Am construit, cu ceardoare, sub paminteana ratacire

Se-mbuca geniul cu moartea in limpezimea unui gind

Ce clar e planul si ce sombra capcana, crincena rotire,
Sa te-nvirtesti fara scapare, ocol tot tie insuti dind.
Las bestiile de arama...Azi iar vicleanul duh imi vind,
Dar unei alte mai inalte cercari de pura-nfaptuire:
Sa iscodesc pe nicovala o arpia ma zbat, flamind
Sa urc in cerul sterp viata cu greul gind de nalucire.
Isi leagana in poala zeii si-i luluie cumplita mare,
Trec valuri dulci pe-amare linisti si coapsa insulei se-ndoaie.
Aci o nava sparge zarea si-aci deodata nu mai e.
Pornesc spre-un zbor senin si, iata, s-abate marea remuscare.
Aud, in inima-mi inchisa, mugind ca-n tainica odaie
Sub Taurul inchipuirii, zanateca Pasiphae.
Nimic nu ma-nspaimnta, ca mor sau ca visez ..
E?ti nceput a toate ?i tuturor sfr?itul:
De cnd m-am rupt de Tine ?i nu mai ncetez
Cumplita mea cadere ce umple infinitul,
M-apropii tot de Tine pe ct ma departez.

Suflete, nava calatoare,

Ce strabati, ndrazneata, lumile,
Nu-mi zvrli patimile-n vltoare...
Ia-mi-le si du-mi-le.
Nu cta ca sunt grele
Lazile cu aur ale calatorului:
Vom plati cu aurul din ele
Vama corsarilor, bir dorului.
Tremura trupul, vaznd abisurle;
Nu-l asculta... L-a napadit osnza,
Desfasoare pe vergi visurile,
Sus, ct mai sus urca-le pnza.
Printre spumele sfarmate
si-ale norilor grele liote
Toate vnturile nhamate
Sa te duca numai n chiote.
si la cti ti-or striga "stai, abate,
Alergi spre pieire", spune-le
Ca pe suflete din eternitate
Le poarta spre tel furtunile.
Numai la crma sa fie dibaci
Cel ce struneste apa si mugetele,
si tu de la Domnul ai crmaci,
Zi si noapte, cu schimbul, cugetele.
Cu fruntea 'mpovarata de gndurile mortii
Trecea furis prin noapte spatosul rege dac
Destinul se svrlise, gresit, cu stnga sortii
n fund, ca o faclie aprinsa 'ntr'un cerdac,
Pe zaristea de piscuri se nfipsese luna
Privind, ncremenita, cum regele ortac
Se duce pe coclauri sa-si tainue cununa!
O mna de prieteni si-un plc de slujitori
Purtau comoara celui nvins pe totdeauna.
Si vechile odoare, ca stelele n nori,
De-alatul nasaliei tanjiau nchise'n lacre.
Se'ncovoia spinarea attor purtatori
Sun targile cu aur, argint si scule sacre,
Ardeau departe'n sesuri cetatile de vii,
Veniau pe vnt talazuri de fum si neguri acre,
Cu bucium surd de lagar, nechez de bidivii,
Si cum calca'n hrtoape, din fruntea lui plecata
I-alunecase stema n minile-i pustii,
Mai grea dect o stanca din munte despicata ;
Purta doar nsusi lesul rostogolitei tari
n palmele-i strivite, la groapa-ntunecata.
Taind, piezis, costisa pe fire de carari
Fsia domol tacutul alai de'nmormantare.
Si schipata eroul stergandu-se n zari.
Nevolnic ca o biata streina aratare.
Si cum din spate luna'l batea necontenit
Doar umbra-i la picioare mai ramasese mare.
Lungita peste malul spnatec si tesit
O umbra uriasa ce dainue si-acuma
Svarlindu-si speriosul contur nelinistit.
ncoace, peste veacuri, par-c'a'ncrustat-o huma.
. . .
Trziu esira'n vaduri pe-o plavie de rau
Ce se sbatea'n zagazuri invultorandu-si spuma
Cu ape abatute si valuri puse'n fru
Acolo, n prundisul din albia secata,
Sub aspra priveghere a negrului calau,
Sapau n taina robii o hruba larg cascata,
Mormnt grozav asemeni unei adnci genuni
n care sa ncapa o Patrie'njunghiata.
A fost cumplita clipa cnd Stema din strabuni,
Simbolul marei Dacii, s'a pravalit din toarta
Sunnd a gol n fundul boltitei vagauni
S'a nazarit de-odata ca'nfrantul rege poarta
n loc de cap o hrca ranjta dureros
Pe care'ntiparise sentinta aspra soarta,
Iar mndrul cap cu plete ar fi sub stema, jos,
Caci n'a putut s'o lase vadana nici n groapa,
Ucisii robi tipara n urma fioros ...
Si iar se'ntoarse'n marca nedomolita apa
Manandu-si peste taina bulbucii spumegati,
De-asupra hulei oarbe nestrabatuta clapa.
mprastiase spaima pe toti ... ntartati
Latrau mortiu cateii pamntului n borie,
Ca pan' la ei sub lespezi tot mai apropiati,
Razbiau napraznic pasii greoaelor cohorte.