IANCU DE HUNEDOARA

Iancu s-a nascut,se pare,prin 1407.Despre copilaria si

adolescenta sa stim putin.Carte multa n-a invatat.In 1431-1432,il intalnim in
solda episcopului de Zagreb,comandand o trupa de 12 calareti.Apoi pleaca in
Italia,unde serveste doi ani de zile lui Filip,ducele Milanului, desavarsindu-si in
acelasi timp cunostintele tehnice militare.Reintors in tara,il gasim in 1435 ,pe
el si pe frate-sau Ioan,primind din partea regelui Sigismund,orasul si districtul
Comiat din Banat,ca zalog pentru suma de 1500 de florini de aur pe care o
daduse cu imprumut tezaurului.In 1437,Iancu,tot impreuna fratele sau ,se
obliga a servi cu un detasament de 50 de lanci timp de 3 luni.Solda acestora
in suma de 1250 de florini de aur,o va plati tot el,in schimb,Sigismund ii
zalogeste din nou districtul Comiat.In 1438,Iancu e ban de Severin,in
1439,constatam ca noul rege Albert datoreaza celor doi frati 2757 de
florini,cheltuieli facute de ei cu apararea cetatilor Severin,Gureni,Orsova si
Mehadia.Drept garantie,primesc,de data aceasta patru targuri si o jumatate
de sat din comitatul Bodrog.In acelasi an,Iancu si cu fratele sau se obliga sa
intretina un detasament de 200 de calareti timp de 3 luni,pentru suma de
6000 de florini.In 1440,cei doi frati primesc o donatie importanta:comunele
Soimu,Birsau,Nevoiesi si Burueni din comitatul Hunedoarei,precum si
domeniul Bosar din Banat,cu toate satele si veniturile lui,drept rasplata
pentru vitejia aratata de Ioan cel Tranar in lupta cu turcii in Muntenia,cand el
a fost ranit de moarte,precum si pentru apararea cetatilor
Severin,Orsova,Mehadia ,Gureni si a unor cetatui.In 1441,o noua donatie
numai lui Iancu,anume targul Dobra,din comitatul Hunedoarei,care pana
atunci tinuse de castelanii din Deva.In acest an ,Iancu e voievod al
Transilvaniei si comite de Timisoara.

De altfel,de doua decenii,Iancu nu facea decat sa poarte

razboi contra turcilor.Luase parte la lupta de la Semendria in 1437,la luptele
de la Dunare,din 1441,cu pasa Isak,in jurul Belgradului.

Cruciada din 1444,din nefericire,a doua mare expeditie,din

toamna anului 1444 care trebuia sa duca la izgonirea turcilor din Europa,se
ispravi in chip tragic ,in vecinatatea orasului Varna.Din cauza unei
imprudente a regelui Vadislav care a platit cu viata faptul de a nu fi tinut
seama de sfatul lui Iancu si cu tot eroismul arata,de acesta din urma,turcii
repurtara o victorie hotaratoare(10 noiembrie).Nici in 1445,cu prilejiul
expeditiei pe Dunare,nu s-a putut ajunge la un rezultat general apreciabil.

Peste trei ani,in 1448,a avut loc o noua campanie care a dus
armata lui Iancu - 22000-24000 de ostasi fata de 50000-60000 de turci,pana
la Kossovopolje(Campia Mierlei),in Serbia de miazazi.Aici in asteptarea
ajutorului armat al lui Skanderbeg,vestitul ostas albanez,care insa nu a putut
ajunge la timp,se reediteaza lupta din 1389 si cu acelasi rezultata:dupa o
prima faza,in care balanta victoriei parea sa se incline spre ei(18
octombrie),crestinii au fost invinsi si obligati sa se retraga.

Ultimul razboi pe care l-a purtat Iancu a fost la Belgrad,in

1456.Stapanirea acestei cetati insemna,de fapt,drum liber spre sesul din
fata,nu degeaba i se spunea doar ,,cheia regatului Ungariei",asa dupa cum
Chilia si Cetatea Alba erau ,,cheile" Moldovei.In fruntea unei armate
uriase,unele izvoare vorbesc de 200 000 de oameni,300 de tunuri si 200 de
vase,el a sosit la inceputul lunii iulie in fata cetatii.Iancu,la randul sau,luase
masurile cuvenite de aparare.Intareste garnizoana Belgradului si o pune sub
comanda cumnatului Mihail Szilagyi,o aprovizioneaza cu cele necesare-
munitii si alimente- si concentreaza o flota de 200 de vase la
Petrovaradin.Asediul a inceput in ziua de 4 iulie,in ziua de 14 a avut loc lupta
navala de la Salankemen in care turcii au fost invinsi,indata dupa
aceea,soseste la Belgrad si Iancu,a carui armata cuprinde si un corp de
cruciati,organizat de calugarul Ioan de Capistrano.Asaltul general s-a produs
in dupa-amiaza zilei de 21 iulie.Turcii reusesc in cele din urma sa patrunda in
oras,cetatea insa rezistand cu indarjire,un contra atac viguros ii sileste sa se
retraga.A doua zi are loc o noua lupta la marginea orasului .Izbiti in plin de
artileria lui Iancu la care se adaugasera si cate piese luate de la
dusman,atacati cu furie de cavalerie,precum si de cruciatii lui
Capistrano,turcii sunt respinsi si se retrag(noaptea de 22 spre 23 iulie).O
prada uriasa ramane in mainile biruitorilor.Vestea ca Belgradul nu a putut fi
luat si ca Mehmed al II-lea,cuceritorul Constantinopolului,a trebuit sa
fuga,ranit,produce o extraordinara bucurie in toata Europa.Papa trimite o
scrisoare entuziasta,numind pe Iancu ,,atletul-cel mai puternic-unic-al lui
Christos".Indata insa dupa vestea cea buna,sosi alta ,dureroasa,a mortii celui
ce faursie victoria.Armatele turcesti adusesera cu ele si molima grozava a
ciumei.Viteazul nu a putut rezista bolii si ,la 11 august 1456 inchise ochii la
Zemun,in fata Belgradului eliberat.L-au plans cu lacrimi fierbinti tovarasii de
lupta,i-au adus apoi trupul si l-au ingropat,asa cum dorise,in biserica din Alba
Iulia,alaturi de fratele sau.

In epitaful alcatuit de Ioan de Capistrano,calugarul ostas,citim:,,A CAZUT

COROANA REGATULUI,S-A STINS LUMINA LUMII".