Si nca nu-ntelegem ca fara de iubire Se vestejeste Timpul n noi ca floarea-n glastra. Rupt de eterniate, el vrea tarm asemeni Din care-altoiul subred si trage seva noua; Noi l primim cu gheata si-l rasadim n cremeni Cnd Dragostea-i unica vecie data noua. Ci-n van acum te mnii pe mine si m-arunci, Minunile iubirii n-au stavile pe lume; Ca Lazar la auzul duioaselor porunci, Oricnd si de oriunde ma vei striga pe nume, Chiar de-as zacea n groapa cu lespedea pe mine, Tot m-as scula din moarte ca sa alerg spre tine. Frumoasa, lnceda si goala Mladia Noapte'n fata lumii iese, Jucnd din ?olduri largi domoala. Desprinsa de pe ??ele pagnei preotese ngusta-i cingatoare n vazduhuri scapa : Ramne goala 'n cer pe dalele seninatatii, Ca o dantuitoare, gata sa nceapa Dumnezeescul dant al voluptatii. Si'n goliciunea-i, cuiburi vii de taina S'ascund n delta coapselor ei strnse. Cnd pletele'nstelate, dar nu-i fac o haina ... Pe ochii cercanati bat gene moi si plnse Si cum si misca ritmic pntecele sacru Si-l salta, baiadera neagra si divina, n mijloc ti ia ochii - aur peste nacru - Buricul, ncrustat cu luna plina! Uuu, n-aude n-avede! ce glas obosit Ca-n basmul cu Greul Pamntului striga?! Tresar ascultandu-l si vad, deslusit, Un Smeu si-un voinic nclestati - veriga! Uuu, n-aude n-avede urechea-mi destup: Cum striga stapnul n luptele-i crunte. Si ceata-i, puiendrii de vulpe si lup, Soseste cu Ursul, cu Greul, n frunte.
Uuu, n-aude n-avede chemarea de sus
Ajunge la mine n van sa se sfarme, Caci sufletul striga, ca-n basme, rapus Iar Trupul, el, Greul Pamntului, doarme!
Piere zvon subt zariste,
talanga in rariste. Vine toamna oilor prin panzele ploilor. Glas dau cetii, patimii cu frunza lor paltinii. Jalea ratacirilor, mohorul mahnirilor, ale cui sunt, ale cui? Parc-ar fi a nimanui. Mi-au secat pleoapele si-n inima apele. Doar cand urc poienele mi se-ncarca genele subt amiaza fierului de picurii cerului. Plang spre zarea dorului cu lacrima norului.