Sunteți pe pagina 1din 198

Gheorghe PROCOPIUC Mihai ISPAS

PROBLEME
de

ANALIZA
MATEMATICA

IAS
I 2002
Prefat
a
Prezenta culegere de Probleme de analiz a matematic a se adreseaza studentilor
din facultatile de profil tehnic. Ea contine aceleasi capitole ca si cursul de Analiz a
matematic a, format electronic, situat pe acelasi site. Inainte de abordarea oricarui capi-
tol din aceasta culegere se recomanda parcurgerea capitolului corespunzator al cursului,
unde pot fi gasite notiunile si rezultatele teoretice utilizate n formularea si rezolvarea
problemelor propuse.
Culegerea pune la dispozitia studentilor exercitii si probleme rezolvate, cu indicatii
de rezolvare sau propuse spre rezolvare, constituind un material util n desfasurarea
seminariilor, dar si pentru o mai buna aprofundare a notiunilor predate la curs.

Autorii
Cuprins

1 Elemente de teoria spatiilor metrice 5


1.1 Spatii metrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.2 Multimea numerelor reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

2 S
iruri si serii 17
2.1 Siruri de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
2.2 Principiul contractiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
2.3 Siruri n Rp . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
2.4 Serii de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
2.5 Serii cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.6 Serii cu termeni oarecare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43

3 Limite de functii 47
3.1 Limita unei functii reale de o variabil
a reala . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
3.2 Limita unei functii de o variabil
a vectorial
a . . . . . . . . . . . . . . . . . 50

4 Functii continue 55
4.1 Continuitatea functiilor reale de o variabil
a reala . . . . . . . . . . . . . . 55
4.2 Continuitatea uniforma a functiilor de o variabila . . . . . . . . . . . . . . 57
4.3 Continuitatea functiilor de o variabil
a vectorial
a . . . . . . . . . . . . . . 59

5 Derivate si diferentiale 63
5.1 Derivata si diferentiala functiilor de o variabil
a . . . . . . . . . . . . . . . 63
5.2 Proprietati ale functiilor derivabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
5.3 Derivatele si diferentiala functiilor de n variabile . . . . . . . . . . . . . . 73

6 Functii definite implicit 85


6.1 Functii definite implicit de o ecuatie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
6.2 Functii definite implicit de un sistem de ecuatii . . . . . . . . . . . . . . . 88
6.3 Transformari punctuale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
6.4 Dependenta si independenta functional
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
6.5 Schimbari de variabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95

3
4 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

7 Extreme pentru functii de mai multe variabile 99


7.1 Puncte de extrem pentru functii de mai multe variabile . . . . . . . . . . 99
7.2 Extreme pentru functii definite implicit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
7.3 Extreme conditionate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103

8 S
iruri si serii de functii 107
8.1 Siruri de functii reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
8.2 Serii de functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
8.3 Serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
8.4 Serii Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116

9 Integrala Riemann si extinderi 119


9.1 Primitive. Integrala nedefinita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
9.2 Integrala definita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
9.3 Integrale improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
9.4 Integrale cu parametri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135

10 Integrale curbilinii 139


10.1 Lungimea unui arc de curba . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
10.2 Integrale curbilinii de primul tip . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
10.3 Integrale curbilinii de tipul al doilea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
10.4 Independenta de drum a integralelor curbilinii . . . . . . . . . . . . . . . . 145
10.5 Calculul ariei cu ajutorul integralei curbilinii . . . . . . . . . . . . . . . . 147

11 Integrale multiple 149


11.1 Integrala dubla . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
11.2 Aria suprafetelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
11.3 Integrala de suprafata de primul tip . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
11.4 Integrala de suprafata de tipul al doilea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161
11.5 Integrala tripla . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163

12 Ecuatii diferentiale ordinare 171


12.1 Ecuatii diferentiale de ordinul nt
ai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171
12.2 Alte ecuatii integrabile prin metode elementare . . . . . . . . . . . . . . . 178
12.3 Ecuatii diferentiale de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181
12.4 Ecuatii carora li se poate micsora ordinul . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182

13 Ecuatii si sisteme diferentiale liniare 183


13.1 Sisteme diferentiale liniare de ordinul ntai . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183
13.2 Sisteme diferentiale liniare cu coeficienti constanti . . . . . . . . . . . . . 185
13.3 Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190
13.4 Ecuatii de ordinul n cu coeficienti constanti . . . . . . . . . . . . . . . . . 192
13.5 Ecuatia lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195
Capitolul 1

Elemente de teoria spatiilor


metrice

1.1 Spatii metrice


1.1 Fie (G, +) un grup comutativ si p : G R+ o functie ce satisface propriet
atile:
1) p(x) = 0 d.d. x = 0;
2) p(x) = p(x), x G;
3) p(x + y) p(x) + p(y), x, y G.
S
a se arate c
a aplicatia d : G G R, d(x, y) = p(x y), x, y G este o metric a
pe G.
R: Verificam ca d satisface axiomele metricii: 1o . d(x, y) = p(x y) 0, x, y G
pentru ca x y = x + (y) G si d(x, y) = 0 p(x y) = 0 x y = 0 x = y;
2o . d(x, y) = p(x y) = p(x + y) = p(y x) = d(y, x); 3o . d(x, y) = p(x y) =
p(x z + z y) p(x z) + p(z y) = d(x, z) + d(z, y), x, y, z G.
1.2 Fie N multimea numerelor naturale. S a se arate ca urm
atoarele aplicatii sunt
distante pe N:
1) d : N N R+ , d(m, n) = |m n|, m, n N.
1 1
2) d : N N R+ , d(m, n) = , m, n N .
m n
m n

3) d : N N R+ , d(m, n) = , m, n N.
1 + m 1 + n
1.3 Fie Rn = R R R, produsul cartezian const and din n 1 factori si
x = (x1 , x2 , . . . , xn ), y = (y1 , y2 , . . . , yn ) Rn . Sa se arate ca aplicatiile: d, , :
Rn Rn R+ , definite prin:
v
u n n
uX X
d(x, y) = t (xk yk )2 , (x, y) = |xk yk |, (x, y) = max |xk yk |
k=1,n
k=1 k=1

sunt metrici pe Rn .

5
6 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

R: Pentru d se aplica inegalitatea lui Minkowski:


v v v
u n u n u n
uX uX uX
t (ak + bk )2 t ak + t
2 b2k , a = (a1 , a2 , . . . , an ), b = (b1 , b2 , . . . , bn ).
k=1 k=1 k=1

a se hasureze n R2 sferele deschise S(0, r), r > 0, relative la metricile d, , .


1.4 S

1.5 S a d, , sunt metrici echivalente pe Rn .


a se arate c

R: Se demonstreaza inegalitatile: n d n n n n .

|x y|
1.6 S a d : R R R+ , d(x, y) =
a se arate c , x, y R este o metric
a pe
1 + |x y|
R.

R: Se tine seama ca oricare ar fi a, b, c 0 cu a b + c, avem:

a b c
+ ,
1+a 1+b 1+c

deoarece din 0 urmeaza .
1+ 1+

1.7 Fie d : XX R+ o metric a pe X. S a se arate c


a aplicatia : XX R+
d(x, y)
definit
a prin (x, y) = a pe X.
este de asemenea o metric
1 + d(x, y)

1.8 S
a se arate c a ntr-un spatiu metric (X, d) avem:
Pn
1) d(x1 , xn ) d(xi , xi+1 ), x1 , . . . , xn X, N 2.
i=1
2) |d(x, z) d(z, y)| d(x, y), x, y, z X.
3) |d(x, y) d(x0 , y 0 )| d(x, x0 ) + d(y, y 0 ), x, x0 , y, y 0 X.

R: 3) d(x, y) d(x, x0 ) + d(x0 , y) d(x, x0 ) + d(x0 , y 0 ) + d(y 0 , y).

1.9 Fie X o multime nevid


a. S a aplicatia d : X X R, definit
a se arate c a prin:

0, x = y
d(x, y) =
1, x =
6 y

a pe X (metrica discret
este o metric a pe X).

1.10 S a aplicatia d : R+ R+ R+ , definit


a se arate c a prin:

x + y, x 6= y,
d(x, y) =
0, x 6= y

este o metric
a pe R+ .
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 7

1.11 S a aplicatia d : Rn Rn R, definit


a se arate c a prin:
n
X 1 |xk yk |
d(x, y) = k
,
2 1 + |xk yk |
k=1

a pe Rn .
x = (x1 , x2 , . . . , xn ), y = (y1 , y2 , . . . , yn ) Rn este o metric
1.12 Sa se arate c
a urmatoarele aplicat
ii sunt metrici pe multimile indicate:
1 1
1) d(0, ) (0, ) R, d(x, y) = .
x y
x y

2) d : R R R, d(x, y) = p .
1 + 1 + x2 1 + 1 + y2
3) d : R2 R2 R,

|x2 y2 |, x1 = y1 ,
d(x, y) =
|x2 | + |y2 | + |x1 y1 |, x1 6= y1 ,
(metrica mersului prin jungl a), unde: x = (x1 , y1 ), y = (y1 , y2 ).
4) d : R2 R2 R,
p
p(x1 x2 ) p
2 + (x y )2 , dac
2 2 a exista o dreapta R2 a.. 0, x, y ,
d(x, y) =
x21 + x22 + y12 + y22 , n rest,
aii ferate franceze), unde: 0 = (0, 0), x = (x1 , y1 ), y = (y1 , y2 ).
(metrica c
1.13 Sa se arate
s c a urm atoarele aplicatii sunt norme pe Rn :
Pn
1) ||x|| = xk2 , x = (x1 , x2 , . . . , xn ) Rn .
k=1
P
n
2) ||x|| = |xk |, x = (x1 , x2 , . . . , xn ) Rn .
k=1
3) ||x|| = sup |xk |, k = 1, n, x = (x1 , x2 , . . . , xn ) Rn .

a + bi c + di
1.14 Fie M = {A = , cu a, b, c R, i2 = 1} si f : M R+ ,
c + di a bi

f (A) = det A. S a se arate c a (M, || ||) este spatiu normat n raport cu norma dat
a
prin ||A|| = f (A).
0
1.15 Fie C[1,e] = {f : [1, e] R, f continua pe [1, e]}. S
a se arate c
a aplicatia || || :
0
R e 2 1/2 0
C[1,e] R definit
a prin ||f || = 1 (f (x) ln x) dx este o norma pe C[1,e] si s
a se

g
aseasca norma functiei f (x) = x.
1
1.16 Fie C[0,1] = {f : [0, 1] R, f derivabil a cu derivat
a continu
a pe [0, 1]}. S
a se
1
arate c
a urmatoarele aplicatii sunt norme pe C[0,1] :
R1
1) ||f || = sup |f (x)|. 2) ||f || = 0
|f (x)| dx.
x[0,1]
hR i1/2
1
3) ||f || = |f (0)|+ sup |f (x)|. 4) ||f || = 0
f 2 (x) dx .
x[0,1]
8 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

1.17 Fie multimea X = {1, 2, 3, 4} si clasele:

1 = {, X, {2}, {1, 2}, {2, 3}, {1, 2, 3}},


2 = {, X, {1}, {2}, {3, 4}, {2, 3, 4}}.

1) S a se arate c
a 1 este topologie pe X dar 2 nu este topologie pe X.
2) S a se gaseasc
a sistemele de vecin ati ale punctelor 3 si 4 din spatiul topologic
at
(X, 1 ).

R: Se verifica proprietatile din definitia topologiei. Pentru 2 se constata ca, de


exemplu {1} {2} = {1, 2} / 2 .

1.18 Fie X = {, , , } si familia de multimi:

= {, {}, {}, {, }, {, }, {, , }, X}.

S a este o topologie pe X si s
a se arate c a se determine sistemele de vecin
at
ati ale
punctelor , , si .

1.19 Dac a X 6= si 0 = {, X}, atunci (X, 0 ) este spatiu topologic pe X, numit


spatiul topologic nondiscret (grosier) pe X.

1.20 DacaX= 6 si P(X) este multimea tuturor p artilor multimii X, iar 1 = P(X),
atunci (X, 1 ) este spatiu topologic pe X, numit spatiul topologic discret pe X.

1.21 Dac a X are mai mult de dou a elemente si a X, fixat, atunci = {, {a}, X}
este o topologie pe X, diferit
a de topologia nondiscret
a si de cea discret
a.

1.22 Fie X = {a, b, c, d, e}. S a se precizeze care dintre urm


atoarele familii de p
arti ale
lui X este o topologie pe X:
1) 1 = {, X, {a}, {a, b}, {a, c}}.
2) 2 = {, X, {a, b, c}, {a, b, d}, {a, b, c, d}}.
3) 3 = {, X, {a}, {a, b}, {a, c, d}, {a, b, c, d}}.

R: 1 si 2 nu, 3 da.

1.23 Fie = {, R, (q, )}, q Q. S a se arate c


a este o topologie pe R.
S
R: Multimea A = {(q, ), q > 2} = ( 2, ) este o reuniune de multimi din ,
qQ

totusi ea nu apartine lui deoarece 2 / Q.

1.24 Pe multimea X = {a, b, c} urm


atoarele familii de p
arti ale lui X sunt topologii:

1 = {, X, {a}, {b, c}}; 2 = {, X, {a}, {a, c}};


3 = {, X, {b}, {a, c}}; 4 = {, X, {c}, {b, c}}.

1.25 Fie = {, R, (, )}, > 0. S


a se arate c
a este o topologie pe R.
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 9

1.26 Pe multimea X = {1, 2, 3, 4, 5} se consider


a topologia:

= {, X, {1}, {1, 2}, {1, 3, 4}, {1, 2, 3, 4}, {1, 2, 5}}.

1) S
a se g
aseasc
a punctele interioare ale multimii A = {1, 2, 3}.
2) S
a se g a punctele exterioare ale multimii A.
aseasc
3) S
a se g
aseasc
a punctele frontier
a ale multimii A.

R: 1) Int A = {1, 2} deoarece 1 {1, 2} A, 2 {1, 2} A. 3 nu este punct interior


lui A deoarece nu apartine la nici o multime deschisa inclusa n A. 2) CA = {4, 5} si
Int CA = , deci nu exista puncte exterioare lui A. 3) Fr A = {3, 4, 5}.

1.27 Sa se arate c
a urm arti sunt topologii pe R:
atoarele familii de p
1) i = {, R, (a, )}, a R, (topologia inferioar a sau dreapta a lui R).
2) s = {, R, (, a)}, a R, (topologia superioara sau st anga a lui R).

1.28 S a se g
aseasc
a interiorul, exteriorul si frontiera intervalului I = [3, ) relativ la
spatiul topologic (R, i ), unde i este topologia inferioar
a pe R.

R: Cea mai ampla multime deschis a n I, este (3, ), deci Int A = (3, ).
a, continut
CI = (, 3) si nu contine nici o alta multime deschis a n afara de multimea vida.
Int CA = , Fr A = (, 3].

1.2 Multimea numerelor reale


1 1
1.29 S a multimea A = {xn =
a se arate c n
n+ + + 1, n N, n 2} este
n
n n
m
arginit
a.
1
R: Din x + ar real pozitiv, rezulta xn > 2 + 0 + 1 = 3, adica
2 pentru orice num
x
1 1
a = 3 este un minorant pentru A. Cum pentru n 2, 1 < n n < 2 si , urmeaza
n 2
1 9 9
xn < 2 + 1 + + 1 = , adica b = este un majorant pentru A.
2 2 2
x + 1
1.30 S a multimea A = {y R, y =
a se arate c , x R} este m
arginit
a
x2 + x + 2
pentru orice R si s
a se determine inf A si sup A .

R: Fie y A . Atunci: yx2 + (y )x + 2y 1 = 0, care trebuie sa aiba solutii


reale. Deci (y )2 4y(2y 1) = 7y 2 2( 2)y + 2 0, de unde, notand cu
= 2 22 + 1,:
2 2+
y , .
7 7
Asadar:
2 2+
inf A = min A = , sup A = max A = .
7 7
10 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

1.31 S
a se determine minorantii, majorantii, cel mai mic element si cel mai mare
element (dac
a exist
a) ale urmatoarelor multimi de numere reale:

1
1) A = {sin 1, sin 2, sin 3}. 2) A = 1 , n N .
n n
2 1
3) A = , n N . 4) A = {x R, x2 5}.
22 + 1
5) A = {x R, x 0, x2 > 5}. 6) A = {x R, x3 x 0}.
7) A = {x sin x, x R}.

R: 1) Cum: sin 2 = sin( 2), sin 3 = sin( 3), deoarece: 0 < 3 < 1 < 2 <
h i 2
si functia sinus este strict crescatoare pe 0, , rezulta:
2

sin 0 < sin( 3) < sin 1 < sin( 2) < sin
2
si deci 0 < sin 3 < sin 1 < sin 2 < 1. Asadar: min A1 = sin 3, max A1 = sin 2 si orice
numar a sin 3 este un minorant, iar orice num ar b sin 2 este un majorant.
1 1
2) Deoarece 1, rezulta ca 1 0. Deci 0 este un minorant al multimii
n n
A2 si orice numar a (, 0] eare minorant. Nici un num ar a > 0 nu poate fi mino-
rant al multimii A2 deoarece 0 A2 si din definitia minorantului ar rezulta ca a 0
(contradictie). Evident inf A2 = min A2 = 0. Multimea majorantilor este [1, ). Intr-
1
adevar, b 1 implica b 1 , pentru orice n N . Daca b < 1 rezulta 1 b > 0 si
n
1 1
atunci n N a.. 1 b > sau b < 1 , adica b nu ar mai fi majorant. Evident
n n
sup A2 = 1, n timp ce max A2 nu exista.
3) Din inegalitatea:
1 2n 1
2 < 1, n N ,
3 2 +1

1
deducem ca multimea miniorantilor lui A3 este , , multimea majorantilor este
3
1
[1, ), inf A3 = min A3 = , sup A3 = 1, iar max A3 nu exista.
3
4) inf A4 = min
A4 = 5, sup A4 = max A4 = 5,
5) inf A5 = 5, sup A5 = , 6) inf A6 = , sup A6 = ,
7) inf A7 = , sup A7 = .

1.32 S
a se determine inf A, min A, sup A si max A dac
a:
a+1
1) A = {x R, x = , a R}.
a2 + a + 1
2
x 3x + 2
2) A = {y R, y = 2 , x R}.
x + x +1
3x2 + 4x 3 1
3) A = {y R, y = , x R}.
x2 + 1
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 11

2 1
R: 1) Din xa + (x 1)a + x 1 = 0, cu a R, rezulta A = , 1 . Deci inf A =
" 3
#
1 9 2 21 9 + 2 21
min A = , sup A = max A = 1. 2) A = , . 3) A = [3, 5].
3 3 3

1.33 Utilizand axioma lui Arhimede, s


a se arate ca pentru orice x R exist
anZ
a.. s
a avem:
1) x2 + n nx + 1. 2) x2 2x + n.

R: 1) Inegalitatea se mai scrie: x2 1 n(x 1). Pentru x = 1 este evident


a. Daca
x2 1
x 6= 1, pentru numarul real = x + 1, conform axiomei lui Arhimede, exista n Z
x1
a.. x + 1 n.

1.34 Fie [an , bn ] [an+1 , bn+1 ], n N un sir descendent de segmente reale. S


a se
arate c
a:
T

1) [an , bn ] =
6 (Cantor-Dedekind).
n=1
1
2) Dac a bn an , n N , atunci exist
a un num
ar x0 R, unic determinat, cu
n
T

proprietatea c
a: [an , bn ] = {x0 }.
n=1

R: 1) Din [an , bn ] [an+1 , bn+1 ] rezulta ca an bm , n, m N . Asadar multimea


A = {an , n N } este marginit a superior (orice bm este un majorant), iar multimea
B = {bm , m N } este marginita inferior (orice an este un minorant). Exista deci sup A
T

si inf B si sup A inf B. In concluzie, [an , bn ] [sup A, inf B] 6= .
n=1
T

2) Daca ar exista x si y cu x < y si x, y [an , bn ], atunci din an x < y bn
n=1
1
rezulta: 0 < y x bn an , adica n(y x) 1, n N , ceea ce ar contrazice
n
axioma lui Arhimede aplicata numerelor y x si 1.

a a1 , a2 , . . . , an R+ si a1 a2 an = 1, atunci a1 + a2 + + an n.
1.35 Dac

R: Folosim metoda inductiei matematice. P (2) : daca a1 , a2 R+ si a1 a2 = 1, atunci


a1 +a2 2. Fie a1 1 si a2 1. Urmeaza (a1 1)(a2 1) 0 sau a1 +a2 1+a1 a2 2.
P (n) : daca a1 , a2 , . . . , an R+ si a1 a2 an = 1, atunci a1 + a2 + + an n.
P (n + 1) : daca a1 , a2 , . . . , an , an+1 R+ si a1 a2 an an+1 = 1, atunci
a1 + a2 + + an + an+1 n + 1.
Printre numerele a1 , a2 , . . . , an , an+1 exist a cel putin unul mai mare sau cel putin egal
cu 1 si cel putin unul mai mic sau cel mult egal cu 1. Far a a restrange generalitatea,
putem presupune ca acestea sunt a1 si a2 . Din P (2) avem ca a1 + a2 1 + a1 a2 , de
unde deducem:

a1 + a2 + + an + an+1 1 + a1 a2 + a3 + + an + an+1 1 + n,

deoarece a1 a2 , . . . , an , an+1 sunt n numere al caror produs este 1.


12 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

1.36 Inegalitatea mediilor. Fie x1 , x2 , . . . , xn R+ si A media aritmetica, G media


geometric
a, H media armonic a a celor n numere, definite prin;
x1 + x2 + + xn n
A= , G = n x1 x2 xn , H = .
n 1 1 1
+ + +
x1 x2 xn
S
a se arate c
a au loc inegalit
atile: H G A.
R: Din definitia mediei geometrice avem:
x1 x2 xn x1 x2 xn
= 1 sau = 1.
Gn G G G
xk x1 x2 xn
and n exercitiul precedent ak =
Lu , k = 1, n, obtinem: + + + n, sau
G G G G
1
A G. Inlocuind aici pe xk prin , k = 1, n, gasim H G.
xk
1.37 Inegalitatea lui Schwarz-Cauchy. Pentru orice numere reale a1 , a2 , . . . , an si
b1 , b2 , . . . , bn are loc inegalitatea:
2
(a1 b1 + a2 b2 + + an bn ) a21 + a22 + + an2 b21 + b22 + + b2n ,
sau v v
Xn u u n
X
u n
u X

ak bk t a2k t b2k .

k=1 k=1 k=1

R: Fie trinomul de gradul al doilea:



f (x) = a12 + a22 + + a2n x2 2 (a1 b1 + a2 b2 + + an bn ) x + b21 + b22 + + bn2 ,
care se mai scrie:
f (x) = (a1 x b1 )2 + (a2 x b2 )2 + + (an x bn )2 0
pentru orice x R, deci 0, ceea ce implica inegalitatea data.
1.38 Inegalitatea lui Minkowski. Pentru orice numere reale ak , bk , k = 1, n are loc
inegalitatea: v v v
u n u n u n
uX 2
uX uX
t (ak + bk ) t a2k + t b2k .
k=1 k=1 k=1

R: Tinand seama de inegalitatea lui Schwarz-Cauchy, avem:


v v
n n n n n u n u n n
X 2
X X X X u X uX X
(ak + bk ) = 2
ak + 2 ak bk + 2
bk 2
ak + 2 t 2
ak t b2k + bk2 ,
k=1 k=1 k=1 k=1 k=1 k=1 k=1 k=1

sau v v 2
n u n u n
X 2
u X u X
(ak + bk ) t ak2 + t b2k ,
k=1 k=1 k=1

de unde, extragand radicalul rezulta inegalitatea data.


MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 13

1.39 Inegalitatea lui Bernoulli. Oricare ar fi a [1, ) si [1, ) avem:


(1 + a) 1 + a.

R: Inegalitatea rezulta din studiul monotoniei functiei f : [1, ) R, f (x) =


(1 + x) x 1, observand ca aceasta are un minim egal cu 0 n x = 0.

a a [1, ) si n N atunci: (1 + a)n 1 + na.


1.40 Dac

R: Se ia n inegalitatea lui Bernoulli = n.


n+1
1 + nb
1.41 Dac
a b > 0, b 6= 1, atunci: > bn .
n+1

R: Aplicand inegalitatea lui Bernoulli, avem:


n+1 n+1 n+1
1 + nb 1b 1b 1b
= b+ = bn+1 1 + > bn+1 1 + = bn .
n+1 n+1 b(n + 1) b

1.42 S
a se arate c
a:
n+1 n n+1 n
1 1 1 1
1) 1 + > 1+ . 2) 1 > 1 .
n+1 n n+1 n
1 1
R: Se ia n inegalitatea precedent
a b=1+ , respectiv b = 1 + .
n n
1.43 S a se arate ca oricare ar fi numerele reale a1 , a2 , . . . , an 1, de acelasi semn,
are loc inegalitatea (generalizare a inegalit
atii lui Bernoulli):

(1 + a1 )(1 + a2 ) (1 + an ) 1 + a1 + a2 + + an .

R: Se foloseste inductia matematica.

1.44 Inegalitatea lui Cebsev. Fie a1 , a2 , . . . , an si b1 , b2 , . . . , bn numere reale cu


a1 a2 an , b1 b2 bn si S = a1 bi1 + a2 bi2 + an bin , n 2, unde
{i1 , i2 , . . . , in } = {1, 2, . . . , n}. S
a se arate c
a:

a1 bn + a2 bn1 + an b1 S a1 b1 + a2 b2 + + an bn .

R: Fie j < k, ij < ik atunci (aj ak )(bij bik ) 0 implica: aj bij + ak bik aj bik +
ak bij . Deci orice inversiune n multimea {i1 , i2 , . . . , in } micsoreaz
a suma S, ca atare
ea este maxima pentru permutarea identic a {1, 2, . . . , n} si minima pentru permutarea
{n, n 1, . . . , 1}.

1.45 Fie a1 , a2 , . . . , an si b1 , b2 , . . . , bn numere reale cu a1 a2 an , b1 b2


bn . S
a se arate c a:
n ! n ! n !
X X X
n ai bi ai bi .
i=1 i=1 i=1
14 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

P
n
R: Din exercitiul precedent rezulta ca max S = ai bi . Avem deci inegalitatile:
i=1
n
X
ai bi = a1 b1 + a2 b2 + + an bn ,
i=1
Xn
ai bi a1 b2 + a2 b3 + + an b1 ,
i=1
.....................
n
X
ai bi a1 bn + a2 b1 + + an bn1 .
i=1

Prin adunare membru cu membru obtinem inegalitatea din enunt.


1.46 Fie a, b, c > 0. S
a se arate c
a:
a b c 3 a2 + b2 b2 + c2 c2 + a2 a 3 b3 c 3
1) + + . 2) a+b+c + + + + .
b+c a+c a+b 2 2c 2a 2b bc ca ab
R: Se aplica inegalitatea lui Ceb sev:
1 1 1
1) pentru tripletele (a, b, c) si , , ,
b+ c a + c a+b
2 2 2 1 1 1 3 3 3 a b c
2) pentru tripletele: (a , b , c ) si , , , respectiv (a , b , c ) si , , .
c b a abc abc abc
1.47 Inegalitatea lui Holder. Dac a a1 , a2 , . . . , an 0, b1 , b2 , . . . , bn 0, p > 1,
1 1
q > 1 si + = 1, atunci:
p q
n
n !1/p n !1/q
X X p X q
ai bi ai bi .
i=1 i=1 i=1

P
n P
n
R: Daca api = 0 sau bqi = 0 inegalitatea este evident
a. Fie:
i=1 i=1

api biq
A= P
n , B= P
n
aip bqi
i=1 i=1

si functia f : [0, ) R, definita prin: f (x) = x x, (0, 1). Deoarece f are n
A
x = 1 un maxim egal cu 1 , rezulta ca: x x 1 , x [0, ). Luam x =
B
1 1
1 1 A B
si = , deci 1 = , deducem: A B q + . Inlocuind aici A si B, sumand
p
p q p q
apoi dupa i de la 1 la n, obtinem inegalitatea din enunt.
1.48 S a pentru orice n N are loc inegalitatea:
a se arate c
3

N (n + 1)!
1 2 3! n! .
2n
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 15


k

k 1 + 2 + + k k+1
R: Se foloseste majorarea: k! = 1 2 k = .
k k
a x1 , x2 , . . . , xn R+ , atunci:
1.49 Dac

1 1 1
(x1 + x2 + + xn ) + + + n2 .
x1 x2 xn
1
R: Se foloseste inegalitatea lui Schwarz-Cauchy cu ai = xi , bi = , i = 1, n.
xi

a a1 , a2 , . . . , an R+ , atunci:
1.50 Dac

(a21 + a1 + 1) (an2 + an + 1)
3n .
a1 a2 an
1
R: Se foloseste inegalitatea: x + 2, pentru orice x R+ .
x
a a1 , a2 , . . . , an R+ , n 2 si S = a1 + a2 + + an atunci:
1.51 Dac
a1 a2 an n
+ + + .
S a1 S a2 S an n1
1
R: Notam bi = , i = 1, n. Deoarece S > ai rezult a ca bi > 0. putem scrie:
S ai

1 1 1
(b1 + b2 + + bn ) + + + n2 ,
b1 b2 bn
sau ! !
n
X n
X
n2 a1 a2 an
ak bk n + + + .
n1 S a1 S a2 S an
k=1 k=1

a a, b, c R+ , atunci:
1.52 Dac

ab bc ca a+b+c
+ + .
a+b b+c c+a 2
ab a+b
R: Se tine seama ca etc.
a+b 4
a a1 , a2 , . . . , an R+ , n 2, atunci:
1.53 Dac
a1 a2 an1 an
+ + + + n.
a2 a3 an a1
R: Se folosete inegalitatea mediilor.

a a1 , a2 , . . . , an R+ , atunci:
1.54 Dac

(1 + a1 )(1 + a2 ) (1 + an ) 2n .
16 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS


R: Se nmultesc membru cu membru inegalitatile: 1 + ai 2 ai , i = 1, n.

a a, b, c R+ , atunci: (a + b)(b + c)(c + a) 8abc.


1.55 Dac

R: Se nmultesc membru cu membru inegalitatile: a + b 2 ab etc.

a a1 , a2 , . . . , an > 0, b1 , b2 , . . . , bn > 0, atunci:


1.56 Dac
p p
n
(a1 + b1 )(a2 + b2 ) (an + bn ) n a1 a2 an n b1 b2 bn .
ai
R: Se foloseste inegalitatea mediilor pentru numerele: , i = 1, n si respectiv:
ai + bi
bi
, i = 1, n si se aduna inegalitatile obtinute.
ai + bi

1.57 Dac
a a, b, c R+ , atunci:
a+b+c
aa bb cc (abc) 3
.

R: Fara a restrange generalitatea, putem presupune a b c. Din aab bab ,


bbc cbc , aac cac prin nmultire membru cu membru se obtine inegalitatea din
enunt.
Capitolul 2

S
iruri si serii

2.1 S
iruri de numere reale
2.1 Folosind teorema de caracterizare cu a limitei unui sir, s
a se arate c
a:

3 4n + (4)n n2 + 2
1) lim = 0. 2) lim = +.
n 5n n n + 1

R: 1) Fie > 0 arbitrar. Este suficient sa arat


am ca exista un rang N = N () a..

3 4n + (4)n
0 < , n > N.
5 n


3 4n + (4)n 4 4n ln

Dar 4
5n 5n < pentru n > 4
. Asadar, putem lua
ln
5

0,
> 4,


ln
N () = 4

, 4.
ln 4

5

am ca exista un rang N = N () a..


2) Fie > 0 arbitrar. Este suficient sa arat
n2 + 2 n2 + 2 3
> , n > N . Insa = n1+ > n 1 > , pentru n > 1 + . Putem
n+1 n+1 n+1
lua N () = [1 + ].

2.2 Folosind teorema de caracterizare cu a limitei unui sir, s


a se arate c
a:

n 1 4n + 1 4 n2 1
1) lim = . 2) lim = . 3) lim 2
= .
n 2n 1 2 n 5n 1 5 n 2(n + 1) 2

17
18 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

2.3 Folosind criteriul lui Cauchy, s a sirurile (xn )nN sunt convergente,
a se arate c
unde:
n
X n
X
1 sin(kx)
1) xn = 2
. 2) xn = , x R.
k 2k
k=1 k=1
n
X k
3) xn = . |k | < 1, k N , a > 1.
ak
k=1

R: 1) Aratam ca > 0, N () a.. |xn+p xn | < , n > N () si p N . Deoarece


1 1 1 1
2 < = ,
(n + k) (n + k) (n + k 1) n+k1 n+k
avem:
1 1 1 1 1
|xn+p xn | = 2 + + < < <
(n + 1) (n + p)2 n n+p n

1 1
pentru n > . Putem lua N () = .

2) Aratam ca > 0, N () a.. |xn+p xn | < , n > N () si p N . Avem:

sin(n + 1)x sin(n + p)x 1 1 1 1
|xn+p xn | = + +
2n+1 + + = 1 ,
2n+1 2n+p 2n+p 2n 2p

1 1
1 ln ln
. Putem lua N () =
deci |xn+p xn | < n < pentru n > .
2 ln 2 ln 2

3) Avem

n+1 n+p |n+1 | |n+p | 1 1
|xn+p xn | = n+1 + + n+p n+1 + + n+p < n+1 + + n+p ,
a a a a a a
1
p ln
1 1 1 (a 1)
deci |xn+p xn | < n 1 < n < pentru n > .
a (a 1) a a (a 1) ln a
1
ln (a 1)
Putem lua N () =

.
ln a

2.4 Folosind criteriul lui Cauchy, s


a se arate c
a sirul (xn )nN este divergent, unde
1 1 1
xn = 1 + + + + .
2 3 n
R: Este suficient sa aratam ca exista un 0 > 0 si un p N a.. |xn+p xn | 0 .
Se constata nsa imediat ca pentru p = n avem:
1 1 1
|x2n xn | = + + = 0 .
n+1 2n 2
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 19

2.5 S atoarelor siruri (xn )nN cu termenii generali:


a se cerceteze natura urm
10 11 n + 10
1) xn = + + . 2) xn = sin n.
1 3 2n + 1
R: 1) Sirul este divergent. Se observa ca:
n + 11 2n + 10 2n + 10 1
|x2n xn | = + + > > .
2n + 3 4n + 1 4n + 1 2
2) Presupunem ca exista lim xn = x. Atunci avem si lim xn+1 = x, lim xn1 = x,
n n n
ceea ce implica:
lim [sin(n + 1) sin(n 1)] = 0,
n

adica lim 2 sin 1 cos n = 0 sau lim cos n = 0. Din sin 2n = 2 sin n cos n ar rezulta ca
n n
lim sin 2n = 0. Dar sirul (sin 2n)nN este un subsir al sirului (sin n)nN , de unde se
n
deduce ca lim sin n = 0. Asadar am avea: lim sin2 n + cos2 n = 0. Contradictie.
n n
Deci sirul (xn ) este divergent.

2.6 Folosind criteriul lui Cauchy, s


a se studieze natura sirurilor cu termenii generali:
n
X n
X cos kx X sin kx n
cos k!
1) xn = . 2) xn = k
, a > 1. 3) xn = .
k (k + 1) a 3k
k=1 k=1 k=1

2.7 S
a se calculeze limita sirului cu termenul general:

0 nk + 1 nk1 + + k
xn = , 0 , 0 6= 0, k, h N.
0 nh + 1 nh1 + + h
2.8 S
a se calculeze limitele sirurilor:
1 + 2 + + n Cnk n
1) xn = . 2) x n = . 3) xn = n .
n2 nk 2
2.9 S
a se arate c a |a| < 1, atunci lim nan = 0.
a dac
n

1
R: Deoarece |a| < 1, exista b > 0 a.. |a| = si se dezvolt
a dupa binomul lui
1+b
Newton.

2.10 Fie x1 , x2 , . . . , xp numere reale pozitive. S a se arate c a:


q
lim n xn1 + x2n + xnp = max{x1 , x2 , . . . , xp }.
n

R: Fie x = max{x1 , x2 , . . . , xp }. Rezulta: xn xn1 + x2n + xpn pxn , adica;


q
x n x1n + x2n + xnp x n p.

Dar lim n p = 1.
n
20 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

2.11 Fie sirul cu termenul general:


n
X k4 + k2 + 1
xn = a + n + 1 .
k4 + k
k=1

1) S
a se arate c
a (xn ) este convergent.
2) S
a se g a rangul de la care |xn a| 0, 01.
aseasc

2.12 S
a se calculeze limitele sirurilor (xn ) date prin termenii generali:
n
5n2 3n + 2 3n + 2 2an + bn
1) xn = . 2) xn = . 3) xn = n .
4n + 1 3n + 5 3a + 4bn

22 + 42 + + (2n)2
4) xn = . 5) xn = n + 1 2 n + 2 + n + 3.
12
2
+ 3 + + (2n 1) 2
q q p
3
6) xn = n + 2 n + 1 n + 4 n + 1. 7) xn = n2 + n + 1 an.
3
6n 1
2 n 1+ 1
2n + 5n + 4 3n + 1 n+ n+1 n
8) xn = . 9) xn = . 10) xn = 2 .
3n2 + 2 n+ 3n+2 1
3+ 9
n
n (13 + 23 + + n3 ) p p
11) xn = 5
. 12) xn = n4 + n2 + 1 n4 n2 + 1.
(n + 2)
r ! 1
n + 2 p p
k 3
13) xn = n 1 . 14) xn = n 3
(n + 1)2 3 (n 1)2 .
n+5

r r r
2.13 Se consider a curba format a din semicercuri de raze r, , , , . . . cu centrele cer-
3 9 27
a se calculeze lungimea Ln a liniei formate din primele n semicercuri,
curilor coliniare. S
precum si L = lim Ln . care sunt valorile lui n pentru care diferenta L Ln reprezint a
n
cel mult 5% din L?

R: Avem:

r r r 3r 1
Ln = r + + 2 + + n1 = 1 n
3 3 3 2 3

3r 3r 1 5 3r
si L = . L Ln = n , de unde 3n 20, adica n 3.
2 2 3 100 2
2.14 S a valorile parametrului real p:
a se discute dup
"r r #
p n+1 3 n + 2
` = lim n .
n n+2 n+3
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 21

R: Notam
r r r ! r !
n+1 3 n+2 n+1 3 n+2
an = = 1 + 1 .
n+2 n+3 n+2 n+3

1
Avem an 0, iar nan . Deci:
6

0,
p (, 1),
1 1
` = lim np1 = , p = 1,
6 n
6
, p (1, ).

a se calculeze limita sirului (xn ) cu termenul general:


2.15 S

sin 1 + a sin 2 + + an1 sin n


xn = , a > 1.
an[1 + 2a + 3a2 + + (n + 1)an ]
R: Din |sin x| 1, x R, deducem:
(1 a)(1 an )
0 < |xn | = n
an [1 (n + 2)an+1 + (n + 1)an+2 ]
si cum pentru a > 1, n 0, rezulta ca xn 0.
1 1 1
2.16 S a sirul cu termenul general xn = 1+ + + + este convergent.
a se arate c
1! 2! n!
Limita sa este num arul e.

R: Folosim criteriul lui Cauchy:


1 1 1
xn+p xn = + + + =
(n + 1)! (n + 2)! (n + p)!

1 1 1 1
= + + +
(n + 1)! n + 1 (n + 1)(n + 2) (n + 1)(n + 2) (n + p)
de unde:

1 1 1 1 1 1 1
xn+p xn < + + + < < ,
n! n + 1 (n + 1)2 (n + 1)p n! n n

1
pentru n > N () = .

a1 + a2 + + an
2.17 S
a se arate c
a dac
a an a, atunci sn = a.
n
R: Se aplica teorema lui Stolz-Cesaro.

2.18 S
a se arate c a sirul de numere pozitive bn b, atunci
a dac
p
pn = n b1 b2 bn b.
22 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

2.19 Fie (a)n un sir de numere pozitive. S


a se arate c
a dac
a
an+1
lim = lim n an = .
n an n

r
a1 a2 an
R: Se tine seama de egalitatea N an = n .
1 a1 an1

2.20 S
a se calculeze:
r
n
n (n + 1)(n + 2) (2n) n!
1) lim n n. 2) lim n
. 3) lim .
n n n n n

4 1
R: Se aplica exercitiul precedent. Se obtine: 1) 1, 2) , 3) .
e e
2.21 S
a se arate c
a:
1p + 2p + np 1
lim p+1
= , p N.
n n p+1

R: Se aplica teorema lui Stolz-Cesaro:


p
1
p 1+
an+1 an (n + 1) n
= p+1 = p p .
bn+1 bn (n + 1) np+1 1 1
n 1+ 1 + 1+
n n
p
1
Dar lim n 1+ 1 = p.
n n

2.22 S
a se determine limita sirului cu termenul general:
p
1p + 3p + + (2n 1)
xn = , p N .
np+1
2.23 S
a se calculeze:

1+ 2! + 3 3! + + n n!
lim , a > 1.
n n 2 an
R: Se aplica teorema lui Stolz-Cesaro:
p
n+1
p
n+1
an+1 an (n + 1)! 1 (n + 1)! n + 1
lim = lim n = lim 2 n = 0.
n bn+1 bn n a [(n + 1)2 a n2 ] a 1 n n+1 n a

2.24 S
a se calculeze:

1 + (2!)2 2 + (3!)2 3 3 + + (n!)2 n n
lim .
n n! (n + 1)! n
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 23

R: Se aplica teorema lui Stolz-Cesaro:



an+1 an (n + 1) n+1 n + 1
lim = lim = 0.
n bn+1 bn n (n + 1)(n + 2) n + 1 n

2.25 Se d
a sirul (xn )nN cu termenul general:
n
X 1
xn = .
(k + 1)(k + 4)
k=0

1) S
a se arate c
a sirul este m a se calculeze sup xn .
arginit si s
nN
n
18
2) S
a se calculeze lim xn .
n 11

R: 1) Din identitatea

1 1 1 1
= , k N,
(k + 1)(k + 4) 3 k+1 k+4

deducem:
1 11 1 1 1 11
lim xn = lim = .
n n 3 6 k+2 k+3 k+4 18
1 11
Din xn+1 xn = ator si deci sup xn =
> 0 rezulta ca sirul este cresc .
(n + 2)(n + 5) nN 18
n
18
2) lim xn = e1 .
n 11

2.26 S
a se determine limita urm
atoarelor siruri:

3 5 2n + 1 n + n
1) xn = + + + . 2) x n = , , > 0.
13 13 + 23 13 + 23 + + n3 n+1 + n+1
n
Y
a n + b n + 3n 1 2
3) xn = n n
, a, b 0. 4) x n = n
k + 3k + 9 .
2 +5 +n 7 n!
k=1


3
R: La 4) se tine seama de inegalitatea k 2 + 3k + 9 3 27k 3 = 9k.

2.27 S
a se calculeze:
s
Xn Xn
(n!)2 k2 + k 1 2k1 (k 1)
1) lim n . 2) lim . 3) lim .
n (2n)! 8n n (k + 1)! n (k + 1)!
k=1 k=1
s "r #
3n X n X n
n 3 (n!)3 1 3 k2
4) lim . 5) lim . 6) lim 1+ 3 1 .
n (3n)! n n2 + k n n
k=1 k=1
24 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

an+1 n+1 1 k2 + k 1 1 1
R: 1) lim = lim = . 2) Din =
n an n 16(2n + 1) 32 (k + 1)! (k 1)! (k + 1)!
deducem ca
Xn
k2 + k 1 1 1
lim = lim 2 = 2.
n (k + 1)! n n! (n + 1)!
k=1
k1
2 (k 1) 2k1 2k
3) Din = deducem ca
(k + 1)! k! (k + 1)!
Xn
2k1 (k 1) 2n
lim = lim 1 = 1.
n (k + 1)! n (n + 1)!
k=1

2.28 S
a se calculeze limitele sirurilor cu termenii generali
Xn Xn
(2n + 1)!! k2 + k k2 + k 1
1) xn = . 2) xn = 3
. 3) x n = .
(2n + 2)!! n +k (k + 1)!
k=1 k=1
n Xn
1 1 1 3 2n + (1) 2k + 1
4) xn = 1 + + 2 + + n . 5) x n = .
2 2 2 2n k 2 (k + 1)2
k=1
n !
p q X
1 2 2 2 1 2
6) xn = 2 Cn + Cn+1 + + C2n . 7) xn = 3 (2k 1) .
n n
k=1

2.29 S
a se calculeze limitele sirurilor cu termenii generali:

n
6 n3
2 3
n+1
1) xn = cos . 2) xn = 1 + , R.
n 2 n3
Xn Xn
1 k (k + 1) (k + 2)
3) xn = . 4) xn = .
(k 1)! + k! n4
k=1 k=1

2.30 S
a se calculeze limita sirului cu termenul general
xn = ac + (a + ab)c2 + (a + ab + ab2 )c3 + + (a + ab + + abn )cn+1 ,
a, b, c R, |c| < 1, b 6= 1, |bc| < 1.
R: Sa observam ca se mai scrie
ac
xn = [(1 + c + + cn ) b (1 + bc + + bn cn )] .
1b
Deci
1 cn+1 1 (bc)n+1 ac
lim xn = lim xn b = .
n n 1c 1 bc (1 c)(1 bc)
2.31 S
a se arate c
a:
1
0 < ln [ln (k + 1)] ln (ln k) < , k 2
k ln k
P
n 1
si apoi s
a se calculeze lim .
n k=2 k ln k
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 25

R: Inegalitatea din stanga rezulta din faptul ca functia ln x este strict crescatoare.
Fie f : (1, ) R, definita prin f (x) = ln (ln x). Pe fiecare interval [k, k + 1], k 2,
conform teoremei lui Lagrange, exista ck (k, k + 1) a..
1
ln [ln (k + 1)] ln (ln k) = .
ck ln ck
Din ln k < ln ck < ln(k + 1) deducem:
1 1 1
< < ,
(k + 1) ln(k + 1) ck ln ck k ln k

deci
1 1
0< < ln [ln (k + 1)] ln (ln k) < .
(k + 1) ln(k + 1) k ln k
Sumand pentru k = 2, n rezulta ca limita este .

2.32 Sa se calculeze limita sirului cu termenul general


r
2 2 2 2
n (n + 1)(n + 2 ) (2n )
xn = 2
.
n

1 Pn k2
R: Avem ca ln xn = ln 1 + 2 , care este o suma Riemann pentru functia
n k=1 n
2 1 2
f (x) = ln(1 + x ) pe intervalul [0, 1], pentru diviziunea n = 0, , , . . . , 1 , cu
n n
k
punctele intermediare k = si deci
n
Z 1

lim ln xn = ln(1 + x2 ) dx = ln 2 2 + .
n 0 2
2.33 S
a se calculeze limita sirului cu termenul general

"Z #1
b n
xn = (x a)n (b x)n dx , a < b.
a

Rb
R: Notam Im,n = a
(x a)m (b x)n dx. Integr
and prin parti, obtinem

m m m1 1
Im,n = Im1,n+1 = I0,n+m .
n+1 n+1 n+2 n+m+1
2
(n!)2 2n+1 ba
Se obtine de aici ca In,n = (b a) , de unde lim xn = .
(2n + 1)! n 2
" r #
Pn k
2.34 S a se calculeze lim 1+ 2 1 .
n k=1 n
26 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS
r
k 1 k
R: Deoarece 1+ 2
1= 2 r . Din
n n k
1+ 2 +1
n
1 k 1 k 1 k
r r r ,
n2 1 n2 k n2 1
1+ +1 1+ 2 +1 1+ 2 +1
n n n

sumand pentru k = 1, n, rezulta


" n r #
n(n + 1) 1 X k n(n + 1) 1
r 1+ 2 1 r ,
2n2 1 n 2n2 1
1+ +1 k=1 1+ 2 +1
n n
1
deci sirul are limita .
2
1
2.35 Fiind dat
a functia f : R \ {2, 1} R, definit
a prin f (x) = , s
a se
x2 + 3x + 2
calculeze limita sirului cu termenul general

xn = f (k) (1) + f (k) (2) + + f (k) (n),

unde f (k) este derivata de ordinul k a functiei f .

1 1
R: Deoarece f (x) se poate scrie: f (x) = , rezulta ca
x+1 x+2

(k) k 1 1
f (x) = (1) k! ,
(x + 1)k+1 (x + 2)k+1

si deci
1 1
xn = k+1
(1)k k! k+1 .
(n + 2) 2

2.36 Sa se studieze natura sirului (xn ) definit prin: x1 = a [1, 2] si xn+1 = xn2
2xn + 2, pentru n 1.

2.37 Se dau numerele reale a0 , b0 , c0 . Definim sirurile (an )nN , (bn )nN , (cn )nN prin:

1 1 1
an+1 = (bn + cn ) , bn+1 = (cn + an ) , cn+1 = (an + bn ) .
2 2 2
1
S
a se arate c
a sirurile sunt convergente la (a0 + b0 + c0 ).
3
R: Fie xn = an + bn + cn . Adunand cele trei relatii, obtinem: xn+1 = xn , deci (xn )
1 1
este un sir constant: xn = x0 . Din an+1 = (an1 + x0 ) rezulta ca an x0 etc.
4 3
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 27

1 5
2.38 Fie q = si sirul (xn ) definit prin: x1 = q, x2 = 1 + q, xn+2 = xn + xn+1 ,

2
nN .
1) Sa se arate c
a termenii sirului sunt n progresie geometric
a.
2) Sa se arate c
a are loc egalitatea

xn+2 xn+1 xn

n = xn xn+2 xn+1 = 4 x3n+2 .
xn+1 xn xn+2
a se calculeze lim xn .
3) S
n

R: 1) Prin inductie matematica: x2 = 1 + q = q 2 , x3 = x1 + x2 = q 3 . Presupunem


xn = q n . Din xn+2 = xn + xn+1 = q n + q n+1 = q n (1 + q), rezulta xn+2 = q n+2 .
2) n = q 3n (q 6 2q 3 + 1) = 4q 3n+2 = 4x3n+2 . 3) Deoarece |q| < 1, lim xn = 0.
n

2.39 S
a se calculeze limita sirului:

x1 = a, xn+1 = a + xn , a > 0.
2.40 S
a se calculeze
n Z n
4n 4 2an 2x2
lim , an = dx, n 2.
n 1 1 + x2
4

R: Se obtine: an = 2n 2 2 arctg n + , iar limita este e .
2
2.41 Fie (An )nN si (Bn )nN dou
a siruri de numere rationale a..:
n
a + b k = An + Bn k, n 1, a, b Q+ , k R \ Q.

An
S
a se calculeze lim .
nBn
n n
R: Din An + Bn k = a + b k si An Bn k = a b k , urmeaza:

1 h n n i 1 h n n i
An = a+b k + ab k , Bn = a+b k ab k .
2 2 k
An
Asadar lim = k.
n Bn

1 0
2.42 Fie matricea A = si
3 2

n 1 0
A = , n N .
an bn
an
a se calculeze lim
S .
n bn
28 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

R: Se gaseste: an = 3 (2n 1) si bn = 2n .

a se calculeze lim sin2 n2 + n + 1 .
2.43 S
n

R: Deoarece sin = sin ( n), urmeaza:


p p
n+1
sin2 n2 + n + 1 = sin2 n2 + n + 1 n = sin2
n2 + n + 1 + n

si deci lim sin2 n2 + n + 1 = sin2 = 1.
n 2
2.44 S
a se calculeze limita sirului
p
n
xn = n+1 (n + 1)! n!, n 2.
n+1
(n + 1)n an+1 1
R: Fie an = . Deoarece = 1+ e, rezulta ca n a
n = e.
n! an n+1
Fie
p
n+1
1
(n + 1)! n+1 n+1
bn =
n
= n
n! n!
n
n+1 n+1
si bnn = n
e si
n!
n

n xn
" p #n n! n
n!
n+1
(n + 1)! n n! xn x e lim xn
e = lim 1 +
= lim 1 + n = e n ,
n n
n! n n
n!

1
deci lim xn = .
n e
2.45 S a se determine multimea punctelor limita, limita inferioar
a si limita superioara
pentru sirurile date prin:
n
1 + (1)n 2n 1 1 n
1) xn = + (1)n . 2) xn = 1 + (1)n + + cos .
3 3n + 1 n 2 2

R: 1) Deoarece {xn }nN = {x2k }kN {x2k+1 }kN si

2 4k 4 4k + 2 2
+x2k = , x2k+1 = ,
3 6k + 1 3 6k + 4 3

2 4 2 4
rezulta ca M = , , lim inf xn = , lim sup xn = .
3 3 3 3
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 29

2) Deoarece {xn }nN = {x4k }kN {x4k+1 }kN {x4k+2 }kN {x4k+3 }kN si
4k
3 1 3
x4k = 1+ + cos 2k e + 1,
2 4k 2
4k+1
1 1 (4k + 1) 1
x4k+1 = 1+ + cos e,
2 4k + 1 2 2
4k+2
3 1 (4k + 2) 3
x4k+2 = 1+ + cos e 1,
2 4k + 2 2 2
4k+3
1 1 (4k + 3) 1
x4k+3 = 1+ + cos e,
2 4k + 3 2 2

1 3 3 1 3
rezulta ca M = e, e 1, e + 1 , lim inf xn = e, lim sup xn = e + 1.
2 2 2 2 2

2.46 S a se determine multimea punctelor limit


a, limita inferioar
a si limita superioar
a
pentru sirurile date prin:
n(1)n
1 n n
1) xn = 1+ + cos , n N .
n 2n + 1 2

n (n + 1)
n
2) xn = 5 3 (1) 2 + sin , n N.
2
1 (1)n n
3) xn = n + sin , n N .
n 2
n
1 + (1) n1
4) xn = , n N.
2 n+1
n (n + 1)
n
5) xn = (1) 2 cos , n N.
3

2.2 Principiul contractiei


2.47 S
a se arate ca ecuatia x3 + 4x 1 = 0 are o singur a r
ad
acin
a real
a si s
a se
determine aproximatiile p
an
a la ordinul trei ale r
ad
acinii.

R: Se constata imediat ca ecuatia are o rad


acin
a pe intervalul [0, 1]. Scriind ecuatia
1
sub forma echivalenta x = 2 , problema revine la a arata ca aplicatia : [0, 1] R,
x +4
1
(x) = 2 , este o contractie pe [0, 1]. Dar
x +4

|x + y| 1
d((x), (y)) = |(x) (y)| = d(x, y) d(x, y).
(x2 2
+ 4) (y + 4) 8
30 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

x2 + 4 1 2
Intr-adevar, din |x| , deducem |x + y| |x| + |y| x + 4 (y 2 + 4). Deci
4 4
1
este o contractie pe [0, 1], cu q = . Sirul aproximatiilor succesive:
8
1
x0 = 0, xn+1 = , n = 0, 1, 2, . . .
x2n + 4
ne da x1 = 0, 25, x2 = 0, 2461538, x3 = 0, 2462695 etc.

2.48 Sa se arate ca ecuatia x3 + 12x 1 = 0 are o singur


a r
ad
acin
a real
a si s
a se
calculeze aceast
a r
ad
acin
a cu o eroare mai mic
a de 0, 0001.

R: Se constata imediat ca ecuatia are o rad acin


a pe intervalul [0, 1]. Ca n exercitiul
1
precedent, se arata ca aplicatia : [0, 1] R, (x) = 2 , este o contractie pe [0, 1],
x + 12
2
cu q = . Sirul aproximatiilor succesive este:
169
1
x0 = 0, xn+1 = , n = 0, 1, 2, . . .
x2n + 12
Estimarea erorii metodei este data de

|xn | < q n , n N,
1q
n care = |x1 x0 |. In cazul nostru
n
1 169 2
|xn | < < 104 .
12 167 169
1
Se constata ca este suficient sa luam n = 2. Avem: x0 = 0, x1 = = 0, 08 3333,
12
144
x2 = = 0, 083285135.
1729
2.49 Sa se arate ca ecuatia sin x 10x + 1 = 0 are o singur
a r
ad
acin
a real
a si s
a se
calculeze aceast
a r
adacin
a cu o eroare mai mic a de 0, 001.

R: Se constata imediat ca ecuatia are o radacina pe intervalul [0, 1]. Se constata ca


1 1
aplicatia : [0, 1] R, (x) = (1 + sin x), este o contractie pe [0, 1], cu q = .
10 10
Sirul aproximatiilor succesive este:
1
x0 = 0, xn+1 = (1 + sin xn ) , n = 0, 1, 2, . . .
10
Estimarea erorii n
1 9 1
|xn | < < 103 .
10 10 10
1 1
Este suficient sa luam n = 2. Avem: x0 = 0, x1 = = 0, 1, x2 = (1 + sin 0, 1) =
10 10
0, 10998.
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 31

2.50 Sa se arate ca ecuatia x5 + x3 1, 16 = 0 are o singur


a r
ad
acin
a real
a si s
a se
calculeze aceast
a r
adacin
a cu o eroare mai mic a de 0, 001.
2.51 Fie f : [a, b] [c, c] o functie derivabila pe [a, b] si a.. 0 < m f 0 (x) M ,
x [a, b]. Ce conditie trebuie s
a ndeplineasca num arul p (m, M ) pentru ca functia
1
(x) = x f (x), x [a, b], sa fie o contractie pe [a, b] si deci ecuatia (x) = 0 s
a aib
a
p
o singur
a solutie pe [a, b]?
R: Avem: d((x), (y)) = |(x) (y)| = |0 ()| |x y| = |0 ()| d(x, y) si pentru
1
ca sa fie contractie este necesar sa existe q < 1 a.. |0 ()| < q. Insa 0 () = 1 f 0 (x)
p
0 M 0 m
si din 0 < m f (x) M rezulta 1 () 1 < 1 (caci p (m, M )). Este
p p
M M M
deci necesar ca 1 < 1 , adica p > . In concluzie, dac a p (max m, , M ),
p 2 2
este o contractie pe [a, b].
Putem generaliza exercitiul precedent, presupunand p = p(x). Astfel, daca alegem
x x0
p(x) = , x [a, b],
f (x) f (x0 )
se obtine medoda coardei, iar daca alegem p(x) = f 0 (x) se ajunge la metoda lui Newton.
2.52 Ce conditie trebuie s a ndeplineasca functia f : [a, b] R, de dou a ori derivabil
a
f (x)
pe [a, b] pentru ca functia (x) = x 0 s
a fie o contractie pe [a, b]?
f (x)
R: Deoarece d((x), (y)) = |(x) (y)| = |0 ()| d(x, y), conditia |0 ()| q < 1
conduce la: |f (x) f 00 (x)| q f 02 (x), 0 < q < 1.

2.53 S
a se calculeze aproximativ p a, a > 0 si p = 2, 3, . . .
f (x) 1 1p

R: Luam f (x) = xp a. Atunci (x) = x = (p 1) x + ax . Cum
f 0 (x) p
p1 p1
0 (x) = (1 axp ) < , pentru x > 0, rezulta ca este o contractie si deci
p p
putem lua
1
p
a xn+1 = (p 1) xn + ax1p
n .
p

2.3 iruri n Rp
S
2.54 S
a se calculeze limitele urmatoarelor siruri din R3 :
2n !
2n 1
1) xn = , 1+ , n n+1 n1 .
3n 1 n

1
2
n +2 n 2
2) xn = 2 , n , en .
n +1
32 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

2.55 In R4 se consider
a sirul (xn ) definit prin relatia de recurent
a:

6xn+3 = 11xn+2 6xn+1 + xn , n N,

cu x0 = (0, 0, 0, 0), x1 = (1, 9, 3, 6), x2 = (1, 9, 7, 8). S


a se determine xn si s
a se calculeze
limita sirului.

R: Se cauta xn = n a, cu a R4 . Se obtine penrtu ecuatia caracteristica 63


1 1 1 1
112 + 6 1 = 0, cu radacinile: 1, , . Deci xn este de forma: xn = a + n b + n c.
2 3 2 3
1 9 27
Se obtine limita x = , , ,9 .
2 2 2

2.4 Serii de numere reale


2.56 S
a se arate c
a seria
X
1 1 1 1
+ + + + =
12 23 n(n + 1) n=1
n(n + 1)

este convergent
a si s = 1.

R: In adevar,
X n
1 1 1 1 1 1
sn = + + + = =1 1.
12 23 n(n + 1) k k+1 n+1
k=1

2.57 Seria
X
1 1 1 1
1+ + + + + =
2 3 n n=1
n
se numeste seria armonica, deoarece pentru n 2, an este media armonic a a termenilor
vecini an1 si an+1 . S
a se arate c
a seria este divergent
a si are suma +.

R: Sirul (sn ) al sumelor partiale este strict crescator si divergent, deoarece


1 1 1 1
|s2n sn | = + + + ,
n+1 n+2 2n 2
ceea ce arata ca (sn ) nu este sir fundamental. Deci lim sn = +.

2.58 S
a se arate c
a seria

X
n1
1 1 + 1 1 + + (1) + = (1)n1
n=1

este divergent
a.

R: Este o serie oscilanta deoarece sirul (sn ) al sumelor partiale este sirul oscilant: 1,
0, 1, 0, . . ..
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 33

2.59 Seria

X
1 + q + q 2 + + q n1 + = q n1 , q R
n=1

se numeste seria geometrica deoarece sirul (an ), an = q n1 , este o progresie geometric


a
cu ratia q. S
a se studieze natura acestei serii dupa valorile lui q.

R: Sirul sumelor partiale are termenul general


n
1q
2 n1 , daca q 6= 1,
sn = 1 + q + q + + q = 1q
n, a q = 1.
dac

Obtinem
1
, daca |q| < 1,
lim sn = 1q
n +, dac
a q 1.
Pentru q 1 sirul (sn ) nu are limita. Astfel, seria geometrica cu ratia q este convergent
a
1
pentru |q| < 1 si are suma si divergenta pentru |q| 1.
1q

2.60 Sa se stabileasc
a natura seriilor urmatoare si n caz de convergent
a s
a se determine
sumele lor:
X

1) n + + 1 2 n + + n + 1 , > 0.
n=1

X 1
2) , Z .
n=1
( + n)( + n + 1)

X X
n 1
3) n
, > 1. 4) 2 8n 3
.
n=1
n=1
15n

X X
n+1 1
5) ln . 6) .
n=1
n n=1
n
n

X X
n 2n 2n
7) . 8) n.
n=1
(n + 2)! n=1
[5 + (1)n ]

R:1) Not
am cu an = n + n + 1. Se observa ca sn = an+1 an . Se obtine
suma + 1.
2) Folosind identitatea:

1 1 1
= ,
( + k)( + k + 1) +k +k+1

1 1 1
se obtine sn = . Seria este convergent
a si are suma .
+1 +n+1 +1
34 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

3) Pentru a evalua suma partial


a de ordinul n plec
am de la identitatea:

x x2 xn 1 xn+1 xn
+ 2 + + n = n .
x
Derivand n raport cu x, avem:

1 2x nxn1 nxn+1 (n + 1)xn + n+1


+ 2 + + = 2 .
n n (x )

De aici, pentru x = 1, obtinem

n (n + 1) + n+1
sn = 2 .
n (1 )

Seria este convergenta si are suma .
(1 )2
4) Termenul general al sirului sumelor partiale se descompune n fractii simple astfel:

1 1 1 1
= .
16k 2 8k 3 4 4k 3 4k + 1

1 1
Folosind aceasta identitate se obtine sn = 1 . Seria este convergenta si are
4 4n + 1
1
suma .
4
5) Sirul sumelor partiale al acestei serii
n
X k+1
sn = ln = ln(n + 1)
k
k=1

are limita , deci seria este divergent


a.
1
6) Deoarece lim = 1, seria este divergent
a.
n n n
2n
7) Fie bn = . Atunci termenul general al seriei se scrie an = n bn , iar
(n + 2)!
(n + 2)bn = 2bn1 . Deci
n
X n
X
sn = ak = kbk = 2(b0 bn ) = 1 2bn .
k=1 k=1

P
2n
Dar bn 0 deoarece seria este convergent
a. Rezulta ca seria este conver-
n=1 (n + 2)!
genta si are suma 1.
8) Se observa ca:

X
2n 1 1 1 1 1 1 19
n = + 3 + 5 + + 2
+ 4
+ 6
+ = .
n=1
[5 + (1)n ] 2 2 2 3 3 3 24
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 35

2.61 S
a se arate c
a urm
atoarele serii sunt convergente si s
a se determine sumele lor:
X X X
(1)n+1 2n + (1)n+1 1
1) n
. 2) n
. 3) 2
.
n=1
3 n=1
5 n=1
4n 1

1 1 5
R: 1) Serie geometrica cu ratia si suma . 2) Serie geometrica cu suma . 3) Serie
3 4 6
1
telescopica cu suma .
2
2.62 Sa se calculeze sumele urm atoarelor serii, stiind c
a termenii sirului (an ) formeaz
a
a cu a1 > 0 si ratia r > 0:
o progresie aritmetic

X X X
1 1 an + an+1
1) . 2) . 3) .
a a
n=1 n n+1
a a a
n=1 n n+1 n+2 n=1
a2n a2n+1

R: 1) Pentru orice n N, avem:



1 1 1 1
= .
an an+1 r an an+1

Se obtine o serie telescopica.


2) si 3) Analog, avem:

1 1 1 1
= ,
an an+1 an+2 2r an an+1 an+1 an+2

an + an+1 1 1 1
2 = 2 .
a2n an+1 r a2n an+1

2.63 S
a se arate c
a:

X X
x 1 1
1) 3n1 sin3 = (x sin x) . 2) 2n tg 2n x = 2 ctg 2x .
n=1
3n 4 n=1
x

x
R: 1) Multiplicam identitatea sin 3 = 3 sin 4 sin3 cu 3n1 si luam = n .
3
Obtinem:
x 1 n x x
3n1 sin3 n = 3 sin n 3n1 sin n1 .
3 4 3 3
3n1 x
Punem an = sin n1 . Atunci sn = an+1 a1 si
4 3
1
lim sn = (x sin x) .
n 4
2) Multiplicam identitatea tg = ctg 2 ctg 2 cu 2n si luam = 2n x. Obtinem:

2n tg 2n x = 2n ctg 2n x 2n+1 ctg 2n+1 x.


36 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

2.64 S
a se calculeze suma seriei

X 1
arctg .
n=1
n2 + n + 1

R: Din
1 1
xy 1
arctg x arctg y = arctg si 2 = n n+1 ,
1 + xy n +n+1 1 1
1+
n n+1
1 1 1
rezulta ca an = arctg arctg si deci sn = arctg 1 arctg .
n n+1 n+1 4
2.65 S
a se arate c
a:
X X
1
= 1.
p=2 n=2
np

R: Seria
1 1 1
+ p + + p +
2p 3 n
este convergenta pentru orice p 2, deci
X X X X
1 1
p
= .
p=2 n=2
n n=2 p=2
np

Dar
X
1 1 1 1 1 1
= 2 = =
np n 1 n(n 1) n1 n
p=2 1
n
si

X
1 1 1
= 1 lim = 1.
n=2
n1 n n n

2.66 S
a se arate c
a urm
atoarele serii sunt divergente:

X
X X

n n 2n + 3n
1) 2. 2) . 3) .
n=1 n=1
n+1 n=1
2n+1 + 3n+1


X X
1 1
4) . 5) .
n=1
n+1 n n=1
2n + 1 2n 1

2.67 S
a se studieze natura seriei:

X an1
n1 b)(1 + an b)
, a, b R+ .
n=1
(1 + a
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 37

R: Deoarece termenul general al seriei se poate scrie, pentru a 6= 1:


1 an1 an 1 (1 + an1 b) (1 + an b)
an = n
= ,
1 a (1 + an1 b)(1 + a b) b(1 a) (1 + an1 b)(1 + an b)
adica

1 1 1 1 1 1
an = si sn = .
b(1 a) 1 + an b 1 + an1 b b(1 a) 1 + an b 1 + b
Deci
1

, a (1, ),
X
an1 b(a 1)(b + 1)
= , a = 1,
(1 + an1 b)(1 + an b) 1
n=1
, a (0, 1).
(1 a)(1 + b)

2.5 Serii cu termeni pozitivi


P
2.68 Fie (an ) un sir de numere pozitive. S a se arate c
a seria an este convergent a
P an
d.d. seria este convergent a.
1 + an
an P P an
R: Deoarece an , daca seria an este convergenta atunci si seria
1 + an 1 + an
este convergenta.
P an an
Daca seria este convergent a, atunci 0, deci an 0. Deci pentru
1 + an 1 + an
1 an P
n suficient de mare, 0 an 1. Atunci an . Deci seria an este convergent a.
2 1 + an
P 1
2.69 Seria
, R, numit
a seria lui Riemann sau seria armonica generalizata
n=1 n
este:
- convergenta pentru > 1;
a pentru 1.
- divergent

R: Intr-adevar, daca 0, seria este divergenta deoarece sirul termenilor ei nu


cunverge la zero.
1
Daca > 0, srul cu termenul general an = este descrescator si deci seria lui
n
Riemann are aceeasi natura cu seria
X X n
n 1 1
2 n = ,
n=1
(2 ) n=1
21

care este o serie geometrica cu ratia q = 21 > 0, convergenta daca q = 21 < 1, adica
1
> 1, si divergenta daca q = 2 1, adica 1.
n
n+1
2.70 S a se arate ca seria cu termenul general an = este convergent
a.
2n 1
38 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

R: Avem:
s n
n n+1 n+1 1
lim n
an = lim = lim = < 1.
n n 2n 1 n 2n 1 2
P 1
2.71 S
a se arate c
a seria este convergent
a.
n=0 n!

R: Intr-adevar:
an+1 n! 1 1
= = < 1, n 1.
an (n + 1)! n+1 2
Suma acestei serii este e = 2, 7182818 . . .
P
2n
2.72 S
a se arate c
a seria este convergenta si sa se precizeze num
arul de
n=0 (n + 1)!
termeni necesar pentru a obtine suma seriei cu o eroare mai mic a de 0, 001.
R: Aplicam criteriul raportului cu limita
an+1 2
lim = lim = 0 < 1,
n an n n + 2

an+1 2 1
deci seria este convergenta. Deoarece = , pentru n 4, restul de ordinul
an n+2 3
n

X
1 1 1 1 2n
rn = s s n = ak an + 2 + = an = < 103 ,
3 3 2 2 (n + 1)!
k=n+1

pentru n 9.
2.73 Sa se stabileasc
a natura seriei:
1 1 1
+ 3
+ +
n
+
ln 2 ln 3 ln n
1 1 P 1
R: Deoarece n ln n < n n, pentru n 2, avem ca > . Dar seria
n
ln n n
n n
n
este divergenta.
2.74 S
a se stabileasc
a natura seriilor:

X 7n X 1 X 1
1) 2 + 3n + 5
. 2) . 3) n+n
, a > 1.
n=1
n n=1
n n
n n=1
a

R: 1) Seria este convergenta. 2) Se aplica criteriul comparatiei cu limita. Se compara


P1 1
cu seria . Deoarece lim = 1, seria este divergent a. 3) Pentru a > 1, cum
n n
n
1 1
< n , seria este convergent a. Pentru a = 1 seria data este seria armonica.
an + n a
Pentru |a| < 1 se aplica criteriul comparatiei cu limita. Se compara cu seria armonica.
n
Deoarece lim n = 1, seria este divergenta.
a +n
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 39

2.75 S
a se stabileasc
a natura seriilor:

X X
1 an
1) . 2) , a > 0.
n=1
n (1 + a + +a2 + an ) n=1
n
n!

R: 1) Pentru a 1, 1 + a + +a2 + an n + 1 > n. Rezulta ca

1 1
2 n
< 2
n (1 + a + +a + a ) n

si deci seria este convergenta.


Pentru 0 < a < 1 se aplica criteriul comparatiei cu limita. Se compara cu seria
armonica. Deoarece
1 1a
lim = lim = 1 a,
n 1 + a + +a2 + an n 1 an+1

seria data este divergenta.


an
2) Deoarece n n! 1, avem ca n
an . De aici, pentru a < 1, deducem ca seria
n!
este convergenta.
an an P an
Din n n! n nn = n, obtinem ca . Dar, pentru a 1, seria este
n
n! n n
divergenta. Rezulta ca seria data este divergenta.

2.76 S
a se stabileasc
a natura seriilor:

X X X
1 n 1 n
1) . 2) arctg . 3) n2 .
n=1
n 2n n=1
n n=1 1
1+
n

R: Se aplica criteriul radacinii cu limita. Seriile sunt convergente.

2.77 S
a se stabileasc
a natura seriilor:
X n X n
n2 + n + 1 n 1
1) a . 2) a 1+ .
n=1
n2 n=1
n

R: Se aplica criteriul radacinii cu limita. Pentru a < 1 seriile sunt convergente, pentru
a > 1, seriile sunt divergente. Pentru a = 1, sirurile termenilor au limita e, deci seriile
sunt divergente.

2.78 S
a se stabileasc
a natura seriei:

X n2
n n+1
a , a > 0.
n=1
n
40 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

1
R: Se aplica criteriul radacinii cu limita. Pentru a < seria este convergent
a, pentru
e
1 1
a > , seria este divergenta. Pentru a = , seria devine:
e e
X n2
1 n+1
.
n=1
en n
n+1
1
Din e < 1+ , obtinem:
n
n2
1 n+1 1
> n ,
en n 1
1+
n
de unde
n2
1 n+1 1 1
lim n lim n = > 0.
n e n n 1 e
1+
n
Rezulta ca seria data este divergent
a.

2.79 S
a se stabileasc
a natura seriilor:
X X
n2
1) n
. 2) n2 arcsin n .
n=1
2 n=1
2

X X
n!
3) n
. 4) n tg n+1 .
n=1
n n=1
2

R: Se aplica criteriul raportului cu limita. Seriile sunt convergente.

2.80 S
a se stabileasc
a natura seriilor:
X X
2 7 12 (5n 3) 1 3 5 (2n 1)
1) . 2) .
n=1
5 9 13 (4n + 1) n=1
2 5 8 (3n 1)

R: Se aplica criteriul raportului cu limita. 1) Serie divergent


a. 2) Serie convergent
a.

2.81 S
a se stabileasc
a natura seriilor:
X X
an
1) . 2) aln n , a > 0.
n=1 n! n=1

R: 1) Se aplica criteriul raportului cu limita. Seria este convergenta. 2) Criteriul


raportului da dubiu. Aplicam criteriul lui Raabe-Duhamel. Se obtine = ln a. Seria
1 1 1
este convergenta pentru a < si divergent a pentru a > . Pentru a = se obtine seria
e e e
armonica, deci divergenta.
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 41

a se studieze natura seriei cu termenul general an definit astfel: a1 (0, 1),


2.82 S
an+1 = 2an 1, pentru n 1.

R: Fie f : R R, definita prin f (x) = 2x x 1. Deoarece f 0 (x) = 2x ln 2 1 si


0
f (x) = 0 pentru x0 = ln(ln 2), avem tabloul de variatie:

x 0 ln(ln 2) 1
0
f (x) 0 + +
f (x) 0 & m % 0

Deci f (x) < 0 pentru orice x (0, 1), de unde 2x < x + 1, x (0, 1).
Aratam, prin inductie, ca an (0, 1). Avem ca a1 (0, 1). Presupunem ca an
(0, 1). Dar an+1 = 2an 1 > 20 1 = 0 si an+1 = 2an 1 < 21 1 = 1. Apoi:
an+1 an = 2an an 1 < 0, deci este un sir descrescator si marginit. Fie ` = lim an .
n
Rezulta ca 2` ` 1 = 0, cu radacinile 0 si 1. Deoarece (an ) este descrescator, urmeaza
c
a ` = 0. Putem deci scrie:
an+1 2an 1 2x 1
lim = lim = lim = ln 2 < 1
n an n an x0 x
si conform criteriului raportului seria este convergent
a.

2.83 S
a se stabileasc
a natura seriei:
X 2
( 1) ( n + 1)
(2n + 1) , R \ Z .
n=1
( + 1)( + 2) ( + n + 1)

R: Criteriul raportului da dubiu. Aplicam criteriul lui Raabe-Duhamel. Deoarece


1 1
= 4a + 3, daca > seria este convergent a, daca < seria este divergent
a,
2 2
1
daca = seria devine:
2
X
1
4
n=1
2n +1
care este divergenta.

2.84 S
a se stabileasc
a natura seriei:

X 2
12 52 92 (4n 3)
2.
n=1 32 72 112 (4n 1)

R: Criteriul raportului si criteriul lui Raabe-Duhamel dau dubiu. Aplicam criteriul


lui Bertrand:

an ln n
lim n 1 1 ln n = lim = 0 < 1,
n an+1 n 16n2 + 8n + 1

deci seria este divergenta.


42 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

2.85 S
a se stabileasc
a natura seriilor:

X X
(2n)! 2 4 6 (2n) 1
1) n 2
. 2) .
n=1
4 (n!) n=1
1 3 5 (2n 1) n + 2

X 2 X n
(n + 1) n +
3) lg . 4) , , , , > 0.
n=1
n (n + 2) n=1
n +

X X
1 1
5) . 6) .
n=2
n ln n n=1
n (ln n) ln (ln n)

2.86 S
a se stabileasc
a natura seriilor:

X n! np
1) , p, q N.
n=1
(q + 1) (q + 2) (q + n)

X n!
2) , > 0.
n=1
( + 1) ( + n 1)
X
cos (n) ln n
3) , R.
n=1
n
X
( + 1) (2 + 1) (n + 1)
4) , , > 0.
n=1
( + 1) (2 + 1) (n + 1)

2.87 S
a se stabileasc
a natura seriei:
X
1 a(a + 1) (a + n 1)b(b + 1) (b + n 1)
,
n=1
n! c(c + 1) (c + n 1)

cu a, b R, c R \ Z, numit
a seria hipergeometrica.

R: Incepand de la un rang N care depinde de a, b si c, termenii seriei au acelasi semn


si deci putem presupune ca seria este cu termeni pozitivi. Avem:
an 1 + c a b n
=1+ + 2,
an+1 n n
cu
[c ab (a + b) (1 + c a b)] n3 ab (1 + c a b) n2
n = .
n(n + a)(n + b)
Sirul (n ) este convergent, deci marginit. Conform criteriului lui Gauss, pentru c > a + b
seria este convergenta, iar pentru c a + b seria este divergent a.

2.88 S
a se stabileasc
a natura seriei:
X
( + 1) ( + n 1) n
x , , , x > 0.
n=1
( + 1) ( + n 1)
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 43

R: Se aplica criteriul raportului cu limita. Pentru x (0, 1) seria este convergent


a,
pentru x (1, ) seria este divergent a. Pentru x = 1 seria este convergent a daca
b > a + 1 si divergenta daca b a + 1.
2.89 S
a se stabileasc
a natura seriei:
X
n! bn
,
n=1
(b + a1 ) (2b + a2 ) (nb + an )

unde b > 0, iar (an ) este un sir de numere reale pozitive, convergent c
atre a cu a 6= b.

2.6 Serii cu termeni oarecare


P 2 P an
2.90 Sa se arate c
a daca an este o serie convergent a, atunci seria este absolut
n
convergenta.
2
1 |an | 1 2 1 P 2 P 1
R: Din |an | 0 deducem ca an + 2 . Deoarece an si
n n 2 n n2
P |an |
sunt convergente, conform primului criteriu de comparatie rezulta ca seria este
n
convergenta.
P sin nx
2.91 Sa se arate c
a seria este convergenta pentru > 0.
n
1
R: Pentru > 0, sirul n = este monoton descrescator la zero, iar
n
Xn
1 nx (n + 1)x
sn = sin kx = x sin 2 sin ,
sin 2
k=1
2
pentru x 6= 2k, cu k numar ntreg. De unde,
1
|sn | x ,
| sin |
2
adica (sn ) este marginit.
2.92 S
a se studieze natura seriei
2n
X cos
3 , x R.
x2+n
n=1

1
R: Pentru x R, sirul n = este monoton descrescator la zero, iar
2
x +n
n
X 2n 1 n (n + 1)
sn = cos = sin 3 cos ,
3 sin 3
k=1
3
2
cu |sn | , deci marginit. Seria este convergent
a.
3
44 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

2.93 S
a se arate c
a seria armonic
a alternat
a
1 1 1 1 1
1 + + + +
2 3 4 2n 1 2n
este convergent
a si s
a se determine suma sa.

1
R: Sirul ( ) este monoton descrescator la zero. Dupa criteriul lui Leibniz seria este
n
convergenta. Pentru calculul sumei folosim identitatea lui Catalan-Botez:
1 1 1 1 1 1 1 1
1 + + + = + + + ,
2 3 4 2n 1 2n n+1 n+2 2n
1 1 1 a
n
care, daca notam an = 1 + + + + , revine la: a2n 2 = a2n an . Rezulta
2 3 n 2
ca:
Z 1
1 1 1 1 dx
lim sn = + + + n = = ln 2.
n n 1 2 1+ 0 1 +x
1+ 1+ n
n n
2.94 S
a se arate c
a seria armonic
a generalizat
a (sau seria lui Riemann) alternat
a

X 1
(1)n+1
n=1
n

n care 0 < 1 este simplu convergent


a.

1
R: Sirul ( ) cu > 0 este monoton descrescator la zero. Dupa criteriul lui Leibniz
n
seria este convergenta. Pentru > 1 seria este absolut convergent
a. In concluzie, pentru
0 < 1 seria lui Riemann alternata este simplu convergent a.

2.95 S
a se stabileasc
a natura seriilor:

X X
1 1
1) (1)n1 sin . 2) (1)n1 arctg .
n=1
n n=1
n

R: Serii alternate convergente.

2.96 S
a se stabileasc
a natura seriilor:

X p X
cos n
1) sin n2 + 1 . 2) , R.
n=1 n=1
n2

R: 1) an = sin n2 + 1 n + n = (1)n sin n2 + 1 n si se aplica cri-
teriul lui Leibniz.
|cos n| 1
2) Deoarece < 2 , seria este absolut convergent
a.
n2 n
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 45

2.97 S
a se stabileasc
a natura seriei:
X
1 1 sin n
1 + + + .
n=1
2 n n

2.98 S
a se studieze convergenta absolut
a si semiconvergenta seriei:

X 2n sin2n x
(1)n+1 .
n=1
n+1

R: Pentru studiul absolutei convergente folosim criteriul rad


acinii. Avem:

p 2 sin2 x
lim n
|an | = lim = 2 sin2 x.
n n n n + 1

Pentru 2 sin2 x < 1 seria este absolut convergenta si deci convergenta. Pentru 2 sin2 x = 1
obtinem seria armonica alternata care este simplu convergent a. Pentru 2 sin2 x > 1,
termenul general al seriei nu tinde la 0, deci seria este divergent a.

2.99 S
a se efectueze produsul n sens Cauchy al seriilor absolut convergente

X X
1 1
si (1)n
n=0
n! n=0
n!

si s
a se deduc
a de aici suma ultimei serii.

P

R: Seria produs cn are termenul general cn = a0 bn + a1 bn1 + + an1 b1 + an b0 ,
n=0
adica c0 = 1, iar, pentru n 1:

(1)n 1 (1)n1 1 (1)n2 1 1 1


cn = 1 + + + + 1=
n! 1! (n 1)! 2! (n 2)! (n 1)! 1! n!

(1)n n n (n 1) n (1)n n
= 1 + + + (1)n1 + (1)n = (1 1) = 0.
n! 1! 2! 1! n!

P 1
Deci seria produl are suma egala cu 1. Cum = e, dupa teorema lui Mertens,
n=0 n!
P
1 1
rezulta ca (1)n = .
n=0 n! e

2.100 S
a se efectueze produsul n sens Cauchy al seriilor
n
X n1
X
3 3 1
1 si 1 + 2n + .
n=1
2 n=1
2 2n+1
46 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

R: Ambele serii sunt divergente deoarece ternenii lor generali nu tind la zero. Seria
P

produs cn are termenul general
n=0

n1 n2 n
3 n 1 3 3 n1 1 3
cn = 1 2 + n+1 2 + n 1=
2 2 2 2 2 2
n1 n
3 1 1 1 3 3
= 2n 2n1 + + 2 + n+1 + + = .
2 2 2n 22 2 4

3
Se observa ca seria produs este convergenta, fiind seria geometrica cu ratia q = < 1.
4
Rezulta de aici ca ipotezele teoremei lui Mertens sunt suficiente dar nu si necesare.
Capitolul 3

Limite de functii

3.1 Limita unei functii reale de o variabil


a real
a
3.1 S
a se calculeze:
2
3
(x + 1) x2 + 1
1) lim . 2) lim .
x x2 + 1 x x+1
3
x2 7x + 10 (x + h) x3
3) lim 2
. 4) lim .
x5 x 25 h0 h

1+x1 3 5+x
5) lim . 6) lim .
x0 3 1 + x 1 x4 1 5x
3.2 S
a se calculeze:
sin 5x cos x cos a
1) lim . 2) lim .
sin 2x
x0 xa xa
x
tg x x1
3) lim . 4) lim .
x2 x + 2 x x+1
1 1
5) lim (1 + sin x) x . 6) lim (cos x) x .
x0 x0

3.3 S a functia f : R\ {0} R, definit


a se arate c a prin
1 1
f (x) = cos
x x
nu tinde c
atre infinit c
and x 0.
1
R: Pentru sirul xn = 0, f (xn ) = 0 si deci tinde la 0.
+ n
2
3.4 S a functia f : R R, definit
a se arate c a prin f (x) = sin x, nu are limit
a pentru
x .

47
48 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

3.5 S
a se determine R a.. functia f : (0, 2] R, definit
a prin
( p
2 2x ln (ex) + x2 , x (0, 1),
f (x) = x
+ , x [1, 2],
e
s
a aib
a limit
a n punctul x = 1.

3.6 S
a se arate c
a:
xk ln x
1) lim = 0. 2) lim = 0, k N .
x ex x xk

3.7 S a functia f : R R, definit


a se cerceteze dac a prin f (x) = [x], are limit
a n
punctul x = 2.

3.8 S
a se calculeze:
x+1 3
x2 2x + 3 2
ln (1 + arcsin 2x)
1) lim . 2) lim 1 + 2 sin x 2 . 3) lim
x .
x x2 3x + 2 x0 x0 sin 3x

esin 2x esin x x2 2x + 6 x2 + 2x 6
4) lim . 5) lim .
x0 sin 2x sin x x3 x2 4x + 3
3

x3 5x + 3 x2 + 3x 9 x + 4 3 x + 22
6) lim . 7) lim .
x2 x2 + x 6 x5 4
x + 11 2
3

1 + x2 4 1 2x arcsin x arctg x
8) lim 2
. 9) lim .
x0 x+x x0 x3
2
arcsin x
10) lim 2 . 11) lim 1 ctg2 x . 12) lim x x2 ln x + 1 .
x%1 1 x2 x0 x2 x x
1
1 cos x cos 2x 3 cos 3x
13) lim x
. 14) lim [1 + ln (1 + x) + + ln (1 + nx)] .
x0 x2 x0

1 x 1
p1 + p 2
2x
+ + p n x
n x
15) lim , pi > 0, i R.
x0 n
1

asin x + btg x x
16) lim , cu a, b > 0.
x0 2

2 1 7 112 1 1
R: 1) e. 2) e6 . 3) . 4) 1. 5) . 6) . 7) . 8) . 9) . 10) 1.
3 3 30 27 2 2
2 1 1 n(n+1)
11) . 12) Se ia x = , y 0, limita este . 13) 3. 14) e 2 .
3p y 2
15) n p11 p22 p
n . 16)
n
ab.
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 49

3.9 S
a se determine parametrul real a..
p p
3
lim x2 + x + 1 + x3 + x2 + x + 1 ax ,
x

s
a fie finit
a si nenul
a.
5
R: Adunam si scadem x. Se obtine a = 2 si limita egala cu .
6
3.10 S
a se determine a, b, c R a..
p
lim 5x4 + 7x3 8x2 4x ax2 bx c = 0.
x

7 209
R: a = 5, b = , c = .
2 5 40 5
3.11 S
a se calculeze:
cos (xex ) cos (xex ) 1 cos x cos 2x cos nx
1) lim . 2) lim , n N .
x0 x3 x0 x2
1
1 x
sin xn sinn x tg xn lnn (1 + x) (1 + x) x
.
3) lim , n 2. 4) lim . 5) lim
x0 x n+2 x0 x n+1 x0 e

+
R: 1) Se tine seama ca cos cos = 2 sin sin si se obtine limita 2. 2)
2 2
Notam
1 cos x cos 2x cos nx
an = lim .
x0 x2
1 n2 n (n + 1) (2n + 1)
Avem ca a1 = si an = an1 + . Se obtine an = . 3) Functia se
2 2 12
mai scrie
sin xn sinn x sin xn xn xn sinn x
= + .
xn+2 xn+2 xn+2
n
Se obtine limita . 4) Functia se mai scrie
6
tg xn lnn (1 + x) tg xn xn xn lnn (1 + x)
n+1
= n+1
+ .
x x xn+1
n 1
Se obtine limita . 5) .
2 e
3.12 S
a se calculeze:
1
1
sin x 3
cos x cos x 3 sin x
1) lim . 2) lim x2 e x e x + 1 .
ln (tg x cos 2x) x
x
4
50 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

3
2
R: 1) . 2) Putem scrie
6
1

1 1 1
x2 e x (x + 1) 1
x2 e x e x + 1 = ex + 1 .
x (x + 1) 1
x (x + 1)

3.2 Limita unei functii de o variabil


a vectorial
a
3.13 S a se g
aseasca si s
a se reprezinte grafic multimile de definitie ale urm
atoarelor
functii de doua variabile:
p q
2
1) f (x, y) = 1 x2 y 2 . 2) f (x, y) = 1 + (x y) .

3) f (x, y) = ln (x + y) . 4) f (x, y) = x + arccos y.


p p y
5) f (x, y) = 1 x2 + 1 y 2 . 6) f (x, y) = arcsin .
x
p 2
7) f (x, y) = y sin x. 8) f (x, y) = ln x + y .
xy 1
9) f (x, y) = arctg 2 2
. 10) f (x, y) = p .
1+x +y y x
1 1 p
11) f (x, y) = + . 12) f (x, y) = sin (x2 + y 2 ).
xy y

3.14 S
a se g
aseasc
a multimile de definitie ale urm
atoarelor functii de trei variabile:

1) f (x, y, z) = x+ y+ z. 2) f (x, y, z) = arcsin x + arcsin y + arcsin z.
z
3) f (x, y, z) = ln (xyz) . 4) f (x, y, z) = (xy) . 5) f (x, y, z) = z xy .
p
6) f (x, y, z) = 9 x2 y 2 z 2 . 7) f (x, y, z) = ln x2 y 2 + z 2 1 .

a functia f : E R, E R2 . S
3.15 Se d a se arate c
a:

lim f (x, y) = `
(x,y)(x0 ,y0 )

d.d. pentru orice > 0 exist


a un () > 0, a.. pentru orice (x, y) E pentru care

|x x0 | < () , |y y0 | < () s
a avem |f (x, y) `| < .

R: Afirmatia rezulta din dubla inegalitate:

max (|x x0 | , |y y0 |) kx yk (|x x0 | + |y y0 |) .


MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 51

3.16 Folosind definitia, s


a se demonstreze c
a:
xy
1) lim (2x + 3y) = 16. 2) lim (4x + 2y) = 2. 3) lim = 1.
(x,y)(2,4) (x,y)(2,3) (x,y)(5,) y+1
x
4) lim = 1. 5) lim (2x + 3y 2z) = 4.
(x,y)(2,2) y (x,y,z)(1,2,0)

R: 1) Vom arata ca pentru orice > 0 exista un () > 0, a.. pentru orice (x, y) R2
pentru care

|x 2| < () , |y 4| < () sa avem |(2x + 3y) 16| < .

Intr-adevar,

|(2x + 3y) 16| = |2 (x 2) + 3 (y 4)| 2 |x 2| + 3 |y 3| .



Fie > 0. Luam () = . Atunci pentru |x 2| < () si |y 4| < ()
6
5
|(2x + 2y) 16| < 2 + 3 = < .
6 6 6

2) Este suficient sa luam () = . 3) () = .
7 7
3.17 S
a se arate c
a functia
x+y
f (x, y) = ,
xy
definit 6 y, nu are limit
a pentru x = a n origine.

R:Vom ar
ata ca pentru siruri diferite convergente la 0, obtinem limite diferite. Fie
1 2
xn = , . Observam ca punctele xn sunt situate pe dreapta y = 2x si lim f (xn ) =
n n
0 1 1
3. Fie apoi xn = , . Punctele x0n sunt situate pe dreapta y = x si lim f (x0n ) =
n n
0.

3.18 S
a se arate c
a functia
y 2 + 2x
f (x, y) = ,
y 2 2x
a pentru y 2 =
definit 6 2x, nu are limit
a n origine.

R: Vom arata c a pentru siruri diferite convergente la 0, obtinem limite diferite.


1 1
Fie xn = , . Observam ca punctele xn sunt situate pe parabola y 2 = x si
n n
0 1 2
lim f (xn ) = 3. Fie apoi xn = , . Punctele xn0 sunt situate pe parabola
n n
y 2 = 4x si lim f (xn0 ) = 3.
52 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

3.19 S
a se demonstreze c
a
x2 + y 2
lim = 0.
(x,y)(0,0) |x| + |y|

R: Se tine seama de inegalitatile:


x2 + y 2 x2 + y 2 + 2 |x| |y|
0< < < |x| + |y| .
|x| + |y| |x| + |y|
3.20 S
a se arate c
a functia
x2 y
f (x, y) = ,
+ y2x4
a pentru x =
definit 6 0 si y 6= 0, are limitele iterate n origine egale cu zero, ns
a nu are
limit
a n origine.

R: In adevar,

lim lim f (x, y) = 0, lim lim f (x, y) = 0.
y0 x0 x0 y0

a pe parabola x2 = my, avem


Ins
my 2 m
lim f (x, y) = lim = .
(x,y)(0,0) y0 (m2 + 1) y 2 1 + m2
Pentru diferite valori ale lui m se obtin valori diferite ale limitei, deci f nu are limita n
origine.

3.21 S a se cerceteze existenta limitelor iterate si a limitei n origine pentru urm


atoarele
functii:
xy 1 1
1) f (x, y) = 2 . 2) f (x, y) = x sin + y cos .
x + y2 y x
2x 3y + x2 + y 2 2xy 2
3) f (x, y) = . 4) f (x, y) = 2 .
x+y 2x + 5y 4
y 2 2x x y + 2x2 + y 2 1
5) f (x, y) = 2
. 6) f (x, y) = . 7) f (x, y) = x cos .
y + 2x x+y y
3 3

1 1 sin x + y
8) f (x, y) = (x + y) sin sin , 9) f (x, y) = ,
x y x2 + y 2

(x + y) tg x2 + y 2 xyz
10) f (x, y) = p . 11) f (x, y, z) = 3 .
2
x +y 2 x + y3 + z3
1
x2 + y 2
x2 + y2 .
12) f (x, y) = p . 13) f (x, y) = 1 + x2 y 2
x2 + y 2 + 1 1

1 cos x2 + y 2
14) f (x, y) = .
x2 y 2 (x2 + y 2 )
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 53

R: 1) Exista limitele iterate si sunt egale cu 0, dar nu exista limta n origine. 2) Nu


1 1
exista limitele iterate, deoarece sin nu are limita pentru y 0 si cos nu are limita
y x
pentru x 0. Functia are nsa limita n origine, deoarece

1 1
0 |f (x, y)| |x| sin + |y| cos |x| + |y| 0.
y x

3) Exista limitele iterate:



lim lim f (x, y) = 3, lim lim f (x, y) = 2.
y0 x0 x0 y0

Daca limitele iterate exista, sunt finite si distincte nu exista limita n punct. 8) Se tine
seama ca
|x + y| |f (x, y)| |x + y| .
9) Functia se mai scrie

sin x3 + y 3 x3 + y 3
f (x, y) = 2 ,
x3 + y 3 x + y2
iar 3
3 3 3
x + y |x| + |y| < 2 (|x| + |y|) .
x2 + y 2 x2 + y 2
3.22 S
a se calculeze
ln (x + ey )
lim q .
(x,y)(1,0) 2
(x 1) + y 2

R: Fie (x, y) n interiorul discului cu centrul n punctul (1, 0) si de raza r. Obtinem


x = 1 + r cos , y = r sin , [0, 2). Deci

ln (x + ey ) ln 1 + r cos + er sin
lim q = lim = .
(x,y)(1,0) 2 r0 r
(x 1) + y 2

3.23 S
a se calculeze
xy sin xy
1) lim . 2) lim .
(x,y)(0,0) xy + 1 1 (x,y)(0,2) x
0
R: 1) Suntem n cazul de exceptie . Rationaliz
am numitorul. Avem
0
xy p
lim = lim xy + 1 + 1 = 2.
(x,y)(0,0) xy + 1 1 (x,y)(0,0)

2) Avem
sin xy sin xy
lim = lim y = 2.
(x,y)(0,2) x (x,y)(0,2) xy
54 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

3.24 S
a se calculeze
1 x
1) lim x2 + y 2 sin . 2) lim .
(x,y)(0,0) xy (x,y)(0,0) x+y
y x x+y
3) lim 1+ . 4) lim .
(x,y)(,k) x (x,y)(,) x2 + y 2

2 1
2
R: 1) Deoarece x + y sin x2 + y 2 , limita este 0. 2) Functia nu are limita.
xy
De exemplu, pe dreapta y = mx se obtine o limita ce depinde de m. 3) Limita este ek .
4) Putem presupune x + y > 1. Limita este 0.
Capitolul 4

Functii continue

4.1 Continuitatea functiilor reale de o variabil


a real
a
4.1 S a se determine real a.. urm
atoarele functii s
a fie continue pe multimile lor de
definitie:
1) f : [1, 3] R, definit
a prin

2 2x + x2 , x [1, 2),
f (x) =
x + 3, x [2, 3].
2) f : [0, 2] R, definit
a prin

6 sin (x 1)
, x [0, 1),
f (x) = x1
+ 5x, x [1, 2].
1
R: 1) = . 2) = 1.
3
4.2 S
a se determine real a.. urm atoarele functii s
a fie continue n punctele indicate:
1) f : R R, definit a prin

(1 cos x) , x 6= 0,

f (x) = 2
x2 n x0 = 0.


, x = 0,
2
2) f : [1, ) R, definita prin

arctg (x 1)
, x 6= 1,
f (x) = 2 n x0 = 1.
2 , x 1 x = 1,
3) f : R R, definit
a prin

1
f (x) = (1 + x) x , x > 0, n x0 = 0.

x + e, x 0,

55
56 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

4) f : R R, definit
a prin

2x+2 16
f (x) = x
, x 6= 2, n x0 = 2.
,4 16 x = 2,
5) f : [0, ] R, definit
a prin

e3x , x [0, 1],
f (x) = sin (x 1) n x0 = 1.
2 , x (1, ],
x 5x + 4
6) f : R R, definita prin

1



(x + ex ) x , x < 0,
f (x) = e2 , x = 0, n x0 = 0.





(sin x + cos x) x , x > 0,

1 1
R: 1) {0, 1}. 2) 0, . 3) = 1. 4) = . 5) = 3e3 . 6) = 2.
2 2
4.3 S
a se determine punctele de discontinuitate ale functiilor:

1
1) f (x) = x x, x > 0. 2) f (x) = x , x 6= 0, f (0) = 1.
x
1 1
3) f (x) = x sin , x 6= 0, f (0) = 0. 4) f (x) = xp arctg , x 6= 0, f (0) = 0, p > 0.
x x
1
R: 1) Discontinua n x = n2 , n N. 2) Discontinu a n x = , cu k ntreg nenul. 3)
k
si 4) Functii continue pe R.
a se studieze continuitatea functiei f : R R definit
4.4 S a prin:
( 3
x x2 , x Q,
f (x) = 1
x, x R \ Q.
4
R: Daca x0 R este un punct de continuitate pentru f , atunci pentru orice sir
1
xn Q, xn x0 si orice sir x0n R \ Q, xn0 x0 , avem: x30 x20 = x0 , de unde
4
1
rezulta ca x0 0, .
2
4.5 Fie functia f : [0, 1] R, definit
a prin

x, x Q,
f (x) =
1 x, x R \ Q.
S
a se studieze continuitatea, s
a se arate c
a f ([0, 1]) este un interval si c
a f nu are
proprietatea lui Darboux.
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 57


R: Punctul x 0 [0, 1] este un punct de continuitate pentru f d.d. x0 = 1 x0 ,
1 5
adica x0 = este singurul punct de continuitate al lui f . Pentru orice x [0, 1],
2
x, 1 x [0, 1], deci f ([0, 1]) [0, 1]. Fie y [0, 1]. Daca y Q, exista x = y 2 (x Q)
a.. f (x) = y, iar daca y R \ Q, exista x = 1 y (x R \ Q) a.. f (x) = y. Asadar,
[0, 1] f ([0, 1]). Avem: f ([0, 1]) = [0, 1]. Pentru a arata ca fnu are proprietatea

1 1 1 1 1 1
lui Darboux, fie intervalul , [0, 1], cu f = , f = . Consideram
9 4 9 3 4 2
1 1 1 1 1
= ,
s i ar a ta m c
a ecuat
ia f (x) = nu are solut
ii
n intervalul , .
4
17 3 2 9 4
1 1 1
Daca x Q, x = 4
, da x = / Q, dac
a x R \ Q, 1 x = 4
, da
17 17 17
1 1 1 1 1
x=1 /
, , deoarece 1 > .
4
17 9 4 4
17 4

4.2 Continuitatea uniform


a a functiilor de o variabil
a
4.6 S a functia f (x) = x3 , x [1, 3] este uniform continu
a se arate c a pe [1, 3].

R: Intr-adevar,

|f (x) f (x0 )| = |x x0 | (x2 + xx0 + x02 ) < 27 |x x0 | < ,



pentru orice x, x0 [1, 3] pentru care |x x0 | < (), cu () = .
27

4.7 S
a se arate c
a functia f : (0, ) R, definit
a prin
x
f (x) = + x,
x+1

a pe (0, ).
este uniform continu

R: Fie x, x0 (0, ). Avem



1
|f (x) f (x0 )| = |x x0 | 1 + < 2 |x x0 | < ,
(1 + x) (1 + x0 )

daca |x x0 | < () = .
2

4.8 S a functia f : (1, ) R, definit


a se arate c a prin
x
f (x) = + x,
x+1

a pe (1, ).
nu este uniform continu
58 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

n+1 0 n
R: Intr-adevar, sa consideram sirurile xn = ,x = . Avem
n+2 n n+1
1
|xn x0n | = .
(n + 1) (n + 2)

Punctele xn si x0n sunt oricat de apropiate pentru n suficient de mare, ns


a

1
|f (xn ) f (x0n )| = 1 + > 1,
(n + 1) (n + 2)

deci functia nu este uniform continu


a.

4.9 S
a se arate c a functia f : [a, e] R, a > 0, definit
a prin f (x) = ln x, este uniform
a pe [a, e].
continu

R: Functia f este continua pe intervalul [a, e] marginit si nchis, deci este uniform
continua pe acest interval.

4.10 Sa se arate c
a functia f : (0, 1) R, definit
a prin f (x) = ln x, este nu uniform
a pe (0, 1).
continu

1 0 1
R: Fie xn = ,x = 2 . Avem |xn x0n | < , dar
n n n +1

n2 + 1
0
|f (xn ) f (xn )| = ln .
n

4.11 S a se studieze uniforma continuitate a functiei f : R R, definit


a prin f (x) =
x sin2 x2 .

R: Fie r r
0
xn = (4n + 1) , xn = (4n + 3) .
2 2
Avem

|xn x0n | = r r 0

(4n + 1) + (4n + 3)
2 2
si r r

|f (xn ) f (xn0 )| = (4n + 1) (4n + 3) 0.
2 2

Dar, pentru xn00 = 2n, avem
r

|f (xn ) f (x00n )| = (4n + 1) 2n 0 .
2

Asadar, f nu este uniform continu


a pe R.
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 59

4.12 S
a se studieze uniforma continuitate a urm
atoarelor functii:

1) f : (0, 1) R, f (x) = ln x. 2) f : [a, e] R, f (x) = ln x, a > 0.



1 1
3) f : 0, R, f (x) = sin . 4) f : R [1, 1] , f (x) = sin x2 .
x
1
5) f : [0, 1] R, f (x) = . 6) f : R [1, 1] , f (x) = cos x.
x2 x2
1
7) f : (0, 1) R+ , f (x) = . 8) f : [0, ) R, f (x) = x2 .
x
R: 1) Nu. 2) Da. 3) Nu. 4) Nu. 5) Da. 6) Da, se tine seama ca


x x0
0
|cos x cos x | 2 sin 2 |x x0 | .
2

1 1
7) Nu, este suficient sa luam xn = si x0n = . 8) Nu, este suficient sa luam xn = n
n n+1
1
si x0n = n + .
n

4.3 Continuitatea functiilor de o variabil


a vectorial
a
4.13 S
a se arate c
a functia

x2 y 3
, x2 + y 2 6= 0,
f (x, y) = x2 + y 2

0, x2 + y 2 = 0,

a pe R2 .
este continu

R: Functia este continua n orice punct n care x2 + y 2 6= 0, adica n orice punct cu


exceptia originii. Ramane de verificat numai continuitatea n origine, ceea ce revine la a
arata ca functia are limita n origine si aceasta este egala cu 0. Avem, ns
a:
2 3
x y |x| |y| 1
2 2
x2 + y 2 < x2 + y 2 |x| y 2 |x| y ,

deoarece x2 + y 2 2 |x| |y|. Deci limita functiei este 0.

4.14 S
a se arate c
a functia

sin x3 + y 3
f (x, y) = 2 + y2
, x2 + y 2 =
6 0,
x
0, x2 + y 2 = 0,

a pe R2 .
este continu
60 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

R: Functia este continua n orice punct n care x2 + y 2 = 6 0, adica n orice punct cu


exceptia originii. Ramane de verificat numai continuitatea n origine, ceea ce revine la a
ar
ata ca functia are limita n origine si aceasta este egala cu 0. Putem scrie:

sin x3 + y 3 sin x3 + y 3 x3 + y 3
= 2 .
x2 + y 2 x3 + y 3 x + y2

sin x3 + y 3
Insa lim = 1 si
(x,y)(0,0) x3 + y 3
3
x + y 3 |x|3 + |y|3

x2 + y 2 x2 + y 2 < |x| + |y| .

4.15 S
a se cerceteze continuitatea functiei
p
1 x2 y 2 , x2 + y 2 1,
f (x, y) =
0, x2 + y 2 > 1.
p
R: Punem r = x2 + y 2 . Functia este continu a pe R2 .
4.16 S
a se arate c
a functia

2xy
, x2 + y 2 =
6 0,
f (x, y) = x2 + y 2
0, x2 + y 2 = 0,

este continu
a partial n raport cu x si y, dar nu este continu
a n origine.
R: Fie (x0 , y0 ) R2 . Functiile f (x, y0 ) si f (x0 , y) sunt continue n orice punct.
Functia f (x, y) nu are limita n origine.
4.17 S
a se cerceteze continuitatea urm atoarelor functii:

1 cos x3 + y 3
1) f (x, y) = 2 + y2
, x2 + y 2 =6 0,
x
0, x2 + y 2 = 0.


1

2) f (x, y) = (1 + xy) x + y , x > 0 si y > 0,

1, x = 0 sau y = 0.

x3 + y 3
R: 1) Se tine seama ca 1 cos x3 + y 3 = 2 sin2 . Functia este continu
a. 2)
2
Putem scrie
1 xy
1 x+ y

x + y xy
(1 + xy) = (1 + xy)

xy
si xy x + y . Functia este continu
a.
x+ y
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 61

4.18 S
a se discute dup a valorile parametrului continuitatea urm atoarelor functii:
p
1 cos x2 + y 2
, 0 < x2 + y 2 < ,
1) f (x, y) = tg (x 2 + y2 ) 2

, (x, y) = (0, 0) .

x2 y 2 z 2
, (x, y, z) =6 (0, 0, 0) ,
2) f (x, y, z) = x6 + y 6 + z 6

, (x, y, z) = (0, 0, 0) .

3x + 2y z + x2 + yz
, (x, y, z) 6= (0, 0, 0) ,
3) f (x, y, z) = x+y+z

, (x, y, z) = (0, 0, 0) .
2 2 2

(x + y + z) tg x + y + z
p , (x, y, z) 6= (0, 0, 0) ,
4) f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2

, (x, y, z) = (0, 0, 0) .

p 1 cos r 1
R: 1) Notam r = x2 + y 2 . Avem lim = . Functia este continu
a pe
r0 tg r 2
h 1
0, pentru = .
2 2
2) Fie x = `t, y = mt, z = nt, t R o dreapta prin origine. Deoarece

`2 m2 n2
lim f (`t, mt, nt) = ,
t0 `6 + m6 + n6
deci depinde de directie, rezulta ca f nu are limita n origine. Functia este continu
a pe
R3 \ {(0, 0, 0)}.
62 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS
Capitolul 5

Derivate si diferentiale

5.1 Derivata si diferentiala functiilor de o variabil


a
5.1 Utiliz
and definitia, s
a se calculeze derivatele urmatoarelor functii, n punctele spec-
ificate:

1) f (x) = x + 2, n x0 = 7. 2) f (x) = ln x2 + 5x , n x0 = 1.
3) f (x) = sin 3x2 , n x0 = . 4) f (x) = arcsin (x 1) , n x0 = 1.

5) f (x) = e3x , n x0 = 1. 6) f (x) = tg x, n x0 = .
4
5.2 S
a se studieze derivabilitatea urmatoarelor functii, n punctele specificate:
(
1
1 ln (1 + 2x) , x ( , 0],
1) f : , R, f (x) = 2 n x0 = 0.
2 2x, x (0, ) ,
(
x2 + 5x + 2, x (0, 2],
2) f : (0, ) R, f (x) = 9 7 n x0 = 2.
x+ , x (0, ) ,
8 4
9
R: 1) f 0 (0) = 2. 2) f 0 (2) = .
8
5.3 S
a se calculeze derivatele urm
atoarelor functii:

1) f (x) = x4 + 5x3 8. 2) f (x) = x2 + x 3 x.
x1
3) f (x) = x cos x. 4) f (x) = 2 .
x +1
sin x x2
5) f (x) = . 6) f (x) = ln .
2 + cos x
r x+1
2
3 1 x 2
7) f (x) = . 8) f (x) = ex cos x
.
1 + x2
R: Se obtine:
1 1
1) f 0 (x) = 4x3 + 15x2 . 2) f 0 (x) = 2x + 2 .
2 x 3 ( 3 x)

63
64 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

x2 2x 1
3) f 0 (x) = cos x x sin x. 4) f 0 (x) = 2 .
(x2 + 1)
2 cos x + 1 1x+2
5) f 0 (x) = 0
2 . 6) f (x) = x x + 1 .
(2 + cos x)
s 2
0 4 x 3 x2 + 1
7) f (x) = .
3 (x2 + 1)2 1 x2
2
8) f 0 (x) = 2x cos x x2 sin x ex cos x .

5.4 S
a se calculeze derivatele urm
atoarelor functii:

sin x 1 + sin x
1) f (x) = ln 2 sin x + 1 + 2 sin x 1 . 2) f (x) = + ln .
cos2 x cos x
x 2 k x x
3) f (x) = x + k + ln x + x2 + k . 4) f (x) = 5sh3 + 3sh5 .
2 2 15 15
xx
5) f (x) = ex arctg ex ln 1 + e2x . 6) f (x) = x (x ln x x 1) .
e
x 2 a2 x
7) f (x) = a x2 + arcsin . 8) f (x) = loge2 xn + x2n + 1 .
2 2 a

R: Se obtine:
cos x 2
1) f 0 (x) = q . 2) f 0 (x) = .
4 sin2 x 1 cos3 x
x 3 x
3) f 0 (x) = x2 + k. 4) f 0 (x) = sh2 ch .
15 15
0 x x 0 x+1 x
5) f (x) = e arctg e . 6) f (x) = x e (ln x) (ln x 1).
nxn1
7) f 0 (x) = a2 x2 . 8) f 0 (x) = .
2 x2n + 1

5.5 S
a se calculeze derivatele urm
atoarelor functii:

1 + sin x
1) f (x) = ln + 2arctg sin x .
1 sin x
3 x2 + 1 1 x 1 1
2) f (x) = ln 2 + ln + arctg x.
4 x 1 4 x+1 2
1 1 2 1 2x 1
3) f (x) = ln (1 + x) ln x x + 1 + arctg .
3 r 6 3 3
2 x
4) f (x) = 3b arctg (3b + 2x) bx x .2
bx

2 x (x 3) 1
R: 1) f 0 (x) = . 2) f 0 (x) = 4
. 3) f 0 (x) = 3 .
x 1 x +1
rcos x sin x
x
4) f 0 (x) = 4x .
bx
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 65

5.6 S
a se calculeze derivatele urm atoarelor functii:
arcsin x x
1) f (x) = + ln .
x 1 + 1 x2
2 2x2 + 1
2) f (x) = ln x4 + x2 + 1 + arctg .
3 3
x 3x 3
3) f (x) = 2 + 8 (x2 + 1) + 8 arctg x.
2
4 (x + 1)
5p 2 13 p
4) f (x) = (2x + 8x + 1) ln 2 (x + 2) + (2x2 + 8x + 1) .
2 2
R: Se obtine:
arcsin x 2x3 + 3x
1) f 0 (x) = 2
. 2) f 0 (x) = 4 .
x x + x2 + 1
1 5x 3
3) f 0 (x) = 0
3 . 4) f (x) =
.
2
(x + 1) 2x2 + 8x + 1
5.7 S a se arate c
a derivata unei functii pare este o functie impar
a, iar derivata unei
functii impare este o functie par
a.
5.8 S
a se arate c
a derivata unei functii periodice este o functie periodic
a.
5.9 S a functia y = xex satisface relatia xy 0 = (1 x) y.
a se arate c
x2

5.10 S a functia y = xe 2 satisface relatia xy 0 = 1 x2 y.
a se arate c
1
5.11 S
a se arate c
a functia y = satisface relatia xy 0 = y (y ln x 1).
1 + x + ln x
5.12 S
a se calculeze derivatele de ordinul doi ale urmatoarelor functii:
2 2
1) f (x) = x8 + 7x
6
5x + 4.
2) f (x) = (arcsin
x)
. 3) f (x) = ex .
4) f (x) = ln x + a2 + x2 . 5) f (x) = 1 + x2 arctg x. 6) f (x) = sin2 x.

R: Se obtine:
2 2x
1) f 00 (x) = 56x6 + 210x4 . 2) f 00 (x) = +q arcsin x.
1 x2 3
(1 x2 )
2 2 x
3) f 00 (x) = 2ex + 4x2 ex . 4) f 00 (x) = q .
3
(a2 + x2 )
x
5) f 00 (x) = 2arctg x + 2 2 . 6) f 00 (x) = 2 cos 2x.
x +1
5.13 S a se calculeze derivatele de ordinul n ale urm atoarelor functii:
1 1
1) f (x) = eax . 2) f (x) = . 3) f (x) = 2 .
xa x a2
2x
4) f (x) = cos x. 5) f (x) = sin x. 6) f (x) = ln 2 .
x 1
1
7) f (x) = 2x . 8) f (x) = 2 . 9) f (x) = ln (ax + b) .
x 3x + 2
1
10) f (x) = eax ebx . 11) f (x) = . 12) f (x) = (1 + x) .
ax + b
66 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

1 1 1 1
R: 3) Se tine seama de identitatea: 2 = .
x a2 2a x a x + a
n n
4) f (n) (x) = cos x + . 5) f (n) (x) = sin x + .
2 2
2
x +1
6). f 0 (x) = si se scrie fractia ca suma de fractii simple.
x (x2 + 1)
n
7) f (n) (x) = 2x ln 2. " #
1 1 (n) n 1 1
8) f (x) = , se obtine f (x) = (1) n! n+1 n+1 .
x2 x1 (x 2) (x 1)
n
n1 (n 1)!a n
9) f (n) (x) = (1) n . 10) f
(n)
(x) = eax ebx (a + b) .
(ax + b)
n n!an
11) f (n) (x) = (1) n+1 .
(ax + b)
n
12) Avem: f (n) (x) = ( 1) ( n + 1) (1 + x) .

5.14 Fie f (x) = x2 e3x . S


a se calculeze f (10) (x).

R: Se aplica formula lui Leibniz. Se obtine: f (10) (x) = 39 e3x 3x2 + 20x + 30 .

5.15 Fie f (x) = x2 sin x. S


a se calculeze f (20) (x).

R: Se aplica regula lui Leibniz. Se obtine: f (20) (x) = x2 sin x 40x cos x 380 sin x.

5.16 Utiliz
and regula lui Leibniz, s
a se calculeze derivatele de ordinul n ale functiilor:

1) f (x) = x ex . 2) f (x) = x2 e2x . 3) f (x) = 1 x2 cos x.
1+x
4) f (x) = . 5) f (x) = x3 ln x.
x
5.17 Se consider a f (x) = x4 + x3 + x2 + x + 1. S
a functia polinomial a se calculeze
P4 1
suma: S = , unde xk sunt r acinile ecuatiei f (x) = 0.
ad
k=1 xk 2

R: Din f (x) = (x x1 ) (x x2 ) (x x3 ) (x x4 ), prin derivare, deducem:


4
f 0 (x) X 1
= .
f (x) x xk
k=1

f 0 (2) 49
Deci S = = .
f (2) 31
5.18 S a se determine cu c at se modific a (aproximativ) latura unui p
atrat dac
a aria sa
creste de la 9 m2 la 9, 1 m2 .

R: Daca x este aria patratului si y latura sa, atunci y = x. Se dau: x0 = 9, h = 0, 1.
Cresterea laturii patratului este data de:
1
y y0 dy = f 0 (x) h = 0, 1 = 0, 016 m.
2 9
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 67

5.19 Sa se g a cresterea y y0 si diferentiala dy ale functiei y = 5x+x2 n punctul


aseasc
x0 = 2, daca h = 0, 001.
R: y y0 = 0, 009001 si dy = 0, 009.

5.20 S
a se calculeze diferentiala functiei y = cos x n punctul x0 = , pentru h = .
6 36
2
a se calculeze diferentiala functiei y = n punctul x0 = 9, pentru h = 0, 01.
5.21 S
x
5.22 S
a se calculeze diferentialele functiilor:
1 x
1) f (x) = . 2) f (x) = x ln x x. 3) f (x) = .
xn 1x
1x
4) f (x) = ln . 5) f (x) = x2 ex . 6) f (x) = ex sin x.
1+x
R: Se obtine:
n 1
1) df (x) = dx. 2) df (x) = ln x dx. 3) df (x) = 2 dx.
xn +1 (1 x)
2
4) df (x) = dx. 5) df (x) = x (2 x) ex dx. 6) df (x) = e (x sin x + cos x) dx.
x2 1
5.23 S
a se calculeze diferentialele de ordinul doi ale functiilor:

1) f (x) = 1 x2 . 2) f (x) = arccos x. 3) f (x) = sin x ln x.
1
4) f (x) = ln x. 5) f (x) = x2 ex . 6) f (x) = ex sin x.
x
5.24 S
a se arate c
a:

n n1 (n 1)! 1
d (arctg x) = (1) n/2
sin narctg dxn .
(1 + x2 ) x

5.2 Propriet
ati ale functiilor derivabile
5.25 S
a se determine abscisele punctelor de extrem ale functiilor:
2 x2 2x + 2
1) f (x) = 2 cos x + x2 . 2) f (x) = x2 (x 12) . 3) f (x) = .
q x1
2 x x
4) f (x) = 3 (x2 1) . 5) f (x) = 2 sin 2x + sin 4x. 6) f (x) = 2 cos + 3 cos .
2 3
R: 1) x0 = 0 este punct de minim.
2) x1 = 0, x2 = 12 sunt puncte de minim, x3 = 6 este punct de maxim.
3) x1 = 0 este punct de maxim, x2 = 2 este punct de minim.
4) x1,2 = 1 sunt puncte de minim, x3 = 0 este punct de maxim.

5) xk = + k sunt puncte de minim, x0k = + k sunt puncte de maxim.
6 6
0 2
6) xk = 12k si xk = 12 k sunt puncte de maxim, yk = 6 (2k + 1) si
5
1
yk0 = 12 k sunt puncte de minim.
5
68 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

5.26 Fie a1 , a2 , . . . , an (0, ) si ax1 + a2x + + axn n pentru orice x R. S


a se
arate c
a atunci a1 a2 an = 1.

R: Fie functia f : R R, definita prin f (x) = ax1 + a2x + + axn . Avem ca


f (x) n = f (0), x R, deci x0 = 0 este un punct de minim pentru f si conform
teoremei lui Fermat: f 0 (0) = 0.
2 2
5.27 Fie a, b (0, ) \ {1} a.. ax b + bx a 2ab, pentru orice x R. S
a se arate
a ab = 1.
c
2 2
R: Fie unctia f : R R, definita prin f (x) = ax b + bx a. Avem ca f (x)
2ab = f (1), x R, deci x0 = 1 este un punct de minim pentru f si conform teoremei
lui Fermat: f 0 (1) = 0.
h i
5.28 S a se studieze aplicabilitatea teoremei lui Rolle pentru functia f : 0, R,
2
definit
a prin h i
cos x, x 0, ,
f (x) = 4 i
sin x, x , .
4 2

R: Functia nu este derivabila n .
4

5.29 S a se studieze aplicabilitatea teoremei lui Rolle pentru functiile f : [0, 2] R,


definite prin:
3
1) f (x) = |x 1| . 2) f (x) = |x 1| .

R: 1) Nu. 2) Da, c = 1.
h i
5.30 S a se studieze aplicabilitatea teoremei lui Rolle pentru functiile f : , R,
2 2
definite prin:
1) f (x) = |sin x| . 2) f (x) = sin3 x .

R: 1) Nu. 2) Da, c = 0.

dn 2 n
5.31 S
a se arate c
a polinomul lui Legendre Pn (x) = x 1 are n r
ad
acini
dxn
distincte n intervalul (1, 1).
n
R: Se aplica de n ori teorema lui Rolle functiei f (x) = x2 1 .

5.32 Fie f : [a, b] R o functie continu a pe [a, b], derivabila pe (a, b) si a.. f (a) =
f (b). S
a se arate c a c (a, b) a.. f (a) f (c) = f 0 (c) (c a).
a exist

R: Se aplica teorema lui Rolle functiei g (x) = (x a) f (x) xf (a) pe intervalul


[a, b].
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 69

5.33 Fie numerele reale a0 , a1 , a2 , . . . , an care verific


a relatia

a0 2a1 22 a2 2n an
+ + + + = 0.
1 2 3 n+1

S a functia f : 1, e2 R, definit
a se arate c a prin f (x) = a0 +a1 ln x + a2 ln2 x + +
an lnn x se anuleaz
a cel putin ntr-un punct din intervalul 1, e2 .

a1 ln2 x an lnn+1 x
R: Se aplica teorema lui Rolle functiei g (x) = a0 ln x + + + .
2 n+1

5.34 Fie f : [a, b] R o functie continu a pe [a, b], derivabil


a pe (a, b). S
a sea arate c
a
exist
a c (a, b) a.
a + b 2c
f 0 (c) = .
(c a) (c b)

R: Se aplica teorema lui Rolle functiei g (x) = ef (x) (x a) (x b) pe intervalul [a, b].

a functia f : [1, 1] R, definit


5.35 Se consider a prin:
2
x + mx + n, x [1, 0] ,
f (x) =
px2 + 4x + 4, x (0, 1].

S
a se determine m, n, p R a.. f s a satisfac
a ipotezele teoremei lui Rolle pe intervalul
[1, 1] si s
a se g
aseasc
a valoarea constantei c n acest caz.

2
R: n = 4, m = 4, p = 7, c = .
7
5.36 Fie f, g : [a, b] R dou a functii continue pe [a, b], derivabile pe (a, b) si cu
f (a) = f (b). S a ecuatia f (x) g 0 (x) + f 0 (x) = 0 are cel putin o solutie n
a se arate c
intervalul (a, b).

R: Fie h [a, b] R, definita prin h (x) = f (x) eg(x) , care este o functie Rolle. Exista
deci c (a, b) a.. h0 (c) = 0. Dar h0 (x) = f 0 (x) eg(x) + f (x) g 0 (x) eg(x) .

5.37 Fie f : [a, b] R o functie de trei ori derivabil a pe [a, b] a.. f (a) = f (b) = 0 si
f 0 (a) = f 0 (b) = 0. S
a se arate c a cel putin un punct c (a, b) a.. f 000 (c) = 0.
a exist

R: Aplicam teorema lui Rolle. Exista d (a, b) a.. f 0 (d) = 0. Exista apoi c1 (a, d)
si c2 (d, b) a.. f 00 (c1 ) = 0 si f00 (c2 ) = 0. Deci exista c (c1 , c2 ) a.. f 000 (c) = 0.

5.38 S aplicabilitatea teoremei lui Lagrange pentru functia f : [0, 1] R,


a se cerceteze
a prin f (x) = x2 + ax, a > 0, si n caz afirmativ s
definit a se determine constanta c
corespunzatoare.

1
R: Da, c = a + a2 + a (0, 1).
2
70 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

5.39 S a se cerceteze aplicabilitatea teoremei lui Lagrange pentru functiilor f , definite


prin:

x, x [1, 2] , 2
2 x , x [0, 1] ,
1) f (x) = x 2) f (x) =
+ 1, x (2, 3]. 2x 1, x (1, 2].
4
( 2
x + 1, x (0, 3], 3 x , x [0, 1] ,

3) f (x) = x 4) f (x) = 2
2
+ 1, x [4, 0] . 1,

x (1, 2].
x
9 9 3 13 1
R: 1) Da, f 0 (c) = , c = . 2) Da, c = . 3) Da, c = . 4) Da, c1 = , c2 = 2.
8 4 4 36 2
5.40 S a se determine abscisa c a unui punct n care tangenta la graficul functiei f :
R R, definit a prin ( x+2
, x 0,
f (x) = 2
x + 1, x > 0,
este paralel
a cu coarda care uneste punctele de pe grafic de abscise x1 = 4 si x2 = 3.
13
R: c = .
36
1
5.41 S a se arate ca 3 30 3 < .
9

R: Se aplica teorema lui Lagrange functiei f : [27, 30] R, definita prin f (x) = 3 x.
x x x
5.42 S
a se g a solutiile reale ale ecuatiei (a 1) + (a + 3) = ax + (a + 2) , cu
aseasc
a > 1.
x x x
R: Ecuatia se mai scrie: ax (a 1) = (a + 3) (a + 2) . Consideram functia f :
(0, ) R, definita prin f (t) = tx , pentru x R, fixat. Aplicam teorema lui Lagrange
pe intervalele [a 1, a] si [a + 2, a + 3]. Exista deci c1 (a 1, a) si c2 (a + 2, a + 3)
a.. f (a) f (a 1) = f 0 (c1 ) si f (a + 3) f (a + 2) = f 0 (c2 ). Din f 0 (c1 ) = f 0 (c2 ) cu
c1 =6 c2 , rezulta x1 = 0, x2 = 1.
5.43 Fie f o functie de doua ori derivabil
a ntr-o vecin
atate V a punctului a R. S
a
a pentru orice h suficient de mic exist
se arate c a punctele p, q V a..
f (a + h) f (a h) f (a + h) 2f (a) + f (a h)
= f 0 (p) , = f 00 (q) .
2h h2
5.44 S
a se cerceteze aplicabilitatea teoremei lui Cauchy pentru functiile f si g, definite
prin:
e
1) f, g : [1, e] R, f (x) = ln x, g (x) = .
( x
x + 3, x [2, 1),
2) f, g : [2, 5] R, f (x) = x 7 g (x) = x.
+ , x [1, 5] ,
34 4
x
x2 + 1, x [1, 3] ,
3) f, g : [0, 3] R, f (x) = 3 g (x) = x.
x + 4 ,

x [0, 1] ,
3
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 71

e 1 2 2
R: 1) Da, c = . 2) Da, c = . 3) Da, c = + 1.
e1 16 3
5.45 S and regula lui l0 Hospital:
a se calculeze, utiliz

tg x x xx x ln (sin 2x)
1) lim . 2) lim . 3) lim .
x0 x sin x x1 ln x x + 1 x0 ln (sin 3x)
1
1 x

xn 1 (1 + x) x
4) lim , a > 0. 5) lim ctg x . 6) lim .
x eax x0 x x0 e

x
1 2 1+x x tg 2
7) lim ctg x . 8) lim x x2 ln . 9) lim tg .
x0 x2 x x x1 4
1
R: 1) 2. 2) 2. 3) 1. 4) 0. 5) 0. 6) . 7) Putem scrie:
2
1 2 sin2 x x2 cos2 x
ctg x =
x2 x2 sin2 x
2 1
si se aplica de patru ori regula lui l0 Hospital. Se obtine . 8) Luam x = , cu t 0
3 t
1 1
pentru x . Se obtine . 9) .
2 e
5.46 S and regula lui l0 Hospital:
a se calculeze, utiliz

tg x x sin x x [ln x ln (x + 1)] + 1


1) lim . 2) lim .
x0 x sin x x ex [ln (ex + 1) ln x] 1

R: 1) 5. 2) e.

a se dezvolte polinomul f (x) = x3 2x2 + 3x + 5 dup


5.47 S a puterile binomului x 2.
2 3
R: f (x) = 11 + 7 (x 2) + 4 (x 2) + (x 2) .

5.48 S a de gradul trei a.. f (0) = 1, f 0 (0) = 1,


a se determine o functie polinomial
00 000
f (0) = 2 si f (0) = 6.

R: Polinomul Taylor al functiei f este f (x) = 1 + x + x2 + x3 .

5.49 S a se g a primii 5 termeni din dezvoltarea Taylor a functiei f (x) = ex dup


aseasc a
puterile binomului x + 1.
1 1 1 2 1 3 1 4
R: P4 (x) = + (x + 1) + (x + 1) + (x + 1) + (x + 1) .
e e 2e 6e 24e
5.50 S a se g
aseasc
a primii 5 termeni din dezvoltarea Taylor a functiei f (x) = ln x dup
a
puterile binomului x 1.
72 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

1 2 1 3 1 4
R: P4 (x) = (x 1) (x 1) + (x 1) (x 1) .
2 3 4
5.51 S
a se evalueze eroarea comis
a n aproximarea:
1 1 1
e2+ + + .
2! 3! 4!
1 1 1 1 x5 x
R: Avem ca: ex = 1 + x + x2 + x3 + x4 + R4 (x), unde R4 (x) = e , cu
1! 2! 3! 4! 5!
3 1
(0, 1). Pentru x = 1, |R4 (1)| = .
5! 40
5.52 S
a se scrie formula Mac-Laurin de ordinul n pentru functiile:
1) f (x) = ex , x R. 2) f (x) = sin x, x R.
3) f (x) = cos x, x R. 4) f (x) = ln(1 + x), x (1, ).
5) f (x) = (1 + x) , x (1, ), R.
R: Avem dezvoltarile:
Pn xk xn+1 x
1) ex = + e .
k=0 k! (n + 1)!
Pn x2k1 x2n+1
2) sin x = (1)k1 + (1)n sin(x).
k=1 (2k 1)! (2n + 1)!
P
n 2k 2n+2
x x
3) cos x = (1)k + (1)n+1 cos(x).
k=0 (2k)! (2n + 2)!
Pn xk xn+1
4) ln(1 + x) = (1)k1 + (1)n n+1 .
k=1 k (n + 1) (1 + x)
Pn ( 1) ( k + 1) ( 1) ( n) n+1
5) (1 + x) = 1 + xk + x (1 +
k=1 k! (n + 1)!
x)n+1 , cu (0, 1).
5.53 Sa se determine n N astfel ca polinomul Taylor de gradul n n punctul x0 = 0
asociat functiei f (x) = ex s
a aproximeze functia pe intervalul [1, 1] cu trei zecimale
exacte.
R: Avem
n+1
|x| 1
|Rn (x)| = ex < , |x| 1.
(n + 1)! 1000
3 1
Dar cum x < 1, ex < e < 3 si deci |Rn (x)| < < pentru n 6.
(n + 1)! 1000

a se scrie formula Mac-Laurin de ordinul n pentru functia f (x) = a + x, a > 0,
5.54 S
x > a.
1
x2
R: Functia se mai scrie: f (x) = a 1 + . Se obtine:
a
" #
x Xn k
k1 1 3 (2k 3) x
f (x) = a 1 + + (1) + Rn (x) .
2a k! 2k a
k=2
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 73

5.55 Sa se determine n N astfel


ca valorile polinomului Taylor de gradul n n punctul
x0 = 0 asociat functiei f (x) = 1 + x, pe intervalul [0, 1], s
a nu difere de f (x) cu mai
1
mult de .
16

R: Avem



1 3 (2n 1) xn+1 1 3 (2n 1)
1
|Rn (x)| = < .
(n + 1)! 2n+1 1 (n + 1)! 2n+1 16
n+
(1 + x) 2

Se obtine n 2.

5.56 Utiliz
and formula Mac-Laurin s
a se calculeze urm
atoarele limite:

ex + ex sin2 x 2 ln (1 + 2x) sin 2x + 2x2


1) lim . 2) lim .
x0 x4 x0 x3
sin x sin a 2
1 1 + x cos x
3) lim . 4) lim .
x0 xa x0 tg4 x
2
x

cos x e 2
5) lim .
x0 x4

1 1 1
R: 1) . 2) 4. 3) cos a. 4) . 5) .
12 3 12

5.3 Derivatele si diferentiala functiilor de n variabile


5.57 Utiliz
and definitia, s
a se calculeze derivatele partiale ale urm
atoarelor functii, n
punctele specificate:

xy
1) f (x, y) = x3 3x2 y + 2y 3 n (1, 1) . 2) f (x, y) = n (1, 1) .
p x+y

3) f (x, y) = sin2 x + sin2 y n ,0 . 4) f (x, y) = ln 1 + x + y 2 n (1, 1) .
p 4
5) f (x, y) = x2 y 2 n (2, 1) . 6) f (x, y) = ln x y 2 n (4, 1) .

R: Se obtine:
1 1
1) fx0 (1, 1) = 3, fy0 (1, 1) = 3. 2) fx0 (1, 1) = , fy0 (1, 1) = .
1 2 2
0 0 0 1 0 2
3) fx ,0 = 2, fy , 0 = 0. 4) fx (1, 1) = , fy (1, 1) = .
4 2 4 3 3
0 2 0 1 0 1 0 2
5) fx (2, 1) = , fy (2, 1) = . 6) fx (4, 1) = , fy (4, 1) = .
3 3 3 3
74 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

5.58 S
a se calculeze derivatele partiale ale urm
atoarelor functii:
xy
1) f (x, y) = x3 + y 3 3axy. 2) f (x, y) = .
p x+y
x
3) f (x, y) = x2 y 2 . 4) f (x, y) = p .
x2 + y 2
p y
5) f (x, y) = ln x + x2 + y 2 . 6) f (x, y) = arctg .
y xs
sin x2 y 2
7) f (x, y) = e x . 8) f (x, y) = arcsin .
x2 + y 2

R: Se obtine:
1) fx0 (x, y) = 3x2 3ay, fy0 (x, y) = 3y 2 3ax.
2y 2x
2) fx0 (x, y) = 0
2 , fy (x, y) = 2.
(x + y) (x + y)
x y
3) fx0 (x, y) = p , fy0 (x, y) = p .
2
x y 2 x2 y 2
y2 x2
4) fx0 (x, y) = q , fy0 (x, y) = q .
3 3
(x2 + y 2 ) (x2 + y 2 )
1 y
5) fx0 (x, y) = p , fy0 (x, y) = p p .
2
x +y 2
x2 + y 2 x + x2 + y 2
y x
6) fx0 (x, y) = 2 2
, fy0 (x, y) = 2 .
x +y x + y2
y y
y sin y 1 sin y
7) fx0 (x, y) = 2 e x cos , fy0 (x, y) = e x cos .
x x x x
0 xy 2 0 x2 2
8) fx (x, y) = p , fy (x, y) = p .
(x2 + y 2 ) x2 y 2 (x2 + y 2 ) x2 y 2

5.59 S
a e calculeze derivatele partiale ale urm
atoarelor functii:
y s
y x2 y 2
x
1) f (x, y) = y sin . 2) f (x, y) = arcsin .
x x2 + y 2
x+y
3) f (x, y) = arctg xy . 4) f (x, y) = xyarctg .
1 xy
x z
xyz
5) f (x, y, z) = p . 6) f (x, y, z) = e y e y .
+ y2 + z2
x2
y yz
7) f (x, y, z) = exyz cos . 8) f (x, y, z) = (sin x) .
xz
5.60 S
a e calculeze derivatele partiale ale urmatoarelor functii:
q 2
1) f (x, y) = ln xy 2 + x2 y + 1 + (xy 2 + x2 y) .
s 2
x+y x+y
2) f (x, y) = 1 + arcsin .
xy xy
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 75

5.61 S
a se calculeze, utiliz
and definitia, urm
atoarele derivate partiale de ordinul doi:

2f p 2f p
1) a f (x, y) = x2 + y 2 . 2)
(1, 1) , dac a f (x, y) = 3 x2 y.
(2, 2) , dac
yx xy

2f 2f
3) , 0 , dac
a f (x, y) = x sin (x + y) . 4) (1, 1) , dac
a f (x, y) = xy ln x.
xy 4 xy

R: 1) Deoarece
f f
2f (1, y) (1, 1)
(1, 1) = lim x x ,
yx y1 y1

1 1 2
se obtine . 2) . 3) 1 . 4) 1.
2 2 9 2 4

5.62 S
a e calculeze derivatele partiale ale urm
atoarelor functii:
3 2 z
py z + 2x 3y + z + 5.
1) f (x, y, z) = x 2) f (x, y, z) = (xy) .
3) f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 . 4) f (x, y, z) = z xy .

R: Se obtine:
1) fx0 (x, y, z) = 3x2 y 2 z + 2, fy0 (x, y, z) = 2x3 yz 3, fz0 (x, y, z) = x3 y 2 + 1.
z z z z z
2) fx0 (x, y, z) = (xy) , fy0 (x, y, z) = (xy) , fz0 (x, y, z) = (xy) ln (xy).
x y
x y
3) fx0 (x, y, z) = p , fy0 (x, y, z) = p ,
2
x +y +z 2 2 x + y2 + z2
2
z
fz0 (x, y, z) = p .
2
x + y2 + z2
xy xy
4) fx0 (x, y, z) = y z xy ln z, fy0 (x, y, z) = xz xy ln z, fz0 (x, y, z) = z .
z
5.63 S
a se arate c
a urm
atoarele functii sunt omogene si apoi s
a se verifice relatia lui
Euler:
x+y
1) f (x, y) = ax2 + 2bxy + cy 2 . 2) f (x, y) = p .
3
x2 + y 2
x xy
3) f (x, y) = . 4) f (x, y) = x2 y 2 ln .
x2 + y 2 x+y
y
y
5) f (x, y) = x2 + y 2 sin . 6) f (x, y) = x2 y 2 e x .
x
5.64 S a se arate c
a dac
a u = f (x, y, z) este o functie omogen
a de grad de omogenitate
m, care admite derivate partiale de ordinul doi continue pe D R3 , atunci:

2f 2f 2f f
1) x 2
+y +z = (m 1) .
x xy xz x

2f 2
2 f
2
2 f 2f 2f 2f
2) x2 + y + z + 2xy + 2yz + 2zx = m (m 1) f.
x2 y 2 z 2 xy yz zx
76 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

5.65 S
a se arate c
a functiile date mai jos satisfac egalit
atile scrise n dreptul lor:
z z
1) z = ln x2 + xy + y 2 , x +y = 2.
x y
y
z z
2) z = xy + xe x , x +y = xy + z.
x y
u u u
3) u = (x y) (y z) (z x) , + + = 0.
x y z
x y u u u
4) u = x + , + + = 1.
y z x y z
u u u 1
5) u = ln x3 + y 3 + z 3 3xyz , + + = .
x y z x+y+z

5.66 Se d
aa functia:

2 x2
y ln 1 + 2 , y 6= 0,
f (x, y) = y

0, y = 0.

S
a se arate c
a desi nu sunt satisf
acute ipotezele teoremei lui Schwarz, totusi

2f 2f
(0, 0) = (0, 0) .
xy yx

R: Sa observam ca teorema lui Schwarz da conditii suficiente nu si necesare pentru


egalitatea derivatelor mixte.
Deoarece pentru x > 1, ln x > x, avem
s s
x2 x2 x2 p
2 2 2
0 < y ln 1 + 2 = 2y ln 1 + 2 < 2y 1 + 2 = 2 |y| x2 + y 2 ,
y y y

deci lim f (x, y) = f (x, y) = 0, apoi


(x,y)(0,0)


2xy 2 x2 2xy 2
f , y 6= 0, f 2y ln 1 + 2 2 , y 6= 0,
(x, y) = x2 + y 2 (x, y) = y x + y2
x y
0, y = 0, 0, y = 0,

si
f f
2f (x, 0) (0, 0)
(0, 0) = lim x x = 0,
xy x0 x
f f
2f (0, y) (0, 0)
(0, 0) = lim x x = 0.
yx y0 y
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 77

Dar
4x3 y
2f , y=6 0,
(x, y) = (x 2 + y 2 )2
yx
0, y = 0,
nu este continua n origine.

5.67 S
a se calculeze derivatele partiale de ordinul doi ale functiilor:
r
2 2 x2 y2
1) f (x, y) = 2x 3xy y . 2) f (x, y) = + .
2 p a2 b2
3) f (x, y) = ln x + y . 4) f (x, y) = 2xy + y . 2
x+y 2
5) f (x, y) = arctg . 6) f (x, y) = (arcsin xy) .
p 1 xy
7) f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 . 8) f (x, y, z) = xy + yz + zx.

5.68 S
a se calculeze derivatele partiale de ordinul doi, n origine, ale functiei:
m n
f (x, y) = (1 + x) (1 + y) .

R: fxx (0, 0) = m (m 1), fxy (0, 0) = mn, fyy (0, 0) = n (n 1).

5.69 S
a se calculeze derivatele partiale de ordinul m + n:

m+n f x+y
m n
(x, y) , dac
a: 1) f (x, y) = . 2) f (x, y) = x2 + y 2 ex+y .
x xy

R: 1) Prin inductie dupa n si apoi dupa m, se obtine:

m+n f n mx + ny
m n
(x, y) = (1) 2 (m + n 1)! m+n+1 .
y x (x y)

2) Se obtine:

m+n f
(x, y) = x2 + y 2 + 2 (mx + ny) + m (m 1) + n (n 1) ex+y .
y m xn
5.70 S
a se arate c
a functiile:
q
y 1 2 2
1) u = arctg , 2) u = ln , unde r = (x a) + (y b) ,
x r
satisfac ecuatia lui Laplace:
2u 2u
+ 2 = 0.
x2 y

5.71 S
a se arate c
a functia u = A sin (at + ) sin x satisface ecuatia undelor:

2u 2u
2
a2 2 = 0.
t x
78 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

5.72 S
a se arate c
a functia

x2 + y 2 + z 2
1
u = 3 e t
t

satisface ecuatia c
aldurii:

u 1 2u 2u 2u
= + 2 + 2 .
t 4 x2 y z

5.73 Se da functia f (x, y) = x2 +xyy 2 . S


a se g
aseasc
a variatia si diferentiala functiei
n punctul (x0 , y0 ).

R: Variatia functiei este:



f (x, y) f (x0 , y0 ) = [(2x0 + y0 ) h + (x0 2y0 ) k] + h2 + hk k 2 .

Deci diferentiala este df (x0 , y0 ) = (2x0 + y0 ) h + (x0 2y0 ) k.

5.74 Se da func atia f (x, y) = x2 y. Sa se calculeze variatia si diferentiala functiei n


punctul (x0 , y0 ) = (1, 2), pentru: 1) (h, k) = (1, 2), 2) (h, k) = (0, 1; 0, 2).

5.75 Utiliz and definitia, s


a se arate c
a urm
atoarele functii sunt diferentiabile n punc-
tule specificate:
2 2
1) f (x, y) = (x 1) + y 2 n (1, 1). 2) f (x, y) = x2 + (y 2) n (1, 1) .
z
3) f (x, y) = p n (3, 4, 5) . 4) f (x, y) = ln x3 + y 3 n (0, 1) .
x2 + y 2

R: 1) Pentru orice (h, k) R2 , avem


p
f (1 + h, 1 + k) f (1, 1) = 2k + h2 + k 2 = 2k + (k, h) h2 + k 2 ,

cu (k, h) = h2 + k 2 0, pentru (k, h) (0, 0), iar df (1, 1) = 2k.

5.76 S
a se arate c
a n origine, functia

p xy , x2 + y 2 6= 0,
f (x, y) = x2 + y 2
0, x2 + y 2 = 0,

este continu
a, admite derivate partiale, ns
a nu este diferentiabil
a.

R: Din
|xy| |xy|
0< p < p = |x| ,
x2 + y2 y2
deducem ca f este continua n origine. Utilizand definitia se arata ca functia are derivate
partiale n origine egale cu 0.
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 79

Sa aratam ca functia nu este diferentiabil


a n origine. Daca ar fi diferentiabil
a n
origine, ar avea loc egalitatea:
p
f (x, y) 0 = 0 (x 0) + 0 (y 0) + (x, y) x2 + y 2 ,
n care (x, y) sa aiba limita n origine egala cu 0. Dar din egalitatea precedent a rezulta
xy
(x, y) = 2 , functie care nu are limita
n origine.
x + y2
p
5.77 S a se cerceteze dac a functia f (x, y) = x2 + y 2 este diferentiabil a n origine.
R: Functia nu admite derivate partiale n origine, deci nu este diferentiabil
a n origine.
5.78 S
a se calculeze diferentialele functiilor:
1) f (x, y) = x3 + y 3 3xy. 2) f (x, y) = x2 y 3 .
x2 y 2
3) f (x, y) = 2 .4) f (x, y) = sin2 x + sin2 y.
x + y 2
y x
5) f (x, y) = ln x2 + y 2 .
6) f (x, y) = arctg + arctg .
x y
2 2
R: 1) df (x, y) = 3x 3y dx + 3y 3x dy.
5.79 S
a se calculeze diferentialele functiilor:
p
1) f (x, y, z) = xyz. 2) f (x, y, z) = x2 + y 2+ z 2 .
z
xy x
3) f (x, y, z) = arctg . 4) f (x, y, z) = xy + .
z2 y
R: df (x, y, z) = yz dx + zx dy + xy dz.
5.80 Sa se gaseasc a cu cat se modific
a (aproximativ) volumul unui con av and raza bazei
x = 10 cm si n
altimea y = 30 cm dac a cu 1 mm, iar n
a raza se micsoreaz altimea creste
cu 3 mm.

R: Volumul conului este V = x2 y. Variatia volumului este data de:
3

V V0 dV = 2xy dx + x2 dy = (600 0, 1 + 100 0, 3) = 10 cm3 .
3 3
3,01
5.81 S
a se calculeze aproximativ (1, 02) .
R: Consideram functia z = xy . Luam x0 = 1, y0 = 3, h = 0, 02 si k = 0, 01. Putem
scrie:
z z0 dz = xy00 1 y0 h + x0y0 ln x0 k = 3 0, 02 + 0 0, 01 = 0, 06.
Deci z 1 + 0, 06 = 1, 06.
5.82 S
a se calculeze diferentialele de ordinul doi ale functiilor:
p
1) f (x, y) = cos xy. 2) f (x, y) = x2 + y 2 . 3) f (x, y) = exy .
4) f (x, y) = ln xy. 5) f (x, y, z) = xyz. 6) f (x, y, z) = ex sin yz.
80 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

R: 1) d2 f (x, y) = y 2 dx2 + 2xy dxdy + x2 dy 2 cos xy.

5.83 S
a se calculeze diferentiala de ordinul doi a functiei f (x, y, z) = sin (x 2y + z).

a se calculeze diferentiala de ordinul n a functiei f (x, y) = eax+by .


5.84 S
n
R: Se obtine: dn f (x, y) = eax+by (a dx + b dy) .

5.85 Aplic a se calculeze F 0 (x0 ), stiind


and formula de derivare a functiilor compuse, s
c
a F (x) = f (u (x) , v (x)) in care:

1) f (u, v) = u + uv, u (x) = cos x, v (x) = sin x, x0 = .
4
2) f (u, v) = eu2v , u (x) = x2 , v (x) = x2 2, x0 = 2.

dz
5.86 S
a se g
aseasc
a dac
a:
dt
1) z = e3x+2y , unde: x = cos t, y = t2 .
x
2) z = , unde: x = et , y = ln t.
y
x
3) z = ln sin , unde: x = 3t2 , y = t2 + 1.
y

dz
5.87 S
a se g
aseasc
a dac
a:
dt
2
+y 2 1 x
1) z = ex , unde: x = a cos t, y = a sin t. 2) z = ln , unde: x = tg2 t, y = ctg2 t.
2 y

du
5.88 S
a se g
aseasc
a dac
a:
dt
1) u = xyz, unde: x = t2 + 1, y = ln t, z = tg t.
z
2) u = p , unde: x = R cos t, y = R sin t, z = H.
x + y2
2

dz
5.89 S
a se g
aseasc
a a z = uv , unde u = sin x, v = cos x.
dac
dx
z dz
5.90 S
a se g
aseasc
a si a z = xy , unde y = (x).
dac
x dx
z z
5.91 S
a se g
aseasc
a si a z = f (u, v), unde u = x2 + y 2 si v = exy .
, dac
x y

z z x
5.92 S
a se g
aseasc
a si a z = arctg , unde x = u sin v si y = u cos v.
, dac
u v y

z z y
5.93 S
a se g
aseasc
a si a z = f (u), unde u = xy + .
, dac
u v x
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 81

5.94 S
a se arate c a = f x2 + y 2 + z 2 , unde:
a dac

x = R cos u cos v, y = R cos u sin v, z = R sin u,


atunci: = 0 si = 0.
u v
5.95 S
a se arate c
a dac
a z = f (x + ay), unde f este o functie diferentiabil
a, atunci

z z
=a .
y x

5.96 Sa se arate ca functia w = f (u, v), unde f este o functie diferentiabil


a si u =
x + at, v = y + bt, satisface ecuatia:

w w w
=a +b .
t x y

5.97 S a functia z = yf x2 y 2 , unde f este o functie diferentiabil
a se arate c a,
satisface ecuatia:
1 z 1 z z
+ = 2.
x x y y y
y
5.98 S a se arate c
a functia z = xy + f , unde f este o functie diferentiabil
a,
x
satisface ecuatia:
z z
x +y = xy + z.
x y

x2
2
5.99 S a functia z = ey f ye 2y , unde f este o functie diferentiabil
a se arate c a,

satisface ecuatia:
2 z z
x y2 + xy = xyz.
x y
y y
5.100 S a se arate c a functia z = xf +g , unde f si g sunt o functii de dou
a
x x
ori diferentiabile, satisface ecuatia:

2z 2z 2z
x2 2
+ 2xy + y 2 2 = 0.
x xy y
y
5.101 Sa se arate c a functia z = f (xy) + xy g , unde f si g sunt o functii de
x
dou
a ori diferentiabile, satisface ecuatia:

2z 2
2 z
x2 y = 0.
x2 y 2
82 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

5.102 S a functia z = f (x + g (y)) satisface ecuatia:


a se arate c

z 2 z z 2 z
= .
x xy y x2

5.103 S
a se g a d2 z dac
aseasc a:
x
1) z = f (u), unde u = x2 + y 2 . 2) z = uv , unde u = , v = xy.
y
3) z = f (u, v), unde u = ax si v = ay. 4) z = f (u, v), unde u = xey si v = yex .

5.104 S
a se calculeze diferentialele de ordinul doi ale functiilor compuse:

2 2 x
1) F (x) = f x , ln x . 2) F (x, y) = f x , .
y

3) F (x, y, z) = f x + y + z, x2 + y 2 + z 2 .

5.105 S
a se g
aseasc
a polinomul Taylor de gradul 3 asociat functiei
p
f (x, y) = x2 + y 2

n punctul (1, 1).

R:Polinomul Taylor de gradul 3 asociat functiei f este:


1 1 1 1
T3 (x, y) = 2 + [(x 1) + (y 1)] + [(x 1)2 + 2(x 1)(y 1) + (y 1)2 ]
1! 2 2! 2 2

1 1
[(x 1)3 (x 1)2 (y 1) (x 1)(y 1)2 + (y 1)3 ].
3! 4 2

5.106 Sa se g a polinomul Taylor de gradul n asociat functiei f (x, y) = ex+y n


aseasc
punctul (1, 1).

R: Avem:
n
X n X
X k
1 1
Tn (x, y) = 1 + [(x 1) + (y + 1)]k = (x 1)ki (y + 1)i .
k! i=0
i!(k i)!
k=1 k=0

5.107 S
a se g
aseasc
a o valoare aproximativ arului (1, 1)1,2 .
a a num

R: Polinomul Taylor de gradul 3 asociat functiei f (x, y) = xy , x > 0, y > 0, n


punctul (1, 1) este:

1 1 1
T3 (x, y) = 1 + (x 1) + [2(x 1)(y 1)] + [3(x 1)2 (y 1)].
1! 2! 3!
Putem atunci scrie f (1, 1; 1, 2) T3 (1, 1; 1, 2) = 1, 1021.
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 83

5.108 S
a se dezvolte polinomul

f (x, y) = x3 2y 3 + 3xy

dup atatea punctului (1, 2).


a formula lui Taylor n vecin

R: Avem:
2 2
f (x, y) = 9 (x 1) 21 (y 2) + 3 (x 1) + 3 (x 1) (y 2) 12 (y 2) +
3 3
+ (x 1) 2 (y 2) .

5.109 S
a se dezvolte polinomul

f (x, y) = x2 + 2xy + 3y 2 6x 2y 4

dup atatea punctului (2, 1).


a formula lui Taylor n vecin
2 2
R: f (x, y) = 1 (x + 2) + 2 (x + 2) (y 1) + 3 (y 1) .

a se dezvolte polinomul f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 + 2xy yz 4x 3y z + 4


5.110 S
dup
a formula lui Taylor n vecin
atatea punctului (1, 1, 1).

5.111 Se d a polinomul f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 2xy 2xz 2yz. S a se dezvolte


f (x + k, y + h, z + `) dup
a formula lui Taylor n vecin
atatea punctului (x, y, z).

5.112 S
a se g a polinoamele Taylor de gradul 3 asociate, n origine, functiilor:
aseasc

1) f (x, y) = ex sin y. 2) f (x, y) = cos x cos y.


1 1 1 1
R: 1) T3 (x, y) = y + xy y 3 + x2 y. 2) T3 (x, y) = 1 y 2 x2 .
6 2 2 2
5.113 S
a se g a polinoamele Taylor de gradul 2 asociat functiei
aseasc
p
f (x, y) = x2 + y 2

n punctul (1, 1).

R: Avem

2 1 1 h i
T3 (x, y) = 2+ [(x 1) + (y 1)]+ (x 1)2 2 (x 1) (y 1) + (y 1)2 .
1! 2! 2 2
5.114 Sa se deduc a formule aproximative (exacte p
an
a la termeni de gradul doi n x si
y) pentru functiile:
r m n
1x (1 + x) + (1 + y)
1) f (x, y) = arctg , 2) f (x, y) = ,
1y 2
a |x| si |y| sunt mici n comparatie cu unitatea.
dac
84 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS
Capitolul 6

Functii definite implicit

6.1 Functii definite implicit de o ecuatie


6.1 Sa se arate ca ecuatia F (x; y) = y 3 xy 2 xy + x2 = 0:
1) Admite o infinitate de solutii y = f (x), f : [0, ) [0, ).
2) Admite numai patru solutii continue y = f (x), f : [0, ) [0, ).
3) Exist a o vecin
atate U a punctului x0 = 4 si o vecin atate V a punctului y0 = 2, n
care ecuatia F (x; y) = 0 admite o singur a solutie y = f (x), f : U V , continua pe U ,
care satisface conditia f (4) = 2.

R: 1) Ecuatia se mai scrie: (y x) y 2 x = 0. Deci, pentru orice , R, cu
0 , functiile y = f (x), f : [0, ) [0, ), definite prin:

x,
x [, ), x, x [, ),
f (x) = f (x) =
x, n rest, x, n rest.

2) Cele patru solutii continue pe [0, ) sunt:



x, x [0, 1), x, x [0, 1),
f1 (x) = x, f2 (x) = x, f3 (x) = f4 (x) =
x, x [1, ), x, x [1, ).

3) Deoarece
Fy0 (4; 2) = 8 = 6 0, daca luam U = (1, ) si V = (1, ), functia
f (x) = x este continua si f (4) = 2.

6.2 S a se arate ca ecuatia F (x, y; z) = x2 + y 2 z 2 3xyz = 0 admite numai dou a


solutii z = z1 (x, y) si z = z2 (x, y) continue si diferentiabile pe o vecin
atate a punctului
(0, 1).

acinile z1 = 1 si z2 = 1, iar Fz0 (x, y; z) =


R: Ecuatia F (0, 1; z) = 1 z 2 = 0 are rad
0 0
(2z + 3xy), a.. Fz (0, 1; 1) = 2, Fz (0, 1; 1) = 2. Deci exista doua functii continue
si diferentiabile pe o vecinatate a punctului (0, 1) care satisfac conditiile z1 (0, 1) = 1 si
respectiv z2 (0, 1) = 1. Derivatele lor partiale sunt date de:
z 2x 3yz z 2y 3xz
= , = .
x 2z + 3xy y 2z + 3xy

85
86 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

Valorile lor n punctul (0, 1) sunt:

z1 3 z1 z2 3 z2
(0, 1) = , (0, 1) = 1, (0, 1) = , (0, 1) = 1.
x 2 y x 2 y

dy d2 y
6.3 S
a se calculeze si dac
a
dx dx2
3
1) F (x; y) = x2 + y 2 3 x2 + y 2 + 1 = 0.
p y
2) F (x; y) = ln x2 + y 2 a acrtg = 0, a 6= 0.
x
3) F (x; y) = x2 + y 2 + ln x2 + y 2 a2 = 0.
2
dy x d2 y x2 + y 2 dy x + ay d2 y a + 1 x2 + y 2
R: 1) = si = . 2) = , = 3 .
dx y dx2 y3 dx ax y dx2 (ax y)
dy x d2 y x2 + y 2
3) = , = .
dx y dx2 y3

dy d2 y d3 y
6.4 S
a se calculeze ,
s i dac
a
dx dx2 dx3
x2 y2
+ 1 = 0.
a2 b2
dy b2 x d2 y b4 d3 y 3b6 x
R: = 2 , =
s i = .
dx a y dx2 a2 y 3 dx3 a4 y 5

dy
6.5 S
a se calculeze a F (x; y) = y x y + 1 = 0.
dac
dx
dy y x ln x
R: = .
dx 1 xy x1

6.6 Ecuatiile:

1) F (x, y; z) = x3 + 2y 3 + z 3 3xyz 2y + 3 = 0,
2) F (x, y; z) = x cos y + y cos x + z cos x 1 = 0,
3) F (x, y; z) = x + y + z ez = 0,
4) F (x, y; z) = z 2 xey yez zex = 0,

z z
definesc functii z = z (x, y). S
a se calculeze: si .
x y

z x2 yz z 6y 2 3xz 2
R: 1) = 2
, = .
x xy z y 3 (xy z 2 )
z z cos x cos y z x sin y cos z
2) = , = .
x cos x y sin z y cos x y sin z
y x
z z 1 z e + ze z xey + ez
3) = = z . 4) = , = .
x y e 1 x 2z yez ex y 2z yez ex
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 87

6.7 Ecuatiile:
y
1) xey + yex + zex = 1, 2) x z + arctg = 0, 3) sin xy exy x2 y = 0.
zx
z
definesc functii z = z (x, y). S
a se calculeze .
x
z z z y (exy + 2x cos xy)
R: 1) = y z eyx . 2) = 1. 3) = .
x x x x (exy + x cos xy)

6.8 S a se calculeze derivatele partiale de ordinul nt


ai si cele de ordinul al doilea ale
functiei z = z (x, y) definit
a de ecuatia

x2 y2 z2
2
+ 2 + 2 1 = 0.
a b c

z c2 x z c2 y 2 z c4 b2 y 2 2z c4 xy 2 z
R: = 2 , = 2 , = , = , =
2x 2 a z y b z x2 a2 b2 z 3 xy a2 b2 z 3 y 2
4
c a x
.
a2 b2 z 3
a se calculeze dz si d2 z dac
6.9 S a functia z = z (x, y) este definit
a de ecuatia:

x2 + y 2 + z 2 = a2 .

x y y 2 a2 2 xy x 2 a2 2
R: dz = dx dy, d2 z = dx 2 dxdy + dy .
z x z3 z3 z3
6.10 S a se calculeze dz si d2 z n punctul (2, 0; 1) dac
a functia z = z (x, y) este definit
a
de ecuatia:
2x2 + 2y 2 + z 2 8xz z + 8 = 0.
4 2
R: dz (2, 0) = 0, d2 z (2, 0) = dx + dy 2 .
15
6.11 Functia z = z (x, y) este definita de ecuatia (y + z) sin z y (x + z) = 0. S
a se
arate c
a
z z
z sin z y2 = 0.
x y
R: Avem:
z y z sin z x z
= , = .
x sin z + y cos z + z cos z y y sin z + y cos z + z cos z y

6.12 Functia z = z (x, y) este definit a de ecuatia x2 + y 2 + z 2 = (ax + by + cz), unde


este o functie derivabil
a si a, b, c sunt constante. Sa se arate c a
z z
(cy bz) + (az cx) = bx ay.
x y
88 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

6.13 Functia z = z (x, y) este definit a de ecuatia F (x az, y bz) = 0, unde F este o
a iar a si b sunt constante. S
functie diferentiabil a se arate c
a

z z
a +b = 1.
x y

a se calculeze y 0 (x)
6.14 Ecuatia F (x + 2y, y 2x) = 0 defineste functia y = y (x). S
00
si y (x).

6.15 Ecuatia F (sin x + y, cos y + x) = 0 defineste functia y = y (x). S


a se calculeze
y 0 (x) si y 00 (x).

6.16 Ecuatia
ln x2 + y 2 + z 2 + arcsin (ax + by + cz) = 1
z z 2 z
defineste functia z = z (x, y). S
a se calculeze , , .
x y xy

z z
6.17 Ecuatia F x + ,y + = 0 defineste functia z = z (x, y). S
a se arate c
a:
y x

z z
x +y = z xy.
x y
x y
6.18 Ecuatia F , = 0 defineste functia z = z (x, y). S
a se arate c
a:
z z
z z
x +y = z.
x y

6.2 Functii definite implicit de un sistem de ecuatii


6.19 Sistemul
F (x; y, z) = x2 + y 2 z 2 = 0,
G(x; y, z) = x2 + 2y 2 + 3z 2 5 = 0,
a se calculeze y 0 (x), z 0 (x), y 00 (x) si z 00 (x).
defineste functiile y = y (x), z = z (x). S

4x 0 x
R: Din sistemul: x + yy 0 zz 0 = 0, x + 2yy 0 + 3zz 0 = 0, se obtine: y 0 = ,z = .
5y 5z
Derivand din nou si nlocuind y 0 si z 0 , obtinem:

4 5y 2 + 4x2 1 x2 5z 2
y 00 = 3
, z 00 = .
25 y 25 z3

6.20 Sistemul
F (x; y, z) = cos x + cos y + cos z a = 0,
G(x; y, z) = x3 + y 3 + z 3 b = 0,
a se calculeze y 0 (x), z 0 (x).
defineste functiile y = y (x), z = z (x). S
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 89

R: Din sistemul: sin x + y 0 sin y z 0 sin z = 0, x2 + y 2 y 0 + z 2 z 0 = 0, obtinem:

x2 sin z z 2 sin x x2 sin y y 2 sin x


y0 = 2 2
, z0 = 2 .
y sin z z sin y z sin y y 2 sin z

6.21 Sistemul xyz = a, x + y + z = b defineste functiile y = y (x), z = z (x). S


a se
calculeze dy, dz, d2 y si d2 z.

R: Din: yzdx + xzdy + xydz = 0 si dx + dy + dz = 0 se obtine:

y (x z) z (x y)
dy = dx, dz = dx,
x (y z) x (y z)

x2 + y 2 + z 2 xz xy yz
d2 y = d2 z = 2yz 3 dx2 .
x2 (y z)

6.22 Sistemul
F (x, y; u, v) = u + v x y = 0,
G(x, y; u, v) = xu + yv 1 = 0,
pentru x = 6 y, defineste pe u si v ca functii de x si y. S
a se calculeze derivatele partiale
ale functiilor u = u(x, y) si v = v(x, y).

R: Pentru a calcula derivatele partiale ale functiilor u = u(x, y) si v = v(x, y), derivam
cele doua ecuatii n raport cu x si apoi cu y. Se obtin sistemele liniare:

ux + vx = 1, uy + vy = 1,
xux + yvx = u, xuy + yvy = v,

al caror determinant este



D(F, G) 1 1
= = y x 6= 0.
D(u, v) x y

Aplicand regula lui Cramer se obtine:


y+u x+u y+v x+v
ux = , vx = , uy = , vy = .
yx yx yx yx
6.23 Sistemul
F (x, y; u, v) = u x y = 0,
G(x, y; u, v) = uv y = 0,
defineste pe u si v ca functii de x si y. S
a se calculeze derivatele partiale de ordinul nt
ai
si doi ale functiilor u = u(x, y) si v = v(x, y).

6.24 Sistemul
F (x, y; u, v) = x + y + u + v a = 0,
G(x, y; u, v) = x3 + y 3 + u3 + v 3 b = 0,
defineste pe u si v ca functii de x si y. S
a se calculeze derivatele partiale de ordinul nt
ai
si doi ale functiilor u = u(x, y) si v = v(x, y).
90 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

R: Obtinem:

v 2 x2 x2 u2 v2 y2 y 2 u2
ux = 2 2
, vx = 2 2
, uy = 2 2
, vy = 2 .
u v u v u v u v2
6.25 Sistemul
F (x, y; u, v) = u + v x = 0,
G(x, y; u, v) = u yv = 0,
a se calculeze du, dv, d2 u si d2 v.
defineste pe u si v ca functii de x si y. S

R: Din: du + dv = dx si du y dv = v dy, se obtine:


1 1
du = (y dx + v dy) , dv = ( dx v dy) ,
1+y 1+y
2
d2 u = d2 v = 2 dx dy v d2 y .
(1 + y)

6.26 Sistemul (u, v) = x, (u, v) = y defineste pe u si v ca functii de x si y. S


a se
calculeze
u v u v
, , , .
x x y y
R: Derivand cele doua ecuatii n raport cu x, obtinem:
u v u v
+ = 1, + = 0.
u x v x u x v x
D (, )
Daca 6= 0, obtinem:
D (u, v)

u v
= u , = v .
x D (, ) x D (, )
D (u, v) D (u, v)
6.27 S
a se g
aseasc
a zx si zy dac
a:

1) x = u cos v, y = u sin v, z = cv. 2) x = u + v, y = u v, z = uv.


cy cx 1 1
R: 1) zx = cvx = , zy = cvy = 2 . 2) zx = x, zy = y.
x2 + y 2 x + y2 2 2

6.3 Transform
ari punctuale
6.28 Fie E = (0, ) [0, 2) R2 si F = R2 \ {(0, 0)}. S a se arate c
a transformarea
punctuala:
x = r cos , y = r sin , (r, ) E,

este regulat
a pe E si s
a se determine inversa sa n vecinatatea punctului 1, E.
4
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 91

R: Determinantul functional al transformarii este



D(x, y) cos r sin
= = r 6= 0, (r, ) E.
D(r, ) sin r cos
Deci n orice punct cu exceptia originii, transformarea este regulata si inversa ei este
p y
r = x2 + y 2 , = arctg .
x
6.29 Fie E = (0, ) [0, 2) R R3 si F = R3 \ {(0, 0, z) , z R}. S
a se arate c
a
transformarea punctual
a:
x = r cos , y = r sin , z = z,

a pe E si s
este regulat atatea punctului 1, , 0 E.
a se determine inversa sa n vecin
4
R: Determinantul functional al transformarii este

cos r sin 0
D(x, y, z)
= sin r cos 0 = r 6= 0, (r, , z) E.
D(r, , z)
0 0 1
Deci n orice punct cu exceptia celor de pe axa Oz este regulata si inversa ei este
p y
r = x2 + y 2 , = arctg , z = z.
x
6.30 Fie E = (0, ) [0, 2) (0, ) R3 si F = R3 \ {(0, 0, z) , z R}. S
a se arate
c
a transformarea punctual
a:
x = r cos sin , y = r sin sin ,
z = r cos , (r, , ) E,

este regulat
a pe E si s atatea punctului 1, , 0 E.
a se determine inversa sa n vecin
4
R: Determinantul functional al transformarii este

sin cos r cos cos r sin sin
D(x, y, z)
= r2 sin =
= sin sin r cos sin r sin cos 6 0.
D(r, , z)

cos r sin 0
Deci n orice punct cu exceptia celor de pe axa Oz este regulata si inversa ei este
p y z
r = x2 + y 2 + z 2 , = arctg , = arccos p .
x x2 + y 2 + z 2

6.31 Se d a f : R2 R2 definit
a transformarea punctual a prin:
u = x2 + y 2 , v = x2 y 2 .

1) Sa se g
aseasca imaginea multimii E = (x, y) R2 | x > 0, y > 0 prin transfor-
marea f .
2) S a transformarea f este regulat
a se arate c a ntr-o vecin
atate a punctului (1, 1).
3) Sa se g
aseasc
a inversa transformarii f .
92 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

D (u, v)
R: 1) F = (u, v) R2 u + v > 0, u v > 0 . 2) (1, 1) = 8 6= 0. 3) Inversa
D (x, y)
transformarii f este:
1 1
x = u + v, y = u v.
2 2

6.32 S
a se arate c a f : R2 R2 definit
a transformarea punctual a prin:

u = sin (x + y) , v = y 3 ,
h i h i
a pe multimea D = ,
nu este regulat , .
4 4 4 4
D (u, v)
R: = 3y 2 cos (x + y) = 0 pentru y = 0 sau x + y = .
D (x, y) 2
6.33 S
a se arate c
a transformarea:

x = cos cos , y = cos sin ,


n o
a pe multimea E = (, ) | 0 < < , R . S
este regulat a se calculeze:
2

, , , ,
x x y y

1 1
n punctul (x0 , y0 ) = , , imaginea prin transformarea dat
a a punctului (0 , 0 ) =
2 2
, .
4 4
R: Determinantul functional al transformarii este

D(x, y) sin cos cos sin
= = 2 sin cos 6= 0, (, ) E.
D(, ) sin sin cos cos
p y
x2 + y 2 , = arctg , iar:
Inversa transformarii este: = arccos
x

1 1 1 1 1 1 1 1
, = , = , = , = 1.
x 2 2 x 2 2 y 2 2 y 2 2

6.34 Fie transformarea: x = r cos sin , y = r sin sin , z = r cos , (r, , ) R3 .


1) S
a se determine punctele n care transformarea este regulata.
2) Sa se calculeze jacobianul transformarii inverse si derivatele rxx , yy , zz n
punctul (x0 , y0 , z0 ) = (0, 1, 0).

R: 1) Jacobianul transformarii este:



cos sin r sin sin r cos cos
D (x, y, z)
= sin sin r cos sin r sin cos = r2 sin .
D (r, , )
cos 0 r sin
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 93

Transformarea este regulata daca r 6= 0 si 6= k, k Z.


2) Jacobianul transformarii inverse n punctul (0, 1, 0) este:
D (r, , ) 1
(0, 1, 0) = = 1.
D (x, y, z) D (x, y, z)
1, ,
D (r, , ) 2 2
Transformarea inversa este:
p y z
r = x2 + y 2 + z 2 , = arctg , = arccos p .
x x + y2 + z2
2

Iar: rxx (0, 1, 0) = 1, yy (0, 1, 0) = 0, zz (0, 1, 0) = 1.

6.4 Dependent
a si independent
a functional
a
6.35 S
a se arate c
a functiile:
1) f (x, y, z) = x + y + z, g (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 , h (x, y, z) = xy + xz + yz.
2) f (x, y, z) = x + y + z, g (x, y, z) = x y + z, h (x, y, z) = 4xy + 4yz.
sunt functional dependente pe R3 .
R: 1) Matricea functionala

x y z
2x 2y 2z
y+z x+z x+y
are rangul mai mic decat 3. Relatia de dependent a este: g = f 2 2h.
a functional
2) Matricea functionala
1 1 1
1 1 1
4y 4x + 4z 4y
are rangul mai mic decat 3. Relatia de dependent a este: h = f 2 g 2 .
a functional
6.36 S
a se arate c
a functiile:

f (x, y, z) = ln x2
+ y2 + z2 ,
x y
g (x, y, z) = arctg +z ,
y x
sunt functional independente pentru x > 0, y > 0, z > 0.
R: Matricea functionala

2x 2y 2z
x2 + y 2 + z 2 x + y2 + z2
2 x + y2 + z2
2
1 y x 1
+ 2
1
y x2 y x
2 2 2
x y x y x y
1+ +z 1+ +z 1+ +z
y x y x y x
are rangul 2.
94 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

6.37 S
a se arate c
a functiile:

f (x, y, z) = x + y + z,
g (x, y, z) = x3 + y 3 + z 3 + 6xyz,
h (x, y, z) = xy (x + y) + yz (y + z) + zx (z + x) ,

sunt functional dependente pe R3 si s


a se g
aseasc
a relatia de dependent
a functional
a.

R: Matricea functionala

1 1 1
3x2 + 6yz 3y 2 + 6xz 3z 2 + 6xy
y 2 + z 2 + 2x (y + z) z + x + 2y (z + x) x + y 2 + 2z (x + y)
2 2 2

are rangul mai mic decat 3. Relatia de dependent a este: f 3 = g + 3h.


a functional
y
6.38 Daca functiile f, g, h sunt derivabile si inversabile, atunci functiile: u = f ,
z z
x
v=g , w=h , definite pe D = R \ {(0, 0, 0)}, sunt functional dependente pe
x y
D.

R: Matricea functionala
1 0 y 0
0 f f
z z2
z 1 0
2 g0 0 g
x x
1 0 x
h 2 h0 0
y y
are rangul mai mic decat 3.

6.39 S
a se arate c
a functiile:

f (x, y, z) = xy z,
g (x, y, z) = xz
+ y,
h (x, y, z) = x2 + 1 y 2 + z 2 x2 1 yz x y 2 z 2 ,

sunt functional dependente pe R3 si s


a se g
aseasc
a relatia de dependent
a functional
a.

R: Matricea functionala are rangul mai mic decat 3. Relatia de dependent


a functio-
nala este:
h = f 2 f g + g2 .

6.40 S
a se arate c
a functiile:

f1 (x1 , x2 , x3 , x4 ) = x1 + x2 x3 ,
f2 (x1 , x2 , x3 , x4 ) = x21 + x22 + x32 + x24 ,
f3 (x1 , x2 , x3 , x4 ) = 2x1 x2 2x1 x3 2x2 x3 x42 ,

sunt functional dependente pe R4 .


MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 95

R: Rangul matricei functionale este mai mic decat 3. Relatia de dependent


a functio-
nal
a este:
f2 + f3 = f12 .

6.41 S
a se arate c
a functiile:

f1 (x1 , x2 , . . . , xn ) = x1 + x2 + + xn ,
f2 (x1 , x2 , . . . , xn ) = x21 + x22 + + x2n ,
f3 (x1 , x2 , . . . , x4 ) = x1 x2 + x1 x3 + + xn1 xn ,

sunt functional dependente pe R4 .

R: Rangul matricei functionale este mai mic decat 3. Relatia de dependent


a functio-
nala este:
f2 + 2f3 = f12 .

6.5 Schimb
ari de variabile
1
6.42 S
a se efectueze schimbarea de variabil a x=
a independent n ecuatia:
t
d2 y dy a2
x2 2
+ 2x + 2 y = 0.
dx dx x

dt 1 d2 t 2
R: Deoarece: = 2 = t2 si = 3 = 2t3 , avem:
dx x dx2 x
2
dy dy dt dy d2 y d2 y dt dy d2 t d2 y dy
= = t2 , 2
= 2
+ 2
= t4 2 + 2t3
dx dt dx dt dx dt dx dt dx dt dt

d2 y
si deci ecuatia devine: + a2 y = 0.
dt2
6.43 S a se efectueze schimbarea de variabil
a independent
a indicat
a n urm
atoarele ecu-
atii pentru functia y = y (x):

1
1) x2 y 00 2y = x2 + , x = et .
x
3 000 2 00
2) x y x y + 2xy 2y = x3 + 3x,
0
x = et .
2
3) 1 + x2 y 00 + 2x 1 + x2 y 0 + y = 0, x = tg t.
3 00 2 0
4) (1
+ x)2 y 00 + 3 (10 + x) y + (1 + x) y = ln (1 + x) , x = et 1.
5) 1 x y xy + y = 0, x = cos t.

dy
R: Notam Se obtine: 1) y y 2y = e2t + et ,
= y.
... dt
2) y 4 y + 5y 2y = e3t + 3et . 3) y + y = 0. 4) y 2y + y = tet .
5) y + y = 0.
96 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

6.44 S a se efectueze schimbarea variabilei independente n urmatoarele ecuatii pentru


functia y = y (x), lu
and drept nou
a variabil
a independent
a functia t = t (x) indicat
a:
2
1) (1 + x) y00 + (1+ x) y 0 + [ln (1 + x)] ,
y = 4 cos t = ln
(1 + x) .
2) x 1 + x2 y 00 1 x2 y 1 + x2 y 0 3x3 y 2 = 0, t = 1 + x2 .

dy
R: 1) Notam Se obtine: 1) y + y = 4 cos t. 2) y + y y y 2 = 0.
= y.
dt
6.45 Functia y = y (x) verific
a ecuatia

x2 y 00 + 4xy 0 + 2 x2 y = 4x.

S
a se g
aseasc
a ce devine aceast
a ecuatie dac
a se efectueaz
a schimbarea de variabil
a de-
1
a y = 2 z, unde z = z (x).
pendent
x
R: z 00 z = 4x.

6.46 S a se efectueze schimbarea de variabile independente indicat a n urm


atoarele ecu-
atii pentru functia z = z (x, y):
z z
1) y x = 0, u = x, v = x2 + y 2 .
x y
z z x
2) x +y = z, u = x, v = .
x y y
z p z p
3) x + 1+y 2 = xy, u = ln x, v = ln y + 1 + y 2 .
x y
z z p x
4) (x + y) (x y) = 0, u = ln x2 + y 2 , v = arctg .
x y y

z z z z z z
R: 1) = 0. 2) u z = 0. 3) + = eu sh v. 4) = 0.
u u u v u v
6.47 S a se efectueze schimbarea de variabile independente x = r cos , y = r sin n
ecuatia lui Laplace:
2z 2z
2
+ 2 = 0.
x y

R: Se obtine:
2z 1 2z 1 z
+ + = 0.
r2 r2 2 r r
6.48 S a se efectueze schimbarea de variabile independente x = r cos , y = r sin n
ecuatia:
2z 2z 2z z z
y 2 2 2xy + x2 2 x y = 0.
x xy y x y

2z
R: Se obtine: = 0.
2
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 97

6.49 S a se efectueze schimbarea de variabile independente indicat


a n urm
atoarele ecu-
atii pentru functia z = z (x, y):
2z 2z x
1) x2 2 y 2 2 = 0, u = xy, v = .
x y y
2
2z 2 z
2) a = 0, u = ax + y, v = ax + y.
x2 y 2
2z 2z 2z
3) 2
4 + 3 2 , u = 3x + y, v = x + y.
x xy y
2z 1 z 2z 2z
R: 1) = . 2) = 0. 3) = 0.
uv 2u v uv uv
6.50 S a se efectueze schimbarea de variabile independente u = sin x + x y, v =
x sin x + y, n ecuatia:
2z 2z 2 2z z
+ 2 cos x sin x sin x = 0.
x2 xy y 2 y
2z
R: = 0.
uv
y
6.51 S a se efectueze schimbarea de variabile independente u = x2 y 2 , v = , n
x
ecuatia:
2z 2z 2z z z
xy 2 + x2 + y 2 + xy 2 y x = 0.
x xy y x y
2z z
R: u = 0.
uv v
6.52 S a se efectueze schimbarea de variabile independente x = r cos , y = r sin n
ecuatia:
dy x+y
= .
dx xy
sin dr + r cos d cos + sin dr
R: Din = , se obtine: = r.
cos dr r sin d cos sin d
1 1
a se efectueze schimbarea de variabile u = x2 + y 2 , v =
6.53 S + , w = ln z (x + y),
x y
n ecuatia:
z z
y x = (y x) z.
x y
w
R: Se obtine: = 0.
v
1 1 1
6.54 S
a se efectueze schimbarea de variabile u = x, v = , w = , n ecuatia:
y z x
z z
x2 + y2 = z2.
x y
98 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

w
R: Se obtine: = 0.
u
x z
6.55 S
a se efectueze schimbarea de variabile u = x + y, v = , w = , n ecuatia:
y x

2z 2z 2z
2
2 + 2 = 0.
x xy y

2w
R: Se obtine: = 0.
v 2
6.56 S a se efectueze schimbarea de variabile u = x + y, v = x y, w = xy z, n
ecuatia:
2z 2z 2z
2
+2 + 2 = 0.
x xy y

2w 1
R: Se obtine: 2
= .
u 2
Capitolul 7

Extreme pentru functii de mai


multe variabile

7.1 Puncte de extrem pentru functii de mai multe


variabile
7.1 S
a se determine punctele de extrem ale functiilor:

1) f (x, y) = x3 + 3xy 2 15x 12y. 2) f (x, y) = x2 + xy + y 2 3x 6y.


1 x y
3) f (x, y) = xy + (47 x y) + . 4) f (x, y) = x3 + y 3 + 3xy.
2 3 4
R: 1) Punctele stationare sunt solutiile sistemului:

f f
= 3(x2 + y 2 5) = 0, = 6(xy 2) = 0,
x y

adica: (2, 1), (2, 1), (1, 2), (1, 2). Derivatele de ordinul doi sunt:

2f 2f 2f
2
= 6x, = 6y, = 6x.
x xy y 2

In punctul (2, 1), 1 = 12 > 0, 2 = 108 > 0, (2, 1) este un punct de minim, f (2, 1) =
28. In punctul (2, 1), 1 = 12 < 0, 2 = 108 > 0, (2, 1) este un punct de
maxim, f (2, 1) = 28. In punctele (1, 2), (1, 2), 2 = 108 < 0. Nu sunt puncte
de extrem.
2) Un punct stationar: (0, 3). 1 = 2 > 0, 2 = 3 > 0. Punctul (0, 3) este un punct
de minim si fmin = f (0, 3) = 9.
2 47
3) Un punct stationar: (21, 20). 1 = < 0, 2 = > 0. Punctul (21, 20) este
3 144
un punct de maxim si fmax = f (21, 20) = 282.
4) Un punct stationare: (0, 0), (1, 1). Punctul (0, 0) nu este punct de extrem.
Punctul (1, 1) este un punct de maxim si fmax = f (1, 1) = 1.

99
100 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

7.2 S
a se determine punctele de extrem ale functiei
50 20
f (x, y) = xy + + , x > 0, y > 0.
x y

R: Punctele stationare sunt solutiile sistemului:

f 50 f 20
= y 3 = 0, = x 2 = 0.
x x y y

Se obtine un singur punct stationar (5, 2). Derivatele de ordinul doi sunt:

2f 100 2f 2f 40
= , = 1, = 3.
x2 x3 xy y 2 y
4
Deci 1 = > 0, 2 = 3 > 0. Punctul (5, 2) este un punct de minim si
5
fmin = f (5, 2) = 30.

7.3 S
a se g
aseasc
a extremele functiilor:
2
1) z = (x 1) + 2y 2 . 2) z = x2 + xy + y 2 2x y.
2
1) 2y 2 .
3) z = (x r 4) z = x3 y 2 (6 x y) , x > 0, y > 0.
x2 y2
5) z = xy 1 . 6) z = x4 + y 4 2x2 + 4xy 2y 2 .
3 3
2/3 2
8) z = x2 + y 2 e(x +y ) .
2
7) z = 1 x2 + y 2 .

R: 1) zmin = z (1, 0) = 0. 2) zmin = z (1, 0) = 1 3) Nu are extreme.


4) zmax = z (3, 2) = 108.
5) Puncte stationare: (0, 0), 0, 3 , 3, 0 , (1, 1), (1, 1), (1, 1), (1, 1).
1 1
Extreme: zmax = z (1, 1) = z (1, 1) = 3, zmin = z (1, 1) = z (1, 1) = 3.
3 3
6) zmin = z 2, 2 = z 2, 2 = 8. 7) zmax = z (0, 0) = 1.
1
8) zmin = z (0, 0) = 0. In punctele cercului x2 + y 2 = 1, zmax = .
e
7.4 S
a se g
aseasc
a extremele functiilor:
1+x+y
1) z = p 2) z = x2 + y 2 e2x+3y , x 0, y 0.
1 + x2 + y 2 h i
3) z = x + y 3 9xy + 27.
3
4) z = sin x + sin y + cos (x + y) , x, y 0, .
2
5) z = x4 + y 4 + 2x2 y 2 8x + 8y.

R: 1) zmax = z (1, 1) = 3. 2) zmin = z (0, 0) = 0.
3) (0, 0) nu este punct de extrem, zmin = z (3, 3) = 0.
3
4) , nu este punct de extrem, zmax = z , = .
2 2 6 6 2
5) zmin = z (1, 1) = 12.
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 101

7.5 S
a se g
aseasc
a extremele functiilor:
1) f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 + 2x + 4y 6z.
2) f (x, y, z) = x3 + y 2 + z 2 + 12xy + 2z.
3) f (x, y, z) = sin x + sin y + sin z sin (x + y + z) , x, y, z (0, ) .

R: 1) Un punct stationar: (1, 2, 3). d2 f (1, 2, 3) = 2 dx2 + dy 2 + dz 2 este
o forma patratica pozitiv definita si deci punctul (1, 2, 3) este un punct de minim,
fmin = f (1, 2, 3) = 14.
2) Doua puncte stationare: (0, 0, 1), (24, 144, 1). Insa

d2 f (x, y, z) = 6x dx2 + 2 dy 2 + 2 dz 2 + 24 dx dy,


2
iar: d2 f (0, 0, 1) = 2 dy 2 + 2 dz 2 + 24 dx dy = 2 (dy + 6 dx) 72 dx2 + 2 dz 2 , forma
patratica nedefinita, deci (0, 0, 1) nu este punct de extrem,
2
d2 f (24, 144, 1) = 144 dx2 + 2 dy 2 + 2 dz 2 + 24 dx dy = (12 dx + dy) + dx2 + 2dz 2 ,

forma patratica pozitiv definita si deci punctul (24, 144, 1) este un punct de minim,
fmin = f (24, 144,
1) = 6913.

3) fmax = f , , = 4.
2 2 2

7.2 Extreme pentru functii definite implicit


7.6 S a se g
aseasc
a extremele urm atoarelor functii z = f (x, y), definite implicit prin
ecuatiile:
1) F (x, y; z) = x2 + y 2 + z 2 2x + 4y 6z 11 = 0.
2) F (x, y; z) = x3 y 2 + z 2 3x + 4y + z 8 = 0.

R: 1) Sistemul:

Fx = 2x 2 = 0, Fy = 2y + 4 = 0, F = x2 + y 2 + z 2 2x + 4y 6z 11 = 0,

are solutiile: (1, 2; 2) si (1, 2; 8). Ecuatia F (x, y; z) = 0 defineste doua functii:
z = z1 (x, y) si z = z2 (x, y).
Pentru z = z1 (x, y):
Fxx (1, 2; 2) 1 Fxy (1, 2; 2)
A11 = = , A12 = = 0,
Fz (1, 2; 2) 5 Fz (1, 2; 2)
Fyy (1, 2; 2) 1
A22 = =
Fz (1, 2; 2) 5
1 1
si deci 1 = > 0, 2 = > 0, deci (1, 2) este un punct de minim, zmin =
5 25
z1 (1, 2) = 2.
Pentru z = z2 (x, y):
Fxx (1, 2; 8) 1 Fxy (1, 2; 8) Fyy (1, 2; 8) 1
A11 = = , A12 = = 0, A22 = =
Fz (1, 2; 8) 5 Fz (1, 2; 8) Fz (1, 2; 8) 5
102 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

1 1
si deci 1 = < 0, 2 = > 0, deci (1, 2) este un punct de maxim, zmax =
5 25
z2 (1, 2) = 8.
2) Sistemul:
Fx = 3x2 3 = 0, Fy = 2y + 4 = 0, F = x3 y 2 + z 2 3x + 4y + z 8 = 0,
are solutiile: (1, 2; 2), (1, 2; 1), (1, 2; 3), (1, 2; 2). Ecuatia F (x, y; z) = 0 defineste
doua functii: z = z1 (x, y) si z = z2 (x, y), fiecare avand cate doua puncte stationare.
Pentru z = z1 (x, y), n primul punct:
Fxx (1, 2; 2) 6 Fxy (1, 2; 2) Fyy (1, 2; 2) 2
A11 = = , A12 = = 0, A22 = =
Fz (1, 2; 2) 5 Fz (1, 2; 2) Fz (1, 2; 2) 5
6 12
si deci 1 = < 0, 2 = < 0, deci (1, 2) nu este un punct de de extrem. In
5 25
punctul al doilea:
Fxx (1, 2; 1) Fxy (1, 2; 1) Fyy (1, 2; 1) 2
A11 = = 2, A12 = = 0, A22 = = .
Fz (1, 2; 1) Fz (1, 2; 1) Fz (1, 2; 1) 3
4
Deci 1 = 2 > 0, 2 = > 0, deci (1, 2) este un punct de minim, zmin = z1 (1, 2) = 1.
3
Pentru z = z2 (x, y), n primul punct:
Fxx (1, 2; 3) 6 Fxy (1, 2; 3) Fyy (1, 2; 3) 2
A11 = = , A12 = = 0, A22 = =
Fz (1, 2; 3) 5 Fz (1, 2; 3) Fz (1, 2; 3) 5
6 12
si deci 1 = > 0, 2 = < 0, deci (1, 2) nu este un punct de extrem. In punctul
5 25
al doilea:
Fxx (1, 2; 2) Fxy (1, 2; 2)
A11 = = 2, A12 = = 0,
Fz (1, 2; 2) Fz (1, 2; 2)
Fyy (1, 2; 2) 2
A22 = =
Fz (1, 2; 2) 3
4
si deci 1 = 2 < 0, 2 = > 0, deci (1, 2) este un punct de minim, zmax =
3
z1 (1, 2) = 2.
7.7 S a se gaseasc
a extremele urm atoarelor functii z = f (x, y), definite implicit prin
ecuatiile:
x2 y2 z2
1) F (x, y; z) = + + 1 = 0.
122 42 32
x y z
2) F (x, y; z) = + + 1 = 0.
3 4 25

R: 1) Sistemul Fx = 0, Fy = 0, F = 0, are solutiile 0, 0; 3 , 0, 0; 3 .
Ecuatia F(x, y; z) = 0 definestedoua functii: z = z1 (x, y) si z = z2 (x, y), zmin =
z1 (0, 0) = 3, zmax = z2 (0, 0) = 3.
2) Sistemul Fx = 0, Fy = 0, F = 0, are solutiile (0, 0; 5), (0, 0; 5).
Ecuatia F (x, y; z) = 0 defineste doua functii: z = z1 (x, y) si z = z2 (x, y), zmin =
z1 (0, 0) = 5, zmax = z2 (0, 0) = 5.
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 103

7.8 S a se g
aseasc
a extremele urm
atoarelor functii z = f (x, y), definite implicit prin
ecuatiile:

1) F (x, y; z) = 4xy z 2 4x 4y + 8 = 0.
2) F (x, y; z) = 5x2 + 6y 2 + 7z 2 4xy + 4yz 10x + 8y + 14z 6 = 0.

R: 1) Sistemul Fx = 0, Fy = 0, F = 0, are solutiile (0, 0; 2), (0, 0; 2).

7.3 Extreme conditionate


7.9 S
a se g
aseasc
a extremele conditionate ale urm
atoarelor functii:

1) z = xy, pentru x + y 1 = 0. 2) z = x + 2y, pentru x2 + y 2 5 = 0.


x y
2 2
3) z = x + y , pentru + = 1. 4) z = cos2 x + cos2 y, pentru y x = .
2 3 4
x y 1 1 1 1 1
5) z = x2 + y 2 , pentru + = 1. 6) z = + , pentru 2 + 2 = 2 .
a b x y x y a

R: 1) Construim functia lui Lagrange: L (x, y; ) = xy + (x + y 1). Sistemul:

Lx = y + = 0, Ly = x + = 0, L = x + y 1 = 0

1 1 1 1 1
are solutia: x0 = , y0 = , 0 = . Fie (x, y) = L(x, y; ) = xy (x + y 1).
2 2 2 2 2
Atunci
1 1
d2 , = dx dy.
2 2

2 1 1 2 1 1 1
Insa dx + dy = 0 si deci d , = dx < 0. zmax = z , = .
2 2 2 2 4
2) zmax = z (1, 2) = 5, zmin = z (1, 2) = 5.
18 12 36
3) zmin = z , = .
13 13 13

7 9 2+ 2
4) zmax = z + k, + k = ,
8 8 2

3 5 2 2
zmin = z + k, + k = .
8 8 2
ab2 a2 b a2 b2
5) zmin = z 2 2
, 2 2
= 2 .
a + b a + b 2 a + b2
6) zmax = z a 2, a 2 = 4a , zmin = z a 2, a 2 = 4a2 .

7.10 S
a se g
aseasc
a extremele conditionate ale urm
atoarelor functii:

1) z = xy, pentru 2x + 3y 5 = 0.
2 2
2) z = x2 + y 2 , pentru x 2 + y 2 = 9.
3) z = 6 4x 3y, pentru x2 + y 2 = 1.

4) z = cos2 x + cos2 y, pentru x y = , x, y 0, .
4 4
104 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

R: Avem:
5 5 5 25
1) L (x, y; ) = xy + (2x + 3y 5), = , zmax = z , = .
! 3 4 6 24

5 5 2 5 2 1
2) 1 = , zmax = z , = 25, 2 = ,
3 2 2 3
!
2 2
zmin = z , = 1.
2 2

5 4 3 5 4 3
3) 1 = , zmax = z , = 11, 2 = , zmin = z , = 1.
2 5 5 2 5 5
3
4) zmax = z , = 1.
8 8

7.11 S
a se g
aseasc
a extremele conditionate ale urm
atoarelor functii:

1) u = x 2y + 2z, pentru x2 + y 2 + z 2 = 9.
x2 y2 z2
2) u = x2 + y 2 + z 2 , pentru 2 + 2 + 2 = 1, a > b > c.
a b c
3) u = xy 2 z 3 , pentru x + 2y + 3z = 6, x > 0, y > 0, z > 0.
4) u = xy + xz + yz, pentru xyz = 1, x > 0, y > 0, z > 0.
1 1 1
5) u = x + y + z, pentru + + = 1, x > 0, y > 0, z > 0.
x y z

R: Avem:
1) umin = u (1, 2, 2) = 9, umax = u (1, 2, 2) = 9.
2) umax = u (a, 0, 0) = a, umin = u (0, 0, c) = c. 3) umax = u (1, 1, 1) = 1.
4) umin = u (1, 1, 1) = 3. 5) umin = u (3, 3, 3) = 9.

7.12 S
a se g
aseasc
a extremele conditionate ale urm
atoarelor functii:

1) u = xyz, pentru x + y + z = 5, xy + xz + yz = 8, x y z > 0.


2) u = xyz, pentru x + y + z = 0, x2 + y 2 + z 2 = 1.

R: 1) Functia lui Lagrange:

L (x, y, z; , ) = xyz + (x + y + z 5) + (xy + xz + yz 8) ,



7 4 4 16 4
are punctele stationare: , , ; , si (2, 2, 1; 4, 2).
3 3 3 9 3
7 4 4 112
umax = u , , = , umin = u (2, 2, 1) = 4.
3 3 3 27
1 1
2) umin = , umax = .
3 6 3 6
7.13 S
a se g
aseasc
a extremele conditionate ale urm
atoarelor functii:

1) u = x4 + y 4 + z 4 , pentru x + y + z = 3.
2) u = x3 + y 3 + z 3 , pentru x2 + y 2 + z 2 = 3, x > 0, y > 0, z > 0.
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 105

7.14 S
a se determine dimensiunile unui paralelipiped dreptunghic a..:
1) Aria total
a s a cu 2a2 si volumul maxim.
a fie egal
2) Suma celor trei dimensiuni egal a cu a si aria total
a maxim
a.
3) Volumul egal cu a3 si aria totala minim a.

R: Avem:
a a a a3 3
1) Vmax = V , , = .
9
a 3 a a3 32
2) Amax = A , , = a2 .
3 3 3 3
3) Amin = A (a, a, a) = 6a2 .
106 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS
Capitolul 8

S
iruri si serii de functii

8.1 S
iruri de functii reale
r nx2
n
a sirul de functii (fn ), fn (x) =
8.1 Se d e 2 . S
a se determine multimea de
2
convergent
a si functia limit
a.

R: Deoarece:
0, x R \ {0} ,
lim fn (x) =
n , x = 0,
a este A = R \ {0}, iar functia limita: f (x) = 0.
rezulta ca multimea de convergent

x2
8.2 S
a se arate c
a sirul de functii fn (x) = , x R, este simplu convergent pe R
n+1
atre f (x) = 0.
c

x2 x2
R: Intr-adevar, < d.d. n > . Deci
n+1
2
x
, daca < x2 ,
N (, x) =

0, daca x2 .
cos nx
8.3 S
a se arate c
a sirul de functii fn (x) = , x [0, ], este uniform convergent
n2 + 1
atre f (x) = 0.
c

cos nx 1 1
R: Intr-adevar, 2 < dac
a 2 < , adica d.d. n2 > . Deci
n + 1 n +1

1
, daca < 1,
N () =

0, a 1.
dac

107
108 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

sin nx
8.4 S a sirul de functii fn (x) =
a se arate c , x R cu > 0, este uniform
n
convergent pe R catre f (x) = 0.

sin nx 1
R: Intr-adevar, 0.
n n

1
8.5 S a sirul de functii fn (x) =
a se arate c , x [0, ), este uniform convergent
nenx
pe [0, ) c
atre f (x) = 0.

1
R: Pentru x 0, enx 1 si deci 0 < fn (x) < 0.
n

x2
8.6 Se d
a sirul de functii fn (x) = , x [1, ). S
a se calculeze lim fn (x) =
n2 + x 4 n
f (x). S a sirul de functii (fn ) este uniform convergent pe [1, ) c
a se arate c atre f .

2nx2 1 1
R: 0 < fn (x) = 2 4
< 0.
n + x 2n 2n
x
a sirul de functii fn (x) =
8.7 Se d , x (0, ). S
a se calculeze lim fn (x) =
n+x n
f (x). S
a se arate c
a sirul de functii (fn ) nu este uniform convergent pe (0, ) c
atre f .

1
R: f (x) = 0, ns
a pentru xn = n, fn (xn ) = .
2
x
8.8 Se d
a sirul de functii fn (x) = , x [3, 4]. S
a se arate c a sirul de functii (fn )
n+x
este uniform convergent pe [3, 4] c
atre functia f (x) = 0, x [3, 4].

4 4
R: Pentru 3 x 4, avem: 0 < fn (x) < 0.
n+3 n

x3
8.9 S a sirul de functii (fn ), fn (x) =
a se arate c , nu este uniform convergent
x3 + n3
pe (0, ).

1
R: f (x) = 0, nsa pentru xn = n, fn (xn ) = .
2
P
n
8.10 Se d
a sirul de functii (fn ), fn : R R, definite prin: fn (x) = xk . S
a se
n=0
arate c
a multimea de convergenta
a sirului este A = (1, 1), ns
a sirul nu este uniform
convergent pe (1, 1). S
a se g
aseasc
a o multime de convergent a uniform a.

1 xn+1
R:Deoarece, fn (x) = + , pentru x =
6 1, rezulta ca fn (x) este divergent
1x x1
pentru |x| > 1, este convergent pentru |x| < 1. Apoi, fn (1) = n , fn (1) =
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 109

1 n
(1 + (1) ) este un sir divergent. Deci multimea de convergent a a sirului este A =
2
1
(1, 1) si functia limita este f (x) = .
1x
Dac ar fi uniform convergent pe (1, 1), pentru orice > 0 ar exista un N ()
a sirul
xn+1
a.. < pentru orice n > N () si orice x (1, 1), inegalitate echivalent a cu:
x 1

1 1
ln
1 1 ln |x 1|
n+1> ln ln |x 1| , dar sup + = +.
1 |x|<1
1 1
ln ln ln
|x| |x| |x|
Pentru orice interval [a, a] (1, 1), putem lua

1
ln
N () =
1
ln
|a|
si deci sirul (fn ) este uniform convergent pe orice interval [a, a] (1, 1).
8.11 a sirul de functii (fn ), fn : R R, definite prin: fn (x) = 1 + x2n .
Se d
1) S
a se gaseasc
a multimea de convergent a a sirului si functia limit
a.
2) S
a se arate ca sirul nu este uniform convergent pe (1, 1).
3) S
a se gaseasc
a o multime de convergent a uniform a.
R: 1) A = [1, 1], iar functia limita este:

1, x (1, 1) ,
f (x) =
2, x {1, 1} .
3) Sirul (fn ) este uniform convergent pe orice interval [a, a] (1, 1).
8.12 S a sirul de functii (fn ), fn : R R, definite prin:
a se arate c
n
X sin kx
fn (x) = ,
k3
k=1

este uniform convergent pe R, iar limita sa este o functie continu


a cu derivat
a continu
a
pe R.
R: Aplicam criteriul lui Cauchy:
p
X p
X p
X
1 1 1 1
|fn+p (x) fn (x)| 3 < 2 < < .
(n + k) (n + k) (n + k 1) (n + k) n
k=1 k=1 k=1

P
n cos kx
Analog se arata ca sirul (fn0 ), fn0 (x) = , este uniform convergent pe R. Deci
k=1 k2
n
X cos kx
f 0 (x) = lim .
n k2
k=1
110 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

8.13 S a sirul de functii (fn ), definite prin fn (x) =x arctg (nx), este uniform
a se arate c
convergent pe [0, ).
R: Aplicam criteriul lui Cauchy:
px
|fn+p (x) fn (x)| = x |arctg ((n + p) x) arctg (nx)| = x arctg <
1 + (n + p) nx2
px p p 1
< x arctg 2
x = < .
(n + p) nx (n + p) nx (n + p) n n
sin nx
8.14 S a sirul de functii (fn ), definite prin fn (x) =
a se arate c , converge uniform
n2
pe R c
atre functia f (x) = 0.

sin nx 1
R: Se va observa ca 2 2 .
n n
sin2 nx
8.15 S a sirul de functii (fn ), definite prin fn (x) =
a se arate c , x [0, ], este
n+1
uniform convergent c atre functia f (x) = 0 si ca desi functiile fn si f sunt derivabile pe
n
[0, ], sirul derivatelor fn0 (x) = sin 2nx nu este convergent pe [0, ].
n+1

R: Intr-adevar, pentru x = sirul fn0 este divergent.
4 4
x
8.16 Se d a sirul de functii (fn ), fn (x) = , x [1, 1]. S a se cerceteze dac a
1 + n2 x2
se poate aplica sirului (fn ) teorema de derivare termen cu termen.
R: Sirul este convergent pe [1, 1] la functia f (x) = 0. Sirul derivatelor:

1 n2 x2 0 1, x = 0,
fn0 (x) = 2 , are lim fn (x) =
(1 + n2 x2 ) n 0, x [1, 1] \ {0}

si nu este uniform convergent pe [1, 1]. Deci nu se poate aplica sirului (fn ) teorema de
derivare termen cu termen.
1
8.17 Se d a sirul (fn ), fn (x) = arctg xn , x R. Sa se arate c
a:
n
h i0
lim fn (x) 6= lim fn0 (1) .
n x=1 n

R: Deoarece multimea valorilor functiei arctg x este intervalul , , rezulta ca
2 2

|arctg x| < si deci:
2
1
n 1

0 |fn (x)| = arctg x < ,
n n 2
de unde deducem ca sirul este convergent pe R la functia f (x) = 0 si deci: f 0 (1) = 0.
Pe de alta parte: n1
0 x 1
lim fn (1) = lim = .
n n 1 + x2n 2
x=1
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 111

2
8.18 Sa se arate ca sirul de functii (fn ), fn : [0, 1] R, definite prin: fn (x) = nxenx
este convergent, ns
a
Z 1 Z 1
lim fn (x) dx 6= lim fn (x) dx.
n 0 0 n

R: Intr-adevar,
Z 1 Z 1
1 1 1
lim fn (x) dx = lim n = , lim fn (x) dx = 0.
n 0 n 2 2e 2 0 n

8.19 S
a se arate c a sirul de functii (fn ), fn : [0, 1] R, definite prin: fn (x) =
2 3 n2 x3
n x e este convergent, ns
a
Z 1 Z 1
lim fn (x) dx 6= lim fn (x) dx.
n 0 0 n

R: Intr-adevar,
Z 1 Z 1
1 1 1
lim fn (x) dx = lim n2 = , lim fn (x) dx = 0.
n 0 n 3 3e 3 0 n

8.20 Sa se arate c
a sirul de functii (fn ), fn : [0, 1] R, definite prin: fn (x) =
n
nx (1 x) nu este uniform convergent pe [0, 1], totusi
Z 1 Z 1
lim fn (x) dx = lim fn (x) dx.
n 0 0 n

1
R: Sirul este convergent pe [0, 1] la functia f (x) = 0. Dar, pentru xn = 0,
n
n
1 1
fn (xn ) = 1 6 0,
=
n e

deci convergenta nu este uniforma. Pe de alta parte:


Z 1 Z 1 Z 1
n n
fn (x) dx = n x (1 x) dx = 0, lim fn (x) dx = 0.
0 0 (n + 1) (n + 2) 0 n

8.2 Serii de functii


8.21 S
a se determine multimea de convergent
a a urm
atoarelor serii de functii:

X n n X X n n
n+1 1x sinn x (1) 1 x2
1) . 2) , R. 3) .
n=1
n 1 2x n=1
n n=2
ln n 1 + x2
112 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

2
R: 1) Aplicam criteriul radacinii: A = (, 0) , + . 2) Aplicam criteriul
n o 3

r
adacinii: A = R \ + 2k , R. Pentru x = + 2k, obtinem seria armonica
2 2

generalizata, convergenta daca > 1, iar pentru x = + 2k, obtinem seria armonica
2
generalizata alternanta, convergent
a daca > 0. 3) Aplicand criteriul raportului obtinem
o serie convergenta pentru: x R\{0}. Pentru x = 0 seria este de asemenea convergent a.
Deci A = R.

8.22 S
a se determine multimea de convergenta
a urm
atoarelor serii de functii:

X n
X
n+1n x2 2 n+1 1 n
1) (1) 2 . 2) x3 2x ,
n=1
n +n+1 1 2x2 n=1
(n3 2
+ n + 1) ln (n + 1)

R.
2
x 2

R: 1) Din < 1 rezulta x (, 1) (1, +). Pentru x = 1 seria este
1 2x2
convergent
3 a, conform criteriului lui Leibniz. Deci: A = (, 1] [1, +). 2) Din
x 2x < 1 rezulta ca seria este convergent
a pentru orice R pentru:
! ! !
1+ 5 1 5 1 + 5 1+ 5
x , 1 , 1, .
2 2 2 2
( )
1 + 5 1 + 5 1
Pentru x , , 1 seria este convergenta daca , iar pentru
2 2 6
( )
1 5 1+ 5 1
x 1, , seria este convergent
a daca > .
2 2 2

8.23 S
a se determine multimea de convergenta
a urm
atoarelor serii de functii:
n
X n 1 X n2 + 1 n 4x 1
n
1) (1) tg x. 2) (1) 2 .
n=1
3n 2
n +1 n=0
n +n+1 x+3

i
2 4
R: 1) A = , . 2) , .
3 3 5 3

8.24 S
a se studieze convergenta urm
atoarelor serii de functii, pe multimile indicate:

2n
X X cos
sin nx 3 , x R.
1) , x [, 2 ] , (0, ) . 2)
n=1
n n=1
x2+n

R: Din criteriul lui Dirichlet rezulta ca seriile sunt uniform convergente pe multimile
indicate.
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 113

8.25 S
a se studieze convergenta urm
atoarelor serii de functii, definite pe R:
X n X X n
(1) x2 2x 1 cos nx
1) 3 4
, 2) arctg 2 4
. 3) e 1+ .
n=1
1+n x n=1
x +n n=1
n n+1
2 1
R: 1) Din 1 x2 n3 0 pentru orice x R, deducem ca |fn (x)| ,
2 n3
x R si n N . In baza criteriului lui Weierstrass, rezulta ca seria este absolut si
1
uniform convergent a pe R. 2) Deoarece |fn (x)| arctg 2 , x R si n N . In baza
n
criteriului lui Weierstrass, rezulta ca seria este absolut si uniform convergent
a pe R. 3)
3
Deoarece |fn (x)| < 2 , x R si n N . In baza criteriului lui Weierstrass, rezulta
n
c
a seria este absolut si uniform convergent a pe R.

8.26 S a se studieze convergenta simpl


a si uniform
a a urm
atoarelor serii de functii, pe
multimile indicate:

X
X
x x n n1
1
1) x + , x [0, 1] . 2) 1 + x x , x 0, .
n=1
1 + nx 1 + (n 1) x n=1
2

x
R: 1) sn (x) = 0, deci seria este convergent a la functia f (x) = 0 pe [0, 1].
1 + nx
1
Apoi, din: |sn (x) 0| < , x [0, 1], rezulta ca seria este uniform convergent a pe
n
[0, 1]. n
n 1
2) sn (x) = xn 0 si |sn (x) 0| |x| , rezulta ca seria este uniform
2
1
convergenta pe 0, .
2

8.27 S
a se arate c
a seria de functii:

" #
X nx (n 1) x
2 ,
n=1
1 + n2 x2 1 + (n 1) x2

este convergent
a pe [0, 1] la o functie continu
a, dar nu este uniform convergent
a pe [0, 1].
nx
R: 1) Sirul: sn (x) = converge la functia f (x) = 0 pe [0, 1] care este
1 + n2 x 2
1 1
continua. Pe de alta parte, oricare ar fi n N, pentru xn = , avem: |sn (x) 0| = .
n 2
Asadar, exista un > 0 a.. oricare ar fi n N, |sn (x) 0| pentru cel putin un
punct din intervalul [0, 1]. Deci seria nu este uniform convergent a pe [0, 1].

8.28 S a se studieze convergenta simpla si uniform


a a urm
atoarelor serii de functii, pe
multimile indicate:

P nx (n 1) x
1) , x [0, 1].
n=1 1 + n + x n+x
114 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

P
nx (n 1) x
2) , x [0, 1].
n=1 1 + nx (n) 1 + x
P
3) nxenx (n 1) xe(n1)x , x [0, 1].
n=1
P
n+1 x2
4) (1) n , x R.
n=1 (1 + x)
P
5) xn x2n xn1 + x2n2 , x [0, 1].
n=1
n+1
P (1)
6) 2
, x R.
n=1 x + n

R: 1) Uniform convergenta. 2) Simplu convergent a. 3) Simplu convergent


a. 4) Con-
form criteriului lui Cauchy, seria este uniform convergent
a pe R. 5) Simplu convergent
a.
6) Uniform convergenta.

8.29 S
a se arate c
a seriile urm
atoare sunt uniform convergente pe multimile indicate:

X X X
xn sin nx n1 x
n
1) , x [1, 1] . 2) , x R. 3) (1) , x [0, 1] .
n=1
n2 n=1
2n n=1
n

n
x 1
R: 1) Din |x| 1, rezulta 2 2 .
n n
sin nx 1
2) n n , pe R.
2 2
n1 x n
1
3) (1) , pe [0, 1].
n n

8.30 Aplic and derivarea si integrarea termen cu termen s


a se g
aseasc
a sumele urm
a-
toarelor serii de functii definite pe intervalul (1, 1):

X X X n1 X n X
1 n (1) (1)
1) n xn1 . 2) x . 3) xn . 4) x2n+1 . 5) n2 xn1 .
n=1 n=1
n n=1
n n=0
2n + 1 n=1

P

R: Seria de functii xn este convergent
a pe intervalul marginit (1, 1) si are ca
n=0
1
suma functia f (x) = .
1x
P
P
1
1) Derivand termen cu termen seria xn obtinem n xn1 = 2.
n=0 n=1 (1 x)
P
P
1 n
2) Integrand termen cu termen seria xn obtinem x = ln (1 x).
n=0 n=1 n
n1
P
(1)
3) Trecand pe x n x n 2) obtinem xn = ln (1 x).
n=1 n
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 115

P
P

n
4) Trecand x n x2 n seria xn obtinem convergent
a (1) x2n a carei suma
n=0 n=0
1
este . Integrand termen cu termen aceasta serie, obtinem
1 + x2

X n
(1)
x2n+1 = arctg x.
n=0
2n + 1

P
x (1 + x)
5) n2 xn1 = 3 .
n=0 (1 x)

8.31 Sa se arate c
a:
Z 1 "X
# Z
X 1
n 2n n1 2n2
n
x x x +x dx = x x2n xn1 + x2n2 dx.
0 n=1 n=1 0

P
P
R: Seria xn x2n xn1 + x2n2 are ca suma functia f (x) = 0, deci
n=1 n=1
R1
0
f (x) dx = 0. Pe de alta parte:
Z
X 1
X
n 2n n1 2n2
1 1 1 1
x x x +x dx = + = 0.
n=1 0 n=1
n + 1 n 2n 1 2n + 1

8.3 Serii de puteri


8.32 S
a se calculeze raza de convergent
a a urm
atoarelor serii de puteri:

X X X
n n n (2n)! n
1) n
x . 2) n (x 1) . 3) 2 (x + 3) .
n=1
2 n=1 n=1 (n!)

r
p
n
n 1 p
R: 1) = lim = , deci r = 2. 2) = lim n |an | =
|an | = lim
n
n
n
2 2 n n
an+1
lim n
n = 1, deci r = 1. 3) = lim = 4, deci r = 1 .
n n an 4

8.33 Sa se determine intervalul de convergent


a si s
a se studieze convergenta la capetele
intervalului, pentru urm
atoarele serii de puteri:

X X n X n X n
xn (1) xn 2n (x + 2) (x 1)
1) . 2) . 3) 2 . 4) .
n=0
(n + 1) 3n n=0
5n n + 1 n=0 (2n + 1) 3n n=1
(2n 1) 2n

"
!
3 3
R: 1) [3, 3). 2) (5, 5]. 3) 2 , 2 + . 4) [1, 3).
2 2
116 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

8.34 Sa se determine intervalul de convergent a si s


a se studieze convergenta la capetele
intervalului, pentru urm atoarele serii de puteri:

X n n2 + 1 n X 1 5 9 (4n 3) n
1) (1) x , > 1. 2) x .
n=2
n ln n n=1
n!

R: 1) r = 1. In punctul x = 1 seria este convergent a, conform criteriului lui Leibniz.


In punctul x = 1 seria este convergent a, conform criteriului lui Bertrand. Deci intervalul
de convergenta este [1, 1].
1 1
2) r = . In punctul x = seria este divergenta, conform criteriului lui Raabe-
4 4
1
Duhamel, iar n punctul x = seria este convergent a, conform criteriului lui Leibniz.
4
1 1
Deci intervalul de convergenta este , .
4 4

8.4 Serii Taylor


8.35 S
a se arate c
a:
1 1 1 n
1) ex = 1 + x + x2 + + x + , x R.
1! 2! n!
1 1 3 1 5 n1 1
2) sin x = x x + x + (1) x2n1 + , x R.
1! 3! 5! (2n 1)!
1 1 n 1
3) cos x = 1 x2 + x4 + (1) x2n + , x R.
2! 4! (2n)!
1 1 n1 1 n
4) ln (1 + x) = x x2 + x3 + (1) x + , x (1, 1].
2 3 n
8.36 S a pentru orice R si x (1, 1) are loc dezvoltarea binomial
a se arate c a:

( 1) 2 ( 1) ( n + 1) n
(1 + x) = 1 + x+ x + + x + .
1! 2! n!
8.37 S a formula lui Euler: eix = cos x + i sin x, x R.
a se stabileasc

8.38 S
a se g
aseasc
a seriile Mac-Laurin ale functiilor:

ex + ex
1) ch x = ,
2
ex ex
2) sh x = .
2
R: Se obtine:
1 2 1 1
1) ch x = 1+ x + x4 + + x2n + , x R.
2! 4! (2n)!
1 1 1 1
2) sh x = x + x3 + x5 + + x2n+1 + , x R.
1! 3! 5! (2n + 1)!
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 117

8.39 S
a se g
aseasc
a seriile Mac-Maurin ale urm
atoarelor functii:
3
1) f (x) = . 2) f (x) = ax , a > 0.
(1 x) (1 + 2x)
3) f (x) = cos (x + ) . 4) f (x) = sin2 x.
5) f (x) = ln (2 + x) .
R: 1) Putem scrie:

X
1 2 n 1
f (x) = + = 1 + (1) 2n+1 xn , |x| < .
1 x 1 + 2x n=0 2

2) Se obtine:
X
lnn a n
f (x) = 1 + x , x R.
n=0
n!
3) Se tine seama ca: f (x) = cos x cos sin x sin . 4) Se tine seama ca: f (x) =
1 x
(1 cos x). 5) Functia se mai poate scrie: f (x) = ln 2+ln 1 + , pentru x (2, 2].
2 2
8.40 Aplicand derivarea si integrarea termen cu termen, s
a se g
aseasc
a seriile Mac-
Laurin ale urmatoarelor functii:
1) f (x) = (1 + x) ln (1 + x) . 2) f (x) = arctg
x.
3) f (x) = arcsin x. 4) f (x) = ln x + 1 + x2 .
R: 1) Deoarece f 0 (x) = ln (1 + x), tin
and seama de dezvoltarea functiei ln (1 + x),
prin integrare obtinem:
1 2 1 3 n 1
(1 + x) ln (1 + x) = x x + + (1) xn + , x (1, 1].
12 23 n (n 1)
1 1
2) Avem ca: f 0 (x) = = 1 + x2 . Dar, nlocuind n dezvoltarea binomiala,
1 + x2
2
pentru = 1, pe x prin x , obtinem:

X n
f 0 (x) = (1) x2n ,
n=0

care prin integrare, da:



X n 1
arctg x = (1) x2n+1 , x (1, 1) .
n=0
2n + 1

1 1/2
3) Avem ca: f 0 (x) = = 1 x2 . Dar, nlocuind n dezvoltarea bino-
1x 2
1
miala, pentru = , pe x prin x2 , obtinem:
2
X
(2n 1)!! 2n
f 0 (x) = 1 + x ,
n=1
(2n)!!
118 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

care prin integrare, da:


X
(2n 1)!! 1
arcsin x = x + x2n+1 , x (1, 1) .
n=1
(2n)!! 2n + 1

1 1/2
4) Avem ca: f 0 (x) = = 1 + x2 . Dar, nlocuind n dezvoltarea bino-
1+x 2
1
miala, pentru = , pe x prin x2 , obtinem:
2

X n (2n 1)!! 2n
f 0 (x) = 1 + (1) x ,
n=1
(2n)!!

care prin integrare, da:


p X
1
n (2n 1)!!
ln x + 1 + x2 = x + (1) x2n+1 , x (1, 1) .
n=1
(2n)!! 2n + 1

8.41 Sa se g
aseasca seriile Mac-Laurin ale functiilor:
Z x Z x Z x
2 arctg t ln (1 + t)
1) f (x) = et dt, 2) f (x) = dt, 3) f (x) = dt.
0 0 t 0 t
R: 1) Inlocuind n dezvoltarea functiei ex pe x prin t2 si integr
and ntre 0 si x,
obtinem:
Z x X
2 n 1 1
et dt = (1) x2n+1 , x R.
0 n=0
n! 2n + 1
2) Inlocuind n dezvoltarea functiei arctg x pe x prin t, mp
artind prin t si integr
and
ntre 0 si x obtinem:
Z x X
arctg t n 1 2n+1
dt = (1) 2 x , x [1, 1] .
0 t n=0 (2n + 1)

3) Inlocuind n dezvoltarea functiei ln (1 + x) pe x prin t, mp


artind prin t si integr
and
ntre 0 si x obtinem:
Z x X
ln (1 + t) n1 1
dt = (1) 2
xn , x [1, 1] .
0 t n=1
n

a se determine parametrii reali si a.. seriile:


8.42 S

1
X 1 1 X 1
1) n arctg + ln 1 + + 2 . 2) n 1 + e n + + 2

n=1
n n n n n=1
n n

s
a fie convergente.
R: 1) Se folosesc dezvoltarile n serii de puteri ale functiilor arctg x si ln (1 + x) si se
1 3
gaseste = 2 si = . 2) Se foloseste dezvoltarea lui ex si se obtine = 1 si = .
2 2
Capitolul 9

Integrala Riemann si extinderi

9.1 Primitive. Integrala nedefinit


a
9.1 S
a se calculeze integralele:
Z Z p Z
2 dx
1) 6x + 8x + 3 dx. 2) 2pxdx. 3) .
n
x
Z Z Z
dx dx dx
4) . 5) 2
. 6) 2
.
8x 2 x +7 x 10

1
2 n 1
R: 1) 2x3 + 4x2 + 3x + C, 2) x 2px + C, 3) x n + C,
3 n1
1 1 x 1
x 10
4) arcsin x 2 + C, 5) arctg + C, 6) ln + C.
4 7 7 2 10 x + 10

9.2 S
a se calculeze integralele:
Z Z Z
xdx dx dx
1) 2 . 2) 3 2
. 3) 2
.
(x 1) (x + 1) x 2x + x 2x + 3x + 2
Z Z Z
dx dx x4 dx
4) 2 . 5) . 6) .
(x2 + 4x + 5) x4 + 1 x3 1

1 x 1 1 x
1
R: 1) ln + C. 2) ln + C.
4 x + 1 2 (x + 1) x 1 x 1
2 1 1 x+2 1
3) arctg (4x + 3) + C. 4) + arctg (x + 2) + C.
7 7 2 x2 + 4x + 5 2
1 x2 + x 2 + 1 1 1
5) 2 ln + 2arctg x 2 + 1 + 2arctg x 2 1 + C.
8 x x 2+1 4
2 4
1 2 1 1 2 1 1
6) x + ln (x 1) ln x + x + 1 + 3arctg (2x + 1) + C.
2 3 6 3 3

119
120 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

9.3 S
a se calculeze, efectuand schimbarea de variabil a indicata:
Z Z
ln x ex
1) dx, t = ln x. 2) dx, t = ex .
x ex + 1
Z Z
dx x3 dx
3) , t = 5x. 4) , t = x4 .
1 25x2 1 x8
Z Z
cos x 1 dx 1
5) 2 dx, t = sin x. 6) 2 , t = tg x.
2
a + 2 sin x a sin x + 2 cos x2 2
Z r Z
cos x 2 xdx 1
7) p dx, t = sin x. 8) , t2 = 1 + 4 .
2 + cos (2x) 3 1 + x4 x

3
2
R: 1) ln 2 x + C. 2) ln (ex + 1) + C.
3
1 1
3) arcsin 5x + C. 4) arcsin x4 + C.
5 4 !
1 2 1 1
5) arctg sin x + C. 7) 2 arcsin 6 sin x + C.
|a| 2 |a| 2 3
1
8) ln x2 + 1 + x4 + C.
2
9.4 S
a se calculeze integralele:
Z Z Z 2
x 1 x2 2x 1
1) dx. 2) dx. 3) x + dx.
1 + x4 1 4x 3
x
Z Z Z
x 2x 3x 2 x
4) 2 3 5 dx. 5) (tg x + ctg x) dx. 6) earcsin x dx.
1 x2
Z Z Z p
ln3 x ax
7) dx. 8) e cos (bx) dx. 9) x2 + 1dx.
x2
Z p Z Z p
2
x
10) 9 x dx. 11) dx. 12) x2 + x + 1dx.
1 x3
1 1 1
R: 1) arctg x2 ln 1 + x4 + C. 2) t = 2x , da: arcsin t + C.
2 4 ln 2
1
12 6 7 1
3) x2 + ( x) + 3 3 x + C. 4) 2x 32x 53x + C.
2 7 ln 2 + 3 ln 5 + 2 ln 3
1
5) tg x ctg x + C. 6) t = arcsin x, da: et (sin t cos t) + C.
2
ln3 x 3 2 6 6
7) ln x ln x + C.
x x x x
a b
8) 2 2
eax cos bx + 2 eax sin bx + C.
a +b a + b2
1 p 1 p
9) x (x2 + 1) + ln x + (x2 + 1) + C.
2 2
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 121

1 p 9 1 2
10) x (9 x2 ) + arcsin x + C. 11) t2 = x3 , da: arcsin t + C.
2 2 3 3
1 3 1 2
2
12) (2x + 1) x + x + 1 + ln x + + x + x + 1 + C.
4 8 2

9.5 S
a se g
aseasc
a formule de recurent
a pentru integralele:
Z Z
n
1) In (x) = sin x dx. 2) Jn (x) = cosn xdx.

n1 1
R: 1) In (x) = In2 (x) sinn1 x cos x, n 2.
n n
n1 1
2) Jn (x) = Jn2 (x) + cosn1 x sin x, n 2.
n n

9.6 S
a se g
aseasc
a formule de recurent
a pentru integralele:
Z Z
dx
1) In (x) = . 2) In (x) = xn ex dx.
cosn x

1 n
R: 1) In+2 (x) = + In (x). 2) In (x) = xn ex + nIn1 (x).
(n + 1) cosn+1 x n + 1

9.7 S
a se calculeze integralele:
Z p Z Z
x4 + 1 dx
1) x2 + 3x 2dx. 2) dx. 3) .
x3 + 1 x3 + x5
Z Z Z
x+1 dx 3x 1
4) dx. 5) . 6) dx.
x4 + x2 + 1 x (x + 1) (x + 2) x2 4x + 8
Z Z Z
dx x2 + 1 dx
7) 2 . 8) 3 dx. 9) 2
.
2
(x + 1) (x 1) (x + 3) 2x + 3x + 2

1 p 1
R: 1) (2x + 3) (x2 + 3x 2) + arcsin (2x 3) + C.
4 8
1 2 2 1 2
2) x + ln (x + 1) ln x x + 1 + C.
2 3 3
R dx 1 1
3) 3 5
= 2 ln x + ln x2 + 1 + C.
x + x 2x 2
1 x2 + x + 1 1 1 1 1
4) ln 2
3arctg (2x + 1) + 3arctg (2x 1) + C.
4 x x+1 6 3 2 3
1 1
5) ln x ln (x + 1) + ln (x + 2) + C.
2 2
3 2 5 x2 1 x 1
6) ln x 4x + 8 + arctg + C. 7) 2
+ arctg x + C.
2 2 2 2x +1 2
1 3 5 x1 2 1
8) 2 + ln + C. 9) arctg (4x + 3) + C.
4 (x 1) 8 (x 1) 32 x + 3 7 7
122 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

9.8 Sa se calculeze integralele:


Z Z Z
x + x2 + x + 1 sin x + cos x 3x + 2
1) dx. 2) dx. 3) dx.
x + 1 + x2 + x + 1 x sin 2 x x2 + x + 2
Z Z Z
dx dx dx
4) 10 . 5)
. 6) .
x ( x + 1)
4 4
x 1+x 2 5 + 4 sin x
Z Z Z
dx dx
7) . 8) . 9) tg7 x dx.
2 sin x cos x + 5 sin 2x cos 2x
9.9 S
a se calculeze integralele:
Z Z Z q
dx dx 3
1) 3
. 2) 4
. 3) 1 + 4 xdx.
x x2 + 1 x4 + 1
Z Z Z
dx x+1 1 + sin x x
4) . 5) dx. 6) e dx.
(1 + x) 1 + x + x2 x2 + 4x + 5 1 + cos x

9.10 Sa se calculeze integralele:


Z 3x Z
e ex dx
1) . 2) cos x cos 3x cos 6x dx.
e4x e3x + 2e2x ex + 1
Z 2 Z
x + x + 1 arctg x 2x 5
3) e dx. 4) dx, a > 1.
x2 + 1 (x 1) (x 2) (x 3) (x 4) + a

e2x ex + 1 1 1 1 1
R: 1) ln + C. 2) sin 4x + sin 8x + sin 2x + sin 10x .
e2x + 1 8 2 4 5
arctg x 1 x2 5x + 5
3) xe + C. 4) arctg + C.
a1 a1
9.11 S
a se calculeze integralele:
Z Z
sin 2x cos 2x
I (x) = dx, J (x) = dx.
3 + sin 4x 3 + sin 4x
1 1
R: I (x) + J (x) = arcsin 2 cos 4x + C1 , I (x) J (x) = 3 + sin 4x + C2 .
2 2
9.12 S
a se calculeze integralele:
Z Z
sin x ex + cos x
I (x) = x
dx, J (x) = x
dx.
e + sin x + cos x e + sin x + cos x
R: Se calculeaza J (x) + I (x) si J (x) I (x).

9.13 S
a se calculeze integralele:
Z 3 Z 4
x + 2x2 + 3x + 4 x + 4x2
1) dx. 2) dx.
x2 + 2x + 2 x2 + 4
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 123

R: 1) Integrala se poate pune sub forma:


Z 3 Z
x + 2x2 + 3x + 4 p dx
dx = x2 + x + x2 + 2x + 2 + .
2
x + 2x + 2 2
x + 2x + 2
1 1 7 5
, = , = , = . Gasim:
Derivand si identificand coeficientii, obtinem: =
3 6 6 2
p p
1 2 1 7 5
x + x+ x2 + 2x + 2 + ln x + 1 + x2 + 2x + 2 + C.
3 6 6 2

1 3 1
2) x + x x2 + 4 2 ln x + x2 + 4 + C.
4 2
9.14 S
a se calculeze integralele binome:
Z Z Z Z p
3

dx dx xdx 1+ 4x
1) . 2) . 3) p . 4) dx.
x 3 x2 + 1 4
x4 + 1 3
1 + x2 x
m+1
R: 1) a: x2 + 1 = t3 si se obtine:
= 0, se efectueaza schimbarea de variabil
n
Z
3 tdt 1 t1 1 1
= ln + 3 arctan (2t + 1) 3 + C.
2 t3 1 2 t2 + t + 1 2 3
m+1
2) a: 1 + x4 = t4 si se obtine:
+ p = 0, se efectueaza schimbarea de variabil
n
Z
t2 1 t+1 1
4
dt = ln arctg t + C.
t 1 4 t1 2
2
m+1
3) a: 1 + x 3 = t2 si se obtine:
= 3, se efectueaza schimbarea de variabil
n
Z
2 2 3
3 t 1 dt = t5 2t3 + 3t + C.
5
1
m+1
4) a: 1 + x 4 = t3 si se obtine:
= 2, se efectueaza schimbarea de variabil
n
Z
12 7
12 t3 t3 1 dt = t 3t4 + C.
7
9.15 S
a se calculeze integralele binome:
Z 3 Z
dx
1) x3 2x2 + 1 2 dx. 2) q .
3 5
x2 (x3 + 2)
Z Z q
dx
p
3
3) 3

4
. 4) x 5x 3 x + 3dx.
x 3 1 + x3
124 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

9.2 Integrala definit


a
9.16 S
a se arate c
a:
n
X n
X
1 1
1) lim n 2 2
= . 2) lim = ln 2.
n n +k 4 n n+k
k=1 k=1

R: Se va observa ca:
n
X Z 1 X 1 n Z 1
1 1 1
1) lim n = dx. 2) lim = dx.
n 2
n + k2 0 1 + x2 n n+k 0 1+x
k=1 k=1

9.17 S
a se calculeze limitele urm
atoarelor siruri:
n n
1 X 4 1 X k2
1) an = k . 2) an = .
n5 n2 n+k
k=1 k=1

n k2 n
r
1 X 2 1X k2
3) an = 2 e n . 4) an = 1 + 2.
n n n
k=1 k=1

9.18 S
a se calculeze, aplic
and formula lui Leibniz-Newton:
Z 1 Z x Z x
1
1) dx. 2) et dt. 3) cos t dt.
0 1+x x 0

Z 1 Z 4 Z 1
x 1+ x x
4) dx. 5) dx. 6) dx.
0 x2 + 3x + 2 1 x2 2 x2 + 4x + 5

Z 1 Z Z 1
x3 3 ctg x dx. 9)
7) 8
dx. 8) ch x dx.
0 x +1 0
6
7 1 1
R: 1) ln 2. 2) ex ex . 3) sin x. 4) 2 ln 3 3 ln 2. 5) . 6) ln 2 .
4 2 2
1 1 1 1

7) . 8) ln 3. 9) ee .
16 2 2
9.19 S
a se arate c
a:

Z Z
n1
In = 2 sinn x dx = 2 cosn x dx si c
a In = In2 .
0 0 n

9.20 S
a se g
aseasc
a o formul
a de recurent
a pentru integrala:
Z 1 n
Jn = 1 x2 dx.
0
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 125

R: Efectuand schimbarea de variabil


a x = sin t, se obtine Jn = I2n+1 , de unde:
2n
Jn = Jn1 .
2n + 1
9.21 S
a se calculeze:
Z 1 Z b p Z
2 x
1) x e dx. 2) (x a) (x b)dx. 3) x2 cos x dx.
0 a 0
Z 1 Z 1 Z 4 p
x+1 dx
4) dx. 5) . 6) x x2 + 9dx.
0 1 + x2 0 e + ex
x
0
Z
4
Z 1 Z
7) ln (1 + tg x) dx. 8) x2 arctg x dx. 9) x2 sin2 x dx.
0 0 0
2
R: 1) e 2. 2) (b a) . 3) 2. 4) 2 1 + ln 2 + 1 .
8
1 98 1 2
5) arctge . 6) . 7) ln 2. 8) 1 + ln 2 . 9) .
4 3 8 6 2 6 4
9.22 Sa se calculeze:
Z 2 Z 3 Z 2
dx
1) ex max 1, x2 dx. 2) . 3) min {x 1, x + 1} dx.
2
0 2 (x + 1) x 1 2

Z e Z 2 Z
sin (ln x) dx 3 x sin x dx.
4) dx. 5) q . 6) cos2 x
1 x 0 3
x + 1 + (x + 1) 3

2 1 1 2 5
R: 1) 2e e. 2) . 3) 2. 4) 1 cos 1. 5) . 6) 2 ln tg .
2 3 6 3 12
9.23 S
a se calculeze:
Z Z 2n
cos x
1) I = 2 dx. 2) I = sin (x + sin x) dx, n N .
(2 cos2 x) (ex + 1) 0
2
R: 1) Avem, succesiv:
Z 0 Z 2
cos x cos x
I = 2
dx + dx =

x
1 + sin x (e + 1) 0 1 + sin2 x (ex + 1)
2
Z 2
cos x
= 2 dx = arctg (sin x)|02 = .
0 1 + sin x 4
2) Efectuam schimbarea de variabil a: x = t + n si obtinem succesiv:
Z n Z n
n
I= sin [t + n + sin (t + n)] dt = sin [n + (t + (1) sin t)] dt =
n n
Z n
n n
= (1) sin [t + (1) sin t] dt = 0,
n
deoarece integrantul este o functie impara.
126 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

9.24 S
a se arate c
a:
Z
1 cos kx
lim dx = k, k Z.
0 1 cos x

Z
1 cos kx
R: Notam I (k) = dx. Se constata ca:
1 cos x
Z
I (k + 1) + I (k 1) = 2I (k) + 2 cos kx dx,

de unde: lim [I (k + 1) 2I (k) + I (k 1)] = 0. Cum lim I (1) = , presupunand ca


0 0
lim I (k 1) = (k 1) si lim I (k) = k, rezulta prin inductie, ca lim I (k + 1) =
0 0 0
(k + 1) .

9.25 S
a se calculeze integrala:
Z b
m n
Im,n = (x a) (b x) dx, cu m, n N.
a

m
a: Im,n =
R: Integrand prin parti, se obtine formutla de recurent Im1,n+1 ,
n+1
de unde rezulta:
n!m! n+m+1
Im,n = (b a) .
(n + m + 1)!

a a < b si n N , s
9.26 Dac a se arate c
a:

"Z #1
b n
n n 1 2
lim (x a) (b x) dx = (b a) .
n a 4

R: Din exercitiul precedent avem ca:


2
(n!) 2n+1
In,n = (b a) ,
(2n + 1)!

de unde rezulta ca
s
p 2
2 n (n!) 1 2
lim n In,n = (b a) lim = (b a) .
n n (2n + 1)! 4

9.27 Fie f : [0, 1] R o functie continu


a. S
a se arate c
a:
Z Z
x f (sin x) dx = f (sin x) dx.
0 0
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 127

R: Intr-adevar,

Z Z Z
x f (sin x) dx = 2 x f (sin x) dx + x f (sin x) dx.
0 0
2
Efectuand n cea de-a doua integral
a schimbarea de variabil
a: x = t, obtinem:

Z Z Z
2 f (sin x) dx 2 x f (sin x) dx.
x f (sin x) dx =
0 0
2
9.28 Fie f : [0, a] R+ o functie integrabil
a. S
a se arate c
a:
Z a
f (x) a
dx = .
0 f (x) + f (a x) 2
R: Fie:
Z a Z a
f (x) f (a x)
I (a) = dx si J (a) = dx.
0 f (x) + f (a x) 0 f (x) + f (a x)

Evident: I (a)+J (a) = a. Efectuand n integrala J (a) schimbarea de variabil


a x = at,
a
obtinem ca J (a) = I (a). Deci, I (a) = .
2
9.29 S
a se calculeze integralele:

Z sin x Z
2 (cos x) 2 sin2 x + sin x
1) sin x cos x
dx. 2) dx.
0 (cos x) + (sin x) 0 sin x + cos x + 1

sin x cos x
R: 1) Fie f (x) = (cos x) . Atunci, f x = (sin x) si conform exercitiului
2

precedent valoarea integralei este . 2) Fie f (x) = sin2 x + sin x. Atunci, f x =
4 2

cos2 x + cos x si deci valoarea integralei este .
4
9.30 Fie f : [1, 1] R o functie continu a cu proprietatea c
a f (x) + f (x) = ,
pentru orice x [1, 1]. S
a se calculeze integrala:
Z (2n+1)
I= f (cos x) dx.
0

R: Efectuam schimbarea de variabil


a: x = (2n + 1) t. Obtinem:
Z (2n+1)
I= f ( cos t) dt.
0

2n + 1 2
Dar: f ( cos t) = f (cos t) si deci I = .
2
128 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

9.31 Fie f : R+ R+ o functie continu atoare pe R+ si f (0) = 0. S


a strict cresc a se
stabileasc
a inegalitatea lui Young:
Z a Z b
f (x) dx + f 1 (y) dy ab, a, b R+ .
0 0

R: Fie Sx aria suprafetei cuprinsa ntre graficul functiei f , axa Ox si dreapta x = a


si Sy aria suprafetei cuprinsa ntre graficul functiei f , axa Oy si dreapta y = b. Evident:
Sx + Sy ab, de unde inegalitatea ceruta.
R x3 2
9.32 Fie F (x) = 0
et dt. S
a se calculeze F 0 (x).
2 2
R: Notam cu G (t) o primitiva a functiei et , deci a.. G0 (t) = et . Atunci:
x3 6
F (x) = G (t)|0 = G x3 G (0) , de unde: F 0 (x) = 3x2 G0 (x) = 3x2 ex .
R arctg x 2
9.33 Fie f : R R o functie derivabil a prin: f (x) =
a pe R, definit 0
etg t dt.
a se calculeze f 0 (x) si s
S a se arate c
a:
Z 1 Z 1 2
xf (x) 1 ex
dx + dx = .
0 ex 2 2e 0 1 + x2 8
2
ex 0
R: Se constata ca f (0) = 0 si f (x) = . Integr
and prin parti, avem:
1 + x2
Z 1
xf (x) 1 1 1 Z 1 f (1)
x2 2

x2
dx = f (x) e + ex f 0 (x) dx = .
0 e 2 0 2 0 8 2e
R x
9.34 Fie f (x) = 1 cos t2 dt, x > 0. S
a se calculeze f 0 (x).
x
1 1 1
R: f 0 (x) = cos x + 2 cos 2 .
2 x x x

9.35 S
a se determine functiile derivabile f : [0, ) R, care verific
a relatia:
Z x
x+ f (t) dt = (x + 1) f (x) .
0
0
R: f (0) = 0 si prin derivarea relatiei date, obtinem: 1 + f (x) = [(x + 1) f (x)] , de
1
unde: f 0 (x) = . Deci f (x) = ln (1 + x).
x+1
9.36 F
ar
a a calcula efectiv integrala, s
a se arate c
a:
Z 1
ex + 1 e+1
0 ln dx ln .
0 2 2
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 129

ex + 1
R: Fie f (x) = ln . Din: f 0 (x) > 0 pe R, rezulta: f (0) < f (x) < f (1) etc.
2
9.37 Fie f : [0, 1] [a, b] o functie continu
a pe [0, 1]. S
a se arate c
a dac
a:
Z 1 Z 1
f (x) dx = 0, atunci f 2 (x) dx ab.
0 0

R: Se integreaza pe [0, 1] inegalitatea: [f (x) a] [f (x) b] 0.

9.38 Fie f : [a, b] R o functie derivabil


a, cu derivat
a continu
a, a..

f 0 (x) 1 + f 2 (x) , x [a, b] .

S
a se arate c
a: b a < .

R: Se integreaza pe [a, b] inegalitatea:

f 0 (x)
1, x [a, b]
1 + f 2 (x)

si se tine seama de faptul ca: < arctg < , pentru orice R.
2 2
9.39 Dac
a f : R R este o functie continu
a si periodic a T , atunci:
a, de perioad
Z x+T Z T
f (t) dt = f (t) dt, x R.
x 0
R x+T
R: Fie F : R R, definita prin F (x) = x f (t) dt. Deoarece F 0 (x) = f (x + T )
RT
f (x) = 0, rezulta ca F (x) = C. Pentru x = 0 obtinem C = 0 f (t) dt.

R 1 x2n
9.40 Fie In = 0 1+x
dx. Se cere:
1
1) S a pentru orice n N are loc inegalitatea: 0 In
a se arate c .
2n + 1
a se calculeze lim In .
2) S
n
3) Folosind identitatea:

1 x2n
1 x + x2 x3 + x2n1 = ,
1+x 1+x
s
a se arate c
a:
1 1 1 1
lim 1 + + = ln 2.
n 2 3 4 2n

9.41 Fie P (x) = a0 + a1 x + a2 x2 + + an xn . S


a se arate c a c (0, 1) a..
a exist
a1 a2 an
P (c) = a0 + + + + .
2 3 n+1
130 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

R1
R: Aplicam prima formula de medie integralei 0
P (x) dx.

9.42 Fie f : [0, 1] R o functie continu


a care satisface conditia:
Z 1
6 f (x) dx = 2a + 3b + 6c.
0

S
a se arate c a x0 (0, 1) a.. f (x0 ) = ax20 + bx0 + c.
a exist

R: Fie g : [0, 1] R definit a prin: g (x) = 6 f (x) ax2 + bx + c . Se constata
R1
imediat ca 0 g (x) dx = 0. Pe de alta parte, din teorema de medie, rezulta ca exista
R1
x0 (0, 1) a.. 0 g (x) dx = g (x0 ).

R1 1
9.43 Fie f : [0, 1] R o functie continu
a care satisface conditia: 0
f (x) dx = . S
a
3
se arate c a c (0, 1) a.. f (c) = c2 .
a exist
R1
R: Conditia din enunt se mai scrie: 0
f (x) x2 dx = 0 si se aplica teorema de
medie.

9.44 Fie f : [0, 1] R o functie derivabil


a, cu derivat
a continu
a pe [0, 1]. S
a se arate
c a c (0, 1) a..
a exist
Z 1
1
f (x) dx = f (0) + f 0 (c) .
0 2

R: Avem:
Z 1 Z 1
1
f (x) dx = (x 1) f (x)|0 (x 1) f 0 (x) dx,
0 0

dar, conform formulei de medie, exista c (0, 1) a..


Z 1 Z 1
1
(x 1) f 0 (x) dx = f 0 (c) (x 1) dx = f 0 (c) .
0 0 2

9.45 Fie f : [0, 1] R o functie de dou a, cu derivata f 00 continu


a ori derivabil a pe
[0, 1]. S
a se arate c a c (0, 1) a..
a exist
Z 1
1 1
f (x) dx = f (0) + f 0 (0) + f 00 (c) .
0 2 6

R: Se integreaza de doua ori prin parti si se aplica teorema de medie.

9.46 S
a se determine functiile continue f : [0, ) R care verific
a egalitatea
Z x
x
sin f (t) dt = , x > 0.
0 1+x
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 131

R: Din egalitatea data rezulta:


Z x
x 1
f (t) dt = arcsin , de unde f (x) = .
0 1 + x (1 + x) 1 + 2x

9.47 Fie f : [a, b] R o functie continu a pe [a, b]. S


a se arate c
a exist
a c (a, b)
pentru care:
Z c Z b Z b
a f (x) dx + b f (x) dx = xf (x) dx.
a c a

Rt
R: Fie functia F : [a, b] R, definita prin: F (t) = a
a cu F 0 (t) =
f (x) dx, derivabil
f (t), x [a, b]. Avem, succesiv:
Z b Z b Z b Z b Z b
b
xf (x) dx = xF 0 (x) dx = xF (x)|a F (x) dx = b f (x) dx F (x) dx.
a a a a a

Rb
Conform teoremei de medie exista c (a, b) a.. a
F (x) dx = (b a) F (c).

9.48 Fie f : [0, 1] R o functie continu a n N a..


a pe [0, 1] pentru care exist
Z 1
1 1 1
f (x) dx = 1 + + + + .
0 2 3 n

1 xn0
S
a se arate c a x0 (0, 1) a.. f (x0 ) =
a exist .
1 x0

R: Fie g : [0, 1] R, definita prin:



g (x) = f (x) 1 + x + x2 + + xn1 .
R1
Se constata imediat ca 0
g (x) dx = 0, deci dupa teorema de medie exista x0 (0, 1)
a.. g (x0 ) = 0.

9.3 Integrale improprii


9.49 Sa se studieze natura si n caz de convergent a s
a se calculeze integralele improprii:
Z Z a
dx xn
1) In = n , a > 0, n N . 2) I n = dx, a > 0, n N.
0 (a2 + x2 ) 0 a2 x2

x2n
R: 1) Aplicam Criteriul I. Deoarece |f (x)| x2n = n 1, x (0, ), cum
(a2 + x2 )
= 2n > 1 si M = 1, rezulta ca integrala este convergent
a. Avem apoi:

1 2n 3
I1 = , In = 2 In1 , n 2.
2a a 2 (n 1)
132 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

1
xn an
2) Aplicam Criteriul II. Deoarece |f (x)| (a x) 2 = , x (0, a),
a+x a
1 an
cum = < 1 si M = , rezulta ca integrala este convergent
a. Avem apoi:
2 a
n1
I1 = , In = a2 In1 , n 2.
2 n
9.50 S a se studieze natura si n caz de convergent
a s
a se calculeze integralele improprii:
Z Z Z
1 1 ln x
1) I = dx. 2) I = dx, a > 0. 3) I = dx.
1
2
x x 1 a
2
x x +1 1 x

R: 1) Scriem integrala ca suma de doua integrale, una pe intervalul 1, 2 si a doua
1 1
pe intervalul [ 2, ). Pentru prima integral a = < 1, M = , pentru a doua
2 2

integrala = 2 > 1, M = 2, deci ambele integrale sunt convergente. Se obtine I = .
2
1 a2 + 1 1
2) Convergenta si I = ln 2 . 3) Convergent a pentru > 1 si I = 2,
2 a 1 ( 1)
divergenta pentru 1.

9.51 S
a se studieze natura si n caz de convergent
a s
a se calculeze integralele improprii:
Z Z 2 Z 1
dx dx x1
1) I = . 2) I = . 3) I = dx.
1 x (x + 1) 2
0 (1 + x ) 4 x
2
1
3
x5

a si I = . 3) Divergent
R: 1) Convergenta si I = ln 2. 2) Convergent a.
2 5
9.52 S
a calculeze integralele:
Z 2 Z
dx dx
1) I = . 2) I = 4 4 x + sin2 x cos2 x
.
0 4 3 cos x 0 sin x + cos
R: 1) Efectuam schimbarea de variabil a x = + u si obtinem:
Z Z
du 2 dt 2
I= = 2
= .
4 + 3 cos u t + 7 7
h i h i
2) Scriind integrala ca suma a doua integrale, una pe 0, si a doua pe , cu
2 2
schimbarea de variabila t = tg x, se obtine:
Z
1 + t2 2
I=2 4 2
dt = .
0 t +t +1 3
9.53 S
a calculeze integralele:
Z Z Z
x n arctg x x ln x
1) In = e x dx. 2) I = dx. 3) I = dx.
0 0
3 0 (1 + x2 )
3

(1 + x2 ) 2
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 133

Z b Z
1 Z
dx ln (2 + 3 x) x
4) I = p , a < b. 5) I = dx. 6) I = 2 dx.
a (x a) (b x) 1
3
x 1 (1 + x)
Z b Z e Z 1
x dx dx
7) I = p , a < b. 8) I = . 9) I = ln (1 x) dx.
a (x a) (b x) 1 x ln x 0



arctg x 3
R: 1) In = nIn1 , deci In = n!. 2) Deoarece x < , x (0, ), integrala
3 2

(1 + x2 ) 2
1
este convergenta. Integrand prin parti, obtinem: I = 1. 3) I = . 4) I = .
2 8
1
5) I = 6 9 ln 3. 6) I = ( + 2). 7) I = (a + b). 8) I = 2. 9) I = 1.
4 2
9.54 S a calculeze integralele:

Z Z 1 Z 5
dx x2 dx
1) I = ex cos (x) dx, > 0. 2) I = e . 3) I = p .
0 0 x ln2 x 3 (x 3) (5 x)
Z 1 Z 1 Z 1
dx dx x2 dx
4) I = . 5) I = . 6) I = q .
0 1 x + 2 1 x2
2
1 (2 x) 1 x2 0 3
(1 x2 )
5

Z Z 4 Z
dx 3 + cos x
7) I =
3
. 8) I = 2 dx. 9) I = 2 ln (cos x) dx.
1 2x + x2 + 1 + 5 2 (x 2) 0

33
R: 1) I = . 2) I = 1. 3) I = . 4) I = . 5) I = .
2 + 2 2 3 3 3
6) Divergenta. 7) Divergenta. 8) Divergent a.

9) Efectuam schimbarea de variabil a x = 2t si obtinem:
2
Z Z Z
I = 2 ln 2 4 dt + 2 4 ln (sin t) dt + 2 4 ln (cos t) dt.
0 0 0

In ultima integrala efectuam schimbarea de variabil
at= u. Rezulta I = ln 2.
2 2
9.55 Fie f : [0, ) R o functie continu a pe [0, ) si integrala improprie (integrala
lui Froullani): Z
f (ax) f (bx)
I= dx, o < a < b.
0 x
1) S
a se arate ca dac
a exista lim f (x) = k R, atunci integrala I este convergent
x
b
si I = [f (0) k] ln .
a R
2) Dac a lim f (x) nu este finit
a exist a, dar f (x) dx este convergent a pentru
x
b
orice > 0, atunci integrala I este convergent a si I = f (0) ln .
a
134 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

R: 1) Pentru orice [t1 , t2 ] [0, ) avem:


Z t2 Z t2 Z t2
f (ax) f (bx) f (ax) f (bx)
dx = dx dx =
t1 x t1 x t1 x
Z at2 Z bt2 Z bt1 Z bt2
f (u) f (u) du du b
= du du = f (c1 ) f (c2 ) = [f (c1 ) f (c2 )] ln ,
at1 u bt1 u at1 u at2 u a
cu c1 [at1 , bt1 ] si c1 [at2 , bt2 ]. Daca t1 0 si t2 , atunci c1 0 si c2 ,
deci: f (c1 ) f (0), iar f (c2 ) k.
f (x)
2) Fie F : (0, ) R o primitiva a functiei pe (0, ). Pentru orice t (0, ),
x
avem:
Z Z Z
f (ax) f (bx) f (u) f (u)
dx = du du = F (bt) F (at) =
t x at u bt u
Z bt
f (u) b
= du = f (c) ln ,
at u a

cu c [at, bt]. Daca t 0, atunci c 0, deci: f (c) f (0).

9.56 Folosind integrala lui Froullani, s


a se calculeze:
Z ax Z
e ebx 1 p + qeax
1) I = dx, a, b > 0. 2) I = ln dx, a, b, p, q > 0.
0 x 0 x p + qebx
Z 2
x2 2
x2 Z
ea eb sin ax sin bx
3) I = dx, ab =
6 0. 4) I = dx, a, b > 0.
0 x 0 x
Z Z
cos ax cos bx arctg (ax) arctg (bx)
5) I = dx, a, b > 0. 6) I = dx.
0 x 0 x

b p+q b b
R: 1) I = ln . 2) I = ln ln . 3) I = ln .
a p a a
b a
4) I = 0. 5) I = ln . 6) I = ln .
a 2 b
R 2
9.57 Sa se calculeze integrala lui Euler-Poisson: I = 0 ex dx.

R 2 R 1
R: Pe intervalul (1, ) avem: 1 ex dx < 1 ex dx = , iar pe intervalul [0, 1]
e
avem o integrala definitaR. Deci integrala Rdata este convergent
a. Observam ca pentru
2 2 2
x > 0 are loc egalitatea: 0 xex y dy = 0 ey dy = I. Putem scrie succesiv:
Z Z Z Z
x2 x2 x2 y 2 2
I 2
= I e dx = Ie dx = xe dy ex dx =
0 0 0 0
Z Z
2 2
= xex (y +1)
dx dy.
0 0
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 135

Efectuand schimbarea de variabila t = x2 y 2 + 1 , obtinem:
Z Z Z
1 1 1 dy
I2 = e t
dt dy = = .
2 0 y2 + 1 0 2 0 y2 + 1 2


Rezulta ca I = .
2
9.58 S
a se calculeze integralele lui Fresnel:
Z Z
Ic = 2
cos x dx, Is = sin x2 dx.
0 0

R: Efectuand schimbarea de variabila t = x2 , obtinem:


Z Z
cos t sin t
Ic = dt, Is = dt,
0 t 0 t
care sunt convergente. Putem ns
a scrie:
Z Z
2
Ic iIs = cos x2 i sin x2 dx = eix dx.
0 0
r
1
Cu schimbarea de variabila ix2 = u2 , gasim: Ic iIs = (1 i) , de unde:
2 2
r
1
Ic = Is = .
2 2

9.4 Integrale cu parametri


9.59 S
a se calculeze integralele:
Z y Z 1
ln (1 + xy)
1) I (y) = 2
dx. 2) I (m, n) = xm lnn x dx.
0 1 + x 0

R: 1) Deoarece:
Z y
0 ln 1 + y 2 x ln 1 + y 2 y
I (y) = + dx = + arctg y,
1 + y2 0 (1 + xy) (1 + x 2) 2 (1 + y 2) 1 + y2
prin integrare, obtinem:
Z y" #
ln 1 + t2 t 1
I (y) = 2
+ 2
arctg t dt = (arctg y) ln 1 + y 2 .
0 2 (1 + t ) 1+t 2
R1 1
2) Derivand egalitatea 0
xm dx = de n ori n raport cu m, gasim
m+1
n!
I (m, n) = (1)! n+1 .
(m + 1)
136 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

9.60 Sa se calculeze integralele:


Z Z
dx sin (xy)
1) In (y) = , y > 0, n N. 2) I (k, y) = ekx dx.
(x2 + y)n+1 x
0 0

R: 1) Avem succesiv:
1 1 3 5 (2n 1)
I0 (y) = , I1 (y) = , . . . , In (y) = n .
2 y 2 2y y 2 4 6 (2n) 2y y
2) Pentru k 6= 0, derivand n raport cu y si integr and de doua ori prin parti, avem:
Z
k
I 0 (k, y) = ekx cos (xy) dx = 2 .
0 k + y2
y
Deci, I (k, y) = arctg . Pentru k = 0, avem:
k

Z
, y < 0,
sin (xy) 2
I (0, y) = dx = 0, y = 0,
0 x

, y > 0.
2
9.61 S a se calculeze integralele:
y2
R x2 2
1) I (y) = 0 e x dx, y > 0.

R
2) I (y) = 02 arctg (y sin x) dx.
R 1 arctg (xy)
3) I (y) = 0 dx.
x 1 x2
R 1 arctg (xy)
4) I (y) = 0 dx.
x (1 + x2 )
R: 1) Derivand n raport cu y, avem:
Z x2
y2 Z y2 2
0 2 y z
I (y) = 2 e x
2
dx = 2 e z2 dz = 2I (y) ,
0 x 0
y
n urma schimbarii de variabila x = . De aici rezulta: I (y) = Ce2y . Pentru y = 0,
z
2y p
obtinem C = I (0) = . Deci I (y) = e . 2) I (y) = ln y + 1 + y 2 .
2p 2 2

3) I (y) = ln y + 1 + y 2 . 4) I (y) = ln (1 + y).
2 2
9.62 S a se calculeze integralele:
Z

1) I (, ) = 2 ln 2 sin2 x + 2 cos2 x dx, , > 0.
0

Z Z
1 + y cos x dx
2) I (y) = 2 ln , |y| < 1. 3) I (y) = 2 ln y 2 sin2 x dx, y > 1.
0 1 y cos x cos x 0
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 137
p
+ y + y2 1
R: 1) I (, ) = ln . 2) I (y) = arcsin y. 3) I (y) = ln .
2 2
9.63 S
a se arate c
a integrala lui Euler de speta a doua:
Z
(p) = xp1 ex dx, p R.
0

este convergenta pentru p > 0 si divergent a pentru p 0. S


a se stabileasc
a relatiile:
(p + 1) = p (p), pentru p > 0 si (n + 1) = n!.

R: Putem scrie:
Z 1 Z
(p) = xp1 ex dx + xp1 ex dx.
0 1

Prima integrala este convergent


a daca 1 p < 1, adica p > 0, fiind improprie de speta a
doua, cu e1 < x1p xp1 ex 1, pe [0, 1]. A doua integral a este convergent
a pentru
orice p, deoarece lim x xp1 ex = 0, p R.
x

9.64 S
a se arate c
a integrala lui Euler de prima spet
a:
Z 1
B(p, q) = xp1 (1 x)q1 dx, p, q R,
0

este convergent a pentru p > 0 si q > 0 si divergent


a pentru p 0 sau q 0. S
a se
stabileasc
a relatiile:
(p) (q) (m 1)! (n 1)!
B(p, q) = , p, q > 0 si B (m, n) = , m, n N .
(p + q) (m + n 1)!
R: Putem scrie:

Z 1 Z 1
B (p, q) = 2 xp1 (1 x)q1 dx + 1 xp1 (1 x)q1 dx.
0
2

q1 1
Fie m1 , M1 marginile functiei (1 x) pe 0, . Atunci:
2

0 < m1 x1p xp1 (1 x)q1 M1 .

Rezulta ca prima integrala este convergent


a daca p > 0, q R. Fie apoi m2 , M2
p1 1
marginile functiei x pe , 1 . Atunci:
2

0 < m2 p1 (1 x)1q xp1 (1 x)q1 M2 .

a daca q > 0, p R. Deci B (p, q) este


Rezulta ca a doua integrala este convergent
convergenta daca p > 0 si q > 0.
138 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS
Capitolul 10

Integrale curbilinii

10.1 Lungimea unui arc de curb


a
10.1 S
a se calculeze lungimile urmatoarelor drumuri:

1) x = ln t + 1 + t2 , y = 1 + t2 , t [0, 1] .
2) x = a cos3 t, y = a sin3 t, t [0, 2] .

1 t
R: 1) Avem x0 (t) = , y (t) = , deci
1+t 2 1 + t2
s
Z 1 Z 1
1 t2
L= + dt = dt = 1.
0 1 + t2 1 + t2 0

2) Avem x0 (t) = 3a cos2 t sin t si y 0 (t) = 3a sin2 t cos t, deci

Z 2 Z
L = 3a |sin t cos t| dt = 6a 2 sin 2t dt = 6a.
0 0

10.2 S
a se calculeze lungimile urm
atoarelor drumuri:
r h i
t 1 + sin t
1) x = ln tg , y = ln , t , .
2 1 sin t 6 3
2) x = 5 sin t sin 5t, y = 5 cos t cos 5t, t [0, 2] .

1 1
R: 1) Avem x0 (t) = , y 0 (t) = . Atunci
sin t cos t

Z r
1 1
L = 3 + dt = ln 3.
sin2 t cos2 t
6

139
140 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

2) Avem x0 (t) = 5 cos t 5 cos 5t, y 0 (t) = 5 sin t 5 sin 5t, deci

Z 2 Z 2 Z

L=5 2 1 cos 3t dt = 10 |sin 3t| dt = 60 3 sin 3t dt = 40.
0 0 0

10.3 S
a se calculeze lungimile urm
atoarelor drumuri:

1) x = eat (a sin bt b cos bt) , y = eat (a cos bt + b sin bt) , t [0, 1] , a, b > 0.
t t
2) x = [sin (ln t) cos (ln t)] , y = [sin (ln t) + cos (ln t)] , t [1, 2] .
2 2 3 2
3) x = 3t 6 sin t t 6t cos t, y = 3t2 6 cos t + t3 6t sin t,

t [2, 2] .

a2 + b2 a
R: 1) L = (e 1). 2) L = 1. 3) L = 8 4 .
a

10.4 Sa se calculeze lungimile urm


atoarelor drumuri:

x= t, h i x = tg t, h i
1) y = 2 ln (cos t) , t , . 2) y= ctg t, x , .
4 4 4 3
z = tg t t, z = 2 ln (tg t) ,

2 3
R: 1) L = 2. 2) L = .
3

10.2 Integrale curbilinii de primul tip


10.5 S
a se calculeze integralele curbilinii de primul tip, pe arcele de curb
a C, indicate:
R
1) I = C xy ds, (C) x = t, y = t2 , t [1, 1] .
R 1
2) I = C y 2 ds, (C) x = t4 , y = t, t [0, 2] .
R p 4 h i
3) I = C y (2 y) ds, (C) x = t sin t, y = 1 cos t, t 0, .
R 2 2 3
2
3
4) I = C x y ds, (C) x = a cos t, y = a sin t, a > 0, t [0, 2] .

R: 1) Deoarece ds = 1 + 4t2 dt, avem
Z 1 p
I= t3 1 + 4t2 dt = 0,
1

integrantul fiind o funct


ie impara si intervalul de integrare este simetric fat
a de origine.
2) Deoarece ds = t6 + 1 dt, avem
Z Z
2 p 1 8 p 4 1
I= t2 t6 + 1 dt = u2 + 1 du = 65 + ln 8 + 65 .
0 3 0 3 6
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 141
q
2 t
3) Deoarece ds = (1 cos t) + sin2 t dt = 2 sin dt, avem
2
Z Z
t t t 4
I = 2 2 sin t sin dt = 4 2 sin2 cos dt = .
0 2 0 2 2 3 2
4) Obtinem:
Z
2 5 Z
3a5 7 3a 2 sin7 2t dt,
I= 7 |sin 2t| dt = 5
2 0 2 0
7
deoarece functia |sin 2t| este periodica, de perioada . Efectuam schimbarea de variabil
a
2
u = cos 2t si obtinem: Z
3a5 1 3 3 5
I= 6 1 u2 du = a .
2 1 70
R p
10.6 S a se calculeze integrala curbilinie I = C x2 + y 2 ds, unde C este cercul de
ecuatie x2 + y 2 = ax.
a a
R: O reprezentare parametrica a cercului C este: x = (1 + cos t), y = sin t,
2 2
t [0, 2]. Se obtine I = 2a2 .

10.7 S
a se calculeze integralele curbilinii de primul tip, pe arcele de curb a C, indicate:
R p
1) I = RC x2 + y2 ds, (C) x = r (cos t + t sin t) , y = r (sin t t cos t) , t [0, 2] .
n
2) I = RC x2 + y 2 ds, (C) x = a cos t, y = a sin t, t [0, 2] .
3) I = C |xy| ds, (C) x = a cos t, y = b sin t, a, b > 0, t [0, 4] .

r2 h 2
3 i
2n+1
8ab a2 + ab + b2
R: 1) I = 1 + 4 1 . 2) I = 2a . 3) I = .
3 3 (a + b)
10.8 Sa se calculeze integralele curbilinii de primul tip, pe arcele de curb a C, indicate:
R 2
1) I = C x + y 2 ln z ds, (C) x = et cos t, y = et sin t, z = et , t [0, 1] .
R 1
2) I = C x2 + y 2 + z 2 ds, (C) x = a cos t, y = a sin t, z = bt, t [0, 2] .
R 2 1 3 1
3) I = C xy z ds, (C) x = t, y = 8t , z = t2 , t [0, 1] .
R 3 2
4) I = C x2 + y 2 z ds, (C) x = t cos t, y = t sin t, z = t, t [0, 1] .

t 3 3 a2 + b2 2b
R: 1) Deoarece ds = 3e dt, rezulta I = 2e + 1 . 2) I = arctg .
9 ab a
5 4 3 8 2
3) I = . 4) I = + .
42 5 15
R
10.9 Sa se calculeze integrala curbilinie I = C (x + y + z) ds, unde C = C1 C2 , cu:

x = r cos t, h i x = 0,
(C1 ) y = r sin t, t 0, , (C2 ) y = r t, t [0, r] .
2
z = 0, z = t,
142 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

R: I = 2 + 2 r2 .
R p
10.10 S a se calculeze integrala curbilinie I = C
2y 2 + z 2 ds, unde C este cercul de
ecuatie x2 + y 2 + z 2 = a2 , y = x.
a a
R: O reprezentare parametrica a curbei este: x = cos t, y = cos t, z = a sin t,
2 2
t [0, 2]. Se obtine: I = 2a2 .

10.11 S a se calculeze masa M firului material cu densitatea liniar


a (x, y) = 1 + x,
care este imaginea curbei:

1 2
(C) x = t, y = t , t [0, 1] .
2

R: Deoarece ds = 1 + t2 dt, avem
Z 1 p 7 1 1
M= (1 + t) 1 + t2 dt = 2 + ln 1 + 2 .
0 6 2 3

10.12 Sa se calculeze masele firelor materiale care au densitatile liniare si reprezent


arile
parametrice urm atoare:

3 1 11 3
1) (x, y, z) = 4 2y, (C) x = t8 , y = t8 , z = t , t [0, 1] .
8 2 3
1 1
2) (x, y, z) = 2y, (C) x = t, y = t2 , z = t3 , t [0, 1] .
2 3
3) (x, y, z) = x, (C) x = ch t, y = sh t, z = t, t [0, ln 2] .
" #
3 11 1 3 3+2 3
R: 1) M = + ln 11. 2) M = 3 3 1 + ln .
5 100 8 2 3

2 15
3) M = + ln 2 .
2 16

10.13 S a se calculeze masa M si centrul de greutate G ale firelor materiale cu densi-


tat
atile liniare si reprezent
arile parametrice urm
atoare:

1) (x, y) = 1, (C) x = R cos t, y = R sin t, R > 0, t [0, ] .


2) (x, y) = 1, (C) x = R (t sin t) , y = R (1 cos t) , R > 0, t [0, ] .

3) (x, y) = y, (C) x = R (t sin t) , y = R (1 cos t) , hR > i0, t [0, 2] .

4) (x, y) = 1, (C) x = R cos3 t, y = R sin3 t, R > 0, t 0, .
2

2R 4 4
R: 1) M = R, G 0, . 2) M = 4R, G R, R .
3 3
3 3 2 2
3) M = 2R 2R, G R, R . 4) M = R, G R, R .
2 2 5 5
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 143

10.14 S a se calculeze masa M si centrul de greutate G ale firelor materiale cu densi-


tat
atile liniare si reprezent
arile parametrice urm
atoare:

1) (x, y, z) = 1, (C) x = a cos t, y = a sin t, z = bt, t [0, 2] .


|z|
2) (x, y, z) = , (C) x = 4t5 , y = 15 t4 , z = 2t3 , t [1, 1] .
2

68
2 2
R: 1) M = 2 a + b , G (0, 0, b). 2) M = 7, G 0, , 0 .
7 15

10.3 Integrale curbilinii de tipul al doilea


10.15 S a se calculeze integralele curbilinii de tipul al doilea, pe arcele de curb a C, indi-
cate:
R
1) I = C xy dx y 2 dy, (C) x = t2 , y = t3 , t [0, 1] . h i
R
2) I = C 1 x2 dx + x dy, (C) x = cos t, y = 2 sin t, t , .
R x
2
2 2
3) I = C ye dx, (C) x = ln 1 + t , y = 2arctg t t, t h[0, 1] i.
R
4) I = C x2 y dy xy 2 dx, (C) x = cos t, y = sin t, t 0, .
2
R1 1
R: 1) Deoarece: dx = 2t dt, dy = 3t2 dt, avem: I = 0 2t6 3t8 dt = .
21
8
2) Deoarece: dx = sin t, dy = 2 cos t dt, obtinem I = . 3) I = . 4) I = .
3 4
10.16 S
a se calculeze integralele curbilinii de tipul al doilea:
h i
R x2 dy y 2 dx x = r cos3 t,
1) I = C p , (C) 3 t 0, .
3
x x2 + y 3 y 2 y = r sin t, 2

R x= t,
2) I = C (arcsin y) dx + x3 dy, (C) t [1, 1] .
y = 1 t2 ,
3 3
R: 1) I = r 3 r. 2) I = 2.
16 8
R
10.17 Sa se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea I = C (x + y) dx(x y) dy,
unde C este curba simpl a, nchis
a si orientat
a pozitiv, care are drept imagine triunghiul
cu v
arfurile n punctele O (0, 0), A (1, 1), B (0, 2) si ambele capete n origine.

R: Avem: C = C1 C2 C3 , cu: (C1 ) x = t, y = t, t [0, 1], (C2 ) x = 2 t, y =


R1 R2
t, t [1, 2], (C3 ) x = 0, y = 2 t, t [0, 2]. Incat: I = 0 2t dt + 1 (4 + 2t) dt +
R2
0
(2 + t) dt = 2.
R
10.18 S a se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea I = C 2x dy 3y dx, unde
C este curba simpl a, nchis
a si orientat
a pozitiv, care are drept imagine dreptunghiul cu
arfurile n punctele A (1, 2), B (3, 1), C (2, 5) si ambele capete n punctul A.
v
35
R: I = .
2
144 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

10.19 S
a se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea
Z
dx + dy
I= ,
C max {|x| , |y|}

unde C este curba simpl a, nchis


a si orientat
a pozitiv, care are drept imagine triunghiul
cu v
arfurile n punctele A (1, 1), B (2, 1), C (2, 1), D (1, 1) si ambele capete n
punctul A.

R: I = 1.
R
10.20 Sa se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea I = C ydx(x a) dy, unde
C este curba simpla, nchis
a si orientat
a pozitiv, care are drept imagine elipsa:
2
(x a) y2
2
+ 2 = 1, a, b > 0
a b
si ambele extremit
ati n origine.

R: O reprezentare parametrica a curbei C este: x = a (1 + cos t), y = b sin t, t


[, ]. Se obtine I = 2ab.
R
10.21 S a se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea I = C x2 y 2 dx, unde C
este arcul din parabola y = x2 cuprins ntre punctele O (0, 0) si A (2, 4).

56
R: I = .
15
R
10.22 Sa se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea I = C x y 2 dx + 2xy dy,
unde C este curba simpl a, nchis
a si orientat
a pozitiv, care are drept imagine conturul
domeniului plan delimitat de curbele: y 2 = 8x, 9x2 + y 2 = 1 si y = 0, situat n primul
cadran.
!
1 1 2 2 80
R: Varfurile conturului sunt: O (0, 0), A ,0 , B , . Se obtine I = .
3 9 3 243

10.23 Sa se calculeze integralele curbilinii de tipul al doilea, pe arcele de curba C, indi-


cate:

R 2 x = t cos t + sin t,
1) I = C y dx x dy + x + y 2 + z 2 dz, (C) y = t sin t + cos t, t [0, ] .

z = t + 1,
R x = a cos t,
2) I = C (y z) dx + (z x) dy + (x y) dz, (C) y = a sin t, t [0, 2] .

z = bt,

R: 1) Deoarece: dx = t sin t dt, dy = t cos t dt, dz = dt, x2 + y 2 + z 2 = 2t2 + 2t + 2, se


obtine I = 3 + 2 + 2. 2) I = 2a (a + b).
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 145

10.24 S a se calculeze integralele curbilinii de tipul al doilea, pe arcele de curba C, indi-


cate:
R
1) I = C x dx + xy dy + xyz dz, (C) x = et , y = et , z = 2 t, t [0, 1] .
R x = a cos t, h i
2) I = C z a2 x2 dx + xz dy + x2 + y 2 dz, (C) y = a sin t, t 0, .
2
z = bt,

1 2 1 1 a2 b
R: 1) I = e + . 2) I = ( 1).
2 e 2 2
10.25 S
a se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea
Z p p p
I= y 2 + z 2 dx + z 2 + x2 dy + x2 + y 2 dz,
C

unde C este curba simpl a care are drept imagine segmentul [AB] cu: A (1, 1, 1) si
B (2, 2, 2), iar primul cap
at n A.

15 2
R: I = .
2
10.26 S
a se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea
Z
I= (y 2z) dx (z x) dy + (2x y) dz,
C

x2 + y 2 + z 2 = a2 ,
a de ecuatii: (C)
unde C este curba simpl cu a > 0 si ambele capete
x y + z = 0,

a a
n punctul A , 0, .
2 2
R: O reprezentare parametrica a curbei C este:
a a 2a a a
(C) x = cos t + sin t, y = sin t, z = sin t cos t, t [0, 2] .
2 6 6 6 2
4a2
Se obtine I = .
3

10.4 Independenta de drum a integralelor curbilinii


10.27 Constat and n prealabil c
a expresia de sub semnul integral a este o diferential
a ex-
act
a, s
a se calculeze urmatoarele integrale curbilinii, n care s-au specificat numai capetele
curbei de integrare:
(1,3)
R (2,0)
R
1) I = y dx + x dy. 2) I = y 2 ex dx + 2yex dy.
(2,1) (0,2)
(2,3)
R (2,1)
R
3) I = (x + 3y) dx + (3x + y) dy. 4) I = 2xy dx + x2 dy.
(1,1) (0,0)
146 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

P Q
R: 1) Cum P (x, y) = y, Q (x, y) = x si = = 1, rezulta ca valoarea integralei
x y
nu depinde de curba rectificabila cu capetele n punctele (2, 1) si (1, 3). Fie A1 (2, 1),
A2 (1, 1) si A3 (3, 1). Alegem pentru integrare curba simpla C = C1 C2 , n care C1 are
ca imagine segmentul A1 A2 paralel cu axa Ox, iar C2 are ca imagine segmentul A2 A3
paralel cu axa Oy, avand reprezent arile parametrice:

x = t, x = 1,
(C1 ) t [2, 1] si (C2 ) t [1, 3] .
y = 1, y = t,
R R R R 1 R3
Obtinem: I = C y dx + x dy = C1 y dx + x dy + C2 y dx + x dy = 2 dt + 1 dt = 1. Se
observa usor ca functia U (x, y) = xy este o primitiva a expresiei diferentiale y dx + x dy,
adica dU = dx + x dy si deci I = U (1, 3) U (2, 1) = 1.
41
2) I = 4. 3) I = . 4) I = 4.
2
10.28 Constat and n prealabil c
a expresia de sub semnul integral a este o diferential
a ex-
act
a, s
a se calculeze urmatoarele integrale curbilinii, n care s-au specificat numai capetele
curbei de integrare:
(5,12)
Z (9,1)
Z r r
x dx + y dy 1 y 1 x
1) I = . 2) I = dx + dy.
x2 + y 2 2 x 2 y
(3,4) ( 12 ,2)
(3,2)
Z (3,0)
Z
y2 x2 y x
3) I = 2 dx 2 dy. 4) I = dx + dy.
(x y) (x y) 1 + xy 1 + xy
(1,2) ( 31 ,2)

13
R: 1) I = ln . 2) I = 2. 3) I = 4. 4) I = ln 3.
5
10.29 Constat and n prealabil c
a expresia de sub semnul integral a este o diferential
a ex-
act
a, s
a se calculeze urmatoarele integrale curbilinii, n care s-au specificat numai capetele
curbei de integrare:
(2,3,1)
R (2,1,3)
R
1) I = yz dx + xz dy + xy dz. 2) I = x dx y 2 dy + z dz.
(1,1,0) (1,1,2)
(3,4,5)
Z (0,3,4)
Z
x dx + y dy + z dz x dx + y dy + z dz
3) I = p . 4) I = .
x2 + y 2 + z 2 3
(0,0,0) (1,2,2)
(x2 + y 2 + z 2 ) 2

R: 1) Cum: P (x, y, z) = yz, Q (x, y, z) = xz, R (x, y, z) = xy, avem:


R Q P R Q P
= = x, = = y, = = z,
y z z x x y
deci expresia de sub semnul integral
a este o diferential
a exacta si integrala curbilinie nu
depinde de drum. Fie A1 (1, 1, 0), A2 (2, 1, 0), A3 (2, 3, 0), A4 (2, 3, 1). Alegem pentru
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 147

integrare curba simpla C = C1 C2 C3 , n care C1 are ca imagine segmentul A1 A2 paralel


cu axa Ox, C2 are ca imagine segmentul A2 A3 paralel cu axa Oy, C3 are ca imagine
segmentul A3 A4 paralel cu axa Oy, av and reprezent arile parametrice:

x = t, x = 2, x = 2,
(C1 ) y = 1, t [1, 2] , (C2 ) y = t, t [1, 3] , (C3 ) y = 3, t [0, 1] .

z = 0, z = 0, z = t,
R2 R3 R1 10 2
Obtinem: I = 1
0 dt + 1
0 dt + 0
6 dt = 6. 2) I = . 3) I = 5 2. 4) I = .
3 15
10.30 Constat and n prealabil c
a expresia de sub semnul integral a este o diferential
a ex-
act
a, s
a se calculeze urmatoarele integrale curbilinii, n care s-au specificat numai capetele
curbei de integrare:
(5,3,1)
Z (2,2,2)
Z
yz dx + zx dy + xy dz y 2 z 2 dx + 2x2 z dy + 2x2 y dz
1) I = 2 . 2) I = 2 .
(x yz) (2x + yz)
(7,2,3) (1,1,1)
(2,6,3)
Z (2,2,4)
Z
y x xy z (dx + dy) (x + y) dz
3) I = dx + dy 2 dz. 4) I = .
z z z x2 + y 2 + z 2 + 2xy
(1,3,1) (1,1,5)

9 2
R: 1)I = . 2) I = . 3) I = 7. 4) I = .
2 3 2

10.5 Calculul ariei cu ajutorul integralei curbilinii


10.31 S a se calculeze, cu ajutorul integralei curbilinii, aria domeniului plan m
arginit
de:
1) Elipsa: x = a cos t, y = b sin t, t [0, 2].
2) Astroida: x = a cos3 t, y = a sin3 t, t [0, 2).
3) Cardioida: x = a (2 cos t cos 2t), y = a (2 sin t sin 2t), t [0, 2].
3at 3at2
4) Foliul lui Descartes: x = , y = , t (0, ).
1 + t3 1 + t3
1 R 2
R: 1) Deoarece x dy y dx = ab dt, avem A = ab dt = ab.
2 0
3a 3a2 R 2 2 3a2
2) Deoarece x dy y dx = sin2 2t dt, avem A = 0
sin 2t dt = . 3)
4 8 8
2
3a
A = 6a2 . 4) A = .
2
148 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS
Capitolul 11

Integrale multiple

11.1 Integrala dubl


a
11.1 Sa se calculeze integralele duble:
RR
1) I = D ln (x + y) dxdy, unde: D = {(x, y) n , 0 x 1, 1 y 2} . o
RR cos y
2) I = D dxdy, unde: D = (x, y) , 0 x , 0 y .
1 + sin x sin y n 2 2 o
RR 2
3) I = D cos x + sin2 y dxdy, unde: D = (x, y) , 0 x , 0 y .
RR x+sin y h i 4 4
4) I = D e cos y dxdy, unde: D = [0, ] 0, .
2
2
RR x
5) I = D dxdy, unde: D = [0, 1] [0, 1] .
1 + y2

R: 1) Functia de sub semnul integral a este continu


a. Domeniul D este un dreptunghi.
Aplicam formula de reducere la integrale iterate, n ordinea y, x. Avem:
Z 1 Z 2 Z 1
I= dx ln (x + y) dy = [(x + 2) ln (x + 2) (x + 1) ln (x + 1) 1] dx,
0 1 0

9 3
deci I = ln 3 4 ln 2 .
2 2
2) Domeniul D este un dreptunghi. Aplicam formula de reducere la integrale iterate,
x
n ordinea x, y. Avem mai ntai, efectuand schimbarea de variabil a t = tg :
2
Z 2 Z 1
cos y 2 cos y dt 1 + sin y
dx = 2 + 2t sin y + 1
= 2arctg 2y = y.
0 1 + sin x sin y 0 t cos y 2

Apoi,
Z Z Z 2
2 2 cos y 1
dy dx = y dy = 2 .
0 0 1 + sin x sin y 0 2 8
R R 2 1 2
3) I = 4
0
dx 4
0
cos x + sin2 y dy = . 4) I = (e 1) (e 1). 5) I = .
16 12

149
150 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

11.2 S
a se calculeze integralalele iterate:
R1 R1 R2 1 R1
1) I = 0
dx 0
x3 + 2xy dy. 2) I = 1
dx 0
dy.
x+y
R1 R1 R1 R1 x 2
y
3) I = 1
dx 0
dy. 4) I = 0 dx 0 dy.
1 + x2 y 2 1 + y2

3 1 1
R: 1) I = . 2) I = 3 ln 3 4 ln 2. 3) I = ln 2. 4) I = .
4 2 12
11.3 S
a se calculeze integralele duble:
RR y dxdy
1) I = D 3 , unde: D = [0, 1] [0, 1] .
(1 + x2 + y 2 ) 2 h i
RR
2) I = D x2 y cos xy 2 dxdy, unde: D = 0, [0, 2] .
RR 2 xy 2
3) I = D x ye dxdy, unde: D = [0, 1] [0, 2] .
RR dxdy
4) I = D 2 , unde: D = [0, 1] [0, 1.
(x + y + 1)

2+ 2 4
R: 1) I = ln . 2) I = . 3) I = 2. 4) I = ln .
1+ 3 16 3
RR
11.4 Sa se transforme integrala dubla I = D f (x, y) dxdy n integrale simple iterate,
pentru urmatoarele domenii:

1) D = (x, y) , x2 + y 2 2x .
1
2) D = (x, y) , x2 + y 2 4, x2 + y 2 1, x 0 .
4

R: 1) D este un domeniu simplu n raport cu axa Oy:


p p
D = {(x, y), 2x x2 y 2x x2 , x [0, 2]},
R 2 R 2xx2
deci I = 0 dx 2xx2 f (x, y) dy.
2) D este un domeniu simplu n raport cu axa Ox:
r
1 p
D = {(x, y), 1 y 2 x 4 y 2 , y [2, 2]},
4
R2 R 4y2
deci I = 2 dy 1 2 f (x, y) dx.
1 4 y

11.5 S
a se calculeze urm
atoarele integrale iterate:
Z 1 Z x Z 1 Z
x Z R Z R2 y2

1) I = dx xdy. 2) I = dx xy dy. 3) I = dy 3x2 y 2 dx.
1 x 0 x2 R R2 y 2
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 151


4 4 6
R2 2 4 6
R: 1) I = . 2) I =
3 27
. 3) I = 2R sin t cos t dt = 8 R .

2
RR
11.6 Sa se calculeze integrala dubla: I = D (x y) dxdy, unde D este domeniul plan
arginit de curbele de ecuatii: y = 2 x2 si y = 2x 1.
m
64
R: I = .
15
11.7 S
a se calculeze integralele duble pe domeniul D marginit de curbele indicate:
RR
1) I = RRD (x
+ 2y) dxdy, y = x, y = 2x, x = 2, x = 3.
2) I = RRD x2 + y 2 dxdy, y = x, x = 0, y = 1, y = 2.
3) I = RRD 3x2 2xy + y dxdy, x = 0, x = y 2 , y = 2.
4) I = RRD y ln x dxdy, xy = 1, y = x, x = 2.
5) I = D (cos 2x + sin y) dxdy, x = 0, y = 0, 4x + 4y = .

76 244 5 1
R: 1) I = . 2) I = 5. 3) I = . 4) I = (ln 4 1). 5) I = +12 2 .
3 21 8 4
11.8 Sa se calculeze integralele duble pe domeniul D, unde D este interiorul triunghiului
cu v
arfurile n punctele indicate:
RR
1) I = D x dxdy, A (2, 3) , B (7, 2) , C (4, 5) .
RR p
2) I = D 4x2 y 2 dxdy, O (0, 0) , A (1, 0) , B (1, 1) .
!
1 3
R: 1) I = 26. 2) I = + .
3 3 2

11.9 S
a se calculeze integralele duble:
RR n o
2
1) I = D (1 y) dxdy, unde: D = (x, y) , x2 + (y 1) 1, y x2 , x 0 .
RR
2) I = D (|x| + |y|) dxdy, unde: D = {(x, y) , |x| + |y| 1} .
RR dxdy
3) I = D , unde: D = (x, y) , y 2 8x, y 2x, y + 4x 24 .
x
1 4
R: 1) I = . 2) I = . 3) I = 15 2.
15 3
11.10 S
a se calculeze integralele duble pe domeniul D m arginit de curbele indicate:
RR
1) I = D (x + y) dxdy, y = x2 , y = x.
RR x2 dxdy
2) I = D p , x = 0, y = 1, y = 3 2, y = x.
RR x2 +y 2
3) I = D arcsin x + y dxdy, x + y = 0, x + y = 1, y = 1, y = 1.
RR x3 1
4) I = D dxdy, y = 4, y = x2 , y = x2 .
y 4
152 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

3 1
R: 1) I = . 2) I = 2 ln 1 + 2 . 3) I = . 4) I = 30.
20 6 4
11.11 S
a se calculeze
ZZ h i
dxdy
I= , unde: D = 0, [0, ]
1 + y cos x 2
D

si apoi s
a se deduc
a valoarea integralei:
Z
ln (1 + cos x)
J () = dx, (0, 1) .
0 cos x
R: Integrand n ordinea y, x, avem:
Z Z Z
dy ln (1 + cos x)
I = 2 dx = dx = J () .
0 0 1 + y cos x 0 cos x
x
Schimband ordinea de integrare si punand tg = t, y = cos 2, obtinem:
2
Z Z Z 1 arccos Z 1
dx 2 d (ttg )
I= dy 2 = 2 2 sin 2 d 2 2
,
0 0 1 + y cos x 0 sin 2 1 + t tg
4
2 1 2
de unde, I = J () = (arccos ) .
8 2
11.12 S arginit de parabolele: y 2 = 10x + 26 si
a se calculeze aria domeniului plan m
2
y = 10 6x.
R: Parabolele se intersecteaza n punctele: (1, 4) si (1, 4). Considerand domeniul
simplu n raport cu aza Ox, putem scrie:

y 2 26 10 y 2
D = (x, y) , x , y [4, 4] ,
10 6
RR R4 R 10y 2 1024
deci A = D
dxdy = 4
dy 6
y 2 26
dx = .
10 45
x2 y2
11.13 S
a se calculeze aria domeniului plan m
arginit de elipsa 2
+ 2 = 1.
a b
R: Considerand domeniul simplu n raport cu axa Oy, avem

bp 2 bp 2
D = (x, y) , a x2 y a x2 , x [a, a] ,
a a
deci
ZZ Z Z b a2 x2 Z
a
a b ap 2 2
A= dxdy = dx b 2 2 dy = 2 a a a x dx = ab.
a a x
D a
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 153

11.14 S arginit de curbele de ecuatii x = y 2 2y,


a se calculeze aria domeniului plan m
x + y = 0.
1
R: A = .
6
11.15 S a se calculeze volumul corpului m arginit de planele de coordonate, planul x+y =
1 si paraboloidul eliptic z = 2x2 + y 2 + 1.

R: D = {(x, y) , 0 y 1 x, x [0, 1]} si deci:


ZZ Z 1 Z 1x
3
V= (2x2 + y 2 + 1) dxdy = dx (2x2 + y 2 + 1) dy = .
0 0 4
D

11.16 S arginit de planele x = 1, z = 0 si paraboloidul


a se calculeze volumul corpului m
hiperbolic z = x2 y 2 .

R: D = {(x, y) , x y x, x [0, 1]} si deci


ZZ Z 1 Z x
1
V= (x2 y 2 ) dxdy = dx (x2 y 2 )dy = .
0 x 3
D

11.17 S a se calculeze volumul corpului m arginit de planele y = x, y = 0, z = 0 si


cilindrul x2 + z 2 = a2 , situat n primul octant.
Ra Rx 1
R: V = 0
dx 0
a2 x2 dy = a3 .
3
x2 y2 z2
11.18 S
a se calculeze volumul corpului m
arginit de elipsoidul + + = 1.
a2 b2 c2
v
u
u x2 r
t
Ra Rb 1 2 2
a2 c 1 x y dy = 4 abc.
R: V = 8 0
dx 0 2 2
a b 3
11.19 Sa se calculeze, trec
and la coordonate polare, urm
atoarele integrale duble:
RR p
1) I = RRD x2 + y 2 dxdy,
unde: D = (x,y) , x2 + y 2 4 .
2) I = D sin x2 + y 2 dxdy, unde: D = (x, y) , x2 + y 2 a2 , x 0 .
RR p
3) I = D pa2 x2 y 2 dxdy, unde: D = (x, y) , x2 + y 2 ax .
RR
4) I = D x2 + y 2 dxdy, unde: D = (x, y) , ax x2 + y 2 2ax .

R: 1) Trecand la coordonate polare x = r cos , y = r sin , cum J (r, ) = r, avem:


ZZ
I= r2 drd, unde: D0 = {(r, ) , 0 r 2, [0, 2]}
D

R2 R 2 16 R a R 3 1
si deci: I = 0
dr 0
r2 d = . 2) I = 0 dr 2 r sin r2 d = 1 cos a2 .
3 2 2
154 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

3) Trecand la coordonate polare avem:


ZZ p n h io
I= r a2 r2 drd, unde: D0 = (r, ) , 0 r a cos , ,
2 2
D

si deci:

Z Z a cos p Z
I = 2 2 d r
2
a2 r2 dr = a3 2 1 sin3 d = 1 a3 (3 4) .
0 0 3 0 9

4) Trecand la coordonate polare avem:

Z Z 2a cos Z
7 2 cos3 d = 14 a3 .
I = 2 d r dr = a3
2
0 a cos 3 0 9

a se calculeze integrala I pe domeniul D m


11.20 S arginit de curbele de ecuatii indicate:
p
RR sin x2 + y 2 2 2
1) I = D p dxdy, x2 + y 2 = , x + y2 = 2 .
RR x 2 + y2 9
2) I = D dxdy, xy = 1, xy = 2, y = x, y = 3x.
h i
R: 1) Trecand la coordonate polare avem: D0 = , [0, 2] si deci:
3
ZZ Z Z 2
I= d sin r dr = 3.
sin r drd =
0
D 3
r
u 1
2) Efectuam schimbarea de variabile: x = , y = uv, avem: J (u, v) = .
v 2v
Rezulta I = ln 3.

11.21 Sa se calculeze aria domeniului plan m


arginit de curbele de ecuatii: xy = a,
xy = b (0 < a < b), y = x, y = x (0 < < ) si situat n primul cadran.
y
R: Efectuam schimbarea de variabile: u = xy, v = , D0 = [a, b] [, ]. Deoarece
x
1
J (u, v) = , avem:
2v
ZZ ZZ
1 ba
A= dxdy = dudv = ln .
v 2
D D

11.22 S arginit de curbele de ecuatii: xy = a,


a se calculeze aria domeniului plan m
xy = b (0 < a < b), x2 = y, x2 = y (0 < < ).

ba
R: A = ln .
3
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 155

11.23 S a se calculeze integralele duble urmatoare, efectu


and schimbari de variabile core-
spunzatoare:
r
RR x2 y2 x2 y2
1) I = D 1 2 2 dxdy, unde: D = (x, y) , 2 + 2 1 .
a b a b
RR q 3
2) I = D (x + y ) dxdy, unde: D = (x, y) , x + y a2 , y 0 .
2 2 2 2
RR p
3) I = D px2 + y 2 dxdy, unde: D = (x, y) , 2 x2 + y 2 4 2 .
RR
4) I = D px2 + y 2 dxdy, unde: D = (x, y) , ax x2 + y 2 a2 , x 0, y 0 .
RR
5) I = D x2 + y 2 dxdy, unde: D = (x, y) , ax x2 + y 2 2ax, y 0 .

2 1 14 4 a3 2 14 3
R: 1) I = ab. 2) I = a5 . 3) I = . 4) I = . 5) I = a .
3 5 3 3 2 3 9
11.24 Sa se calculeze integralele duble urm atoare, efectuand schimb ari de variabile core-
spunz
atoare:

RR ln x2 + y 2
1) I = D 2 2
dxdy, unde: D = (x, y) , 1 x2 + y 2 e2 .
RR x +y
2
e (x +y ) dxdy, unde: D = (x, y) , x2 + y 2 4 .
2
2) I = D p
RR
3) I = RRD 4 x2 y 2 dxdy, unde: D = (x, y) , 1 x2 + y 2 4 .
4) I = D ln x2 + y 2 dxdy, unde: D = (x, y) , e2 x2 + y 2 e4 .

1
R: 1) I = 2. 2) I = 1 4 . 3) I = 2 3. 4) I = e2 3e2 1 .
e
11.25 Sa se calculeze urm atoarele integrale duble:
p
RR x2 + y 2
1) I = D arcsin dxdy, unde: D = (x, y) , 2 x2 + y 2 4 2 .
2 2
RR x + y 2 dxdy 1 2 2
2) I = D q , unde: D = (x, y) , x + y 1 .
2 2
4 (x2 + y 2 )

3 7 1
R: 1) I = 3 . 2) Trecand la coordonate polare, avem:
3 2
r
0 2
D = (r, ) , 0 r , 0 2
1 + sin2
RR r3
si deci I = D
drd = 4arctg 2 2 ln 3.
4 r4

11.26 Sa se calculeze volumul corpului limitat de suprafetele de ecuatii z 2 = xy, x +

y = 1, z = 0.
RR
R: Daca D = (x, y) , x + y 1 , atunci V = D xy dxdy. Efectuand schim-
barea de variabile: x = u2 , y = v 2 , (u, v) , cu
= {(u, v) , 0 u 1 v, 0 v 1} ,
4 R1 2 3 1
cum J (u, v) = 4uv, gasim: V = v (1 v) dv = .
3 0 45
156 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

11.27 S a se determine masa si coordonatele centrului de greutate ale pl


acii plane omo-
gene ( (x, y) = const.), care ocup a un domeniul:

x2 y2
1) D = (x, y) , 2 + 2 1, x 0, y 0 .
a b
2) D = (x, y) , x2 + y 2 a2 , x2 + y 2 ax, y 0 , a > 0.

1 2 4a 4b 3 2 a 14a
R: 1) M = a b, G , . 2) M = a , G , .
3 3 3 8 6 9
11.28 S a se determine coordonatele centrelor de greutate ale pl
acilor plane omogene
m
arginite de urmatoarele curbe:

1) y 2 = 4x + 4, y 2 = 2x + 4.
2) 9x2 + 25y 2 225 = 0, 3x + 5y = 15, x 0, y 0.

2 10 2
R: 1) G , 0 . 2) G , .
5 3 ( 2) 2
11.29 S a se determine coordonatele centrului de greutate ale placii plane de densitate
a (x, y) = y, m
superficial a de curbele: y = x2 si y = 1.
arginit

5
R: G 0, .
7
11.30 Sa se calculeze momentele de inertie n raport cu axele de coordonate si n raport
cu originea ale pl a (x, y) = xy, care ocup
acii plane de densitate superficial a domeniul

D = {(x, y) , x + y 1, x 0, y 0} .
1 1
R: Ix = Iy = , I0 = .
120 60
11.31 Sa se calculeze momentele de inertie n raport cu axele de coordonate si n ra-
port cu originea ale pl
acilor plane omogene, care ocup a domeniile plane marginite de
urmatoarele curbe:
1) y = x2 , x = y 2 .
x2 + y 2 = ay,
2) a > 0.

3) x + y = a, x = 0, y = 0, a > 0.

3 6 5 1 3
R: 1) Ix = Iy = , I0 = . 2) Ix = a4 , Iy = a4 , I0 = a4 . 3)
35 35 64 64 32
1 4 1 4
Ix = Iy = a , I0 = a .
84 42
11.32 Sa se calculeze momentul de inertie n raport cu axa Oy a placii plane de densi-
1
tate superficial
a (x, y) = 4 , care ocup
a domeniul m arginit de curbele de ecuatii:
x

x + y = a, x + y = b, x = 2 y, x = 2 y, 0 < a < b, 0 < < .
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 157

x
R: Efectuam schimbarea de variabile: x + y = u, = v, D0 = [a, b] 2 , 2 .
y
2 2 b
Se obtine Iy = 2 2 2
ln .
a
11.33 Utiliz and formula lui Green, s a se calculeze urmatoarele integrale curbilinii, pe
curbele nchise C, parcurse n sens
h direct:
i
H p p
1) I = C x2 + y 2 dx + y xy + ln x + x2 + y 2 dy, unde C este conturul drep-
tunghiului D = [1, 4] [0, 2].
H 2 2
2) I = HC ex +y (y dx + x dy), unde C este cercul x2 + y 2 = 1.
3) I = C (xy y) dx + (xy + x) dy, unde C este frontiera domeniului plan

x2 y2
D = (x, y) , 2 + 2 1 , a > 0, b > 0.
H a b
4)I = C (x y) dx + dy, unde C este frontiera domeniului plan
2 2
D = (x, y)H , x2 + y 2x, y 0 .
5)I = C y dx + x2 dy, unde C este frontiera domeniului plan
D = (x, y) , x2 + y 2 1, y h 0 . i
H p p
6) I = C x2 + y 2 dx + y xy + ln x + x2 + y 2 dy, unde
(C) x = 1 + H cos t, y = 1 + sin t, t [0, 2].
2
7) I = C 2 x2 + y 2 dx + (x + y) dy, unde C este conturul triunghiului cu v arfurile
n puncteleHA (1, 1), B (2, 2), C (1, 3).
8) I = C y 3 dx + x3 dy, unde C este conturul cercului cu centrul n origine si raza
egala cu 1.
H 2 2 x2 y2
9) I = C ex +y [cos (2xy) dx + sin (2xy) dy], unde (C) 2 + 2 1 = 0.
a b
p h p i
R: 1) Deoarece: P (x, y) = x2 + y 2 si Q (x, y) = y xy + ln x + x2 + y 2 ,
RR 1 4
obtinem: I = D y 2 dxdy = 8. 2) I = 2e. 3) I = 2ab. 4) I = . 5) I = .
2 3
5 4 3
6) I = . 7) I = . 8) I = . 9) I = 0.
4 3 2

11.2 Aria suprafetelor


11.34 S a se determine aria portiunii din sfera (S) x2 + y 2 + z 2 = a2 , a > 0, situat
a n
interiorul cilindrului x2 + y 2 = ay.
R: Datorita simetriei, aria ceruta este de patru ori aria portiunii situata n primul
octant, pentru care avem:
p f x f y
f (x, y) = a2 x2 y 2 , p = = p , q= = p ,
x 2 2
a x y 2 y 2
a x2 y 2
RR dxdy
definita pe D (x, y) , x2 + y 2 a2 , x 0, y 0 . Deci S = 4a D p .
a 2 x2 y 2
n o
Trecand la coordonate polare, avem: D0 = (r, ) , 0 r a sin , 0 . Se
2
2
obtine S = 2a ( 2).
158 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS
p
11.35 S a se determine aria portiunii din conul (S) z = x2 + y 2 , situat
a n interiorul
cilindrului de ecuatie: x2 + y 2 = 2x.
RR RR p RR
R: S = S dS = D 1 + p2 + q 2 dxdy = 2 D dxdy = 2.

11.36 S
a se calculeze aria suprafetei:
sin u 1 1 + sin u
(S) x = tg u cos v, y = tg u sin v, z = + ln + v,
2 cos2 u 2 cos u
h i
(u, v) = 0, [0, 2].
4
RR 8
R: S =
A2 + B 2 + C 2 dudv = .
3
11.37 S a se calculeze aria portiunii din paraboloidul de rotatie (S) z = x2 + y 2 , situat
a
n interiorul cilindrului: x2 + y 2 = r2 .
q
RR p 3
R: S = D 1 + 4x2 + 4y 2 dxdy = (4r2 + 1) 1 .
6

x2 y2
11.38 S
a se g
aseasc
a aria portiunii din paraboloidul eliptic (S) z = + , a > 0,
2a 2b
x2 y2
b > 0, situat
a n interiorul cilindrului eliptic: + = c2 .
a2 b2
2
R: S = ab 1 + c2 1 + c2 1 .
3
11.39 Sa se calculeze aria portiunii dincilindrul parabolic (S) x2 = 2z, m
arginit
a de
planele de ecuatii: x = 2y, y = 2x, x = 2 2.

R: S = 13.

11.40 S a se g a aria portiunii din paraboloidul hiperbolic (S) x = 1 y 2 z 2 ,


aseasc
a n interiorul cilindrului de ecuatie: y 2 + z 2 = 1.
situat

R: Proiectam suprafata n planul Oyz:


ZZ p
1
S= 1 + 4y 2 + 4z 2 dydz = 5 51 .
6
D

11.41 Sa se calculeze ariaportiunii din cilindrul parabolic (S) z = x2 , m


arginit
a de
planele de ecuatii: x + y = 2, x = 0, y = 0.

5 2
R: S = + ln 3 + 2 2 .
6 4
11.42 S a se calculeze aria portiunii din cilindrul (S) x2 + z 2 = a2 , situat
a n interiorul
cilindrului de ecuatie: x2 + y 2 = a2 .
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 159

R: Datorit
a simetriei, aria cautat
a este de opt ori
aria portiunii din primul octant, de
ecuatie: z = a2 x2 , definita pe domeniul D = (x, y) , x2 + y 2 a2 , x 0, y 0 ,

ZZ Z
dxdy 2 1 cos d = 16a2 .
S = 8a = 8a2
a2 x 2 0 sin2
D

11.3 Integrala de suprafat


a de primul tip
11.43 Sa seRRcalculeze integralele de suprafat
a de primul tip:
1) I = S
(x + y + z) dS, unde S este suprafata cubului ale carui fete apartin
planelor deRRcoordonate

s i planelor x = 1, y = 1, z = 1.
2) I = S x2 + y 2 dS, unde S este sfera x2 + y 2 + z 2 = a2 .
RR p x2 y 2 z 2
3) I = S x2 + y 2 dS, unde S este suprafata lateral a a conului 2 + 2 2 = 0,
a a b
0 z b.

R: 1) Scriem integrala ca suma integralelor pe cele sase fete ale cubului. I = 9.


2) O reprezentare parametric ha a sferei este: x = a cos u cos v, y = a sin u cos v, z =
i
a sin v, cu (u, v) = [0, 2] , , iar kru rv k = a2 cos v. Deci:
2 2
ZZ
8
I = a4 cos3 u dudv = a4 .
3

3) O reprezentare parametrica a conului este: x = av cos u, y = av sin u, z = bv, cu


(u, v) = [0, 2] [0, 1], iar kru rv k = av a2 + b2 . Deci:
p ZZ p
2 2
I =a a +b 2 2 v 2 dudv = a2 a2 + b2 .
3

11.44 S aRR
se calculeze
integralele de
suprafat
a de primul tip: p
1) I = S y 2 z 2 + z 2 x2 + x2 y 2 dS, unde S este portiunea din conul z = x2 + y 2 ,
a n interiorul cilindrului x2 + y 2 2x = 0.
situat
RR z dS
2) I = S p , unde S este portiunea din paraboloidul 2az = x2 + y 2 ,
x + y 2 + a2
2

situat
a ntre planele z = 0 si z = h (a > 0, h > 0).
RR dS
3) I = S p , unde: S = (x, y, z) , x2 + y 2 + z 2 = a2 , z 0 .
2 2
x + y + 4z 2
RR
4) I = S z dS, unde: S = {(x, y, z) , x = u cos v, y = u sin v, z = v, (u, v) }, cu
= [0, a] RR[0,2].
5) I = S x2 + y 2 dS, unde S este suprafata conic a z 2 = x2 + y 2 , cuprinsa ntre
planele z = 0 si z = 1.
29 2
R: 1) I = 2. 2) I = h2 . 3) I = a 3 ln 2 + 3 .
8 3
1
4) I = 2 a a2 + 1 + ln a + a2 + 1 . 5) I = 2.
2
160 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

1 2
11.45 Sa se determine masa suprafetei omogene ( = 0 ): (S) z = x + y2 , 0
h
z h, h > 0.
r
RR RR 4 1
R: M = 0 S dS = 0 D 1+ 2
(x2 + y 2 ) dxdy = 0 h2 5 5 1 , unde
h 6
D = (x, y) , x2 + y 2 h2 .

1 2
11.46 S
a se determine masa suprafetei (S) z = x + y 2 , 0 z 1, av
and densi-
2
tatea superficial
a (x, y, z) = z.

RR 1 RR 2 p 2
R: M = zdS =
S D
x + y2 1 + x2 + y 2 dxdy = 6 3 + 1 , unde D =
2 15
(x, y) , x2 + y 2 .
2

11.47 Sa se determine masa suprafetei cubului 0 x 1, 0 y 1, 0 z 1, av


and
a (x, y, z) = xyz.
densitatea superficial

3
R: M = .
4

11.48 S a se g a coordonatele centrului de greutate al suprafetei omogene z = x2 +


aseasc
y 2 , situat
a n interiorul cilindrului x2 + y 2 x = 0.

16
R: G 0, 0, .
19

11.49 Sa se determine
p masa si coordonatele centrului de greutate ale suprafetei omogene
( = 1): (S) z = 1 x2 y 2 , x 0, y 0, x + y 1.

1 1 1 1
R: M = 2 1 si G 2, 2, 2+1 .
2 4 4

11.50 S a se calculeze momentul de inertie n raport cu axa Oz al suprafetei omogene


( = 0 ): (S) x2 + y 2 + z 2 = a2 , z 0.

4 4
R: Iz = a 0 .
3

11.51 S p momentul de inertie n raport cu axa Oz al suprafetei omogene


a se calculeze
( = 0 ): (S) z = x2 + y 2 , 0 z h, h > 0.

1 4
R: Iz = h 2.
2
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 161

11.4 Integrala de suprafat


a de tipul al doilea
11.52 S a RR
se calculeze integralele de suprafat
a de tipul al doilea:
1) I = S yz dydz + zx dzdx + xy dxdy, unde S este fata exterioar a a tetraedrului
m arginit de planele de coordonate si de planul x + y + z = a (a > 0).
RR x2 y2 z2
2) I = S z dxdy, unde S este fata exterioar a a elipsoidului 2 + 2 + 2 = 1.
RR a b c
3) I = S x2 dydz + y 2 dzdx + z 2 dxdy, unde S este fata exterioar a a emisferei x2 +
y 2 + z 2 = a2 , z 0.

R: 1) Scriem integrala ca suma integralelor pe cele patru fete ale tetraedrului:

(Sz ) z = 0, Dz = {(x, y) , x 0, y 0, x + y a} ,
(Sx ) x = 0, Dx = {(y, z) , y 0, z 0, y + z a} ,
(Sy ) y = 0, Dy = {(z, x) , z 0, x 0, z + x a} ,

n care perechile Sz si Dz , Sx si Dx , Sy si Dy au orient


ari diferite, iar S0 , fata continut
a
n planul x + y + z = a, a carei proiectii pe planele de coordonate consta n Dz , Dx , Dy ,
avand aceeasi orientare cu S0 . Astfel
ZZ ZZ ZZ ZZ ZZ
xy dxdy = xy dxdy + xy dxdy = xy dxdy + xy dxdy = 0.
S Sz S0 D D

Rezultate identice avem pentru ceilalti doi termeni. Deci I = 0.


2) Integrala sa reduce la
ZZ r
x2 y2
I= 1 2 2 dxdy,
a b
D

x2 y2 4 1
unde Dz = (x, y) , 2 + 2 1 . Se obtine I = abc. 3) I = a4 .
a b 3 2
11.53 S aRRse calculeze integralele de suprafat a de tipul al doilea:
1) I = S y dydz+z dzdx+3x dxdy, unde S este fata interioar a a sferei x2 +y 2 +z 2 =
2
a , situat a RR
n primul octant.
2) I = S x2 y 2 z dxdy, unde S este fata exterioar a a emisferei x2 + y 2 + z 2 = R2 ,
z 0. RR
3) I = S xz dydz+yz dzdx+ x2 + y 2 dxdy, unde S este fata superioar a a suprafetei
(S) z = x2 + y 2 , care se proiecteaz
a ortogonal pe planul Oxy
n domeniul
D = (x, y) , x2 + y 2 1 .
RR dxdy
4) I = S p , unde S este fata exterioar a a paraboloidului (S) z =
4x2 + y 2 + 1
4x2 + y 2 , 0RR z 1.
5) I = S x2 dydz + y 2 dzdx + z 2 dxdy, unde S este fata exterioar a a tetraedrului cu
v
arfurile n RRpunctele
O (0,
0, 0), A (1, 0, 0), B (0, 1, 0), C (0, 0, 1).
6) I = S x2 + y 2 z dxdy, unde S este fata exterioar a a paraboloidului (S) z =
x2 + y 2 , situat a n interiorul cilindrului x2 + y 2 = 1.
162 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

RR dydz dzdx dxdy x2


7) I = S
+ + , unde S este fat
a exterioar
a a elipsoidului (S) +
x y z a2
y2 z2
+ = 1.
b2 c2
x y z
R: 1) Deoarece cos = , cos = , cos = , avem
a a a
ZZ
1
I= (xy + yz + 3zx) dS,
a
S
h i h i
cu (S) x = a cos u sin v, y = a sin u sin v, z = a cos v, (u, v) 0, 0, . Deoarece
2 2
2 3 2 7
dS = a sin v dudv, se obtine I = 2a . 2) I = R . 3) Versorul normalei la
105
1
suprafata n punctul M (x, y, z) este n = p (2xi 2yj + k), a..
1 + 4x2 + 4y 2
ZZ 2
x + y 2 (1 2z)
I= p dS = .
2
1 + 4x + 4y 2 6
S

1 RR dxdy
4) Deoarece cos = p , urmeaza ca I = D
p =
1+ 64x2 + 4y 2 4x2 + y2 + 1
1 25
1 2 , unde D = (x, y) , 4x2 + y 2 1 . 5) I = . 6) I = . 7) O reprezentare
12 84
parametrica a elipsoidului este (S) x = a cos u sin v, y = b sin u sin v, z = c cos v,
(u, v) , cu = [0, 2] [0, ]. Rezulta
ZZ
bc ca ab 4 2 2
I= + + sin v dudv = b c + c2 a2 + a2 b2 .
a b c abc

11.54 Utiliz and formula lui Stokes, s a se calculeze urm atoarele integrale curbilinii, pe
curbele nchise
H C, parcurse
n sens direct:
1) I = C (x + 3y + 2z) dx+(2x + z) dy +(x y) dz, unde C este conturul triunghiului
cu varfurileH n punctele A (2, 0, 0), B (0, 3, 0), C (0, 0, 1).
2) I = HC x2 y 3 dx + dy + z dz, unde (C) x2 + y 2 = r2 , z = 0.
3) I = C (y + z) dx+(z +x) dy +(x + y)dz, unde (C) x2 +y 2 +z 2 = a2 , x+y +z = 0.
H 2 2
2 2 2
4) I = C y + z dx + z + x dy + x + y 2 dz, unde (C) x2 + y 2 + z 2 = 4x2 ,
x + y 2 = 2x,
2
H z 0.
5) I = C (z y) dx + (x z) dy + (y x) dz, unde C este conturul triunghiului cu
arfurile nH punctele A (a, 0, 0), B (0, b, 0), C (0, 0, c).
v
6) I = C y 2 dx + z 2 dy + x2 dz, unde (C) x2 + y 2 + z 2 = a2 , x2 + y 2 = ax (curba lui
Viviani). H
7) I = HC (y z) dx + (z x) dy + (x y) dz, unde (C) x2 + y 2 = 1, x + z = 1.
8) I = C x dx + (x + y) dy + (x + y + z) dz, unde (C) x = a sin t, y = a cos t, z =
a (sin t + cos t), t [0, 2].
H dx y dy
9) I = C 2
+ + x dz, unde (C) x2 + y 2 = 2x, x + y + z = 0.
1+x x
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 163

R: 1) Deoarece F (x, y, z) = (x + 3y + 2z) i+(2x + z) j+(x y) k si rot F = 2i+j


k, S fiind suprafata triunghiului cu varfurile n punctele A (2, 0, 0), B (0, 3, 0), C (0, 0, 1)
x y z 1 RR
din planul + + 1 = 0 si deci n = (3i + 2j + 6k), rezulta I = S (n rot F) dS =
2 3 1 7
1 x2 y z
5. 2) I = r6 . 3) I = 0. 4) Deoarece cos = , cos = , cos = , rezulta
RR 8 2 2 2
I = D (z y) dS = 4. 5) I = ab + bc + ca. 6) Avem
ZZ " #
xy
I = 2 x+y+ p dxdy = a3 ,
2 2
a x y2 4
D

cu D = (x, y) , x2 + y 2 ax . 7) I = 4. 8) I = a2 . 9) I = .

11.5 Integrala tripl


a
11.55 SaRRR
se calculeze integralele triple:
1) I = x3 y 2 z dxdydz, unde V = {(x, y, z) , 0 x 1, 0 y x, 0 z xy}.
V
RRR 2 x2 y2 z2
2) I = V
x dxdydz, unde V = (x, y, z) , 2 + 2 + 2 1 .
a b c
RRR x2 y2 z2
3) I = V
z dxdydz, unde V = (x, y, z) , 2 + 2 + 2 1, z 0 .
a b c
R 1 R x R xy 1
R: 1) I = 0 dx 0 dy 0 x3 y 2 z dz = . 2) Domeniul spatial V este simplu n
110
raport cu axa Oz, deci
( r r )
x2 y2 x2 y2
V = (x, y, z) , c 1 2 2 z c 1 2 2 , (x, y) D,
a b a b

x2 y2
unde D = (x, y) , 2 + 2 1 . Deci
a b
v
u
x2 y 2 u r
ZZ Z t ZZ
c
1
a 2 b2
2 2 x2 y2
I= dxdy v x dz = 2c x 1 2 2 dxdy.
u
u x2 y 2
t
a b
D c 1 D
a2 b2
Domeniul plan D este simplu n raport cu axa Oy, deci
( r r )
x2 x2
D = (x, y) , b 1 2 y b 1 2 , x [a, a] ,
a a

nc
at
v
u
x2 u r
Z Z t Z a
a b 1
a 2
2 x2 y2 2 x2 4
I = 2c dx v
u x 1 2
2
dy = bc x 1 2
dx = a3 bc.
a u
t x 2 a b a a 15
b 1
a2
164 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

1
3) I = abc2 .
4
11.56 S a se calculeze integralele triple:
RRR dxdydz
1) I = V 3 , unde V este tetraedrul delimitat de planele de coordo-
(1 + x + y + z)
nate si planul x + y + x = 1.
RRR xyz
2) I = V 4 dxdydz, unde V = [0, 1] [0, 1] [0, 1].
2
(1 + x + y 2 + z 2 )
RRR dxdydz
3) I = V
q , unde
2 2 3
(1 + x + y z)
2

V (x, y, z)
RRR , x + y 2 z, x2 + y 2 1, z 0 .
4) I = V
z dxdydz, unde
1 p
V = (x, y, z) , 0 x , x y 2x, 0 z 1 x y . 2 2
RRR 2 2
5) I = V
x dxdydz, unde V = (x, y, z) , x2 + y 2 + z 2 R2 .
RRR x
6) I = V x2 + y 2 + z 2 + a2
dxdydz, unde: V = {(x, y, z) | x2 + y 2 + z 2 R2 , x
0, y 0, z 0}.p
RRR
7) I = V
z x2 + y 2 dxdydz, unde V este domeniul m arginit de cilindrul x2 +y 2 =
2x si planele y = 0, z = 0, z = a (a < 0).
R: 1) Domeniul V este simplu n raport cu axa Oz:
ZZ Z 1xy ZZ " #
dz 1 1 1
I= dxdy 3 = 2 2 4 dxdy,
0 (1 + x + y + z) (1 + x + y)
D D

unde D = {(x, y) , 0 y 1 x, x [0, 1]}, deci


Z
1 1 1 3x 5
I= dx = ln 2 .
2 0 1+x 4 16
R1 R1 R1 xyz 1
2) I = 0
dx 0
dy 0 4 dz = . 3) Domeniul V este simplu n raport
(1 + x2 + y2 + z2) 192
cu axa Oz:

ZZ Z x2 +y 2 ZZ 1
dz
I= dxdy = 2 1 1 + x2 + y 2 2 dxdy,
0
3
D D
(1 + x2 + y 2 z) 2

unde D = (x, y) , x2 + y 2 1 . Trec and la coordonate polare, avem I = 2 2 2 3 .
1 1
R2 R 2x R 1x2 y2 1R2 10 3 7
4) I = 0 dx x 0 z dz = 0 x x dx = . 5) Trecem la
2 3 192
coordonate sferice:

x = r cos sin ,
y = r sin sin , (r, , ) [0, R] [0, 2] [0, ] .

z = r cos ,
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 165

Deoarece J(r, , ) = r2 sin , avem


Z ! Z Z
R 2
4
I= r4 dr cos2 d sin3 d = R5 .
0 0 0 15

6) Trecem la coordonate sferice:



x = r cos sin , h i h i
y = r sin sin , (r, , ) [0, R] 0, 0, .
2 2
z = r cos ,

Deoarece dxdydz = r2 sin drdd, avem

Z Z Z R
2 r3 sin2 cos a2
I= d 2 d 2 2
dr = 2
R + a ln 2 2
.
0 0 0 r +a 8 a + R2

7) Trecem
n la coordonate cilindrice: x = r cos , y = rosin , z = z, (r, , z) V 0 , unde

V 0 = (r, , z) , 0 r 2 cos , 0 , 0 z a . Deoarece J (r, , z) = r, avem
2
ZZZ ZZ Z a ZZ
a2
I= zr2 drddz = drd zr2 dz = r2 drd,
0 2
V0 D D
n o
unde D0 = (r, ) , 0 r 2 cos , 0 , deci
2
Z Z 2 cos Z
a2 2 d 4a2 2
2 cos3 d = 8a .
I= r2 dr =
2 0 0 3 0 9

11.57 S aRRR
se calculeze urm atoarele integrale triple:
1) I = V
xyz dxdydz, unde V este domeniul spatial marginit de sfera x2 +y 2 +z 2 =
1, situat nRRR
primul octant.
2) I = V
xy 2 z 3 dxdydz, unde V este domeniul spatial m arginit de suprafetele z =
xy, y = x, xRRR = 1, z = 0.
3) I = V
(2x + 3y z) dxdydz, unde V este prisma triunghiular a m arginit
a de
planele x = 0, y = 0, z = 0, z = a, x + y = b, cu a, b > 0.
RRR 2 3
4) I = V
x + y 2 + z 2 dxdydz, unde V este domeniul spatial m arginit de cilin-
drul x2 + y 2 = 1qsi planele y = 0, y = 1.
RRR 3
5) I = V
1 + (x2 + y 2 + z 2 ) 2 dxdydz, unde V = (x, y, z) , x2 + y 2 + z 2 1 .
RRR 2
6) I = V
x + y 2 dxdydz, unde V este domeniul spatial m arginit de suprafetele
2z = x2 + RRRy 2 , z = 2.
7) I = V
x2 + y 2 z dxdydz, unde V este domeniul spatial m arginit de paraboloi-
dul z = x2 RRR
+ y 2 si sfera x2 + y 2 + z 2 = 6.
8) I = V
z dxdydz, unde V este domeniul spatial m arginit de conul
ap 2
z= x + y 2 si planul z = a, cu a, R > 0.
R
166 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

1 1 1 2 3 8
R: 1) I = . 2) I = . 3) I = ab (10b 3a). 4) I = . 5) I = 2 2 1 .
48 364 12 2 9
16 8 1 2 2
6) I = . 7) I = . 8) I = a R .
3 3 4

11.58 S a se calculeze urm atoarele integrale triple:


RRR dxdydz
1) I = V x2 + y 2 + z 2
, unde V este domeniul spatial m arginit de sferele x2 + y 2 +
z 2 = 1, x2 + y 2 + z 2 = 4, z 0.
RRR x2 y2 z2 x2 y2 z2
2) I = V
+ 2 + 2 dxdydz, unde V = (x, y, z) , 2 + 2 + 2 1 .
a2 b c a b c
RRR 2 2 2

I
3) = V
x + + y z dxdydz, unde

V = (x, y, z) , x2 + y 2 z 2 , x2 + y 2 + z 2 a2 , z > 0 .
RRR 2
4) I = V
x + y 2 + z 2 dxdydz, unde

V = (x, y, z) , x2 + y 2 + z 2 2az, x2 + y 2 + z 2 3a2 , cu a > 0.
RRR p
5) I = RRRV x2 + y 2 + z 2 dxdydz, unde V = (x, y, z) , x2 + y 2 + z 2 x .
6) I = V
x2 dxdydz, unde V este domeniul spatial m arginit de suprafetele z = ay 2 ,
2
z = by cu y > 0 si 0 < a < b si de suprafetele z = x, z = x, 0 < < si z = h,
h > 0.
RRR x dxdydz
7) I = V 2 3 , unde
(x + y + z + 1)
V = {(x, y, z) , x + y + z 1, x 0, y 0, z 0}.
RRR z 3 dxdydz
8) I = V (y + z) (x + y + z)
, unde
V = {(x, y, z) , x + y + z 1, x 0, y 0, z 0}.
s 2
RRR x y2 z2
9) I = V
1 + + dxdydz, unde
a2 b2 c2

x2 y2 z2
V = (x, y, z) , 2 + 2 + 2 1 .
a b c
RRR
10) I = V p
z dxdydz, unde V = (x, y, z) , x2 + y 2 + z 2 8, x2 + y 2 z 2 , z 0 .
RRR
11) I = V
x2 + y 2 + z 2 dxdydz, unde V = (x, y, z) , x2 + y 2 + z 2 z .
RRR dxdydz
12) I = V
p , unde
x + y2 + z2
2

V = (x, y, z) , x2 + y 2 + z 2 4, x2 + y 2 + z 2 16 .
RRR 2
13) I = x + y 2 + z 2 dxdydz, unde V este domeniul spatial m arginit de sfera
V p
x2 + y 2 + z 2 = 9 si conul z = x2 + y 2 .
h i
R: 1) Se trece la coordonate sferice. Avem V 0 = [1, 2] [0, 2] 0, , I = 2. 2)
2
Se trece la coordonate sferice generalizate:

x = ar cos sin ,
y = br sin sin , (r, , ) [0, 1] [0, 2] [0, ] .

z = cr cos ,
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 167

4 1
Deoarece J(r, , ) = abcr2 sin , rezulta I = abc. 3) I = a5 2 2 . 4) I =
5
5
1 5 97 1 2 1 1 1 1
a 18 3 . 5) I = . 6) I = 3
3 h4 h. 7) I =
5 6 10
27 a b
1 1 1 1 1 1 1
ln 2 + arctg + arctg 3 arctg . 8) I = . 9) I = 2 abc. 10)
4 7 7 2 3 3 64 4
1 243
I = 8. 11) I = . 12) I = 24. 13) I = 2 2 .
10 5
11.59 S
a se calculeze, cu ajutorul integralei triple, volumul domeniului spatial

V = (x, y, z) , x 0, y 0, z 0, z 1 y 2 , x + y 1 .

RRR R1 R 1x R 1y2 5
R: V = V
dxdydz = 0
dx 0
dy 0
dz = .
12
11.60 Sa se calculeze, cu ajutorul integralei triple, volumul domeniului spatial m
arginit
de suprafetele
1) y 2 = 4a2 3ax, y 2 = ax, z = h.
2) x2 + y 2 + z 2 = a2 , x2 + y 2 = ax.
3) y = x2 , y = 1, x + y + z = 3, z = 0.

32 2 1 R1 R1 R 3xy 16
R: 1) V = a h. 2) V = (3 4) a3 . 3) V = 1 dx x2 dy 0 dz = .
9 9 5
11.61 Utiliz and formula lui Gauss-Ostrogradski, s a se calculeze urm atoarele integrale
a pe suprafetele nchise S ce m
de suprafat arginesc domeniile spatiale V , n fiind versorul
normalei laRRfata exterioar a:
1) I = S x3 y 2 dydz + x2 y 3 dzdx + 3z dxdy, unde S este frontiera domeniului spatial
V m arginit de
RR paraboloizii z = x2 + y 2 , z = 6 x2 y 2 , 0 z 6.
2) I = S
x dydz + y 2 dzdx + z 2 dxdy, unde S este frontiera domeniului spatial
2

V = [0, a]
RR[0, a] [0, a], a > 0.
3) I = RRS x3 dydz + y 3 dzdx + z 3 dxdy, unde S este sfera x2 + y 2 + z 2 = a2 .
4) I = S 2x2 yz dydz + z 2 dzdx + xyz 2 dxdy, unde S este frontiera domeniului spatial

x2 y2 z2
V = (x, y, z) , 2 + 2 + 2 1, z 0 .
RR a b c
5) I = S x dydz + y dzdx + z dxdy, unde S este frontiera piramidei delimitat a de
planele x =RR0, y = 0, z = 0, x + y + z = a.
6) I = S x2 cos + y 2 cos + z 2 cos dS, unde S este frontiera domeniului spatial

x2 y2 z2
V = (x, y, z) , 2 + 2 2 , 0 z b .
RR a a b
7) I = S yz dydz + zx dzdx + xy dxdy, unde S este frontiera unui domeniu spatial
V. RR
8) I = S xyz (x dydz + y dzdx + z dxdy), unde S este frontiera domeniului spatial
V = (x, y,RR z) , x2 + y 2 + z 2 a2 , x 0, y 0, z 0 .
9) I = S x3 dydz + x2 y dzdx + x2 zdxdy, unde S este frontiera domeniului spatial
V = (x, y, z) , x2 + y 2 R2 , 0 z a , a > 0.
168 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

RR 2 2 2
10) I = S
x dydz + y 2 dzdx + z 2 dxdy, unde S este sfera (x a) + (y b) +
2
(z c) = R2 . p
RR
11)
I = S
x dydz+y dzdx+ x2 + y 2 dxdy, unde S este frontiera
domeniului spatial
1 p p
V = (x, y, z) , x2 + y 2 + z , x2 + y 2 z 2 x2 + y 2 .
RR 4
12) I = S y 2 z dydz + xz dzdx + x2 dxdy, unde S este frontiera domeniului spatial
V m de paraboloidul z = x2 + y 2 , cilindrul x2 + y 2 = 1, situat n primul octant.
arginit RR
13) I = S x2 dydz + y 2 dzdx + z 2 dxdy, nde S este frontiera tetraedrului cu v arfurile
n punctele O (0, 0, 0), A (1, 0, 0), B (0, 1, 0), C (0, 0, 1).

R: 1) Deoarece F (x, y, z) = x3 y i + x2 y 3 j + 3z k si div F = 3 2x2 y 2 + 1 , putem scrie
ZZZ ZZZ ZZ Z 6x2 y 2
2 2
I= (div F) d = 3 2x2 y 2 + 1 dxdydz = dxdy 2x y + 1 dz,
x2 +y 2
V V D

297 12 5
unde D = (x, y) , x2 + y 2 3 . Se obtine I = . 2) I = 3a4 . 3) I = a . 4)
8 5
3 1 1 1 5
I = abc2 . 5) I = a3 . 6) I = a2 b2 . 7) I = 0. 8) I = a6 . 9) I = aR4 . 10)
2 2 2 8 4
8 3 1 8 20 1 1
I = R (a + b + c). 11) I = . 12) I = . 13) I = .
3 96 3+2 2 9+4 5 8 12

11.62 S
a se calculeze masa cubului de densitate (x, y, z) = x + y + z, care ocup
a
domeniul spatial V = [0, a] [0, a] [0, a], a > 0.

3 4
R: M = a .
2
11.63 S a se calculeze masa corpului de densitate (x, y, z) = x, care ocup
a domeniul
spatial V marginit de suprafetele x2 = 2y, y + z = 1, 2y + z = 2.
8
R: M = 2.
35
11.64 S
a se calculeze coordonatele centrului de greutate ale corpului omogen care ocup
a
domeniul spatial

x2 y2 z2
V = (x, y, z) , 2 + 2 + 2 1, x 0, y 0, z 0 .
a b c

3a 3b 3c
R: G , , .
8 8 8

11.65 S
a se calculeze coordonatele centrului de greutate ale corpului omogen care ocup
a
arginit de suprafetele x2 + y 2 = z, x + y + z = 0.
domeniul spatial m

1 1 5
R: G , , .
2 2 6
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 169

11.66 S
a se calculeze coordonatele centrului de greutate ale corpului omogen care ocup
a
domeniul spatial
V = (x, y, z) , x2 + y 2 2z, x + y z .

5
R: G 1, 1, .
3

11.67 S
a se calculeze coordonatele centrului de greutate ale corpului omogen care ocup
a
domeniul spatial

V = (x, y, z) , x2 + y 2 a2 , z by, z 0 , b > 0.

3 3
R: G 0, a, ab .
16 32

11.68 S a se calculeze momentul de inertie n raport cu axa Oz al corpului omogen


( = 1), care ocup arginit de suprafetele x2 +y 2 +z 2 = 2, x2 +y 2 = z 2 ,
a domeniul spatial m
z 0.
4
R: Iz = 4 25 .
15
11.69 Sa se calculeze momentul de inertie n raport cu axele de coordonate si n raport
cu originea ale piramidei omogene ( = 1), m arginit
a de planele de coordonate si de
planul x + y + z = 1.
1 1
R: Ix = Iy = Iz = , I0 = .
30 20
11.70 S a se calculeze momentele de inertie n raport cu planele de coordonate ale cor-
x2 y 2 z2
pului omogen ( = 1), care ocup
a domeniul spatial m arginit de suprafetele 2 + 2 = 2 ,
a b c
z = c, c > 0.
1 3 1 1
R: Iyz = a bc, Izx = ab3 c, Ixy = abc3 .
5 5 5
11.71 S a se calculeze momentul de inertie n raport cu axa Oz al corpului omogen
( = 1), care ocupa domeniul spatial

x2 y2 z2
V = (x, y, z) , 2 + 2 2 , 0 z h , h > 0.
a b c

1 ab 5
R: Iz = h .
5 c2
11.72 Sa se calculeze momentul de inertie n raport cu planul Oxy al corpului av
and
z
densitatea (x, y, z) = 2 , care ocup
a domeniul spatial
(x2 + y 2 + 2z 2 + a2 )

V = (x, y, z) , x2 + y 2 z 2 , 0 z a , a > 0.
170 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

1 163 4
R: Ixy = a2 ln a .
12 27

11.73 S a se calculeze momentul de inertie n raport cu originea al corpului omogen


m
arginit de sfera de raz
a 2 cu centrul n origine.
128
R: I0 = .
5
Capitolul 12

Ecuatii diferentiale ordinare

12.1 Ecuatii diferentiale de ordinul nt


ai
12.1 S a se integreze ecuatia (t2 x2 ) dt 2tx dx = 0 si apoi s
a se determine curba
integral
a care trece prin punctul (1, 1).
R: Avem P (t, x) = t2 x2 , Q(t, x) = 2tx si Px = Qt = 2x, deci membrul stang al
ecuatiei date este o diferentiala exacta. Atunci integrala generala este data de
Z t Z x
2 2
( x0 ) d 2 t d = C, (t0 , x0 ) D.
t0 x0

1 3
sau t tx2 = C. Solutia particulara care satisface conditia initial
a data este t3
3
3tx2 + 2 = 0.

t t t
12.2 S a se g
aseasca integrala particulara a ecuatiei t + e dt + e
x x 1 dx = 0,
x
care verific
a conditia initial
a x (0) = 2.
1 2 t
R: t + xe x = 2.
2
12.3 S a se integreze urm atoarele ecuatii diferentiale care provin din anularea unei di-
ferentiale
exacte:
1) 3t2 + 6tx2 dt + 6t2 x + 4x3 dx = 0.
2) (t
+ x) dt + (t + 2x) dx = 0.
3) t2 + 2t + x2 dt + 2tx dx = 0.
4) t3 3tx2 + 2 dt 3t2 x x2 dx = 0.
5) (et + x + sin x) dt + (ex + t + t cos x) dx = 0.
6) (t + x 1) dt + (ex +t) dx = 0.
x x t
7) 2 2
x dt + e t 2 dx = 0.
t + x t + x2
x t
8) tg x 2 dt + ctg t + dx = 0.
sin t cos2 x

171
172 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

1 1
R: 1) t3 + 3t2 x2 + x4 = C. 2) t2 + tx + x2 = C. 3) t3 = tx2 + x2 = C.
2 3
1 4 3 2 2 1 3 1
4) t t x + 2t + x = C. 5) e + tx + t sin x + e = C. 6) ex + t2 + tx t = C.
t x
4 2 3 2
t x
7) arctg tx + e = C. 8) t tg x + x ctg t = C.
x
12.4 S a se integreze urm atoarele ecuatii diferentiale care provin din anularea unei di-
ferentiale
exacte:
1) et+x + 3t2 dt + et+x 2 + 4x 3
dx = 0,
cu x (0) = 0.
2) (arcsin t + 2tx) dt + t + 1 + arctg x dx = 0.
t
3) ln x 5x2 sin 5t dt + + 2x cos 5t dx = 0, cu x (0) = e.
x
4) [sin x + (1 x) cos t] dt + [(1 +t) cos x sin t] dx = 0.
t
t2 2
5) 2txe + ln x dt + et + dx = 0, cu x (0) = 1.
x
6) (t + x + 1) dt + t x2 + 3 dx = 0.
7) (sin tx = tx cos tx) dt + t2 cos tx dx = 0.
8) t3 + tx2 dt + t2 x + x3 dx = 0.

R: 1) et+x + t3 + x4 = 1. 2) t arcsin t + 1 t2 + t2 x + xarctg x ln 1 + x2 + x = C.
2
3) t ln x + x2 cos 5t = e2 . 4) (1 + t) sin x + (1 x) sin t = C. 5) xet + t ln x = 1.
1 1
6) t2 + t + tx x3 = 3x = C. 7) t sin tx = C. 8) t4 + 2t2 x2 + x4 = C.
2 3
12.5 Sa se determine solutia ecuatiei (x2 + 1)dt + (2t + 1)x2 dx = 0, care trece prin
punctul (1, 0).
1 x2
R: Separand variabilele, avem dt + 2 dx = 0, cu solutia generala
2t + 1 x +1
1
ln (2t + 1) + x arctg x = C.
2
1 1
Solutia particulara care safisface conditia data este ln (2t + 1) + x arctg x = ln 3.
2 2
12.6 S
a se integreze urm
atoarele ecuatii diferentiale cu variabile separabile:
1) x dt + t dx = 0. 2) tx0 x = x3 .
0 2 2
3) txx = 1 t . 4) tg
2t sin x dt + ctg x cos2 t dx = 0.
2 2 0
5) dx = t + 1 x + 1 dt. 6) t 1 x tx = 0.
7) x0 + sin (t + x) = sin (t x) . 8) x0 = sh (t + x) + sh (t x) .
1 1
R: 1) Ecuatia se mai scrie, separand variabilele: dt + dx = 0. De unde ln|t| +
t x
ln |x| = ln
|C|, sau
tx = C. 2 2 2
2) t2 1 + x2 = Cx2 . 3) 2
x 2 ln t + t = C. 4) ctg x =tg t + C.
1 3 x
5) x = tg t + t + C . 6) x2 = C t2 1 . 7) ln tg + 2 sin t = C.
3 2
8) x = ln [tg (ch t + C)].
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 173

12.7 S a se integreze urm


atoarele ecuatii diferentiale cu variabile separabile, cu conditiile
initiale precizate:
t 0 t
+ e 2t) xx2 = e , cu
1) (1 x (0) = 1.
2) 1 + e x dx = et dt, cu x (0) = 0.

3) x0 + cos (t + 2x) = cos (t 2x) , cu x (0) = .
4
2 1 2t
4) e1+t th x dt e dx = 0, cu x (1) = .
t1 2
5) x0 = et+x + etx , cu x (0) = 0.
6) x(t + 2) dt + t (x
1) dx= 0, cu x (1) = 1.
7) t x6 + 1 dt + x2 t4 + 1 dx = 0, cu x (0) = 1.
1 + et 1
R: 1) x2 = 1 + 2 ln . 2) x3 + = arctg et . 3) ln |tg x| = 4 (1 cos t).
2 3 4
2
4) ln sin2 x = e(x1) 1. 5) x = ln et + 1 . 6) t + x + 2 ln t ln x = 2.
4

7) 3arctg t2 + 2arctg x3 = .
2
12.8 Sa se integreze urm atoarele ecuatii diferentiale cu variabile separabile:

0
1) (cos t sint + 1) x = cos x sin x 1. 2) 2t 1 x2 = x0 1+ t2 .
3) et sin3 x + 1 + e2t (cos x) x0 = 0. 4) x2 (sin t) + cos2 t (ln x) x0 = 0.
5) x0 = sin (t x) . 6) x+ tx0 = a (1+ tx) .
2 0
2 2
7) (tx 1) tx + t x + 1 x = 0. 8) t 1 + x2 + x 1 + t2 x0 = 0.

x x t
R: 1) tg = C 1 + tg 1 tg . 2) x = sin C ln 1 + t2 .
2 2 2
t 1 xt
3) arctg e = + C. 4) x = (1 + ln x + Cx) cos t. 5) t + C = ctg + .
2 sin2 x 2 4
1
tx
at 2 tx
6) 1+ tx = Ce . 7) Cu schimbarea de functie u = tx, obtinem x = Ce .
8) 1 + t2 + 1 + x2 = C.
12.9 S
a se determine un factor integrant si s
a se integreze ecuatia
(t3 sin x 2x)dt + (t4 cos x + t)dx = 0.
R: Avem Px = t3 cos x 2, Qt = 4t3 cos x + 1 si deci

1 P Q 3
=
Q x t t
1 d 3 1
este functie numai de t. Ca atare avem = si o solutie particulara este = 3 .
dt t t
Inmultind ecuatia cu , obtinem

2x 1
sin x 3 dt + t cos x + 2 dx = 0
t t
x
a carei solutie generala este t sin x + = C.
t2
174 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

12.10 S a se integreze urm atoarele ecuatii diferentiale stiind c


a admit un factor integrant
de forma = (t):

1
1) 2tx + t2 x + x3 dt + t2 + x2 dx = 0.
3
2) t + x2 dt 2tx dx = 0.
3) (t sin x + x cos x) dt + (t cos x x cos x) dx = 0.
4) (t + sin t + sin x) dt + cos x dx = 0.

1 1 1
R: 1) = et , xet t2 + x2 = C. 2) = 2 , ln |t| x2 = C.
3 t t
3) = et , (t sin x + x cos x sin x) et = C.
4) = et , 2et sin x + 2et (t 1) + et (sin t cos t) = C.

12.11 S a se integreze urmatoarele ecuatii diferentiale stiind c


a admit un factor integrant
de forma = (x):

1) x (1 + tx) dt t dx = 0. 2) x dt t + x2 dx = 0.
3) 2tx (ln x) dt + t2 + x2 1 + x2 dx = 0. 4) 1 + 3t2 sin x dt tctg x dx = 0.
1 t 1
R: 1) = , + t2 = C. 2) t = x (x + C).
x2 x 2
3
1 2 1 2 1 t
3) = , t ln |x| + x + 1 2 = C. 4) = , + t3 = C.
x 3 sin x sin x
12.12 Sa se integreze urm atoarele ecuatii diferentiale stiind c
a admit un factor integrant
de forma indicata:

1) (t x) dt
+ (t +x) dx = 0, = t2 + x2 .
2
2) tx
dt + t2 x t dx =0, = 3(tx) 2
3
3) 2t + 3t2 x + x 2
x 3
dt + 2x + 3tx + t2
t3 dx = 0, = (t + x) .
4) t2 + x2 + 1 dt 2tx dx = 0, = x
2
t2 .
2 2 2
5) (t
tx) dt + 2 t + x dx = 0, =2 t + x .
6) 3t + 2x + x dt + t + 4tx + 5x dx = 0, t + x2 .
1 1 t
R: 1) = , ln t2 + x2 arctg = C. 2) tx ln |x| = C.
t2
+x 22
x 2 2
3) t3 + tx + x3 = C (t + x). 4) = x2 t2 + 1 , x t2 + 1 = Cx.
3
2
5) = t2 + x2 2 , x 1 = C t2 + x2 . 6) = t + x2 , (t + x) t + x2 = C.

12.13 S a se g a solutia ecuatiei omogene t2 + 2x2 = txx0 , care satisface conditia


aseasc
a x(1) = 2.
initial
ydy dt
R:Cu schimbarea de variabila x = ty, ecuatia devine 2
= , cu solutia generala
p 1 + y t
2 2 2 2
t = C 1 + y . Inlocuind pe y, avem t = C t + x . Conditia initial a determina pe
1 2

C = . Solutia particulara cautat 2
a este t 5 = t + x . 2
5
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 175

12.14 S
a se integreze urm
atoarele ecuatii diferentiale omogene:
x
0 0
1) tx = x t. 2) tx = x + te t . 3) tx0 = t x.
x
4) t2 x0 = x (t x) . 5) tx0 = x + ttg . 6) (t x) x0 = t + x.
x t
7) tx0 = x + t cos2 . 8) 2t2 x0 = t2 + x2 . 9) txx0 + 2tx + t2 = 0.
t
R: 1) Prin schimbarea de functie x = ty ecuatia se transforma ntr-o ecuatie cu
1 C
variabile separabile: y 0 = , de unde x = t ln .
t t
0 y C
2) Se obtine ty = e , de unde x = t ln ln .
t
0 C t t
3) Se obtine ty = 1 2y, de unde x = . 4) t = Ce x .
t 2
x x t
5) sin = Ct. 7) tg = ln (Ct). 8) 2t = (t x) ln (Ct). 9) ln |t + x| + = C.
t t t+x
12.15 S a se integreze urm atoarele ecuatii diferentiale omogene, cu conditiile initiale
precizate:
x x
1) tx0 sin + t = x sin , cu x (1) = 0.
t t
2) t2 x0= x2 + tx + t2 , cu x (1) = 2.
2 2 0 4 2 2 4
t + x x+ x + 6t x + t , cu x (1)
3) 4tx = 0.
3t 3t
0
4) x 3t sin x + 3x sin = 0, cu x = 1.
x x 3
R: Avem:
x x 3t
1) te = ecos t . 2) arctg 2 ln |t| = . 3) t5 +10t3 x2 +5tx4 = 1. 4) ln |x|cos = 1.
2t 4 x
12.16 S
a se integreze urm
atoarele ecuatii diferentiale reductibile la ecuatii omogene:
1) (t + x 3) x0 = t x + 1. 2) (t 2x + 3) x0 = 2t 4x + 1.
3) (t x + 4) x0 + t + x 2 = 0. 4) (2t + 2x 1) x0 + t + x + 1 = 0.
5) (t x 2) x0 + t + x = 0. 6) (3t 7x 3) x0 = 3x 7t + 7.
7) (3t + 2x 5) x0 + 2t + 3x 5 8) (4t + 2x + 1) x0 + 8t + 4x + 1 = 0.
9) (t 2x + 3) x0 + 2t + x 1 = 0. 10) (6t + 2x 10) x0 = 2t + 9x 20.
10 4t2x
R: 1) t2 2tx x2 + 2t + 6x = C. 2) (1 3t + 6x) 9 e 3 = C.
3) t2 + 2tx x2 4t + 8x = C. 4) t + 2x + 3 ln |t + x 2| = C.
5 2
5) x2 2tx t2 + 4x = C. 6) (t + x 1) (t x 1) = C.
2 2 2
7) x + 3tx + t 5t 5x = C. 8) (4t + 2x + 1) = 4t + C.
2
9) t2 + tx x2 t + 3x = C. 10) (x 2t) = C (t + 2x 5).

12.17 S
a se integreze ecuatia liniar a x0 = xtg t + cos t, t R \ {
a neomogen + n}.
2
1
R: Ecuatia omogena corespunzatoare, x0 = xtg t, are solutia generala x(t) = C ,
cos t

t R \ { + n}. Cautam pentru ecuatia neomogena o solutie particulara de forma
2
176 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

1 1 1
x (t) = u(t) . Se obtine pentru u ecuatia u0 = cos2 t, de unde u(t) = t + sin 2t.
cos t 2 4
In consecinta, solutia generala a ecuatiei date este

1 1 1 1
x(t) = C + ( t + sin 2t) , tR\{ + n}.
cos t 2 4 cos t 2

12.18 Sa se integreze urm atoarele ecuatii liniare de ordinul nt


ai:

1) x0 xctg t + 2t sin t = 0. 2) 1 + t2 x0 + x arctg t = 0.
1
3) x0 + ax bept = 0, a, b, p R. 4) tx0 x t + 1 = 0.
t+1
3
2
5) t 1 x0 t3 + 3tx t2 1 = 0.
2 6) 1 + t2 x0 + x + t 1 + t2 = 0.
t3 2 n n
7) t t3 + 1 x0 + 2t3 1 x = . 8) x0 x = et (t + 1) , n N.
t t+1

R: 1) x (t) = t2 sin t + C sin t. 2) x (t) = arctg t 1 + Cearctg t .


b pt
3) x (t) = e + Ceat , pentru p 6= a si x (t) = (bt + C) eat , pentru p = a.
a+p
C t 1 3
4) x (t) = t + 1 + e . 5) x (t) = C t 4 t2 1 2 .
t+1 4
1
6) x (t) = ln t + 1 + t2 + C .
t+ 1+t 2
1 Ct n
7) x (t) = + 3 . 8) x (t) = (et + C) (t + 1) .
t t +1

12.19 S a se integreze urm


atoarele ecuatii liniare de ordinul nt
ai, cu conditiile initiale
precizate:
x
1) x0 = t 1, cu x (0) = 0. 2) tx0 + x = et , cu x (a) = b (a 6= 0) .
1 t2
3) tx0 nx = tn+1 ln t, cu x (1) = 0. 4) x0 cos2 t + x tg t = 0 cu x (0) = 0.
1
5) tx0 nx = tn+1 et , cu x (1) = 1. 6) tx0 + 2t2 1 x = 2t2 1, cu x (1) = 1 .
e
r
1 1 1+t 1
R: 1) x (t) = t 1 t2 + arcsin t . 2) x (t) = (et ea + ab).
2 2 1t t
1n 1
3) x (t) = t tn+2 + tn+2 ln |t|. 4) x (t) = 1 + tg t + etg t .
4 2 2
5) x (t) = tn (et e + 1). 6) x (t) = 1 tet .

12.20 S
a se integreze urm
atoarele ecuatii diferentiale de tip Bernoulli:

1) tx0 + x +tt x2 = 0. 2) 2txx


0
x2 + t = 0.
3) 3tx = x 1 + t sin t 3x sin t . 4) x = 2tx + t3 x.
0 3 0

5) x0 = tx tx3 . 6) tx0 + x = x2 ln t.
2 0 3
7) 3tx x 2x = t . 3
8) 2x0 sin t + x cos t = x3 sin2 t.
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 177

C
R: 1) x t2 + Ct = 1. 2) x2 = t ln . 3) x3 (3 + Cecos t ) = t.
2 t
t2 t2 + 2 2

4) x = Ce 2 . 5) 1 + Cet x2 = 1. 6) x (1 + Ct + ln t) = 1.
2
7) x3 = t3 + Ct2 . 8) x2 (C t) sin t = 1.

12.21 S a se integreze urm atoarele ecuatii diferentiale de tip Bernoulli:



1) 3t2 dt = t3 + ex dx. 2) txdt
+ t2 + x2 + 1 dx.
3) tx0 + x = t3 x4 . 4) t2 ln x t dx = x dt.
4 2t x
5) tx0 + 2x = 3t3 x 3 . 6) x0 x = 4 arctg t.
1 + t2 1 + t2
r
3 x 4 2 2 2 C
R: 1) t e = x + C. 2) x + 2t x + 2x = C. 3) tx 3 3 ln = 1.
t
1 2 3 2
4) t (1 Cx + ln x) = 1. 5) x 3 = Ct 3 t3 . 6) x (t) = 1 + t2 C + arctg2 t .
7
12.22 S a se integreze urm
atoarele ecuatii diferentiale de tip Bernoulli, cu conditiile
initiale precizate:
t 9
1) x0 + x = e 2 x, cu x (0) = .
4 2
2) t3 + 1 x0 + 3t
2
x = x2 t3 + 1 sin t, cu x (0) = 1.
2 2 0
3) x 2+ 2x + t0 x + 2t = 0, cu x (1) =
0.
4) 2 t 1 xx tx2 = t t2 1 , cu x 2 = 2.
5) x0 x cos t = xn1 sin 2t, n 6= 1, n N \ {1, 2} , cu x () = 1.
2
1 t 1
R: 1) x (t) = et e +1 . 2) x (t) = . 3) t2 + x2 = ex .
2 (t3 + 1) cos t
2 n 3 (n1) sin t
4) x2 = t2 1 + t2 1. 5) x1n = 2 sin t + + e .
n1 n1

12.23 S a ecuatiile diferentiale de tip Riccati de forma t2 x0 = at2 x2 + btx + c,


a se arate c
2
a, b, c R, admit solutii particulare de forma x (t) = t1 , dac a (b + 1) 4ac 0.
S
a se integreze apoi ecuatiile diferentiale:

1) 2t2 x0 = t2 x2 + 1. 2) 4t2 x0 + x2 + 1 = 0.
2
3) t2 x0 + (2 tx) = 0. 4) t2 x0 = t2 x2 + tx + 1.

R: Intr-adevar, x (t) = t1 este solutie daca a2 + (b + 1) + c = 0, ecuatie care


2
are radacini reale daca (b + 1) 4ac 0. 1) O solutie particulara este x (t) = t1 .
1 1
Efectuand schimbarea de functie x = + , obtinem ecuatia liniara 2t2 y 0 = 2ty t2 ,
t y
t 1 2
a carei solutie generala este: y (t) = (C ln t). Deci, x (t) = + .
2 t t (C ln |t|)
2
1 1 1 3t 1 1
2) x (t) = + . 3) x (t) = + 3 . 4) x (t) = + .
2t t (C + ln |t|) t t +C t t (C ln |t|)
178 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

12.24 S a se integreze urm atoarele ecuatii diferentiale de tip Riccati, stiind c


a admit
solutiile particulare indicate:

1) x0 x2 + 2et x = et + e2t , x (t) = et .


2) tx0 x2 + (2t + 1) x = t2 + 2t, x (t) = t.
sin t 1
3) x0 + x2 sin t = 2 2 , x (t) = .
2 0 2
cos t cos

t
4) t 1 x + x 2tx + 1 = 0, x (t) = t.
2
5) t2 x0 + t2 x2 + tx = 4, x (t) = .
t
6) 1 + t3 x0 x2 t2 x = 2t, x (t) = t2 .
1
7) x0 x2 x + 9t2 = 0, x (t) = 3t.
t
2
8) t2 x0 + x2 2 (tx 1) = 0, x (t) = .
t
1 1 1 3 cos2 t
R: 1) x (t) = et + . 2) x (t) = t + . 3) x (t) = + .
C t Ct + 1 cos t 3C cos3 t
1 1 t 1 2 4 1+t 3
4) = ln + C. 5) x (t) = + 5 . 6) x (t) = t2 + .
xt 2 t+1 t Ct t C t
t 2 1
7) x (t) = 3t + 3t 2 . 8) x (t) = + .
6Ce 1 t t (Ct 1)

12.25 S a se integreze urmatoarele ecuatii diferentiale de tip Riccati, stiind c


a admit
solutiile particulare de forma x (t) = tn , R, n N:

1) t (2t 1) x0 + x2 + (4t + 1) x + 4t = 0. 2) t5 1 x0 + 2tx2 t4 x 3t2 = 0.

4Ct3 1 Ct3 1
R: 1) n = 1, = 2, x (t) = 4
. 2) n = 3, = 1, x (t) = 2 .
Ct t t C

12.2 Alte ecuatii integrabile prin metode elementare


a se integreze ecuatia x = an (x0 )n + an1 (x0 )n1 + + a1 x0 + a0 .
12.26 S
1
R: Punem x0 = p. Atunci dx = p dt, dt = dx, de unde
p
Z
1
t= (nan pn1 + (n 1)an1 pn2 + + a1 ) dp.
p
Solutia generala este data de
( n n1
t= an pn1 + an1 pn2 + + a2 p + a1 ln p + C,
n1 n2
x = an pn + an1 pn1 + + a1 p + a0 , p > 0.
2
a se integreze ecuatia x = (x0 ) tg x0 .
12.27 S

R: t = ptg p ln (cos p) + C, x = p2 tg p.
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 179

12.28 S
a se integreze ecuatiile:
2 2 2 2 2
1) x 3 + (x0 ) 3 = 1. 2) x 5 + (x0 ) 5 = a 5 , a 6= 0.

R: 1) Luam x = cos3 si x0 = sin3 . Rezult a t = 3 + 3tg + C, x = cos3 . 2)


1 3
am x = a sin5 si x0 = a cos5 . Rezulta t = 5
Lu tg tg + + C, x = a sin5 .
3

12.29 S
a se integreze ecuatiile:
0
0 x
+e .
1) t = 2x 2) t = x0 sin x0 + cos x0 .
0
0 2
3) t = 2 (x ) 2x0 + 1 e2x . 4) t = x0 sin x0 .

R: 1) Punem x0 = p. Atunci t = 2p + ep , dx = p dt = (2p + pep ) dp. Solutia generala


este data de
t = 2p + ep , x = p2 + (p 1)ep + C.

2) t = p sin p + cos p, x = p2 2 sin p + 2p cos p +C.
2 2p 3
3) t = 2p 2p + 1 e , x = 2p3 3p2 + 3p e2p + C.
2 2
4) t = p sin p, x = p 1 sin p + p cos p + C.

a se integreze ecuatia Lagrange x = 2tx0 + (x0 )2 .


12.30 S

R: Punem x0 = p. Atunci x = 2tp + p2 si diferentiem: dx = 2p dt + 2t dp + 2p dp.


dt 2
Dar dx = p dt si deci = t 1, care este o ecuatie liniara, a carei solutie generala,
dp p
C p
pentru p 6= 0, este t = 2 , nc
at solutia generala a ecuatiei date se scrie
p 3

C p 2C p2
t= 2
, x= + , p R \ {0}.
p 3 p 3

Pentru p = 0 se obtine x(t) 0, care este o solutie singulara.

a se integreze ecuatia Clairaut x = tx0 + (x0 )n .


12.31 S

R: Punem x0 = p si derivand obtinem: p = tp0 + p + npn1 p0 sau p0 (t + npn1 ) = 0.


Avem: p0 = 0, p = C, care da solutia generala x(t) = Ct + C n . Sau t = npn1 ,
x = (1 n)pn , care reprezinta o integral
a singulara.

12.32 S
a se integreze urm
atoarele ecuatii de tip Lagrange sau Clairaut:
2
1) x = 2tx0 + ln x0 . 2) x = t (1 + x0 ) + (x0 ) . 3) x = 2tx0 + sin x0 .
3 0 0 2 3 2
4) x = tx + ex . 5) x = 2t + (x0 ) 4x0 . 6) x = (x0 ) + t (x0 ) .
2 q
2 2 2 2
7) x = (x0 ) + t (x0 ) . 8) x = tx0 + 1 + (x0 ) . 9) x = 1 + tx0 + (x0 ) .
3 2
10) x = 2tx0 4 (x0 ) . 11) x = tx0 + x0 (1 x0 ) . 12) t (x0 ) xx0 = 1.
180 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

C 1 2C
R: 1) t = , x + ln p + 2, p > 0.
p2 p p
2) t = 2 (1 p) + Cep , x = [2 (1 p) + Cep ] (1 + p) + p2 .
C cos p sin p 2C 2 cos p
3) t = 2 2 ,x= sin p, p 6= 0 si x = 0, solutie singulara.
p p p p p
C p 1 2 2 3C p 3 3
4) t = 3 2e + 3 , x = 2 2e 1 + 2 , p 6= 0.
p p p2 p 2p p p
2
5) t = 2p + C, x= p + 2C si x= 2t 4, solutiesingulara.
1 3 3 2 p2 p2
6) t = 2 C p + p , x = 2 C + p si x = 0, x = t + 1,
(p 1) 2 (p 1) 2
solutii singulare.
1 Cp2
7) t = 2 1, x = 2 si x = 0, x = t + 1, solutii singulare.
(p 1) (p 1)
8) x = Ct + 1 + C 2 si t2 + x2 = 1, solutie singulara.
9) x = Ct + 1 + C 2 si t = 2p, x = 1 p2 , solutie singulara.
10) t = 3p2 + Cp2 , x = 2p3 2Cp1 , p = 6 0 si x = 0, solutie singulara.
11) x = Ct + C (1 C) si t = 2p 1, x = p2 , solutie singulara.
12) t = Cx + C 2 si x2 + 4t = 0, solutie singulara.

12.33 S
a se integreze ecuatiile:
2
1) xx0 + (t x) x0 t = 0. 2) (x0 ) (2x + t) x0 + 2tx = 0.

R: 1) Ecuatia se mai scrie: t (x0 1) + xx0 (x0 1) = 0, deci x0 = 1 sau t = xx0 . De


unde: x = t + C1 sau x2 + t2 = C2 .
2) Ecuatia se mai scrie: t (x0 2x) = x0 (x0 2x), deci x0 = 2x sau x0 = t. De unde
1
x = C1 e2t sau x = t2 + C2 .
2

a se integreze ecuatia (x0 )2 + tx0 + 3x + t2 = 0.


12.34 S

R: Punem x0 = p, avem p2 + tp + 3x + t2 = 0. Derivam n raport cu t: 2pp0 + p +


tp + 3p + 2t = 0 sau (2p + 1)(p0 + 2) = 0. Din p0 = 2 urmeaza p = 2t + C, de unde
0

solutia generala
1
x(t) = [t2 + t(C 2t) + (C 2t)2 ], t R.
3
Apoi t = 2p si x = p2 , care reprezint
a o integral
a singulara.

1
12.35 S
a se integreze ecuatia t = x + (x0 )n .
x0
1 dp
R: Punem x0 = p, avem t = x + pn . Derivam n raport cu x. Obtinem (npn1
p dx
1 dp 1
2
) = 0. Deci = 0, p = C, de unde solutia generala t(x) = x + C n , sau x = npn+1 ,
p dx C
t = (n + 1)pn , care reprezinta o integrala singulara.
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 181

12.3 Ecuatii diferentiale de ordin superior


12.36 S
a se g a solutia ecuatiei x(5) = 0, care satisface conditiile initiale:
aseasc

x(0) = 1, x0 (0) = 0, x00 (0) = 1, x(3) (0) = 0, x(4) (0) = 1.


C1 4 C 2 3 C3 2 C 4
R: Solutia generala este x(t) = t + t + t + t + C5 . Conditiile initiale
4! 3! 2! 1!
1 4 1 2
precizate conduc la solutia particulara x(t) = t t + 1, t R.
24 2
1
12.37 S
a se g
aseasc a a ecuatiei x00 =
a solutia general .
t
R: x (t) = t ln |t| + C1 t + C2 .

12.38 Sa se determine solutia ecuatiei x000 = sin t, care satisface conditiile initiale
x(0) = 1, x0 (0) = 1, x00 (0) = 0.
1
R: Prin trei integrari succesive obtinem solutia generala x(t) = cos t + C1 t2 + C2 t +
2
C3 . Solutia problemei lui Cauchy este x(t) = cos t + t2 t.

12.39 S
a se g
aseasc a a ecuatiei t = x00 + ln x00 .
a solutia general
1
R: Punem x00 = . Atunci t = + ln . Avem dx0 = dt = (1 + ) . Se obtine

1 3
solutia generala t = + ln , x = 3 + 2 + C1 ( + ln ) + C2 .
6 4
00 2
12.40 S
a se g
aseasc a a ecuatiei t = ex (x00 ) .
a solutia general

R: Punem x00 = . Atunci t = e 2 . Avem 0


dx = dt = (e 2 ) d . De unde
2 2
x0 = e e 3 + C1 . Apoi dx = x0 dt = e e 3 + C1 (e 2 ) d . De
3 3
unde
1 3 2 2 4
x= e + 2 2 3 + C1 e + 5 C1 2 + C2 .
2 4 3 15
2 2 2 2
a se integreze ecuatiile: 1) x00 = 1 (x0 ) . 2) (x000 ) + (x00 ) = 1. 3) (x000 ) =
12.41 S
2x00 .

R: 1) O reprezentare parametrica a ecuatiei este: x0 = , x00 = 1 2 0


. Din dx = d
1 1 1+
si dx0 = 1 2 dt, obtinem dt = d . Deci t = ln + C1 . Din dx =
1 2 2 1
1
dt = 2
d , de unde x = ln 1 2 + C2 .
1 2
2) O reprezentare parametrica a ecuatiei este: x00 = cos , x000 = sin . Din dx00 =
sin d si dx00 = sin dt, rezulta dt = d , deci t = + C1 . Din dx0 = cos dt =
cos d , urmeaza x0 = sin + C2 , iar din dx = ( sin + C2 ) dt = (sin C2 ) d ,
deducem x = cos C2 + C3 .
182 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

3) Luam x000 = 2 . Atunci x00 = 2 2 . Din dx00 = 4 d si dx00 = 2 dt, rezulta


4
dt = 2 d , deci t = 2 + C1 . Din dx0 = 2 2 dt = 4 2 d , urmeaza x0 = 3 + C2 , iar din
3
4 3 4 3 2 4
dx = + C2 dt = 2 + C2 d , deducem x = + 2C2 + C3 .
3 3 3
a se integreze ecuatia x(3) x(4) = 1.
12.42 S
1
R: O reprezentare parametrica este x(3) = , x(4) = , 6= 0. Obtinem dx(3) = d ,

1
dx(3) = dt, deci dt = d . Se obtine solutia generala

1 1 7 1 1
t = 2 + C1 , x = + C1 4 C2 2 + C3 .
2 105 8 2

12.4 Ecuatii c
arora li se poate micsora ordinul
a se integreze ecuatia x(n) sin t x(n1) cos t + 1 = 0.
12.43 S
R: Punem x(n1) = u si ecuatia se transforma ntr-o ecuatie liniara n u: u0 sin t
u cos t + 1 = 0. Cu solutia u (t) = cos t + C1 sin t. Deci x(n1) = cos t + C1 sin t, cu solutia
generala:

n1 n1 C2 Cn1
x (t) = cos t + C1 sin t + tn2 + + t + Cn .
2 2 (n 2)! 1!
a se integreze ecuatia xx00 (x0 )2 = x2 .
12.44 S
du
R: Ecuatia nu contine pe t explicit. Punem x0 = u, x00 = u si obtinem ecuatia
dx
du 1
xu = u2 + x2 , care este o ecuatie omogena. Luand u = xy, obtinem y dy = dx, de
dx x
1
2 0
((tC2 )2 C1 )
unde y = 2 ln |x| + C1 , deci x = x 2 ln x + C1 , cu solutia x = e 2 .
2 2
a se integreze ecuatiile: 1) txx00 + t (x0 ) xx0 = 0. 2) t2 xx00 = (x tx0 ) .
12.45 S
x0
R: Ecuatiile sunt omogene n x, x0 , x00 . 1) Cu schimbarea de functie = u, obtinem
x
x0 = xu, x00 = x(u2 +u0 ) si deci ecuatia devine tu0 u+2tu2 = 0. Rezulta x = C2 t2 + C1 .
C1

2) x = C2 te t .
a se integreze ecuatia t2 xx00 + t2 (x0 )2 5txx0 + 4x2 = 0.
12.46 S
R: Ecuatia este omogena de ordinul patru n t, x, dt, dx, d2 x. Impartind prin t2 se
x x x 2
poate pune sub forma tx00 + (x0 )2 5 x0 + 4 = 0. Punem t = e , x = tu
t t t
si ecuatia devine uu00 + (u0 )2 2uu0 = 0. Luand acum u0 = p obtinem ecuatia liniara
dp 1 1 2 1 2
+ p 2 = 0, cu solutia p (u) = u + C1 . Deci u0 = u + C1 . De unde
du u u u
u2 ( ) = C2 e2 C1 . Rezulta x2 = t2 C2 t2 C1 .
Capitolul 13

Ecuatii si sisteme diferentiale


liniare

13.1 Sisteme diferentiale liniare de ordinul nt


ai
13.1 Se d
a sistemul:
3 1 1 1
x0 = x y, y 0 = x y, t > 0.
t t t t
S
a se verifice c
a:

1 1 1 1
x1 = , y 1 = 2 , x2 = 2 ln t, y 2 = 2 (1 + ln t),
t2 t t t
formeaz
a un sistem fundamental de solutii si s
a se scrie solutia general
a a sistemului.

R: Solutia generala este:

1 1
x(t) = (C1 + C2 ln t) , y(t) = (C1 ln t + C2 (1 + ln t)) .
t2 t2
13.2 Se d
a sistemul:
1 1 4 3
x0 = x + y, y 0 = x + y + 2, t > 0.
t t t t
S
a se verifice c
a:

x1 = t, y 1 = 2t, x2 = t ln t, y 2 = t(1 + 2 ln t),

formeaz
a un sistem fundamental de solutii si s
a se scrie solutia general
a a sistemului.

R: O solutie particulara a sistemului este: x (t) = t ln2 t, y (t) = 2t(ln2 t + ln t).

183
184 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

13.3 Se d
a sistemul:
t
tx0 = x + y, ty 0 = y + ln(t + 1), t > 0.
(t + 1)2

S
a se verifice c
a:
1 2 2
x1 = t, y 1 = 0, x2 =, y = ,
t t
formeaz
a un sistem fundamental de solutii si s
a se scrie solutia general
a a sistemului.

t
R: O solutie particulara a sistemului este: x = ln(t + 1), y = ln(t + 1).
t+1

13.4 Se d
a sistemul:
4 4 1 1
x0 = x 2 y + , y 0 = 2 x y + t, t (0, ).
t t t t
S a: x1 (t) = 1, y1 (t) = t si x2 (t) = 2t2 , y2 (t) = t3 , t (0, ), formeaz
a se verifice c a un
sistem fundamental de solutii si s a se scrie solutia general a a sistemului.

R: Deoarece W (t) = t3 6= 0, cele doua solutii formeaza un sistem fundametal de


solutii pentru sistemul dat si deci solutia generala a sistemului omogen corespunzator
este
x(t) = C1 + 2C2 t2 , y(t) = C1 t + C2 t3 .
Cautam pentru sistemul neomogen o solutie particulara de forma

x (t) = u(t) + 2t2 v(t), y(t) = t u(t) + t3 v(t).

Derivand si nlocuind n sistem, obtinem

1 0
u0 + 2t2 v 0 = , u + t3 v 0 = t,
t
sau, rezolvand n privinta lui u0 si v 0 :

1 1 1
u0 = 2 , v 0 = 2 + 3 ,
t t t
1 1
de unde, prin integrare u(t) = 2t ln t, v(t) = 2 . Inlocuind n x (t) si y (t),
t 2t
obtinem solutia particulara a sistemului neomogen

1
x (t) = 4t 1 ln t, y (t) = 3t2 t t ln t
2
si deci solutia generala a sistemului neomogen este
1
x(t) = C1 + 2C2 t2 + 4t 1 ln t, y(t) = C1 t + C2 t3 + 3t2 t t ln t, t > 0.
2
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 185

13.2 Sisteme diferentiale liniare cu coeficienti con-


stanti
13.5 S a se determine solutia general
a a sistemului diferential liniar omogen cu coefici-
enti constanti:
x0 = 3y 4z, y 0 = z, z 0 = 2x + y.

R: Matricea transformarii liniare asociate este



0 3 4
A = 0 0 1 .
2 1 0

Ecuatia caracteristica a transformarii liniare T este 3 76 = 0, cu rad


acinile 1 = 1,
2 = 2, 3 = 3, simple. Deci transformarea T poate fi adusa la expresia canonica.
Vectorii proprii corespunzatori sunt

u1 = (1, 1, 1), u2 = (5, 2, 4), u3 = (5, 1, 3).

Deci functiile

x1 (t) = et (1, 1, 1), x2 (t) = e2t (5, 2, 4), x3 (t) = e3t (5, 1, 3)

formeaza un sistem fundamental de solutii. Solutia generala a sistemului se scrie atunci



x(t) = C1 et + 5C2 e2t + 5C3 e3t ,
y(t) = C1 et + 2C2 e2t + C3 e3t , t R.

z(t) = C1 et + 4C2 e2t 3C3 e3t ,

13.6 S
a se determine solutia general
a a sistemului

x0 = y, y 0 = x.

R: Ecuatia caracteristica este 2 + 1 = 0 si deci 1 = i, 2 = i, iar vectorii proprii


corespunzatori u1 = (1, i), u2 = (1, i). Un sistem fundamental de solutii (complexe) va
fi
x1 (t) = (eit , ieit ), x2 (t) = (eit , ieit ).
Prin schimbarea precedenta, obtinem sistemul fundamental de solutii (reale)

y1 (t) = (cos t, sin t), y2 (t) = (sin t, cos t),

nc
at, solutia generala a sistemului diferential dat se va scrie

x(t) = C1 cos t + C2 sin t, y(t) = C1 sin t + C2 cos t.

13.7 S
a se determine solutiile generale ale sistemelor:
0 0
x = x + y, x = 3x + 8y,
1) 2)
y 0 = x y. y 0 = x 3y.
186 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

R: Avem:
1) x (t) = C1 et 2 + C2 et 2 , y (t) = C1 2 1 e t 2 C2 2 + 1 et 2 .
2) x (t) = 4C1 et 2C2 et , y (t) = C1 et + C2 et .

13.8 S a se determine solutia sistemului: x0 = 2x + y, y 0 = x + 2y, care satisface


conditiile initiale: x (0) = 1, y (0) = 3.

R: x (t) =1 e3t et , y (t) = 2e3t + et .

13.9 S a a sistemului x0 = y, y 0 = x + 2y.


a se determine solutia general

R: Ecuatia caracteristica este ( 1)2 = 0 si deci 1 = 1, cu m1 = 2, iar vectorul


propriu corespunzator u1 = (1, 1). Transformarea liniara T nu poate fi adusa la expresia
canonica. Cautam atunci solutia generala sub forma x(t) = (a + bt)et , y(t) = (c + dt)et .
Derivand si nlocuind n sistem, obtinem pentru a, b, c, d sistemul: a + b = c, b = d,
a c + d = 0, b 2c + d = 0, care este compatibil dublu nedeterminat. Luand a = C1 ,
b = C2 , gasim c = C1 + C2 , d = C2 a.. solutia generala va fi

x(t) = (C1 + C2 t)et , y(t) = (C1 + C2 + C2 t)et .

a se rezolve sistemul liniar: x0 = Ax, n


13.10 S care:

2 1 0
A = 1 0 2 .
0 1 2

R: Valorile proprii ale matricei A sunt: 1 = 2, m1 = 1, u1 = (2, 0, 1), 2 = 1, m2 = 2,


u = (1, 1, 1). O solutie a sistemului este x1 (t) = (2, 0, 1)e2t . Corespunzator valorii
2

proprii 2 = 1, m2 = 2, cautam o solutie de forma: x(t) = (a1 + b1 t, a2 + b2 t, a3 + b3 t)et .


Se obtine prin identificare: x(t) = (C2 + C3 t, C2 C3 + C3 t, C2 + C3 t)et . Solutia generala
este:

x(t) = 2C1 e2t + (C2 + C3 t)et ,
y(t) = (C2 C3 + C3 t)et ,

z(t) = C1 et + (C2 + C3 t)et .

13.11 S
a se rezolve sistemele de ecuatii diferentiale omogene:
0 0 0
x = 2x + y, x = x 5y, x = 5x y,
1) 2) 3)
y 0 = x + 4y. y 0 = 2x y. y 0 = x + 3y.

R: 1) 2 6 + 9 = 0, 1 = 3, m1 = 2. Caut am solutia sub forma:


x(t) = (a1 + b1 t, a2 + b2 t)e3t . Se obtine:

x(t) = (C1 + C2 t)e3t , y(t) = (C1 + C2 + C2 t)e3t .

2) 2 + 9 = 0, 1 = 3i, 2 = 3i. Se obtin solutiile complexe:



1 3 3it 2 1 3
1
x (t) = + i, 1 e , x (t) = i, 1 e3it .
2 2 2 2
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 187


1 1 2 1 3
(x (t) + x (t)) = cos 3t sin 3t, cos 3t ,
2 2 2
Dar: sunt solutii liniar indepen-

1 1 2 1 3
(x (t) x (t)) = cos 3t + sin 3t, sin 3t ,
2i 2 2
dente
reale.
1 3 3 1
x(t) = C1 cos 3t sin 3t + C2 cos 3t + sin 3t ,
Deci: 2 2 2 2

y(t) = C1 cos 3t + C2 sin 3t.
3) x (t) = (C1 + C2 + C2 t) e4t , y (t) = (C1 + C2 t) e4t .

13.12 S
a se rezolve sistemele de ecuatii diferentiale omogene:
0 0 0
x = 4x 3y, x = 12x 5y, x = x 5y,
1) 2) 3
y 0 = 3x + 4y. y 0 = 5x + 12y. y 0 = 2x y.

R: Avem:
1) x (t) = (C1 cos 3t C2 sin 3t) e4t , y (t) = (C1 sin 3t + C2 cos 3t) e4t .
12t
2) x (t) = (C1 cos 5t C2 sin 5t) e , y (t) = (C1 sin 5t + C2 cos 5t) e12t .
3) x (t) = C1 cos 3t + (5C2 3C1 ) sin 3t, y (t) = C2 sin 3t + (2C1 3C2 ) cos 3t.

13.13 S
a se rezolve sistemele de ecuatii diferentiale omogene:
0 0 0
x = 3x y + z, x = 2x + y, x = x + y + z,
1) y 0 = x + 5y z, 2) y 0 = x + 3y z, 3) y 0 = x y + z,
0 0 0
z = x y + 3z. z = x + 2y + 3z. z = x + y + z.

R: 1) 3 112 + 36 36 = 0, 1 = 2, 2 = 3, 3 = 6. Se obtine:

x(t) = C1 e2t + C2 e3t + C3 = C1 e2t + C2 e3t + C3 e6t ,
y(t) = C2 e3t 2C3 e6t ,

z(t) = C1 e2t + C2 e3t + C3 e6t .

2) 3 82 + 22 20 = 0, valorile proprii: 2, 3 + i, 3 i si deci:



x1 (t) = (1, 0, 1) = (1, 0, 1) e2t ,
x2 (t) = (1, 1 + i, 2 i)e(3+i)t ,
3
x (t) = (1, 1 i, 2 + i)e(3i)t .

Solutia reala este:



x(t) = C1 e2t + (C2 cos t + C3 sin t)e3t ,
y(t) = (C2 (cos t sin t) + C3 (cos t + sin t)) e3t ,

z(t) = C1 e2t + (C2 (2 cos t + sin t) C3 (cos t 2 sin t)) e3t .


x (t) = C1 e2t C2 e2t + C3 et ,
3) y (t) = C1 e2t + C2 e2t + C3 et ,

z (t) = 2C1 e2t C3 et .
188 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

13.14 S
a se rezolve sistemele de ecuatii diferentiale omogene:
0
x = 2y, x0 = y + z, x0 = 6x 12y z,
1) y 0 = 2z, 2) y 0 = z + x, 3) y 0 = x 3y z,
0
z = 2x. x0 = x + y. z 0 = 4x + 12y + 3z.

R: Avem:

x (t) = C1 et sin t 3 + C2 et cos t 3 + C3 e2t ,

1 1
1) y (t) = C1 + C2 3 et sin t 3 + C1 3 C2 et cos t 3 + C3 e2t ,
2 2
z (t) = 1 C C 3 et sin t3 1 C 3 + C et cos t3 + C e2t .

1 2 1 2 3
2 2
2) x (t) = C1 et + C2 e2t , y (t) = (C1 + C3 ) et + C2 e2t , z (t) = C2 e2t + C3 et .
7

x (t) = 2C1 et + C2 e2t + 3C3 e3t ,
3
3) y (t) = C1 et + C2 e2t + C3 e3t ,


z (t) = 2C et 8 C e2t 3C e3t .
1 2 3
3
13.15 S
a se rezolve sistemul omogen, cu conditiile initiale precizate:
0
x = 8y, x (0) = 4,
y 0 = 2z, y (0) = 0,
0
z = 2x + 8y 2z, z (0) = 1.

R: x (t) = 4e2t 2 sin 4t, y (t) = e2t cos 4t, z (t) = e2t 2 sin 4t.

13.16 Sa se determine solutia general


a a sistemelor de ecuatii diferentiale liniare neo-
mogene: 0 0
x = 2x + y + 2et , x = 2x + 4y + cos t,
1) 2)
y 0 = x + 2y + 3e4t . y 0 = x 2y + sin t.

R: Avem:
1) x(t) = C1 et + C2 e3t + tet e4t , y(t) = C1 et + C2 e3t (t + 1)et 2e4t .
2) x(t) = C1 t + C2 + 2 sin t, y(t) = 2C1 t C1 2C2 3 sin t 2 cos t.

13.17 S
a se determine solutia problemei lui Cauchy pentru sistemul:

x0 = x + y, y 0 = 2x + 4y,

cu conditiile initiale: x(0) = 0, y(0) = 1.

R: x(t) = (1 t) cos t sin t, y(t) = (t 2) cos t + t sin t.

13.18 S a se determine solutia general


a a sistemelor diferentiale liniare cu coeficienti
constanti:
0 ( 0 (
x = 2x 4y + 1 + 4t, 1 1 3
x = y + 1, x0 = 3x y 3t2 t + ,
1) 0 2) 3 3) 2 2 2
y = x + 1. y 0 = x + y + t2 . y 0 = 2y 2t 1.
2
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 189

R: Avem:
1) x(t) = C1 et + C2 et 1, y(t) = C1 et C2 et 1.
1
2) x(t) = C1 e2t + 4C2 e3t + t + t2 , y(t) = C1 e2t + C2 e3t t2 .
2
3) x(t) = C1 e2t + C2 e3t + t + t2 , y(t) = 2C1 e2t + 1 + t.

13.19 S a se determine solutia general


a a sistemelor diferentiale liniare cu coeficienti
constanti: 0 0
x = 4x + 6y, x = y + e3t ,
1) 2)
0
y = 2x + 3y + t. y 0 = x + 2e3t .

R: Avem:
3 3 6 6 3 2 3
1) x (t) = C1 + 2C2 e7t t2 t , y (t) = C1 + C2 e7t t + t2 .
2 7 49 343 49 7 343
1 5
2) x (t) = C1 et + C2 et + e3t , y (t) = C1 et + C2 et + e3t .
8 8
13.20 S
a se rezolve urm atoarele sisteme, cu conditiile initiale precizate:
0 0
x = 2x + y, x (0) = 1, x = 3x + 8y, x (0) = 6,
1) 2)
y 0 = x + 2y, y (0) = 3. y 0 = x 3y, y (0) = 2.

R: Avem:
1) x (t) = 2e3t et , y (t) = 2e3t + et .
2) x (t) = 4e + 2e , y (t) = et et .
t t

13.21 S
a se rezolve urm atoarele sisteme, cu conditiile initiale precizate:
0 0
x = y + t, x (0) = 1, x = 3x y + sin t, x (0) = 1,
1) 2)
y 0 = x + et , y (0) = 0. y 0 = 4x + 3y + cos t, y (0) = 1.

R: Avem:
3 5 1 5 5 1
1) x (t) = et + et 1 + et t, y (t) = et et + et t t.
4 4 2 4 4 2
9 3 75 5t 5 t 21 1 75 5
2) x (t) = cos t sin t+ e + e , y (t) = cos t sin t e5t + et .
26 13 104 8 26 26 52 4
13.22 S a se determine solutia general
a a sistemelor diferentiale liniare cu coeficienti
constanti:
0
x0 = 2x + y 2z t + 2, x = 4x + 2y + 5z + 4t 2et 4,
1) y 0 = x + 1, 2) y 0 = 6x y 6z 6t 6,
0 0
z = x + y z + 1 t. z = 8x + 3y + 9z 3et + 8t 9.

R: Avem:
x(t) = C1 et + C2 sin t + C3 cos t,
1) y(t) = C1 et + C2 cos t C3 sin t + t,

z(t) = C2 sin t + C3 cos t + 1.

x(t) = C1 e2t + (C2 t + C2 + C3 )et + t,
2) y(t) = 2C1 e2t + 3C2 et + et ,

z(t) = 2C1 e2t + (C2 t + C3 ) et + 1.
190 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

13.3 Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n


13.23 Se d
a ecuatia diferential
a liniar
a omogen
a de ordinul al doilea:

x00 + a1 (t)x0 + a2 (t)x = 0, t I.



S
a se arate c a x1 (t), x2 (t) formeaz
a dac a un sistem fundamental de solutii al c arui
wronskian este W (t), atunci W este solutie a ecuatiei diferentiale: W 0 + a1 (t)W = 0 si
s
a se deduc
a formula lui Abel - Ostrogradski - Liouville:
Z t
W (t) = W (t0 ) exp a1 (t)dt , t0 I.
t0

Generalizare.
00 0
R: Avem: xi + a1 (t) xi + a2 (t)xi = 0, pentru i = 1, 2. Dar,

d x1 x2 x1 x2
0
W (t) = 0
2 0 =
0 2 0 = a1 (t)W (t).
dt x1 x a1 x1 a1 x

13.24 Se d a sistemul de functii liniar independente x1 (t), x2 (t) . S
a se arate c
a ecuatia
diferential
a liniar
a omogen a a carei solutie general
a este:

x(t) = C1 x1 (t) + C2 x2 (t),

cu C1 si C2 constante arbitrare, este:



x1 (t) x2 (t) x
2 0
x1 (t) 0 x (t) x0 = 0.
2 00
x1 (t) 00 x (t) x00

Generalizare.

R: Derivand x(t) de doua ori, prin eliminarea lui C1 si C2 ntre cele trei relatii se
obtine ecuatia din enunt.

13.25 S
a se formeze ecuatia diferential
a omogen a al c
arui sistem fundamental de solutii
este:
1) x1 = sin t, x2 = cos t.
2) x1 = et , x2 = tet .
1
3) x = t, x2 = t 2 .
1
4) x = e ,t
x2 = et sin t, x3 = et cos t.

R: 1) x00 +x0 = 0. 2) x00 2x0 +x = 0. 4) x000 2tx0 +2x = 0. 4) x000 3x00 4x0 2x = 0.

13.26 Sa se arate ca ecuatia diferentiala x00 + a2 x = 0, a R \ {0} admite solutiile


1 2
x (t) = cos at, x (t) = sin at si s
a se scrie solutia general
a.
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 191

R: Wronskianul sistemului x1 (t), x2 (t) este

cos at sin at
W (t) = = a 6= 0.

a sin at a cos at

Deci x1 (t), x2 (t) formeaza un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia data, iar
solutia ei generala este

x(t) = C1 cos at + C2 sin at, t R.

cu C1 , C2 constante arbitrare.

13.27 Sa se integreze ecuatia x00 + a2 x = cos


at, a R\ {0}.
S
a se g
aseasc
a solutia
0
problemei lui Cauchy cu conditiile initiale x = 0, x = .
a a 2a
R: Solutia generala a ecuatiei omogene asociate este

x(t) = C1 cos at + C2 sin at, t R.

C
autam o solutie particulara pentru ecuatia neomogena sub forma

x (t) = u1 (t) cos at + u2 (t) sin at, t R.

n care u01 (t) si u02 (t) verifica sistemul

u01 cos at + u02 sin at = 0, au01 sin at + au20 cos at = cos at.

Rezulta
1 1
u01 = sin 2at, u02 = (1 + cos 2at).
2a 2a
De unde, pana la constante aditive arbitrare, obtinem

1 1 1
u1 (t) = cos 2at, u2 (t) = t + 2 sin 2at.
4a2 2a 4a
Avem deci solutia particulara

1 1
x (t) = cos at + t sin at, t R.
4a2 2a
Solutia generala a ecuatiei date se scrie atunci

1 1
x(t) = C1 cos at + C2 sin at + cos at + t sin at, t R.
4a2 2a

cu C1 , C2 constante arbitrare. Solutia problemei lui Cauchy cu conditiile initiale x =
a
1 t
0, x0 = , cum C1 = 2 , C2 = 0, este x(t) = sin at.
a 2a 4a 2a
192 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

13.28 Sa se integreze urm


atoarele ecuatii stiind c
a ecuatiile omogene corespunz
atoare
admit solutiile indicate:

1) (2t + 1)x00 + 4tx0 4x = (2t + 1)2 , x1 = t, x2 = e2t .


0 2
2 00 t
2) (t + 1)x 2tx + 2x = 2(t + 1)e , x1 = t, x2 = t2 1.
3) tx000 = x00 tx0 + x = t2 , x1 = t, x2 = et , x3 = et .

R: Avem:
1 1
1) x(t) = C1 t + C2 e2t + t2 t + .
2 2 4
2) x(t) = C1 t + C2 t 1 + (t 1)2 et .
3) x(t) = C1 t + C2 et + C3 et + t2 + 2.

2 sin t
13.29 S a se integreze ecuatia x00 + x0 + x = 0, dac
a x1 (t) = este o solutie
t t
particular
a.

R: Se face schimbarea de variabil a x = x1 y. Se obtine:


a dependent
1
x(t) = (C1 sin t + C2 cos t).
t
13.30 S a se integreze ecuatia t2 (ln t 1)x00 tx0 + x = 0, dac
a x1 (t) = t este o solutie
particular
a.

R: x(t) = C1 t C2 ln t.

13.4 Ecuatii de ordinul n cu coeficienti constanti


13.31 S a se gaseasca solutiile generale ale ecuatiilor diferentiale liniare de ordinul al
doilea cu coeficienti constanti:

1) x00 5x0 + 6x = 0. 2) x00 9x = 0. 3) x00 x0 = 0.


00
4) x + x = 0. 5) x 2x + 2x = 0. 6) x00 + 4x0 + 13x = 0.
00 0

R: 1) Ecuatia caracteristica r2 5r + 6 = 0, are rad acinile r1 = 2, r2 = 3. Solutia


generala este x(t) = C1 e2t + C2 e3t . 2) x(t) = C1 e3t + C2 e2t . 3) x(t) = C1 + C2 et .
4) x(t) = C1 cos t+C2 sin t. 5) x(t) = et (C1 cos t + C2 sin t). 6) x(t) = e2t (C1 cos 3t+
C2 sin 3t).
1
a se integreze ecuatia x00 + x =
13.32 S , t R \ {k + }.
cos t 2
R: Ecuatia omogena x00 + x = 0 are ecuatia caracteristica r2 + 1 = 0, cu rad
acinile
r1 = i, r2 = i. Solutia generala a ecuatiei omogene este deci

x(t) = C1 cos t + C2 sin t.

C
autam o solutie particulara pentru ecuatia neomogena sub forma

x (t) = u1 (t) cos t + u2 (t) sin t,


MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 193

1
cu u01 cos t + u02 sin t = 0, u01 sin t + u02 cos t = , de unde u01 = tg t, u02 = 1 si deci
cos t
u1 (t) = ln | cos t|, u2 (t) = t,

ncat, solutia generala a ecuatiei neomogene va fi

x(t) = C1 cos t + C2 sin t + cos t ln | cos t| + t sin t.

13.33 S a se g
aseasca solutiile generale ale ecuatiilor diferentiale liniare cu coeficienti
constanti de ordinul al doilea, neomogene:

1) 2x00 x0 x = 4te2t . 2) x00 2x0 + x = tet . 3) x00 + x = t sin t.


4) x00 + x = t2 + t. 5) x00 + x0 = t 2. 6) x00 x = te2t .
7) x00 7x0 + 6x = sin t. 8) x00 + 4x = t sin 2t. 9) x00 + 3x0 + 2x = t sin t.

R: 1) Se cauta o solutie particulara de forma: x (t) = e2t (At + B). Se obtine


t
t

2t 4 28
x(t) = C1 e + C2 e 2 + e t .
5 25
2) Se cauta o solutie particulara de forma: x (t) = t2 et (At + B). Se obtine
1
x(t) = (C1 + C2 t) et + t3 et .
6
3) Se cauta o solutie particulara de forma: x (t) = t[(At + B) cos t + (Ct + D) sin t].
Se obtine
t2 t
x(t) = C1 cos t + C2 sin t cos t + sin t.
4 4
4) x (t) = 2 + t + t2 + C1 cos t + C2 sin t.
1
5) x (t) = C1 + C2 et 3t + t2 .
2
t t 1 4 2t
6) x (t) = C1 e + C2 e + t e .
3 3
7 5
7) x (t) = C1 et + C2 e6t + cos t + sin t.
74 74
1 2 1 1
8) x (t) = C1 cos 2t + C2 sin 2t t cos 2t + t sin 2t + cos 2t.
8 16 64
3 17 1 3
9) x (t) = C1 e2t + C2 et + t + cos t + t+ sin t.
10 50 10 25
13.34 S a se g
aseasca solutiile generale ale ecuatiilor diferentiale liniare cu coeficienti
constanti de ordinul al doilea, neomogene:

1) x00 + x0 = 4t2 et . 2) x00 + 10x0 + 25x = 4e5t .


3) x00 6x0 + 9x = 25et sin t. 4) x00 + 2x0 + 5x = et cos 2t.

R: Avem:
1) x (t) = C1 + C2 et + 2t2 6t + 7 et .
2) x (t) = (C1 + C2 t) e5t + 2t2 e5t .
3) x (t) = C1 e3t + C2 e3t t + (4 cos t + 3 sin t) et .
1
4) x (t) = C1 et cos 2t + C2 et sin 2t + tet sin 2t.
4
194 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

13.35 S a se g
aseasc
a solutiile generale ale ecuatiilor diferentiale liniare cu coeficienti
constanti de ordin mai mare dec at doi:
1) x000 13x00 + 12x0 = 0 2) x000 + x = 0. 3) x(4) 2x00 = 0.
4) x000 3x00 + 3x0 x = 0. 5) x(4) + 8x00 + 16x = 0. 6) x(4) 2x00 + x = 0.
7) x000 2x00 3x0 = 0. 8) x000 + 2x00 + x0 = 0. 9) x000 + 4x00 + 13x0 = 0.
R: Avem:
1) x(t) = C1 + C2 et + C3 e12t .
t !
3 3
2) x(t) = C1 et + e 2 C2 cos t + C3 sin t .
2 2

3) x(t) = C1+ C2 t + C3 et 2 + C4 e
t 2
.
t 2
4) x(t) = e C1 + C2 t + C3 t .
5) x(t) = (C1 + C2 t) cos 2t + (C3 + C4 t) sin 2t.
6) x(t) = (C1 + C2 t) et + (C3 + C4 t) et .
7) x (t) = C1 + C2 et + C3 e3t .
8) x (t) = C1 + (C2 + C3 t) et .
9) x (t) = C1 + (C2 cos 3t + C3 sin 3t) e2t .

13.36 S a se g
aseasc
a solutiile generale ale ecuatiilor diferentiale liniare cu coeficienti
constanti:
1) x00 + 4x0 + 5x = 0. 2) x(5) 2x(4) + 2x000 4x00 + x0 2x = 0.
3) x + 4x + 8x + 8x + 4x = 0. 4) x(4) 4x000 + 5x00 4x0 + 4x = 0.
(4) 000 00 0

R: Avem:
1) x (t) = (C1 cos t + C2 sin t) e2t .
2) x (t) = (C1 + C2 t) cos t + (C3 + C4 t) sin t + C5 e2t .
3) x (t) = [(C1 + C2 t) cos t + (C3 + C4 t) sin t] et .
4) x (t) = C1 cos t + C2 sin t + (C3 + C4 t) e2t .

13.37 S
a se g
aseasc
a solutia general
a a ecuatiei

x(4) + 2x000 + 5x00 + 8x0 + 4x = 40et + cos t.

R: Ecuatia caracteristica r4 + 2r3 + 5r2 + 8r + 4 = 0 are rad


acinile r1 = r2 = 1 si
r3 = 2i, r4 = 2i. Solutia generala a ecuatiei omogene se scrie

x(t) = (C1 + C2 t)et + C3 cos 2t + C4 sin 2t, t R.

Deoarece r = 1 este radacina dubla pentru ecuatia caracteristica, vom cauta o solutie
particulara de forma
x (t) = At2 et + B cos t + C sin t.
1
and coeficientii, se gaseste A = 4, B = 0, C = si deci
Introducand n ecuatie si identific
6
solutia generala a ecuatiei neomogene va fi
1
x(t) = (C1 + C2 t)et + C3 cos 2t + C4 sin 2t + 4t2 et + sin t, t R.
6
MATEMATICA
PROBLEME DE ANALIZA 195

13.38 S a se g
aseasc
a solutiile generale ale ecuatiilor diferentiale liniare cu coeficienti
constanti de ordin mai mare dec at doi, neomogene:

1) x(4) 2x000 + x00 = et . 2) x(4) 2x000 + x00 = t3 .


3) x000 x00 + x0 x = t2 + t. 4) x000 x00 = 12t2 + 6t.

t2
R: 1) Se cauta x (t) = At2 et . Rezulta x(t) = C1 + C2 t + C3 + C4 t + et .
2
2) Se cauta x (t) = t2 A + Bt + Ct2 + Dt3 . Rezulta
1 1
x(t) = (C1 + C2 t) + (C3 + C4 t) et + 12t2 + 3t3 + t4 + t5 .
2 20
3) x (t) = C1 cos t + C2 sin t + C3 et 1 3t t2 .
4) x (t) = C1 + C2 t + C3 et 15t2 5t3 t4 .

13.39 S
a se g
aseasc
a solutia particular
a a ecuatiei:

x000 + 2x00 + 2x0 + x = t,

a conditiile initiale: x(0) = 0, x0 (0) = 0, x00 (0) = 0.


care verific
t !
t
3 1 3
R: x(t) = e + e 2 cos t + sin t + t 2.
2 3 2

13.5 Ecuatia lui Euler


13.40 S
a se integreze ecuatiile Euler:
1) t2 x00 + tx0 + x = 1. 2) t2 x00 + 3tx0 + x = 0.
3) t2 x00 4tx0 + 6x = t. 4) t2 x00 + 2tx0 6x = 0.
5) t2 x00 2tx0 + 2x = t2 2t + 2. 6) t2 x00 tx0 3x = t.
R: Avem:
1) x(t) = C1 cos (ln t) + C2 sin (ln t) + 1.
1
2) x(t) = (C1 + C2 ln t) .
t
1
3) x(t) = C1 t3 + C2 t2 + t.
2
2 1
4) x (t) = C1 t + C2 3 .
t
5) x (t) = C1 t + C2 t2 t2 + 2t ln t + 1 + t2 ln t + 2t.
1 1
6) x (t) = C1 + C2 t3 t.
t 4
13.41 S
a se integreze ecuatiile Euler:
2
1) (t 2) x00 3 (t 2) x0 + 4x = t 2.
2) t3 x000 t2 x00 + 2tx0 2x = t3 + 2t.
2
3) (4t 1) x00 2 (4t 1) x0 + 8x = 0.
3 00 2
4) (t + 1) x + 3 (t + 1) x0 + (t + 1) x = 6 ln (t + 1) .
196 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

R: Avem:
2
1) x (t) = t 2 + [C1 + C2 ln (t 2)] (t 2) .
1
2) x (t) = C1 t + C2 t2 + C3 t ln t + t3 t ln2 t + 2 ln t + 2 .
p 4
3) x (t) = C1 (4t 1) + C2 (4t 1).
C1 C2 1
4) x (t) = + ln (t + 1) + ln3 (t + 1).
t+1 t+1 t+1
13.42 S
a se g
aseasc
a solutia particular
a a ecuatiei:

t2 x00 = tx0 + x = 2t,

a conditiile initiale: x(1) = 0, x0 (1) = 1.


care verific

R: x(t) = t ln t + ln2 t .
Bibliografie

[1] Lia Arama , T. Morozanu, Culegere de probleme de calcul diferential si integral,


Vol. I, Editura Tehnica, Bucuresti, 1967.

[2] V. Barbu, Ecuatii diferentiale, Editura Junimea, Iasi, 1985.

[3] G. N. Berman, A Problem Book in Mathematical Analysis, Mir Publishers,


Moscow,1980.

[4] Gh. Bucur, E. Ca mpu, S. Ga , Culegere de probleme de calcul diferential si


ina
integral, Vol. II si III, Editura Tehnica, Bucuresti, 1967.

[5] N. Calistru, Gh. Ciobanu, Curs de analiz a, Rotaprint IPI, 1988.


a matematic

[6] G. Chilov, Analyse mathematique, Editions Mir, Moscou, 1984.

[7] S. Chirita, Probleme de matematici superioare, Editura Didactica si pedagogica,


Bucuresti, 1989.

[8] A. Corduneanu, Ecuatii diferentiale cu aplicatii n electrotehnic


a, Editura FA-
CLA, Timisoara, 1981.

[9] A. Corduneanu, A. L. Pletea, Notiuni de teoria ecuatiilor diferentiale, Editura


MATRIX ROM, Bucuresti, 1999.

[10] B. Demidovich, Problems in mathematical analysis, Mir Publishers, Moscow, 1981.

[11] N. Donciu, D. Flondor, Analiz


a matematic
a. Culegere de probleme, Editura
ALL, Bucuresti, 1993.

[12] N. Gheorghiu, T. Precupanu, Analiz a, Editura Didactica si peda-


a matematic
gogica, Bucuresti, 1979.

[13] M. Krasnov, A. Kiselev, G. Makarenko, E. Shihin, Mathematical Analysis


for Engineers, Vol. I and II, Mir Publishers, Mosvow, 1990.

[14] V. A. Kudryavtsev and B. P. Demidovich, A Brief Course of Higher Mathe-


matics, Mir Publishers, Moscow, 1978.

[15] Gh. Morosanu, Ecuatii diferentiale. Aplicatii, Editura Academiei, Bucuresti, 1989.

197
198 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

[16] C. P. Nicolescu, Teste de analiz


a matematic
a, Editura Albatros, Bucuresti, 1984.

[17] M. Nicolescu, N. Dinculeanu, S. Marcus, Analiz a, Vol. I, Editura


a matematic
Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1966.
[18] Gh. Procopiuc, Matematic
a, Tipografia Univ. Tehnice Gh. Asachi Iasi, 1999.
[19] Gh. Procopiuc, Gh. Slabu, M. Ispas, Matematic
a, teorie si aplicatii, Editura
Gh. Asachi Iasi, 2001.
[20] Gh. Procopiuc, N. Ionescu, Algebr
a liniar
a si geometrie, Editura Tehnica-Info,
Chisinau, 2002.

[21] Gh. Procopiuc N. Ionescu, Probleme de algebr a si geometrie, Editura


a liniar
Tehnica-Info, Chisinau, 2002.

[22] Gh. Procopiuc, Analiz


a matematic
a, http://ontario.tcm.tuiasi.ro/tcm1, 2002.

[23] M. Rosculet
, Analiz
a matematic
a, Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti,
1984.

[24] Ioan A. Rus, Paraschiva Pavel, Gh. Micula, B. B. Ionescu, Probleme de


ecuatii diferentiale si cu derivate partiale, Editura Didactica si pedagogica, Bu-
curesti, 1982.

[25] A. A. Shestakov, A Course of Higher Mathematics, Mir Publishers, Moskow,


1990.

[26] Gh. Siret chi, Calcul diferential si integral, Vol. 1, Notiuni fundamentale, Ed. st.
si Encicl., Bucuresti, 1985.

[27] Gh. Siret chi, Calcul diferential si integral, Vol. 2, Exercitii, Ed. St. si Encicl.,
Bucuresti, 1985.

[28] Rodica Tudorache, Culegere de probleme de analiz


a matematic
a, Vol. I, Calculul
diferential, Univ. Th. Gh. Asachi Iasi, 2000.

[29] Rodica Tudorache, Culegere de probleme de analiz


a matematic
a, Vol. II, Calculul
integral, Univ. Th. Gh. Asachi Iasi, 2001.