Batea la poarta cerului o raza,

Batea sfios si-ncet ca o straina

Trziu, un nger a deschis sa vaza
Si-a stat, uimit de palida lumina.
Era o biata raza scaparata
Dintr-un adnc de minte omeneasca,
Ce strabatuse calea-nfrico?ata
De la pamnt la granita cereasca
Parea att de trista si umila,
Dar totusi credincioasa si curata,
Ca ngerul a tresarit de mila
Si-a prins-o blnd de mna tremurata.
Apoi, grabit a luat-o-n cer la dnsul
Si-a dus-o-n sfnta ngerilor hora;
I-a podidit pe toti, privind-o, plnsul
Si-au strns-o-n brate toti ca pe o sora!
Ea le-a zmbit, stergndu-le plnsoarea
Si s-a rugat apoi de ei fierbinte
S-o-nfati?eze bunului Parinte
Ca sa primeasca binecuvntarea;
"Stapne vesnic, datator de viata,
Din ce-ntunerec ma-naltai la Tine.
Din ce prapastii crncene de gheata,
Din ce vrtej de patimi si ruine!
Ct am luptat cu oarba ratacire,
Cu nebunia surda si pacatul
Dar n-am putut sa saman o sclipire
n largul noptii stapnind de-a latul.
Si-n van am ars un creier, nendurata,
Ca pe-o festila, fara de crutare,
nvinsa, goala, stinsa, spulberata
Doar n surghiun gasesc acum scapare.
Sa pot s-ajung la cerurile albastre,
Ca dintr-o grea catusa ce ma strnge
Am strabatut prin veacuri de dezastre
?-apoi trecui oceane-ntregi de snge!"
Cum sta smerita n fata stralucirii,
Silita ochii sarbezi sa si-i plece
Sarmana raza - far al omenirii,
Parea o umbra lnceda si rece.
"Tu vii aicea singura si-nvinsa?
Grai cel vesnic nevazutul Tata
Tu fugi de teama de a nu fii stinsa?
Dar cnd s-a stins lumin-adevarata?!
De te-am trimis n lumile-nvrajbite
Nu te-am chemat cu pumnii strnsi si goi:
Ca pe-un manunchi de raze mpletite
Eu te-asteptam s-aduci pe toti la noi!
Dintr-un biet smbur nabusit n fasa,
Din scapararea unei minti senine
Sa fii crescut o mare uriasa,
Sa porti pamntul nsusi pn la Mine!
Plngnd stinghera si tremuratoare,
C-ai fost nfrnta vii sa-mi dai de stire?
Nu te primesc saraca si datoare!
Cui ai lasat bogata mostenire?!"
Mergnd apoi spre raza-mbarbatata
I-a sarutat obrajii amndoi:
"Copila mea, fii binecuvntata,
Ia-ti deci puteri si-ntoarce-te-napoi!
Si chiar de-ar fi ca sterpul bulz de tina
Sa-l paraseasca o?tile ceresti,
Tu sa rami, ca tu esti doar lumina
Si nu traiesti dect cnd stralucesti!"
Vrei sa te smulgi din mine? Smulgndu-mi ochii poate...
si nici atunci... De-a pururi stai dincolo de ei,
n tot ce este-n mine duh de eternitate,
n nsasi nemurirea n care-am sa ma-nchei.
Ce-mi pasa ca iubirea, ca luna, are faze,
Cnd creste si cnd scade pna la-ntunecime;
Oceanul meu de patimi, robit de-a tale raze,
Talazuind, lunatic, se umfla spre-naltime:
Ce mndra limpezime-n zenitul suferintii!
Deodata-n mii de valuri ma sparg sa te rasfrng...
Ne-atragem unul pe-altul cu forta nazuintii,
Dar cumpana ei fixa- pamnt si cer- n-o-nfrng.
si totusi, aspra-i lege poetul va-nfrunta:
n orice vers se scalda, de sus, splendoarea ta.

Nu-ti spun nici un adio cum n-ai mai exista...

Rami doar coaja celei pe care-o iau cu mine...
Ti-am supt adnc esenta si te-am golit de tine...
Plec numai cu splendoarea si frumusetea ta;
Las ochii falsi luceferi, si iau privirea draga,
Las buze reci de idol si iau sarutul lor,
Uit snii, duc caldura si forma lor ntreaga,
Fur neagra avalansa de par cnd se dezleaga,
Din trup mbratisarea de vrej ametitor...
Zvrl inima stricata ce-ti schioapata alene,
Cu scopuri nepatrunse tesute-n lingusiri
- Cnd prefacute lacrimi, cnd rsete viclene-
Capcana-n chip de suflet ascunsa-n amagiri
Cu tot ce-am strns din tine curat, ca Prometeu
Am sa te-alcatui altfel, dar suflet iti dau eu.