Cinzeci de ani de piatra si de lut

Sin orice pas am pus un inceput.

Iar de arzimea-n care ma framant
Mi-a curs tot mirul fruntii in pamant.
Te-nalta, cedrule umbros, si sezi
In vipiile marilor mele amiezi,
Cu fosnet pur s-arunci peste genuni
Cununa noptii tale de minuni
Nu pentru tihna. Dimpotriva. Dar
Ravnesc din veci un inger, adversar,
Ajungi mai slab, netrebnic cazi la fel
Cu cat vrajmasul ti-e mai misel.
Ci-ncaierati sub adumbrirea ta,
Sa sug puteri din cel ce m-o-nclesta.
Cand bratul meu s-oncolaci rebel,
Sa simt cereasca greutate-n el.
Si pan-acum parca-ntr-adins mi-ai dat
Numai cu pleava lumii sa ma bat.
Sta totusi semn in campul gol c-am dus
Ucenicia luptelor de sus:
Cinzeci de lespezi si deasupra jar.
Alcatuind spre slava ta altar.
* DOR DE TINERETE
Ce-adanc patrunde zambetul tau mic...
De dincolo de recea stapanire
Se-nalta-n mine vechiul inamic,
Ereditarul dor de nemurire.
Din marginea uitarii ma ridic,
In coasta vremii pun impotrivire,
Arunc vestmant carunt si-n razvratire
Logodna mea cu batranetea stric....
M-agat de ramurile tineretii-n cale,
Sarut dureri cu buzele avide
Port scumpe rani ca niste mari paftale.
Am iar ochi cruzi de limpezio aguride:
Prin stramta noapte-a rochii ce te-nchide,
Vad toata aurora carnii tale.
Bateai domol si norii silnici cerneau zadarnic sa te-ascunda
Cnd ti-am deschis, n noaptea ceea, camara-mi sufletului scunda.
De cum intrasi, trnd lumina de lunga-Ti haina aninata,
Chilerul mi-a parut mai muced, poiata mai ntunecata.
Dar ridicasi din tinda mna usor spre-a binecuvnta,
si iata, se bolti tavanul, -naltandu-se deasupra Ta.
Te-am cunoscut, desi venisesi un tanic oaspe nechemat,
si-am priceput ca ti-este sete si nca, Doamne, n-ai cinat.
"M-am abatut sa fac la tine, de-ngadui, cina cea de taina.
Chiverniseste pentru Paste si pune-ti grabnic alta haina,
Aduna rudele si sotii cu slugile la sarbatoare,
si toarna apa calda-n vase, sa-i spal frateste pe piciore".
"Stapne, ti-am raspuns si glasul n gt mi se facuse ghem
n tot pamntul n-am pe nimeni sa vie-atuncea cnd l chem.
Sarac si fara de prieteni ma ocolesc de mult drumetii,
Caci n-am nici azima, nici sare pe masa goala a vietii.
Priveste, ca-n pustietate-i: Doar eu n fata Ta ma scol
si nu-i o dramura de pane sa-ti pun 'nainte pe pristol"...
Atunci spre inima-mi crescuta purtndu-ti slobod bratul drept,
Ca dintr-o lacra nencuiata mi-ai scos-o repede din piept,
Ai rupt-o, lesne ca pe-o roada ce coapta spnzura de ram,
si n-am simtit nici o durere, asa de bucuros eram.
Apoi, frngnd-o bucatele, cum nu aveam la cina soti,
M-ai dus tacut la o rascruce si-am mpartit-o-n zori la toti.
Corsar al carnii, pururi pe marile ei joase,
ntre oftari de nger ?i-ntre scr?niri de din?i,
Am strabatut cu stele-n catargele voioase
Bosforul alb ?i dulce al tainelor fierbin?i.
Placeri ncornorate, ?irag de triste mumii,
Sub piramida vremii n aur v-am culcat,
?i migalii zadarnic, o, paradis al lumii,
Sa te deschid cu cheia frumosului pacat.
Pe cine-l zvrle spuma cu Nordul tot n spate
?i ncoifat cu noapte n loc de pradaciuni?
Din marele cutreier cu cu vise necate
Aduc un fir de alga facuta cu minuni...
Tot cerul dintre bra?e s-a ?ters... Pe-un ?arm de iasca
Un pusnic ars de luna ncovoiat ?i gol.
mpotmolit n gnduri a?teapta sa soseasca
Ursuzul mo? din umbra cu luntrea de-un obol