Sunteți pe pagina 1din 2

Sta ntre surate harnice si toarce ...

Toarce dar nu cnta . Numai ochii suri


Din cerdac spre munte speriosi i'ntoarce :
Bantue departe foc peste paduri.
Muls usor din caer de lna seina
Nevazutul oaspe, doru'si face loc
O surata toarce, toarce si suspina
Dochia o prinde dulce de mijloc!
Azi ea nu mai spune ca la orice veghe,
"Arme celor teferi, flori pentru cei morti"
Tremurnd, n spate si mai ia o zeghe
Au rasbit dusmanii pna lnga porti.
Cozile plavite azi le-a'ncins pe frunte
Si-a secat isvorul basmelor cu smei
Trebuie sa fuga mine'n zori la munte
Si cu ea sa duca carduri de femei.
A troznit o grinda! ce nebuna spaima :
Portile cetatii iata-le se sparg
Alba cum e varul nu stie ce'ngaima
Si-a ramas cu ochiul pironit si larg.
Sovaesc n neguri mintile ei treze,
Mierea ei din suflet s'a facut venin :
Colo, sus, pe ziduri, de pe metereze
i rnjeste' n teapa capul lui Longin.
I-a'nghetat i clipa inima sarita
Si, asa ntreaga s-a facut de sloi,
Stand ntre surate dreapta si'mpietrita
Ca o stana alba pe un plai cu oi.

De-ar sti stejarul ghinda cui slujeste...


Rodesc tot mai putin si tot mai rar
Aceeasi seva cruda urca, dar
Pina ajunge-n virf se-ntelepteste.
Ma zbuciuma oracole-n zadar,
Secura lumii singura-mi luceste,
Iar fi-voi lemn ce-n tandari putrezeste,
Auguste reverii s-or face jar.
Nu ma slujiti in schiptru triumfal.
O, ce-ati facut, vedenii ma framinta:
E un palat cladit de salamandre.
Acolo-ntre meseni, sub policandre
Maret si-n miini cu magicul pocal,
Sta veacul, sus, se clatina si cinta
Ce-adnc patrunde zmbetul tau mic...
De dincolo de recea stapnire
Se-nalta-n mine vechiul inamic,
Ereditarul dor de nemurire.
Din marginea uitarii ma ridic,
n coasta vremii pun mpotrivire,
Arunc vestmnt carunt si-n razvratire
Logodna mea cu batrnetea stric....
M-agat de ramurile tineretii-n cale,
Sarut dureri cu buzele avide
Port scumpe rani ca niste mari paftale.
Am iar ochi cruzi de limpezio aguride:
Prin strmta noapte-a rochii ce te-nchide,
Vad toata aurora carnii tale.
De mult, cand eram mic, nevinovat
Si mama'mi povestia mereu de Dumnezeu
Pe cerul si mosia lui stapan neturburat
Inconjurat de ingeri albi si stand maret.
Pe-un jilt de mori.
Vedeam aevea parca un cotet
Vopsit albastru, invelit cu fier
Si plin de porumbei falfaetori,
In timp ce un batran boer
Cu barba alba, gros si ca un pitic
Esia din casa-i mare cat un palat
Scotand nori de fum din pipa.
Imbracat intr-un halat
Cu maneca larga cat o aipia
Si svarlia grijuliu, spre albii porumbei
Boabe aurii de mei,
Iar ei se coborau sa ciuguleasca ...
... Asa cum vazusem la vechea curie boereasca :
{mai era intre ale minuni acolo in ograda
un paun, parand ca duce soarele pe coada}
Curand un dascal istet
Mi-a spus ca Dumnezeu
Nu-i ca boerul din satul meu
Care te lasa mana sa-i saruti
Si cerul nu-i de loc cotet
Iar ingerilor nevazuti
Nu le place meiul pasaresc, nici cucuruzii