BISERICA SF.
GHEORGHE DIN CHIŞINĂU (1819)
În legătură cu extinderea mahalalei de sud-est
în marginea de jos a oraşului vechi, dar în speci-
al cu sosirea la Chişinău a mai multor colonişti
bulgari de la sudul Dunării, la începutul secolului
XIX apare necesitatea de a construi încă o nouă
biserică. Astfel, în anul 1814, la iniţiativa preotu-
lui bulgar Gheorghe începe construcţia bisericii
cu hramul Sf. Gheorghe ce o ştim până în zilele
noastre1 (Лашков 1878, 14, 535). Ctitorii bulgari
iniţiali reuşesc numai să pună fundaţia bisericii,
preotul Gheorghe se deplasează în patrie de unde
nu se mai întoarce, iar locuitorii bulgari şi moldo-
veni ai cartierului chişinăunean, îl roagă în anul
1816 pe preotul Stavarache Costin să-şi asume ro-
lul de epitrop principal al bisericii în construcţie,
pentru a o aduce la un bun sfârşit. Acesta era o
personalitate destul de cunoscută în Chişinău, fost
protopop al ţinutului Orhei, el îşi avea locul de
naştere în satul Mereni, ca fiu al lui Ioniţă Costin,
de asemenea, era răzeş în moşia Ciocana cu mori
în râul Bâc (Boga 1938, 177-180; Халиппа 1900,
211-212, 221-222). Astfel, dânsul va finaliza înăl-
ţarea noului lăcaş în anul 1819, ca la 3 noiembrie
acelaşi an episcopul Dimitrie Sulima să îl sfinţeas-
că2. Construcţia noului edificiu a fost posibilă nu
fără mai multe peripeţii, din a căror relatare aflăm
şi numele arhitectului care a realizat-o.
În Raportul său „Di la protopop Stavarache Cos-
tin” de la 9 iulie 1818, epitropul bisericii scrie
într-un limbaj în spiritul timpului, către Exarhi-
ceasca Dicasterie a Sfintei Mitropolii a Chişină-
ului şi Hotinului: Înştiinţăm preacinstita Dicas-
terie că la biserica Sfântului Gheorghe di aice
din oraşul Chişinăului ci să zideşte din nou s-au
tocmit arhitector Ion Zaiciuc şi acum au lăsat lu-
cru neubuişit şi va să ducă a căra şi ei făcându-
i întrebare pentru ce o face acesta, că noi avem
mare pagubă că ni s-a prăpădi materialurile ci
avem gătite: cărămidă, piatră, lemnu, var… cu
gre cheltuială şi vasele toate s-or risipi. El au dat
1
ANRM, F. 205, inv. 1, u. p. 2152, f. 10-11v.
2
ANRM, F. 205, inv. 1, u. p. 2152, f. 56.
Tyragetia, s.n., vol. I [XVI], nr. 2, 2007, 195-200.
Vlad Ghimpu
acest răspuns că nu poate nici într-un chip a să-
vârşi că are datu pi listă două mii lei daţi la sa-
lahori şi la pietrari. Şi au fugit şi au dat jalobă la
Dicasterii în anul trecut şi de către Dicasterii s-au
scris la Departament şi Departament[ul] au scris
Sărdări[e]i şi poliţi[e]i şi Sărdăria au scris la oco-
laş şi poliţia la fărtalnici ca să-i dăi pe mâna calfii
la lucru şi fărtalnicii şi ocolaşii n-au pus nimic în
lucrări ci le-au dat drumu să lucreze pi la alti lo-
curi şi el n-ari cu ci[ni] să lucrezi cum acum iulie
10 numai 2 chetrari au vinit la lucru. Văzând că
n-au frică de nicăieri să să ducă care undeva şi
bini s-au prăpădit pe[n]tru care mă [am] pârât
eu cu arhiceştii Dicasteriei ca iară să se scrii undi
să va socoti ca să fie străin şi din poroncă şi să le
de straşnică poroncă ai aduci aici di faţă ca să
stăi pi lucru au să să împlinească banii după iz-
voadele ce s-au dat la Sărdării şi la poliţii să nu
mai fie sloboziţi cum s-au mai slobozit şi să se
cheme şi calfa în Dicasterii să i se poroncească a
nu lăsa lucru tocma di pi acum şi să prăpădească
toate că-mi pricinuieşte de istov sărăcii.
1818 iulie 9
Protoierei Stăvărache Costin3 (fig. 1)
Pentru conflictul cu antreprenorii este interesantă
şi o jalobă a calfei prezentă, de asemenea, în arhi-
vă, scrisă în acelaşi fel cu literă chirilică, dar care
explică şi ea contextul problemei, deşi este datată
cu trei zile mai devreme decât raportul preotului
Stavarache Costin.
Cătră cinstita Exarhicească Duhovnicească Di-
casterie a Sfintei Mitropolii a Chişinăului şi Ho-
tinului
Di la Ioniţă Calfa din Chişinău
Jalobă
Jăluiescu Exarhiceştii Dicasterii pentru că toc-
mindu-mă eu cu ctitorii bisericii Sfântul Gheor-
ghe ca să zidesc biserica cu pietrarii şi salahorii
mei şi am luoat mulţi bani di la ctitori şi am plă-
3
ANRM, F. 205, inv. 1, u. p. 2155, f. 9-9v.
 II. Materiale şi cercetări
Fig. 1. Fragment din Raportul scris de Stavarache Costin în anul 1818 cu semnătura lui autografă.
tit pietrarilor şi salahorilor ca să lucreze şi ei cei
mulţi. Au lucrat până astăzi şi au urmat nevoe de
am tocmit alţi pietrari [ş]i salahori şi din pricina
celor care i-am tocmit întâi eu m-am îndatorat
cu mulţi bani di la ctitori, pentru aceasta cu ple-
căciune facu rugăminti Exarhiceştii Dicasterii ca
să scrie către judecătoria oblastii ca să sloboadă
un ucaz dişchis ca ori pe unde [î]i vor găsi pi acei
pietrari [ş]i salahori ce-mi sânt datori pi-n ci-
novnicii ci vor fi pre la aceli locuri să mi se poată
împli[ni] banii înapoi ca să mă plătescu şi eu pi
undi sânt datori şi punându-să la cali mari po-
mană va rămâne Exarhiceştii Dicasterii4.
4
ANRM, F. 205, inv. 1, u. p. 2155, f. 15.
196
Din arhivă mai cunoaştem şi alte detalii. Astfel,
la reluarea construcţiei în anul 1816 starostele
bisericii, Dumitru Vozianu, se tocmeşte cu Chiru
Cărămidaru să facă zece mii de cărămizi5, ca apoi
necesitatea să ajungă la un număr de 40 mii de
cărămizi, utilizate la construcţia viitorului lăcaş6.
Este interesantă şi personalitatea arhitectului
Ioan Zaiciuc, supus austriac7, cum se întrevede,
de origine din Bucovina, spre acest lucru ne va
conduce şi evaluarea arhitecturală a lăcaşului.
Pentru prima oară a remarcat valoarea deosebi-
tă a bisericii Sf. Gheorghe din Chişinău cunos-
5
ANRM, F. 205, inv. 1, u. p. 2155, f. 45.
6
ANRM, F. 205, inv. 1, u. p. 2155, f. 47.
7
ANRM, F. 205, inv. 1, u. p. 2155, f. 3-3v, 4-4v.
 V. Ghimpu, Biserica Sf. Gheorghe din Chişinău (1819)

cutul istoric de artă din perioada interbelică P.

Constantinescu-Iaşi, cu toată rezerva sa privind
decadenţa artei româneşti din această perioadă
(Constantinescu-Iaşi 1928, 59-80). Este o biseri-
că cu patru compartimente de plan – altar, naos,
pronaos şi un pridvor puţin mai îngust, despărţi-
te între ele prin arcade largi. Marcată la exterior
de o turlă octagonală zveltă şi un turn-clopotniţă
pătrat ce pare mai masiv din cauza unor frontoa-
ne late la fiecare faţă, prelungit în sus cu o fleşă
lungă şi ascuţită într-o totală disonanţă cu turla
şi întreaga siluetă a edificiului (fig. 2). Reducerea
dimensiunii la turlă s-a înfăptuit prin patru arce
piezişe sprijinite pe pandativi, în stilul vechi mol-
dovenesc, renunţarea la următoarea pereche de
arce etajate, piezişe, s-a impus probabil, din ca-
uza modei neobizantine, un fenomen artistic în-
ceput mai de mult în Moldova, ce înlocuia turlele
gotice ascuţite din secolul XV cu altele mai largi
de influenţă sud-dunăreană, impusă ca o normă
generală în bisericile ortodoxe.
Beneficiind de atenţie istoriografică încă din seco-
lul XIX, datorită lui Luca Laşcov, tot din această Fig. 2. Biserica Sf. Gheorghe din Chişinău,
perioadă este destul de bine cunoscută activita- vedere dinspre nord-vest.
tea preoţilor parohi, a preoţilor şi diaconilor de
la biserica Sf. Gheorghe din Chişinău, dintre ei
Popovschi 1831-1839 (ulterior protoiereu până
nume de rezonanţă în istoria Chişinăului şi a Ba-
la moarte, în biserica din satul Visterniceni, tatăl
sarabiei. Aşadar, preoţi parohi au fost Stavarache
istoricului Nicolae Popovschi), Nichifor Cerneav-
Costin între anii 1818-1824, Nazarie Ghinculov
schi 1839-1841, Hrisant Dobrovolschi, Iosif Co-
1824-1835, Grigore Petriţchi 1835-1837, Nichi-
ciubinschi 1844 – până în 1878 inclusiv (Лашков
for Petrov 1837-1841, Alexei Dubiţchi 1841-1878,
1878, 16, 706-715; 17, 735-740).
preoţi – Ioan Baltaga între 1818-1844, Nazarie
Ghinculov 1820-1824 (devine ginere al lui S. Cos- Pentru biografia lui Stavarache Costin trebuie de
tin), Ioan Achermanov 1821-1871, Apostol Gălă- menţionat monumentul său funerar aflat în cur-
ţan 1826-1830, Grigore Petrichi 1833-1835, Ni- tea bisericii până în perioada interbelică, o cruce
colae Danilevschi 1835-1837, Ioan Ostapov 1838- compusă de piatră, sculptată frumos, ce marca
1846, Ştefan Sudachevici 1845-1851, Gheorghe locul de veci al lui, al soţiei sale Varvara şi a doi
Ghepeţchi 1848, Simeon Isacov 1848 – până în feciori, Manuil şi Constantin. Astfel, după datele
1878, Luca Laşcov 1851 – până în 1878 inclusiv. inscripţionate pe cruce Stavarache Costin a mu-
Tot de la acest autor aflăm şi ce studii teologice rit în anul 1825 în al şaptezecilea an, călugărit cu
au avut preoţii respectivi – Stăvărache Costin le- un an în urmă cu numele ieroshimonahului Sava
a făcut la Seminarul din Iaşi, A. Gălăţan – la Se- (Лашков 1878, 19, 822-823; Constantinescu-Iaşi
minarul din Galaţi, A. Achermanov şi I. Baltaga 1928, 62).
studii în familie, N. Ghinculov – Seminarul din Valoarea bisericii Sf. Gheoarghe a fost remarcată
Ecaterinoslavl, G. Petriţchi, N. Petrov, N. Dani- de Petre Constantinescu-Iaşi, cum am menţionat
levschi, I. Ostapov, Gh. Ghepeţchi, L. Laşcov şi S. mai sus, în special apreciind sistemul de boltire a
Isacov – Seminarul din Chişinău, iar A. Dubiţchi turlei în stilul bisericilor moldoveneşti medievale
şi Şt. Sudachevici – Seminarul din Podolsk. De (Constantinescu-Iaşi 1928, 59-80). Deşi cunoştea
asemenea, sunt menţionaţi şi diaconii bisericii datele de arhivă şi tot istoricul construcţiei biseri-
Sf. Gheorghe – Cristofor Hagiu 1818-1830, Ioan cii din secolul XIX, acest autor a încercat să-i atri-

197
 II. Materiale şi cercetări
Fig. 3. Planul bisericii Sf. Gheorghe din Chişinău
buie ei o vechime mai mare, în baza unui plan al
Chişinăului din anul 1800. În realitate, în planul
amintit era fixată biserica Mazarache de lângă râul
Bâc, mai veche decât Sf. Gheorghe, ultima fiind
construită după acel an, era firesc să nu fie men-
ţionată acolo. Altă parte a expunerii cunoscutului
istoric de artă din perioada interbelică, dincolo de
aspectul învechit al limbajului timpului, conţine
în descrierea lui şi multe aspecte eronate. De pil-
dă, sunt greşite aprecierile: naosul cu două tra-
vee luminat de patru ferestre, nartexul despărţit
în două printr-un cafas, clopotniţa formează un
corp comun cu nartexul etc. În realitate, biserica
Sf. Gheorghe are un naos cu două ferestre şi fără
travee, nartexul nu este despărţit în două, ci, în
cazul cafasului, acesta se află la etajul pridvoru-
lui, al patrulea compartiment de plan, aici fiind
vorba de două componente spaţiale diferite, iar
clopotniţa nu face corp comun cu pronaosul, ea
fiind construită deasupra pridvorului.
Odată cu deschiderile ce au succedat abolirea regi-
mului comunist, care îngrădea, atât accesul, cât şi
cercetarea lăcaşelor creştine, o descriere a bisericii
Sf. Gheoghe a fost realizată şi de arhitecta Tamara
Nesterov într-o ediţie de popularizare (Nesterov
1997, 86). Autoarea face o apreciere a planului în
general corectă, aducând inclusiv date noi de ac-
tivitate nefastă a ei din perioada postbelică. Unele
lucruri însă se cer, totuşi, precizate. În aprecierea
noastră biserica Sf. Gheorghe din Chişinău repre-
198
zintă un tip de plan nu pseudotrilob, cum consi-
deră autoarea, ci pseudomixt, combinaţie de tri-
conc şi plan dreptunghiular, cu adânciturile care
marcau concile de altădată realizate în grosimea
pereţilor. Altă apreciere, în contrapunere părerii
lui P. Constantinescu-Iaşi: La baza turlei naosu-
lui se află o imitaţie a boltei moldoveneşti – două
rânduri de arce, abia vizibile – din cauza reliefu-
lui plat – care dau impresia reducerii diametru-
lui interior al cupolei (Nesterov 1997, 86); – noi
o considerăm greşită. Evaluarea monumentului
făcută de istoricul român din perioada interbeli-
că rămâne în vigoare, bolta moldovenească nu se
prezintă numai ca o imitaţie aici, ea în realitate
reduce diametrul interior al cupolei naosului, iar
ca rezultat al acestui procedeu constructiv turla
are un aspect de zvelteţe exterioară, altfel ea ar fi
trebuit să fie egală în diametru cu pătratul naosu-
lui. Arcatura din al doilea rând, constând din opt
arce puţin reliefate de deasupra celor patru arce
piezişe, nu este o imitaţie de boltire, ele prezenatu
nişte elemente de plastică decorativă.
Astfel, în concluzie, putem stabili la biserica Sf.
Gheorghe din Chişinău următoarea comparti-
mentare de plan (fig. 3): altar semicircular în par-
tea de est, boltit în sfert de sferă, naos supralăr-
git prin concavităţi în pereţii laterali, boltit cu o
semicalotă, apoi susţinut prin patru arce piezişe
este străpuns de o turlă rotundă în interior, pro-
naosul supralărgit în pereţii laterali, ca şi naosul,
 V. Ghimpu, Biserica Sf. Gheorghe din Chişinău (1819)

are deasupra o boltă elipsoidală. Ultimul compar-
timent de plan, pridvorul, se prezintă la nivelul
parterului mai îngust decât celelalte componente
de plan, prevăzut la nivelul doi cu un balcon pen-
tru cor, numit de P. Constantinescu-Iaşi cafas,
şi acoperit cu o boltă în semicilindru cu lunete,
iar deasupra fiindu-i înălţată clopotniţa. Deoare-
ce are două intrări de acces ale enoriaşilor, una
dinspre vest prin pridvor şi alta ce dă în interior
pe sub fereastra sudică a pronaosului, se pune în-
trebarea dacă pridvorul a fost construit de la bun
început, în anul 1819, sau a fost ataşat corpului
bisericii mai târziu? Spre ultima concluzie ne în-
deamnă şi forma masivă a clopotniţei cu frontoa-
ne impunătoare ce contrastează cu turla zveltă,
chiar elegantă, fleşa ascuţită de deasupra acuti-
zând şi mai făţiş discordanţa lor arhitecturală. Un
ultim răspuns la această problemă l-ar putea da
continuarea cercetărilor de arhivă. Totuşi, se pare
că în anul 1830 biserica Sf. Gheorghe a suferit o
reconstrucţie (Şlapac 1992, 110-111), când i s-ar
fi putut construi în adaos pridvorul cu clopotniţa.
Este interesant de subliniat, la biserica Sf. Ghe-
orghe, asemănarea ei puternică, atât la decoraţia
interioară, cât şi la plan, prin concavităţile late-
rale adâncite ale compartimentelor, cu Catedrala
Înălţarea Domnului din Chişinău, realizată, de
asemenea, în anul 1830 (Ghimpu 2002, 289-294).
În afara unui interes de cercetare, pe lângă faptul
că Stavarache Costin a fost răzeş în satul Ciocana,
ajuns, probabil, prin căsătorie, în satul meu de
baştină, ţin să remarc şi o legătură sentimentală
a subsemnatului cu biserica Sf. Gheorghe, repre-
zentată şi de faptul că, părinţii mei, Dumitru şi
Efimia Ghimpu, s-au cununat aici în anul 1956, de
ziua Sf. Paraschiva.

Bibliografie
Boga 1938: L.T. Boga, Documente basarabene, vol. XXI (1602-1814) (Chişinău 1938).
Constantinescu-Iaşi 1928: P. Constantinescu-Iaşi, Biserica Sf. Gheorghe din Chişinău. In: Comisiunea Monu-
mentelor Istorice. Anuar II (Chişinău 1928).
Ghimpu 2002: V. Ghimpu, Catedrala Înălţarea Domnului din Chişinău (1830). Tyragetia XI, 2002.
Nesterov 1997: T. Nesterov, Biserica Sf. Mare Mucenic Gheorghe. In: (ed. I. Colesnic) Chişinău. Enciclopedie
(Chişinău 1997).
Şlapac 1992: M. Şlapac, Biserica Sfântului Gheorghe din Chişinău. Arta ’92, Chişinău 1992.
Лашков 1878: Л. Лашков, Историко-статистическое описание кишиневской Геoргиевской церкви.
Кишиневские Епархиальные Ведомости nr. 14, nr. 16, nr. 17, nr. 19, Chişinău 1878.
Халиппа 1900: И.Н. Халиппа, Материалы для истории Кишинева в ХVI-ХVIII вв. В сб: (Отв ред. И.Н.
Халиппа) Труды Бессарабской губернской ученой архивной комисcии, том 1 (Chişinău 1900).

St. George’s Church in Chişinău (1819)

Abstract
The present article offers a history of construction of St. George’s church in Chişinău in 1814-1819 on the basis of
archive sources and historiography. From the very beginning this church was connected with many Chişinău fig-
ures. The church was erected in the advanced style of the Moldovan medieval churches with the help of Stavrache
Costin, a former archpriest of Orhei and the architect Ion Zaiciuc from Bucovina. The architectural constituents
of the monument are analyzed on the basis of the planimetric reproduction and visual observations. According
to the author, St. George’s church is one of the most important architectural achievements of the 19th century in
Chisinau, which developed architectural tradition of the Moldovan principality after the annexation of Bessarabia
by the tsarist Russia.

List of illustrations:
Fig. 1. A fragment of the Report written by Stavrache Costin in 1818 with autograph.
Fig. 2. Photo of St. George’s church, view from north-west.
Fig. 3. Plan of St. George’s church.

Церковь Св. Георгия в Кишиневе (1819)

Резюме
В данной статье описана история строительства кишиневской церкви Св. Георгия между 1814 и 1819 гг. на
базе архивных источников и историографической литературы. С самого начала существования этой церкви

199
 II. Materiale şi cercetări

судьба многих кишиневских личностей пересеклась с этим религиозным храмом, построенным при помо-
щи бывшего благочина Орхейского цинута Ставараке Костин и архитектора Иона Зайчука из Буковины, в
развитом стиле молдавских средневековых церквей. Архитектурные составные памятника проанализиро-
ваны на базе планиметрического воспроизведения и визуальным наблюдением. Как считает автор, церковь
Св. Георгия является одна из самых ярких архитектурных достижений Кишинева ХIХ в., которая развивала
художественную традицию Молдавского Княжества после аннексии Бессарабии к царской России.

Список иллюстраций:
Рис. 1. Отрывок Доклада, написанного Ставараке Костин в 1818 г. с автографом.
Рис. 2. Фотография Кишиневской Церкви Св. Георгия, вид с северо-восточный стороны.
Рис. 3. План Кишиневской Церкви Св. Георгия.

29.01.2007

Dr. Vlad Ghimpu, Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, str. 31 August, 121-A, MD-2012 Chişinău,
Republica Moldova

200