ANALIZATORII

Structuri complexe si unitare care au rolul de a receptiona, de a transmite

si elabora senzatii corespunzatoare.

Un analizator are 3 segmente:

1)Segmentul periferic (receptorul)

2)Segmentul intermediar (de conducere)

3)Segmentul central

SEGMENTUL PERIFERIC (receptorul)

Este eprezentat de celulele specializte sau dendritele unui neuron care au

proprietatea de a transforma excitatiile (stimulii) din mediul extern in potentiale
de actiune.

Dupa poziti lor, receptorii pot fi:

-exteroceptori: localizati in piele

-proprioceptori: localizati in muschi, oase, articularii

-interoceptori: din organele interne

Dupa natura stimulului, receptorii pot fi:

-mecanoreceptori

-termoreceptori

-fotoreceptori

-algoreceptori (nociceptori)

Dupa gradul de adaptare, receptorii pot fi fazici (rapid adaptabili) si tonici

(greu adaptabili)

Pentru a produce un potential de actiune, excitantul trebuie sa atinga un

prag de excitare de timp, de suprafata si de diferentiere.

SEGMENTUL INTERMEDIAR (de conducere)

Este reprezentat de neuronii pseudounipolari din ganglionii spinali care se

continua cu caile ascendente specifice si nespecifice.

Caile ascendente specifice au sinapse putine, sunt rapide si proiecteaza

cortical specific

Caile nespecifice au sinapse multe, sunt lente si proiecteaza cortical difuz.

SEGMENTUL CENTRAL
 Este reprezentat de zona de protectie corticala a analizatorului respectiv.

Principalii analizatori sunt: cutanat, kinestezic, vizual, acustic, vestibular, olfactiv,

gustativ.

ANALIZATORUL CUTANAT

Pielea este un imens camp receptor datorita numeroaselor si variatelor

terminatii ale sensibilitatii tactile, termice si dureroase.

Pielea are 3 straturi:

1)Epidermu: este un tesut epitelial, pavimentos, stratificat, keratinizat, strabatut

de fire de par, terminatiile nervoase libere si canalele secretoare ale glandelor
sebacee.

2)Dermul: este un tesut conjunctiv denns, bogat vascularizat, prevazut cu

numerosi receptori nervosi, in derm se afla foliculii pielosi, muschii firului de par,
glomerulii glandelor sebacee dar si canalele glandelor sudoripale.

Dermul are 2 zone:

-dermul dinspre epiderm se nupeste papilar si prezinta amprentele digitale

(ridicaturi tronconice)

-inspre hipoderm se afla dermul reticular

3)Hipodermul: este stratul profund al pielii, este un tesut conjunctiv lax, bogat in
celule adipoase, incare se afla glomerulii glandelor sudoripare, radacina firului de
par, reteaua vasculara subcutanata si o serie de receptori nervosi.

SENSIBILITATEA TACTILA, PRESIONALA SI VIBRATORIE:

1)Segmentul periferic: este reprezentat de Corpusculii Meissner din derm, rari in

pielea trunchiului si absenti din tegumentul cu par. Meissner sunt abundenti in
dermul degetelor si au rol in aprecierea caracterelor spatiale ale obiectelor. Sunt
receptori ai tactului dar si ai vibratiilor si sunt rapid adaptabili.

Discurile Merkel: se gasesc in dermul superficial, sunt receptori incapsulari

ca si Meissner si sunt receptori tonici ai presiunii.

Corpusculii Pacini: din hipoderm dar si din oase si articulatii sunt receptori
ai presiunii de tip fazic (vater-pacini).

2)Segmentul de conducere are pe traseul lui 3 neuroni. Sensibilitatea tactila

poate fi:

-tactila grosiera (protopatica)

-tactila fina (epicritica)

Primul neuron al cailor se afla in ganglionul spinal iar dendrita acestuia

este conectata cu receptorii tactili din piele.
 Axonul lui N1 (protoneuronul) face sinapsa cu N2 (deutoneuronul caii
tactile grosiere) in cornul posterior medular si in bulb pentru sensibilitatea tactila
fina.

Axonul neuronului din cornul posterior medular trece in cornul anterior de

parte opusa si formeaza fascicolul spinotalamic anterior (protopatic sau tactil
grosier).

Axonii ganglionului spinal care face sinapsa cu N2 in bulb trece direct in

cordonul posterior, de aceeasi parte, unde formeaza fascicolul spinobulbar, tactul
fin, epicritic, Goll burdach, gracilis si cuneat.

Cel de al treilea neuron al caii se afla in talamus.

3)Segmentul central: pentru sensibilitatea tactila fina esste situat in lobul

parietal, in aria Somestezica I din girusul postcentral iar pentru tactul grosiei in
aria Somestezica Secundara II din lobul parietal, peretele superior al santului
lateral.

SENSIBILITATEA TERMICA

1)Segmentul receptor: este reprezentat de corpusculii Ruffini din dermul profund

pentru cald si Corpusculii Crause din dermul superficial pentru rece. Receptorii
pentru rece sunt mai numerosi si prezenti in special in zona nasului si
tegumentului fetei dar si a extremitatilor iar sensibilitatea termica depinde de
intensitatea excitantului, temperatura la nivelul pielii unde actioneaza.

2)Segmentul de conducere: Protoneuronul este situat in ganglionul spinal.Axonul

acestuia patrunde in maduva prin cornul posterior unde face sinapsa cu N2.
Axonul lui N2 trece in cordonul lateral de parte opusa formand fascicolul
spinotalamic lateral termic, dureros. Al 3 lea neuron (N3) se afla in talamus.
Proiectia corticala este specizica si se afla in Aria Somestezica I (segment
central)

CALEA SENSIBILITATII DUREROASE

Nu are un spimul specific si poate fi declansata de orice agent care

produce leziuni cerebrale.

1)Segmentul receptor: este reprezentat de terminatiile nervoase libere din

epiderm, derm si hipoderm care sunt algoreceptori pentru durerea tactila,
termica, durere provocata de orice agent extern sau intern. Numarul terminatiilor
nervoase este mai mare in piele decat in viscere, ceea ce explica localizarea
precisa a durerii cutanate si caracterul vag si imprecis al durerii viscerale.Durerea
somatica este insotita constant de fenomene vegetative si invers. Prin
conexiunile corticohipotalamice si talamohipotalamice, au loc reactii vegetative,
termice si dureroase care sensibilizeaza cortexul ce elaboreaza senzatii afectiv
neplacute.

2)Segmentul de conducere: este similar celui de la sensibilitatea termica.

La fel si segmentul central.
 Fiziologia discriminarii tactile stabileste ca 2 senzatii tactile diferite sunt
percepute separat cu cat distanta dintre punctele de aplicare este mai mare.

ANALIZATORUL KINESTEZIC

Are rolul de a informa cortexul in legatura cu gradul de contractie al

grupelor musculare. La functionarea acestui analizator contribuie si informatiile
sosite de la receptorii vestibulari, auditivi si vizuali.

1)Segmentul periferic este reprezentat de terminatiile nervoase libere

pentru durerea proprioceptiva, corpusculii Ruffini din articulatii care percep
energia termica dn timpul contractiei.

Corpusculii vater-pacini care percep presiunea din articulatii in timpul

contractiei si organele neurotendinoase Golgi din tendoane percep tensiunea din
acestea in timpul contractiei.

Principala structura receptoare este fusul neuromuscular situat printre

fibrele musculare scheletice paralel cu acestea. Fusul este alcatuit din 5-10 fibre
musculare modificate numite intrafusale. O fibra intrafusala contine o zona
centrala plica cu nuclei si zone periferice contractile, Dupa modul de asezare al
nucleilor se disting 2 tipuri de fibre intrafusale:

-cu sac nuclear

-cu lant nuclear

Fibrele cu lant nuclear prezinta in zona centrala terminatiile senzitive

primare sau amilospinale care constituie dendrite ale ganglionilor spinali.

Fibrele cu lant nuclear prezinta in zona centrala terminatiile senzitive

secundare sau in buchet care constituie tot dendrite ale ganglionilor spinali.

Fibrele amilospinale au rata de descarcare a impulsurilor mare si sunt

raspunzatoare de modificarea lungimii muschului si a ratei alungirii acestuia.

Fibrele secundare au viteza de descarcare mica a impulsurilor legate doar

de modificarea de dimensiune a muschiului. Fusul are o inervatie senzitiva dar si
motorie. Inervatia motorie este asigurata de motoneuronii gamma din coarnele
anteriore ale maduvei spinarii ale caror fibre gamma eferente subtiri se termina
in protiunile contractile ale fibrelor interfusale.

In mod obisnuit, miscarea este generata de impulsurile motorii generate de

motoneuronii ale caror fibre eferente ajung a fibrele extrafusale ale muschiului
stiat. Fusul si conexiunile sale ntribuie la feed-back.ul mentinerii contractiei
muschiului.

2)Segmentul de conducere: Protoneuronul se afla in ganglionul spinal

Axonul lui N1 patrunde in madua spinarii in cornul posterior nde se separa

in 2 tipuri de fibre: una pentru sensibilitatea proprioceptiva constienta iar cea de
a 2 a pentru sensibilitatea proprioceptiva inconstienta.
 Caile sensibilitatii proprioceptive constiente sunt comune cu cele ale
sensibilitatii tactile fine.

Caile sensibilitatii proprioceptive inconstiente au al 2 lea neuron in cornul

posterior medular iar axonul trece in cordonul lateral de aceeasi parte si in
cordonul lateral de parte opusa formand fascicolele.....(dorsal sau flecshing) care
culege sensibilitatea proprioceptiva de la partea inferioara a corpului si fascicolul
spinocerebelos incrucisat sau ventral care culege informatii proprioceptive de la
partea inferioara si superioara a corpului si care impreuna cu primul fascicol se
opresc pe paleocerebel.

3)Segmentul central se afla in paleocerebel si in aria somestezica I(aria

senzitivo motorie)

ANALIZATORUL VIZUAL

Vazul este simtul dominant deoarece 70% din receptorii corpului se gasesc
in globul ocular si 50% din suprafata cortexului este implicata in prelucrarea
informatiei vizuale.

Receptorii vizuali se afla la nivelul ochilor. Ochii sunt alcatuiti din globi
oculari si glande anexe.

Anexele oculare sunt anexe de protectie si de miscare.

Anexele de protectie pleopele, genele, sprancenele, glandele lacrimale,

conjunctiva oculara.

Anexle de miscare sunt muschii extrinseci ai globilor oculari :

-drept extern, intern, superior, inferior

-oblic superior, inferior

Structura globului ocular: este alcatuit din invelisuri, din aparat optic si
sistem receptor.

Invelisurile globului ocular:

1)Tunica externa: este formata din 2 portiuni inegale. Prima este sclerotica care
ocupa 5/6 din suprafata ei si corneea.

Sclerotica este o tunica fibroasa, opaca, de care se prind muschii striati ai

ochilor.

Corneea este avasculara, transparenta si bogat inervata.

2)Tunica medie este alcatuita din coroida care se intinde posterior de orra serata
si e prevazuta cu un orificiu prin care iese nervul optic.

Corpul ciliar situat imediat inaintea orrei serata format din procese ciliare
(ghemuri vasculare) si muschii ciliari cu fibre musculare netede cu dispozitie
radiara si circulara.
 Irisul este alcatuit din mai multe straturi cu o culoare, structura si aspect
variat, prezinta central o deschidere numita pupila cu muschi netezi, radiari si
circulari care regleaza cantitatea de lumina care ajunge la retina.

3)Tunica interna este reprezentata de retina si are 2 regiuni

a)Retina vizuala

b)Retina alba (iridociliara)

Retina vizuala se intinde posterior de orra serata si are 2 regiuni :

-pata galbena (macula lutea) cu o depresiune in centrul ei numita fovea centralis.

-pata oarba situata medial si inferior de pata galbena care nu contine receptori si
reprezinta locul pe unde iese din globul ocular nervul optic.

Retina are 10 straturi de celule si este derivata embriologic dn ectoderm,

Cele 10 straturi ale retinei in sensul parcurgerii lor de catre lumina sunt
urmatoarele:

1) Timitanta interna
2) Stratul fibrelor optice
3) Stratul neuronilor multipolari
4) Stratul celulelor amocrine (de legatura)
5) Stratul neuronilor bipolari
6) Stratul celulelor orizontale
7) Stratul celulelor cu conuri
8) Stratul celulelor cu bastonase
9) Limitanta externa
10) Stratul pigmentar

Dintre acestea, cele mai importante straturi sunt straturile celulelor

fotoreceptoare, neuronilor bipolari si al celor multipolari. Celulele vizuale sunt
celule cu conuri si bastonase.
Conurile sunt in numar de 6-7 milioane. Sunt receptorii vederii diurne
(fotopice) si colorate. Se gasesc in pata galbela si foveea centralis. Sunt putin
sensibile la lumina si putin extitabile. Conurile contin o substanta fotosensibila
numita iodopsina.
Pigmentul conurilor este compus dintr-un fragment de caroten numit cis
retinal legat de o proteina numita opsina.
Conurile contin mai multe tipuri de opsine care absorb radiatii luminoase
cu 455nm pentru lumina albastra; 530 nm pentru verde; 625 nm pentru rosu.
Celulele cu bastonase sunt in numar de 125 milioane si sunt receptorii
vederii nocturne (scotopice), nu percep forma si culoarea obiectelor. Bastonasele
se gasesc in pata galbena si la periferia retinei vizuale, sunt senzibile la lumina si
putin excitabile. Substanta fotosensibila se numeste rodopsina sau pupur retinian
si este alcatuit din cis retinian si un tip de opsina.
Celulele cu conusi si bastonase sunt celule nervoase modificate. Conurile
percep vederea colorata conform Teoriei Tricromatice sau Teoriei lui Young si
Helmholzi conform acestei torii conurile percep separat cele 3 culor
fundamentale: rosu, albastru, verde.
 Stimularea concomitenta si egala a celor 3 tipuri de opsna determina
senzatia luminii albe iat stimularea inegala diferite senzatii cromatice. Lipsa
stimularii determina senzatia luminii negre.

APARATUL OPTIC
Este format din mai multe medii transparente care au rolul de a focaliza
razele luminoae si de a forma o imagine mai mica, reala si inversata a obiectelor
pe retina. Componentele aparatului optic sunt:
1)Corneea: avasculara, transparenta si bogat inervata
2)Umoarea apoasa un lichid produs de procesele ciliare cu o compozitie
similara lichifului cefalorahidian care are rol in nutritia ochiului si reglarea
tensiunii oculare.
3)Cristalinul este o lentila biconvexa inconjurat de cristaloida si prins prin
ligamentul suspensor (Zonula lui Zinn) de muschiul ciliar. Cristalinul este
neinervat si nevascularizat.
4)Corpul vitros (umoarea sticloasa) are consistenta de gel si umple camera
posterioara a cristalinului cuprinsa intre cristalin si retina .
Razele luminoase care trec prin componentele aparatului optic sunt
refractate intr-un punct numit focar principal. Razele luminoase sufera la nivelul
ochiului o tripla refractie cea mai importanta fiind la interfata aer cornee. Primele
2 imagini se formeaza pe fata anterioara a corneei si cristalinul care se comporta
precum oglinzile convexe iar cea de a 3 a se formeaza pe fata posterioara a
cristalinului care se comporta ca o oglinda concava.
Lungimea axului ocular, adica distanta de la cornee pana la retina in cazul
ochiului emetrop este de 24 mm iar distanta si lungimea axelor oculare
caracterizeaza ochiul ametrop.
Defectele vizuale
1)Miopia: apare cand axul ocular este prea lung sau cristalinul este prea
mare si razele luminoase focalizeaza in fata retinei. Apropierea obiectelor de ochi
si purtarea unor lentile divergente corecteaza defectul.
2)Hipermetropia: apare cand axul ocular este prea scurt sau cristalinul e
prea mic si imaginea se formeaza in spatele retinei. Indepartarea obiectelor de
ochi si lentilele convergente (biconvexe) caracterizeaza defectul.
3)Astigmatismul: apare cand curbura corneei si cristalinul e neuniforma si
pe retina se formeaza mai multe imagini. Corectarea se obtine cu lentile
cilindrice.
Acomodarea reprezinta capacitatea de refractie a cristalinului si corectarea
axelor oculare in vederea observarii obiectelor la o distanta de <6m.
Ochiul uman este adaptat pentru vederea la distanta si nu necesita
acomodare in cazul obiectelor situate la o distanta de 6m de ochi. Obiectele
aflate la 6m de ochi sunt percepute de un cristalin tinut in tensiune de
ligamentele sale. Cand privisea se indreapta spre un obiect situat la o distanta <
6m ligamentele se relaxeaza se contracta musculatura circulara ciliara si creste
curbura fetei anterioare a cristalinului. Se creeaza un act reflex care genereaza
acomodarea vederii de aproape sau fenomenul de mioza. In cazul acomodarii
vederii de aproape actul reflex este compus din:
-receptorul:retina
-calea aferenta: nervul optic, tractul optic, colateralele sale
-centru nervos: nucleul accesor al nervului 3
-calea eferenta: fibrele vegetative ale lui 3 care bombeaza fibrele ciliare ale
muschilor ciliari. Efectul bombarea cristalinului.
In cazul reflexului de mioza, actul reflex are urmatoarele componente:
-receptor:retina
-calea aferenta:nerv,tract, colateralele sale
-centru reflex: nucleul accesor al lui 3
-calea eferenta: fibrele vegetative ale lui 3
-efectorul: muschii circulari ai irisului care micsoreaza pupila
Pentru vederea la distanta, actul reflex are aceiasi recestori si componente
ale caii aferente, dar centrul nervos se afla in coarnele laterale ale maduvei
cervico dorsale iar efectorii sunt muschii ciliari care aplatizeaza cristalinul.
Pentru actul reflex al midriozei, efectorul este muschiul radiar al irisului.
Punctul cel mai apropiat de ochi la care este atinsa capacitatea maxima de
acomodare se numeste punctum proxinum. El este de 10 cm la tineri si creste
odata cu varsta.
Punctul de la 6m de retina se numeste punctum remotum. Distanta dintre
cele 2 puncte se modifica in timp si apare presbitismul datorat scaderii
elasticitatii cristalinului.

SEGMENTUL DE CONDUCERE

Primul neuron al caii este reprezentat de neuronii bipolari ai retinei care fac
sinapsa fiecare cu mai multe celule vizuale si cu o singura celula cu con de
foveea centralis.
Al doilea neuron este reprezentat de neuronul multipolar care face sinapsa
cu mai multi neuroni bipolari cu exceptia celor din foveea centralis cu care fac
sinapsa separat, realizand o ampla convergenta a stimulilor.
Axonii neuronilor multipolari converg si formeaza nervul optic care
paraseste ochiul prin pata oarba.
Nervul optic transmite informatii din jumatatea temporala si nazala a
retinei de aceeasi parte. Fibrele nazale se incruciseaza in chiazma optica si
tractul optic transmite informatii din jumatatea temporala a retinei de aceeasi
parte si nazala de parte opusa.
Tractul optic da colateralele coliculilor cvadrigemeni superiori si nucleilor
nervilor 3,4,5 care regleaza cantitatea de lumina care ajunge la retina.
Al treilea neuron al caii se afla in corpul geniculat lateral din metatalmus

SEGMENTUL CENTRAL

Aria vizuala primara este situata pe marginile scizurii calcaline iar ariile de
asociatie invecinate sunt implicate in interpretarea imaginii obiectelor.

FIZIOLOGIA VEDERII

Razele luminoase care stimuleaza retina au lungimi de unda cuprinse intre

390-770 nm. Trecerea de la un mediu intens luminat la intuneric necesita o
perioada de adaptare de 30-40 de minute , perioada in care se resintetizeaza
pigmentii principali si scade pragul de excitabilitate al celulelor fotoreceptoare.
Trecerea de la intuneric la lumina are loc mai rapid in 3-4 minute, deoarece
lumina desface pigmentii fotosensibili pana la vitamina A.\
 In lipsa vitaminei A apare hemeralopia sau orbul gainii care determina
incapacitatea de a vedea obiectele in semiobscuritate. Imaginea se formeaza in
miscare pe retina daca frecventa stimulilor depaseste 40/s.
Reducerea vederii diurne-->NICTALOPIE
Reducerea vederii nocturne -->HEMERALOPIE

ANALIZATORUL ACUSTICO VESTIBULAR

Are segmentul receptor situat la nivelul urechii interne. Urechea umana

este formata din pavilion care capteaza undele sonore si conductul auditiv extern
prevazut cu fire de par si cerumen.
Urechea medie este separata de cea externa prin timpan, o membrana
fibroasa cu grosime de 0.1 mm care se comporta ca un organ rezonator. Urechea
medie numita si Camera Timpanului comunica cu naso-faringele prin Trompa lui
Eustachio si contine aer la presiune atmosferica. In urechea medie se afla un lant
de oase: ciocanul ai carui muschi prin contractie diminua sunetele prea puternice
si scarita ai carui muschi prin contractie amplifica sunetele prea slabe. Urechea
medie comunica cu urechea interna prin 2 ferestre: ovala si rotunda. Pe fata
externa a ferestrei ovale se rpinde scarita.
Urechea interna este formata din 2 labirinte:
1)Labirint osos: contine perilimfa
2)Labirint membranos : contine endolimfa.
Labirintul osos este format din 3 canale semicirculare osoase dispuse in
3 planuri la 45 unul fata de celalalt , care au 5 deschideri in vestibului osos
(utricula)
-vestibulul osos
-melcul membranos (cohleea osoasa un canal osos spiralat, rasucit de 2 ori si
jumatate in jurul unui ax central numit columela sau modiol. De-a lungul
columelei se intinde lama spirala care aproape de varful melcului lasa o
deschidere numita Helicotrema de unde se continua cu membrana bazilara care
imparte melcul in 2 rampe:
a)Una superioara sau vestibulara
b)Alta inferioara sau timpanica
Segmentul receptor al auzului se afla in melcul membranos si este
reprezentat de organul Corti care in sectiune transversala are forma triunghiulara
si contine inelul Corti format din celule senzoriale cu cili si celule de sustinere.
Celulele senzoriale sunt dispuse lateral pe 2-4 siruri si median pe un singu
sir.
Celulele de sustinere secreta o membrana numita membrana reticulara
strabatura de cilii celulelor auditive. De varful cililor sunt prinsi intr.o membrana
numita membrana Tectoria.

SEGMENTUL DE CONDUCERE

La baza celulelor receptoare auditive se gasesc terminatiile dendritice ale

ganglionului spinal Corti care contine protoneuronul caii situat in columela.
Axonii ganglionului corti formeaza componenta acustica a nervului 8 care
face sinapsa cu nucleii cohleari din punte, ventrali si dorsali. Dupa incrucisarea
axonului, se formeaza tractul auditiv care da colateralele coliculilor cvadrigemeni
inferiori din mezencefal .
 Al treilea neuron se afla in corpul geniculat medial din metatalamus.

SEGMENTUL CENTRAL

Aria auditiva primara se afla in girusul temporal superior iar ariile de

asociatie parietale sunt implicate in interpretarea semnificatiei complexe a
cuvintelor. PROBA ROMBERG permite aprecierea echilibrului static si dinamic,
harta gustului, se determina cu diferite solutii si reprezinta zona de perceptie a
diferitelor zone gustative pe limba.

FIZIOLOGIA GUSTULUI

Sunetele captate de urechea umana intr-un interval de 0.1-0.6 mili

secunde cu o intensitate intre 0-140 decibeli , frecventa intre 20-20.000 Hz si cu
un anumit timbru trec prin urechea externa, medie si ajung la membrana
ferestrei ovale. Vibratiile undelor sonore trec prin perilimfa rampei vestibulare in
perilimfa rampei timpanice si ajung la membrana ferestrei rotunde. De aici trec
in endolimfa organului Corti unde determina comprimarea membranei bazilare.
Membrana bazilara se comprima la baza melcului pentru sunetele inalte si la
varful melcului pentru sunetele joase.
Miscarea membranei bazilare indoaie cilii celulelor receptoare care duc la
aparitia potentialelor de actiune numite potentiale microfonice cohleare la baza
melcului pentru toate tipurile de sunete si la varful melcului pentru sunetele cu
frecventa joasa.

ANALIZATORUL GUSTATIV

Asigura detectarea substantelor chimice prezente in alimente. Alaturi de

simtul mirosului, sunt simturi chimice care permit aprecierea calitatii substantelor
eventual nocive. Pentru a fi percepute substantele, trebuie sa se dizolve in saliva
sau apa.

SEGMENT PERIFERIC
Este reprezentat de celulele senzoriale ciliate prezente in mugurii gustativi,
aflati in numar mare pe limba si mai rari in mucoasa faringiana, amigdaliana,
epiglotica, labiala.
Structura unui mugure gustativ are forma unui bulb de ceapa si este
compus din 50-100 celule receptoare cu cili printre care se gasesc celulele e
sustinere (50-100) alaturi de celulele de sustinere si cele bazale. Celulele de
sustinere separa celulele senzoriale iar celulele bazale se divid permanent si se
diferentiaza in celule de sustinere si celule senzoriale. Celulele senzoriale traiesc
1-2 saptamani dupa care sunt inlocuite.
Din cei 10.000 de uguri gustativi, se gasesc grupati in papilare gustative
de pe limba
-foliate: dispuse postero lateral, avand forma unor file de carte
-fungiforme: dispuse lateral si in varful limbii in forma de ciuperca
-circumvalate: dispuse la baza limbii in forma literei V cu deschiderea spre varful
limbii si in forma de cupa
Papilele filiforme de pe fata dorsala a limbii nu contin muguri gustativi.
 SEGMENTUL DE CONDUCERE

La polul bazal al celulelor receptoare se afla terminatiile senzitive ale

nervilor craniei VII,IX,X ai caror axoni se unesc si formeaza nervul salutar din
bulb.
Axonii deutoneuronului, dupa incrucisare fac sinapsa cu cea de al II lea
neuron in talamus.

SEGMENTUL CENTRAL

Este situat la baza girusului parietal ascendent insa o parte din fibrele
gustative ajung s in hipotalamus si sistemul limbic.
Gustul este influentat de miros cand receptorii olfactivi sunt blocati de
secretii. Fara miros, cafeaua ar fi doar amara.

FIZIOLOGIA GUSTULUI

Pentru generarea potentialelor de actiune, substantele sapide se leaga de

diferitele molecule din membrana receptorilor gustativi. Omul poate percepe 4
gusturi fundamentale: dulce in varful limbii, acru pe margini, sarat intre acru si
dulce, si amar pe intreaga suprafata a limbii.
Pragul de excitabilitate gustativa este diferit pentru fiecare substanta, cea
mai mare sensibilitate manifestandu-se pentru gustul amar iar intensitatea
senzatiei depinde de concentratia substantei dizolvate, numarul receptorilot
excitati si de temperatura solutiei.
Gustul umami a fost descoperit in 1907 de japonezul Chicunae Jcheda si
confirmat in anul 2000 ca semnificand savoare delicioasa provocata de gustul
unic al carnii sau acidului glutamic prezent un unelel condimente artificiale.

Receptorii gustului se adapteaza rapid trecand printr-o faza partiala de

adaptare in primele 3-5 secunde pentru ca in 1-5 minute adaptarea sa fie
completa. Pentru ca senzatia gustativa sa fie perceputa in continuare, alimentele
trebuie plimbate in cavitatea bucala.

ANALIZATORUL OLFACTIV

Sunetul olfactiv asigura perceperea substantei odorante aflat la o anumita

distanta de organ.

SEGMENTUL RECEPTOR

Este format din epiteliul olfactiv constituit din celule receptoare, celule de
sustinere si glande mucoase. Mucoasa olfactiva este situata in regiunea
cornetelor nazale superioare si are o suprafata totala de 5 cm patrati. Celulele
receptoare sunt neuronii bipolari modificati care au la polul apical 8-20 cili
olfactivi.
Cilii sunt acoperiti de un strat de mucus produs de glandele mucoase. Spre
deosebire de cilii altor celule, cilii olfactivi sunt imobili. Spre deosebire de alti
neuroni, neuronii olfactivi se reinnoiesc din celulele bazale la 40-60 de zile.

SEGMENTUL DE CONDUCERE
 Neuronul reprezinta chiar protoneuronul caii ai caror axoni constituie nervul
olfactiv care strabate lama ciuruita a etmoidului si fac sinapsa cu N2 in bulbul
olfactiv reprezentat de celulele mitrale (viloase). Celulele mitrale sunt organizate
in glomeruli care rafineaza semnalele si le intaresc. In bulbul olfactiv se afla si
celule granulare care inhiba celulele mitrale.

SEGMENTUL CENTRAL

Este reprezentat de paleocortexul olfactiv si lobii temporali unde se

constientizeaza mirosul. C a si in cazul gustului, hipotalamusul are rol in
declansarea reactiilor emotionale la un anumit miros

FIZIOLOGIA ANALIZATORULUI

Substantele odorante trebuie sa se dizolve in stratul de mucus de pe

suprafata epiteliului olfactiv pentru a fi receptionate substantele trebuie sa aiba o
concentratie egala sau superioara pragului de excitabilitate.
Omul percepe intre 2000-4000 mirosuri diferite in mod lent pein difusiune
sau rapid prin curenti de aer. Intensitatea senzatiei olfactive este proportionala cu
concentratia substantei odorante si depinde de gradul de solubilitate al
substantei odorante, ummiditatea mucoasei, varsta si starea fiziologica a
organismului.
Calea olfactiva formata numai din 2 neuroni determina mirosului un grad
mare de adaptabilitate. Inflamarea mucoasei nazale duce la scaderea
sensibilitatii olfactive.
Stimularea trigemenului de catre piper declanseaza stranutul, substantele
volatile din ceapa lacrimarea iar amoniacul initierea reflexelor respiratorii.

AFECTIUNI

Rinita este de natura virotica, polen; se manifesta prin stranut, secretie

nazala apoasa si abundenta, stare subfebrila