
focar ectopic
3000:10=300

>>>>Dupa tratament cu blocante de canale de CA: VERAPRAMIL (0.05


mg/kg bolus IV la 3-5 min de pana la 3X) sau DILTIAZEM (0.05-0.25 mg/kg IV
timp de 5-15 min)

3000:20=150

Tahicardie ventriculara- complexele QRS sunt descrise ca fiind largi


si bizarre (wide and bizarre), iar acest model este atribuit originii
ventriculare

Cauzele includ:hipoxie, ischemie, boli nervoase centrale, tumori


splenice, dilatatie gastria si volvulus, pancreatita, dezechilibrea
electrolitice si acido-bazice, boli valvulare, miocardite, cardiomiopatie
si neoplazii cardiac

Dupa terapie
Lidocaina -este indicata in doza de 2 mg/kg IV bolus sau 4 mg/kg
intratraheal, repetat pana cand aritmia raspunde la tratament sau pana cand
semnele toxicozei incep sa apara (voma sau crize) ori pana cand doza
maxima de 6 mg/kg este administrata

-dupa ce tratamentul antiaritmic a raspuns, o rata constanta de


infuzie (CRI) a lidocainei poate fi folosita la rata de 40-80 g/kg/min pentru
un control constant. Pentru a face o dilutie de 1 mg/ml concentratie,
adaugati 50 ml de lidocaina 2% pentru 1L de fluide

-Blocanti de canale calcium, beta blocanti, blocanti de canale de


potasiu

-pisicile necesita o doza redusa de lidocaina- 0,2 mg/kg IV bolus si o


doza maxima de 0,5 mg/kg IV . Ca si alternativa se poate folosi propranolol
0,01-0,03 mg/kg IV
Fibrilatie ventriculara defineste tulburarea ritmului cardiac
caracterizata de contractiile rapide, dezorganizate si ineficiente ale
ventriculelor, cu unde P si complexe QRS complet de nerecunoscut; ritmul
sugereaza starea de dezorganizare a activitatii inimii
Daca este disponibil, defibrilarea imediata este recomandata in
acest caz. Setarea initiala a defibrilatoarelor ar trebui sa fie: 2 J/kg
pt animale sub 7 kg
5 j/kg pentru animale 8-40 kg
5-10 j/kg pentru animale >40kg
O a doua defibrilare cu aceeasi setare trebuie administrata daca prima
descarcare electrica nu esste eficienta
Setarea initiala pentru defrilare interna este 0.2 j/kg cu un maxim de
50 j
Defibrilare chimica: Bretylium tosylate 5-1. Mg/kg IV
Clorura de potasium 1mEq/kg IV si acetilcolina 6
mg/kg IV
Lidocaina-momentan folosirea acesteia este
controversata, administrarea ei ar trebui evitata

Disociatie electromecanica- activitatea contractila a miocardului


este foarte mica sau absenta, dar frecventa cardiaca pe ECG este prezenta si
normala

La auscultatia cardiaca sunetele batailor inimii nu sunt prezente, iar la


palpatia pulsului arterial acesta lipseste, dar! Undele P si /sau
complexele QRS sunt prezente pe EKG
Cauzele includ: hipovolemie, boala metabolica severa, boala cardiaca
severa, tamponada cardiaca, efuzie pleurala severa
Tratamentul este controversat Epinefrina 0.2 mg/kg IV
Dexametazona sodium fosfat 4 mg/kg IV
Corectarea deficientelor circulatorii,
oxigenare, ventilatie si volum pat
vascular; determinare si tratare etiologie
primare

Atrial standstill

Apare datorita imposibilitatii depolarizarii muschiului atrial. Nodulul SA


descarca impulsuri, iar stimulul este transmis spre ventriculi prin cai
intermodal.
Este relationat cu hipercalemia (Boala Addison, obstructie uretrala,
cetoacidoza diabetica, distructii severe musculare)
Unde P absente
Ritm cardiac lent <60 batai/min
Ritm regulat/neregulat cu complexe QRS supraventriculare
Cresterea ritmului cardiac nu se realizeaza in urma admininstrarii de
atropina
Se trateaza cauzele primare: insuficienta renala cu oligurie,
hipoadrenocorticism
Terapie cu fluide agresiva cu ser fiziologic 0.9% si posibil bicarbonar
sodic sau insulina cu dextroza
Bicarbonatul sodic se poate administra in cazul pacientilor cu
hipercalemie severa pentru a induce trecerea ionilor de K in celule;
daca ph-ul sangelui si deficitul de baza nu pot fi determinate, se
administreaza 1 pana la 2 mEq/kg incet. Se administreaza jumatatae
din doaza si se reevalueaza
Se poate administra dextroza sau insulina pacientilor cu hipercalemie
severa pentru a induce transolcatia ionului de K in celule( insulina
normala, 0.5 U/kg IV cu 50% dextroza, 1 g/kgIV) dextroza poate de
asemenea sa fie folosita in lipsa insulinei; dupa administrarea de
insulina si dextroza se continua tratamentul printr-o rata constanta de
infuzie cu 2.5% dextroza pentru a preveni hipoglicemia
Pacientilor in stare critica de hipercalemie, se administreaza calciu
gluconat 10% (0.5-1 ml/kg incet IV timp de 10 min) in timpul
monitorizarii EKG, calciu antagonizeaza efectul potasiului

Asistola- absenta completa a complexelor QRS,EKG fiin caracterizat


de flat line

Cauzele includ stadiu final de boala cardiaca sau pulmonara, boala


sistemica severa, cresterea tonus vagal (interventii chirurgicala
oculare, dilatatia vezicii urinare sau a stomacului, stimulare
orofaringiala)
In cazul pacientilor cu boala siistemica severa, se administreaza
1:1000 epinefrina 0.05-0.2 mg/kg IV, 0.1-0.4 mg/kg intratraheal(diluat
cu 3-10 ml apa distilata)
Daca asistola apare in cazul unui pacient sanatos datorita stimularii
vagale, se administreaza atropina 0.04 mg/kg IV
Edem pulmonar cardiogenic


edemul pulmonar
cardiogenic este o
acumulare de fluid in
spatiul interstitial
pulmonar si alveloar
determinat de
insuficienta cardiaca
stanga si de
hipertensiune la nivelul
venelor si capilarelor
pulmonare
Determina disfunctii la
nivelul schimbului gazos
si a functiei pulmonare,
iar ulterior poate duce la
moarte
Dispneea severa, jetaj spumos, tahipnee, respiratie greoaie

factori congenitali ce pot determina edem pulmonar: persistenta


canalului atrial (PDA), defect septal ventricular, displazie valvulara
mitrala, stenoza subaortica
Factori castigati ce contribuie la dezvoltarea edemului pulmonar: boala
degenerativa mitrala cronica(caine), cardiomiopatie dilatativa(caine),
cardiomiopatie hhipertrofica (pisica)
Terapie:
Suplimentarea cu oxigen pentru pacientii stare critica fie
prin facilitarea unor mediu bogat in O2(custi) sau insuflatie
nazala
Furosemid 2 pana la 4 mg/kg IV (caini) si 1 pana la 2 mg/kg
IV pisici. Aceste doze pot fi repetate (initial o data la 1 pana
la 2 ore) pana cand rata respiratorie si dispneea incep sa
se diminueze (<30-35/ min). Cand este stabil pacientul,
doza trebuie redusa la 0.5 pana la 2 mg la fiecare 8h pana
la 12h, in functie de starea clnica a animalului
Pimobendan 0.25mg/kg PO de doua ori pe zi
Medicatia pe termen lung a pacientilor cu istoric de edem
pulmonar cardiogenic include: diuretice, inhibitori ai
enzimei de conversie, inotropi pozitivi, beta-blocanti,
blocanti canale calciu, anti-aritmice, sau alta medicatie
determinata de boala primara

Pericardiocenteza

Este o manopera relativ sigura atunci cand se realizeaza in conditii


adecvate
In functie de starea clinica a pacientului si temperament, sedarea
acestuia poate fi necesara
Monitorizarea functiei cardiace este recomandata in timpul manoperei.
Punctia cardiaca accidentala determinata de instrumentele folosite
( ace, catetere) induce aritmii ventriculare
Desi tamponada cardiaca nu este de obicei cauzata de coagulopatii,
verificarea valorilor parametrilor de coagulare este indicata daca
statusul clinic al pacientului permite derterminarea acestora

-amplitudine scazuta complex QRS


-alternanta electrica

Manopera este realizata la nivelul toracelui drept astfel se


minimalizeaza riscul traumelor pulmonare si a vaselor coronare
majore(cele mai multe fiind localizate la nivelul toracelui stang)
Uneori decubitul sternal este
utilizat daca starea animalului
permite
Alternativ,printre alte optiuni se
numara o masa pt
electrocardiografie (imagine);
animalul este pozitionat in
decubit lateral drept iar punctia
este realizata prin fereastra mesei
Uneori pericardiocenteza poate fi realizata in pozitie patrupodala a
animalului, dar riscul unor accidente este crescut in cazul miscarii
animalului

Cateter over-the-needle ace cu fluturasi

Three way stop clock


Tehnica
pericardiocentezei

Se toaleteaza zona
de punctie
precordiala dreapta
prin antisepsie, de
la nivelul spatiului
intercostal 3 la 7 si
de la nivelul
sternului pana la
jonctiune
costocondrala sau
mai dorsal
Se folosesc manusi
sterile si
instrumente aseptice
Daca exista posibilitatea ghidarii ecografice punctia se realizeaza in
zona in care grosimea lichidului este cea mai mare
Daca ghidajul ecografic un este disponibil, zona de punctie se identifica
prin palpatia socului apexian (de obicei intre coastele 4 si 3 lateral de
stern); zona optima pentru punctie trebuie estimata daca nu se
identifica socul apexian
Anestezia localizata este recomandata si
este esentiala utilizarea unui catter de
dimensiuni mari. Lidocaina 2% este
infiltrata (manopera sterila) subcutanat in
zona de punctie (m intercostali si pleura)
O mica incizie cu bisturiul este realizata la
nivel cutanat daca se utilizeaza un catter
cu tubulatura de dimensiuni mai mari
Zona de punctie trebuie sa fie cranial de
coasta pentru a evita vasele localizate in
portiunea caudala a fiecarei coasta
cand acul a patruns in piele, un asistent ar
trebui sa aplice o presiune negativa prin
seringa atasata (cu 3 way stop clock si
tubulatura atasata) in timp ce operatorul avanseaza cateterul incep
spre cord
in acest fel,fluid de orice natura poate fi detectat rapid in momentul
punctiei
este util ca varful acului sa fie indreptat spre umarul opus al
pacientului
acul este avansat cu presiune cat mai mica inspre pericard
o pierdere a rezistentei poate fi identificata in momentul patrunderii
acestuia, iar lichidul pericardic (de obicei rosu-inchis) va aparea pe
tubulatura
dupa ce cateterul este avansat in spatiul pericardic si stiletul este
indepartat, tubulatura de extensie va fi atasata
probele initiale de lichid pericardic sunt colectate in tuburi EDTA si de
coagulare pentru evaluare; apoi lichidul se va colecta in cantitate cat
mai mare
daca acul ajunge in contact cu cordul aceasta se va
resimti printr-o senzatie de
atingere/zgariere;mai mult, acul se va
misca in ritmul batailor cardiac si
ducand la aparitia PVC (complexe
premature ventriculare). In acest caz
este recomandat ca acul sa fie usor
retras pentru a evita trauma cardiace
In cazul in care nu se
cunoaste pe deplin daca este aspirat
lichidul pericardic sau sange intracardiac (datorita
punctiei cardiace) se recomanda prelevarea catorva picaturi de lichid si
plasarea acestora in tub de coagulare/pe masa si tub pentru
identificarea hematocrit
Lichidul pericardic nu coaguleaza( numai in cazul in care este asociat
cu o hemoragie recenta)
Hematocritul este de obicei mai mic decat al sangelui periferic, iar
supernatantul se caracterizeaza printr-o nuanta cu tenta
galbuie(xantocromic)
Mai mult, daca fluidul pericardic este drenat, complexele EKG se vor
caracteriza printr-o amplitudine mai mare, diminuarea tahicardiei,
respiratia animalului se normalizeaza si starea lui devine mai linistita

Complicatii ale pericardiocentezei

Bataile ventriculare premature sunt comune datorita punctiei directe a


miocardului. De obicei rezulta atunci cand acul este retras din zona de
punctie
Laceratia arterei coronare cu infarct miocardic sau hemoragie in spatiul
pericardic pot sa apara, dar sunt rar intalnite, in special daca
pericardiocenteza a fost realizata pe partea dreapta
Laceratia pulmonului determina pneumotorax sau/si hemoragie
In cazul infectiilor sau neoplaziilor exista riscul contaminarii sau
diseminarii celulelor tumorale in spatiul pleural

Trombembolism arterial

Este patologia cel mai des asociata cu boala miocardica a pisicii:


cardiomiopatia hipertrofica, restrictiva sau dilatativa
Factorul etiologic exact al trombembolismului arterial nu este cunoscut
pe deplin, staza sanguina determinata de incetinirea circulatiei
sanguine contribuie la formarea trombusului la nivelul atriului stang
In cele din urma trombusul va migra distal spre aorta
Sediul cel mai comun al trombembolismului este caudal de trifurcatia
aortica cauzand leziuni ischemice ambelor membre posterioare
Alte sedii mai putin comune sunt: membre anterioare, rinichi, tractul
gastrointestinal, encefal
Prevalenta exacta a TEA in randul pisicilor nu este cunoscut in
totalitate
Un studiu arata ca dintr-un numar de pisici diagnosticate cu
cardiomiopatie hipertrofica 17 % au manifestat trombembolism arterial
Desi inca un au fost determinati cu exactitate factorii de risc, se
presupune ca dilatarea atriului stang si identificarea ecocardiografica a
unui contrast ecografic spontan al celulelor rosii sau aparitia de fum
de tigara

Semne clinice

Instalarea acuta a
paraliziei/parezei si a durerii
sunt cele mai comune relatari
din partea proprietarului
In mod normal ambele
membre posterioare sunt
afectate in mod egal, dar
ocazional unul poate fi intr-o
stare mai grava decat celalalt
Mai putin comuna este
monoparez membrului
anterior; durere la palpatie; absenta sau diminuarea pulsului femural
Pernite cianotice sau nuanta pala
La palpatie membrul afectat va avea temperatura scazuta fata de cel
neafectat

Diagnostic

Diagnosticul TEA este determinat prin examen clinic


Radiografii toracice: identificarea cardiomegaliei, semne ale
insuficientei crdiace congestive (edem pulmonar si/sau efuziune
pleurala) sunt obsrvate in aprox 50-66 % din cazuri la pisici.
Prezenta unei formatiuni pulmonare in absenta afectiunii cardiace in
cazul unei pisici suferinde de trombembolism arterial, include
posibilitatea unui carcinom pulmonar asociat cu embolism
Ecocardiografia- majoritatea pisicilor sunt suferinde de
cardiomiopatie hipertrfica caracterizata de hipertrofia ventriculului
stang, lumen ventricular stang nedilatat si dilatatia atriului stang
Ecografie abdominala- e necesara experienta pentru a identifica un
trombus la nivel caudal al aortei

Tratament:
Mai intai se recomanda gestionarea durerii prin administrare de opioide
Administrarea de anticoagulante si posibil agenti trombolitici pentru
liza actualului trombus
Tratamentul bolii cardiace si posibilei insuficientei cardiace cogestive
Managementul durerii: -administrarea intravenoasa de opioide este
preferata deoarece efectul este rapid, biodisponibilitate si siguranta
-Bupremorfina doza de 0.005 pana la 0.01
mg/kg IV la fiecare 6 pana la 8 ore initial; poate
fi adm SC daca accesul Iv nu este posibil
-hidromorfona (0.025-0.1 mg/kg IV sau sc o
data la 4-6 h)
-butorfanol (0.05-0.3 mg/kg IV sau sc la 2-6 h la
nevoie) are mai putine efecte analgezice decat
buprenorfina, dar este un bun sedativ
Medicatie antitrombotica -in terapia trombolitica in cazul oamenilor
se foloseste strptokinaza si tesut activator de plasminogen, rar folosite
in cazul pisicilor

-medicatie costisitoare, cu risc crescut de


complicatii hemoragice

-heparina nefractionata este medicatia


preferata in majoritatea cazurilor; un are un efecto directa supra trombusului
sar previne activari ulterioare ale cascadei de coagulare si permite factorilor
endogenici fibrinolitice sa lizeze coagulul; doza initiala este administrata IV
urmata de adm sc la fiecare 6 pana la 8 ore; doza initiala intravenoasa este
de 100 pana la 200 U/kg, urmata de doze sc de 200 pana la 300 unitati/kg

-pe langa heparina se mai folosesc agenti


antiplachetari; printre variante se numara:aspirina (5-81 mg PO la fiecare 3
zile) clopidogrel 18.75 mg (1/4 dintr-o tableta de 75 mg) PO la 24h; doze
mari de aspirina pot fi asociate cu tulburari gastrointestinale, clopidogrel nu
manifesta aceste efecte secundare, eficienta sa antiplachetara fiind mai
mare;

-odata ce semnele clinice se imbunatatesc,


terapia cu heparina se diminueaza gradual 1 pana la
2 zile apoi se continua cu terapie de lunga durata

Terapie de lunga durata -include utilizarea: aspirina,clopidogrel, sau


heparina cu dimensiune moleculara mica
-aspirina: (5 pana la 81 mg in fiecare zi) este
cel mai putin cotisitoare optiune si
administrarea la fiecare 3 zile, dar prezinta
riscuri gastrointestinale si renale

-clopidogrel (18.75 mg la fiecare 24h) are un


pret moderat si se adm in doza zilnica dar
intensifica eficiente pe termen lung

-Heparina cu masa moleculara mica- se


foloseste de asemenea in terapia de lunga
durata;dalteparin (100-200 unitati/kg sc la
fiecare 12-14h) sau enoxaparin (1.5 mg/kg sc
la fiecare 12-24 h)

Complicatii posibile

Progresa bolii sau complicatia in urma tratamentului pot duce la


moarte
Complicatii hemoragic pot fi determinate de terapia anticoagulanta
Deficite neurologice permanente sau anormalitati musculare ale
membrele afectate pot sa apara la unele pisici (aprox 15%) cu
ischemie severa si de lunga durata
Daca animalul supravietuieste episodului initial de TEA, recurenta unui
alt episod este posibila impreuna cu insuficienta cardiaca congestiva

Prognostic

Prognosticul ambelor tratamente, de scurta si lunga durata, sunt in


general rezervate. Majoritatea pisicilor (>50%) au fost eutanasiate sau
au decedat in timpul primului episod de TEA independent de debutul
terapiei
Temperaura rectala> 37 grade Celsius, ritm cardiac crescut, afectarea
unui singur membru si prezenta functiei motorie sunt asociate cu un
prognostic mai bun
Insuficiente cardiaca congestiva asociata determina un prognostic
rezervat pe termen lung. Un studiu arata ca in astfel de cazuri rata de
supravietuire medie a pisicilor este de 77 zile, iar in cazul in care un
este asociat cu ICC rata este de 233 zile
Recurenta insuficientei cardiace congestive si a TEA este o manifestare
tpica in cazul in care pisicile supravietuiesc primului episod de
trombembolism
Timpul de recuperare al membrelor afectate este in general este de
catve a zile dar se poate ajunge pana la cateva saptamani
Majoritatea pisicilor ce supravietuiesc primului episod se vor recupera
in totalitate de aproximativ 15% vor suferi de deficite neuromusculare
permanente sau injurii ischemice precum pierderea sensibilitatii
degetelor sau varful cozii