Sunteți pe pagina 1din 2

Nici miini, nici ochi...

pur nesatiu
Cu gnunile auzului inchise,
Spinzurat ca un paianjen in spatiu,
Alerga pe urzeala imenselor vise.
Tot mai infierbintat bateau berbecii
Jos in zidurile cetatii.
El numara ca intr-o strunga vecii
Din unghiul de aur al eternitatii.
Cind l-au strapuns sulitele vrajmase,
Culegea legi, pindea probleme,
Cauta sprijin altei lumi uriase,
Nu si-a auzit carnea cum geme.
N-a prins stire macar sa tresalte,
Era asa de departe pornit,
Atit de cufundat in cele inalte,
Trupul jos atit de strivit,
Ca el pentru sine n-a muirt,
N-a mai avut doar unde se-ntoarce.
Mi-am faurit o batrnete brava:
Cu parul alb ca faldul unui steag,
Cu crngul barbii tarcuind sirag,
Un chip uscat de pajiste firava.
n pieptul liber, bntuita nava
De al talazurilor valmasag,
Port nca sus, ci tot mai lnga prag,
O inima racita, dar de lava.
Visez mereu, caci visul mi-e trezie.
Din lene mi-am facut amica vie;
Cu ea tin sfat cnd gnduri, mii, ma trag...
Nu mai ntreb ce vremuri bat afara;
Privesc, n mine, pulberea de seara
Si cobornd launtrica mea scara,
Ma sprijin n condei ca n toiag.
Nu ma cunostea moartea. Cobor mai trist din munte
Spre marea premenita cu vaste-amaraciuni.
Amurgul zace putred, mihnirile-s carunte
Vreau tinara durere cu proaspete minuni.
Imi pipaie amintirea, doar marmora si oase,
De-as mai avea vedenii iubita din trecut
Cu avutii de plete si stinse miini frumoase
S-o culc intre imagini si monul sa-i sarut.
Ma incordez pe noaptea puternic-a vointii.
Chemarea stralumeasca zavoarele-a deschis
O vad, pe fruntea-i, alba scropola a mintii.
Pastreaza trainicia ruinii unui vis.
O, inima plesneasca in copciile humii,
Plecat intreg de-acuma pe-al vremilor nisip,
Domol plimb clarul deget al gindului si lumii,
Din linii adorate ii plasmuiesc un chip.
Mereu isi cata carnea suvite de placere,
Cu arta ei marunta le-ncheie-n giuvaer
Sis-si cizeleaza noaptea cu bonturi de mistere,
Scobind naluci de ingeri in rumegus de cer.
Au mai ramas din simturi pe fund cateva urme
Sfirsit metalul nobil topit de-atitea ori.
Ea biciuie toti robii cu buzele, sa-i scurme
In minele sleite filoane de fiori.
Lucrata rece, -n ochiuri, din lipsuri si pomana
Suflind putinul aur pe roze de minciuni,
Ajunge voluptatea lucida filigrana
Prin care se strevede un tirg de goliciuni.
Departe bolti de pulpe si brate in arcade,
Se umfla ampla ciorchinilor de sini,
Se rotunjesc triumfuri de pintece si cade
Aprinsul aurorii din pleoape de balade...
...Schelete vii de pofte intind viclene mini.