Apartenenta etnica a legionarilor din Moesia Inferior.

Legiunea V Macedonica la Troemis

ncepnd cu secolul XIX, schimbrile culturale din cadrul imperiului

roman vor constitui o problem important n cadrul arheologiei romane.
Se aveau n vedere dou elemente, pe de o parte includerea provinciilor n
sistemul politic roman, iar pe de alt parte paradigma schimburilor
interculturale (atat sub forma aculturatiei, enculturatiei cat si implicit a
romanizarii). In paradigma evoluiei sociale, a fi indigen i mai mult
Roman erau considerate trepte ale progresului spre modernitate.1
Identitatea roman nu poate fi privit ca un punct fix care trebuie atins,
cultura material nu este o form de identitate, aceasta din urma fiind
multi-dimensional.
In acest context, cunoscandu-se importanta acordata de statul
roman armatei, rolul soldatilor si a veteranilor in viata politica, sociala si
economica a Imperiului este usor de inteles rolul privilegiat pe care
armata romana il detine in operele istoriografice. Problema etniei
soldatilor a devenit un punct fierbinte, central in ultimii ani in principal
datorita descoperirii unui numar insemnat de izvoare (dintre care
mentionam doar diplomele militare), aducand in lumina noi date despre
mobilitatea trupelor, despre politica de recrutare existenta in imperiu la
un moment dat si nu in ultimul rand despre rolul jucat de soldati si
veterani in societatea provinciala.
Legiunea V Macedonica este atestata pentru prima oara in opera lui
Strabon, unde apare legata de anii 15-14 B.C. si de asezarea de colonisti
la Berytus, de catre M. Vipsanius Agrippa.2
Tacitus3 referindu-se la anul 23 amintete c Tiberius avea 25 de
legiuni oferind distribuia spaial a acestora n provincii, fr ns a
meniona numrul acestora i cognomena. Printre acestea este
menionat i legiunea V Macedonica.
Se consider ca legiunea in discuie ar fi fost adus la Dunre n
timpul lui Augustus.4 naintea nfrngerii lui Varrus, V Macedonica era
staionat alturi de IIII Scythica n Moesia. Sub Tiberius legiunea va
rmne staionat n aceeasi provincie. Apare atestat n izvoare literare
n timpul acestui mprat.5 n anii 33-34 AD legiunea este atestat

1
Louis Revell, Roman imperialism and local identities, New York, 2009, p. 6
2
Strabon, XVI, 2, 19; Florian Matei Popescu, Armata romana in Moesia Inferior (teza de
doctorat in manuscris), 2009, p.31.
3
Tacitus, Annales, IV, 5.
4
Mihai Brbulescu, Din istoria militar a Daciei Romane. Legiunea V Macedonica i
castrul de la Potaissa, Cluj-Napoca, 1987, p. 16; DA, III, 2, p. 1082; A. Aricescu, op. cit.,
p. 32.
5
Tacitus, Annales, IV, 5, 3.
1
epigrafic alturi de IIII Scythica, lucrnd la construcia drumului strategic
din dreapta Dunrii.6 Iar n timpul mpratului Claudius, va participa la
campanile menite s transforme Tracia n provincie roman.7
Dup ce Caesennius Paetus, noul legat al Capadociei a sosit n est
lund comanda celor dou legiuni din Armenia, V Macedonica a fost
chemat din Moesia.8 nfrnt la Rhandeia, Paetus este inlocuit cu Corbulo
care duce legiunile ntre care i V Macedonica spre Metilene, pe Eufrat. 9
La sfritul rzboiului parthic, legiunea n discuie era staionat n Syria.
n Moesia existau tot dou legiuni i anume VII Claudia (adus din
Dalmatia) i VIII Augusta (adus din Pannonia). Legiunea V Macedonica
urma s fie trimis n Moesia naintea izbucnirii luptelor din 66 AD. Un an
mai trziu Vespasian cu trei legiuni, XV Apollinaris, V Macedonica i X
Fretensis, cucerete succesiv Jatopata, Jappha, Tiberias, Tarichaea. n
iarna urmtoare legiune este staionat n Caesarea. 10 Dup victoria
romanilor, V Macedonica l-ar fi escortat pe Titus spre Roma, ntorcndu-se
apoi n Moesia condus de Rubrius Gallus (care i nfrnge pe sarmai i
consolideaz frontiera dunrean11) la Oescus.12 n Moesia au fost
retrimise VII Claudia din Italia, V Macedonica din Judea i IV Flavia Felix,
creat dup dezmembrarea legiunii IIII Macedonica.
Redistribuirea Flavian a legiunilor a fost nsoit de o teoretic
excludere a italienilor din legiuni. Se pare c mndria i un aer de
superioritate ddeau natere la numeroase aciuni de insubordonare. La
sfritul domniei lui Domitian existau patru legiuni n Moesia, I Italica, VII
Claudia, IV Flavia Felix, V Macedonica, tot acum Moesia este mprit n
Superior i Inferior (ce cuprindea ntreaga Ripa Thraciae, cu toat Scythia
Minor13) desprite de rul Ciabrus la vest de Oescus. Motivul invocat de
Hardy, pentru realizarea acestei sciziuni fiind acela al unui mai bun
control asupra dacilor. Rostul ntemeierii unui comandament separat al
Moesiei Inferior fusese acela de a ntri aprarea prii orientale a fostei
Moesii i de a face independent aceast parte de un comandament care
i avusese totdeauna cartierul general n partea occidental.14
Legiunea V Macedonica particip la ambele rzboaie dacice, dovad
a acestui fapt stnd izvoarele epigrafice 15, din care aflm c dup primul
rzboi, legiunea i comandantul su, Q. Roscius Coelius Pompeius Falco,
primesc dona militaria.16 In perioada cuprins ntre cele dou rzboaie
dacice au loc schimbri importante printre trupele Moesiei Inferior,

6
CIL, III, 1698.
7
Mihai Brbulescu, op. cit., p. 16; DA, III, 2, p. 1082.
8
Tacitus, Annales, XV. 6, 10; DA, III, 2, p. 1082.
9
http://www.livius.org/le-lh/legio/v_macedonica.html
10
E.G. Hardy, op. cit., p. 635.
11
Radu Vulpe, Din istoria Dobrogei, vol. II, Bucureti, 1968, p. 61.
12
DA, III, 2, p. 1082; A. Aricescu, op. cit., p. 32.
13
Radu Vulpe, op. cit., 1968, p. 71.
14
Ibidem, p. 72
15
CIL, III, 12117.
16
Mihai Brbulescu, op. cit., p. 18.
2
numrul legiunilor crete la 3, iar castrele sunt dispuse la intervale
potrivite pe tot malul drept al Dunrii de Jos.17 Dup rzboaiele dacice
legiunile au fost mutate, n Moesia Inferior fiind stationate I Italica, V
Macedonica mutat de la Oescus la Troesmis 18 i XI Claudia. Au rmas n
aceeai poziie n perioada 120 170 AD 19, de la Hadrian i pn n timpul
lui Marcus Aurelius, legiunea rmnnd staionat la Troesmis.20 Este
posibil ca legiunea, mai bine zis vexilaii ale acesteia, s fi participat la
rzboiul iudaic al lui Hadrian (132-135 AD).21
Prezena legiunii la Troesmis este consemnat de Ptolemeu n opera
sa Geographia.22 Materialul epigrafic descoperit a permis o analiz
complet i o stabilire concret a teritoriului de aciune al legiunii n
cauz.23 n analiza teritoriilor militare se au n vedere dou aspecte, pe de
o parte teritoriul de exploatare economic al unitilor militare, i
teritoriul strategic de grani, reprezentat de linia de fortificaii. 24 Printre
comandanii legiunii i putem aminti pe Annius Vinicianus, atestat n 63
AD25, Sextus Vettulenus Cerialis n 67-70 AD 26, iar n timpul primului
rzboi dacic, Coelius Pompeius Falco.
n timpul Imperiului, legionarii erau n general voluntari, iniial din
Italia, dar proporia celor din provincii a crescut rapid. Mai mult se poate
observa o diferen n privina recrutrii ntre provinciile estice i cele
vestice, astfel n vest, legionarii proveneau din Galia, Hispania i nordul
Peninsulei Italice, n timp ce legiunile staionate n est i recrutau soldaii
din provinciile n care erau staionate. 27 Se pare c n timpul lui Augustus
sau al lui Tiberius, romanii nu doreau s se nroleze, Augustus se plnge
chiar de penuria iuventutis ceea ce nu se referea la o scdere a
numrului tinerilor italici ci la lipsa voluntarilor.28
C.R. Whittaker afirma ca romanii au invatat doua lectii
fundamentale, una sacra iar cealalta seculara, faptul ca zeii erau tot
timpul de partea lor atat timp cat respectau regulile jocului si anume pax
deorum si ca erau talentati in a-si incorpora noi cetateni meniti sa lupte

17
Radu Vulpe, op. cit.,1968, p. 95.
18
Ronald Syme, Rhine and Danube legions under Domitian, n The Journal of Roman
Studies, XVIII, 1928; Emilia Doruiu Boil, Teritoriul militar al legiunii V Macedonica la
Dunrea de Jos, n SCIV, nr.1, 1972, p. 45 legiunea a fost mutat de la Oescus la
Troesmis pentru a apra colul de provincie de la cotul Dunrii.
19
E. G. Hardy, op. cit., p. 649.
20
DA, III, 2, p. 1082.
21
CIL, III, 14155, o inscripie de la Bettir menioneaz centur(io) vex(ilationum) I
It[al(icae) leg(ionis)] V Mac(edonicae) et XI Cl(audiae).
22
Geographia, III, 10, 5.
23
Mihai Brbulescu, op. cit., p. 20.
24
Emilia Doruiu Boil, op. cit., p. 49.
25
Tacitus, Annales, XV, 28.
26
Josephus Flavius, Bell. Iud., III, 7, 32; VI, 4, 3.
27
Lawrence Keppie, The making of the roman army. From Republic to Empire, Londra,
1998, p. 152.
28
Suetonius, Aug., 24.1.
3
pentru ei.29 Din inscripiile descoperite la Troesmis se cunosc funciile
publice pe care veteranii le-au ocupat, ca de exemplu, Lucius Licinius
Clemens30 ce devine quinquennalis canabensium et decurio
Troesmensium, Titus Flavius Alexander ce are aceeai funcie de
31

quinquennalis canabensium, ntlnim i funcia de magistri canabensium

pentru C. Valerius Pudens32, P. Valerius Clemens33, iar veteranul
Tiberius Vitalis34 devine sacerdos provinciae. Putem de asemenea
remarca, c n acele inscripii n care este menionat funcia pe care o
ocup dup lsarea la vatr nu este menionat gradul pe care acesta l-a
ocupat n cadrul legiunii, fie erau soldai de rnd fie nsemntatea funciei
civile umbrea posibila importan a gradului militar.35
De o anumit importan este monumentul funerar al veteranului
Tiberius Claudius Ulpianus36, ce prezint o eminent carier militar,
fiind centurion n alte ase legiuni pe lang V Macedonica i anume: X
Gemina, IV Flavia, XII Fulminata, II Cyrenaica, X Fretensis, II Adiutrix.
Cariera militar a acestui centurion este unic pentru militarii din
inscripiile dobrogene. Acesta era fiul unui anume Tiberius, facand parte
din tribul Quirina; din inscriptie aflam si locul de origine al acestui soldat
si anume Laodicea Syriei. Faptul c acesta a fost transferat dintr-o legiune
n alta putea nsemna c a fost promovat dar putea fi legat i de simplul
transfer al guvernatorilor sau al legailor de legiuni. Mihai Brbulescu
subliniaz n lucrarea sa starea material bun a veteranilor, afirmnd c
un miles primea anual, n secolul II AD, un stipendium ntre 300 i 500 de
denari, n condiiile n care un lucrtor la minele de aur lucra 5 luni
pentru 70 denari.37
Tiberius Veturius Mauretanus38 (prefect al castrelor legiunii V
Macedonica) nu mai este cunoscut din alte inscripii, el era originar din
Fundi, un ora din Latium, ai cror locuitori aparineau tribului Aemilia.
Inscripia i-a fost dedicat de ctre ordo Troesmensium (senatul aezrii
civile din Troesmis), fiind ncadrat cronologic n perioada n care
legiunea V Macedonica a fost cantonat aici.
O surs de informaii pentru funcia de quinquennalis la Troesmis
este inscripia lui Lucius Licinius Clemens39, veteran al legiunii V
Macedonica, originar din Nikopolis (Nikopolis din Iudeea Emmaus,
Nicopolis din Cilicia, Nicopolis din Armenia Minor, Nicopolis din Epir,

29
C.R. Wittaker, Imperialism and culture: the roman initiative, in D.J. Mattingly,
Dialogues in Roman Imperialism, Portsmouth, 1997, p. 143.
30
SE, nr. 18.
31
SE, nr. 17.
32
SE, nr. 3.
33
SE, nr. 2.
34
SE, nr. 16.
35
A. Aricescu, op. cit., p. 36.
36
SE, nr. 20.
37
Mihai Brbulescu, op. cit., p. 82.
38
SE, nr. 1
39
SE, nr. 18.
4
Nicopolis ad Bosporum din Bithynia, Nicoplis ad Nestum n Thracia,
Nicoplis ad Istrum), editorul inscripiei a susinut c este vorba despre
Nikopolis din Iudeea, unde legiunea a staionat n timpul lui Vespasian i
Titus. Licinius Clemens dup lsarea la vatr a ndeplinit magistraturi att
n canabele legiunii ct i n aezarea civil Troesmis, fiind singurul
veteran al legiunii la care se observa aceasta dualitate i anume
quinquennalis al canabelor (magistrat cu misiune de censor) i decurion
n aezarea civil.40 Inscriptia a fost ridicata in momentul in care isi
incepuse exercitarea functiei de quinquennalis. Sotia acestuia, Licinia
Veneria are acelasi gentiliciu, fie a fost eliberata de sotul fie a primit
cetatenia dupa lasarea la vatra a acestuia. 41 Titulatura de quinquennalis
este atestata cu certitudine numai in canabele de la Troesmis.42
Trebuie s l menionm si pe Valerius Firmus43, originar din
Nicea Bithyniei. Este posibil ca dup ntoarcerea legiunii din Orient la
Troesmis, Firmus s fi venit aici cu toat familia i s fi rmas chiar i
dup lsarea la vatr. Acesta a fost custos armorum (lui i era ncredinat
cheia de la armamentarium). Acetia fceau parte din categoria
principales, existnd unul n fiecare centurie.
Un alt legionar a crui origine se cunoate cu exactitate este Tiberius
Claudius Priscus44, probabil recrutat ca i ceilali legionari de origine
oriental fie n timpul expediiei lui Traian fie n timpul lui Hadrian. Locul
su de origine fiind Hemesa din Syria. Tot la Troesmis a fost descoperita
o inscriptie mentionand un anume Decimus45 (cognomen) din tribul
Claudia, originar din Savaria, ora din Pannonia. Lespedea funerar a
fost pus de un alt centurion al aceleai legiuni i probabil motenitorul
su, Valerius Pudens.
Doi dintre centurionii legiunii sunt originari din Oescus, si anume
C. Iulius Saturninus46 celui de al doilea nu i s-a pstrat ns numele. 47
Legatura dintre cele doua orase este demonstrata prin intermediul
inscriptiilor si implicit prin existenta legionarilor orginari din Oescus
stationati la Troesmis. Saturninus a fost probabil recrutat n momentul n
care legiunea a fost staionat acolo, adic n prima jumtate a secolului II
AD. El avea gradul de optio, optiones fcnd parte din categoria
principales, acest grad fiind precedat de cel de tessararius (transmitor
al ordinelor comandantului) i urmat de cel de signifer. La Oescus a fost
descoperita o alta inscriptie a unui veteran al aceleasi legiuni si anume C.
40
Radu Vulpe, op. cit., 1953, p. 569.
41
Lucretiu Mihailescu Birliba, Valentin Piftor, Les vtrans membres de llite civile en
Dobroudja Roumaine, in Peuce. Studii si cercetari de istorie si arheologie, III-IV, 2006-
2006, p.212.
42
Dan Aparaschivei, Municipiul Troesmis. Institutii si elite, in Peuce. Studii si cercetari
de istorie si arheologie, III_IV, 2005-2006, p.191.
43
SE, nr. 19.
44
SE, nr. 21.
45
SE, nr. 7
46
SE, nr. 9
47
SE, nr. 10
5
Iulius Celer.48 Lucretiu Birliba considera ca este posibil ca cei doi sa fi
facut parte din aceeasi ramura a gintii Iulia, ai caror reprezentanti au fost
in aceeasi legiune.49 Tot la Oescus a fost descoperita o inscriptie, a unui
alt veteran al legiunii V Macedonica, G. Iulius Longinus, originar din
Heraclea.50 Acelasi autor aduce in discutie posibilitatea unei legaturi de
rudenie intre acesta si Saturninus, sau cel putin sa provina din aceeasi
ramura a familiei. Astfel s-ar putea presupune o origine orientala ,
Heraclea si pentru acesta din urma, si mai mult stiindu-se traditia
recrutarii legionarilor din zona Pontului si Bithyniei.51 Inscriptiile sunt
datate in prima jumatate a secolului II AD, cand Troesmisul nu era inca
municipiu si cand legaturile intre orase erau asigurate de militari si
familiile acestora.
Printre veteranii mentionati la Troemis, apar si membrii ai familiilor
din Ancyra, datate fie in prima fie in a doua jumatate a secolului II AD. O
inscriptie datat ntre anii 151 154 AD l menioneaz pe un anume
Titus Flavius Alexander52, veteran al legiunii, nscris n tribul Fabia din
Ancyra din Asia Mic. Acesta alaturi de intreaga familie ridica un altar in
cinstea lui Iupiter. Dup lsarea la vatr s-a stabilit n canabele de la
Troesmis, reuind s ajung la o situaie material bun i atingnd chiar
cea mai nalt funcie civic local, aceea de quinquennalis. Odat cu
noua funcie, Alexander (nume greco-oriental 53) va dona curiei locale o
summa honoraria (suma de bani pe care noul numit ntr-o funcie civil
trebuia s o ofere tezaurului municipal) de 250 denari.
Un alt veteran al legiunii V Macedonica originar din Ancyra este
Caius Antistius Valens din tribul Fabia54, posibil acesta, ca i ceilali
legionari originari din acelai ora s fi fost ncorporat cu ocazia
expediiei orientale a legiunii din timpul mpratului Hadrian. Familia
acestui centurion s-ar fi stabilit n canabele de la Troesmis, aa cum o
demonstreaz o alt inscripie menionndu-l pe fiul acestuia Antistius
Zoticus (nume grecesc), descoperit tot la Troesmis. 55 S-a presupus ca
dupa lasarea la vatra acesta a ramas in Troesmis unde s-a casatorit cu
una din sclavele sale, pe care o elibereza. 56 De asemenea este posibil ca
cel putin o parte a familiei Antistiilor sa isi aiba originea in provinciile
celto-germanice, de unde membrii au ajuns apoi in Galatia. Un alt

48
ILB, 56.
49
Lucretiu Mihailescu Birliba, Notes epigraphique. Trois familles dOescus Troesmis, in
Pontica, XLII, 2009, p. 386.
50
ILB, 55.
51
Lucretiu Mihailescu Birliba, op. cit., p. 386.
52
SE, nr. 17; Radu Vulpe, op. cit., 1953, p. 560.
53
Mihai Brbulescu, op. cit., p. 80.
54
SE, nr. 6.
55
ISM, V, nr. 175.
56
Lucretiu Mihailescu Birliba, Valentin Piftor, Les familles dAncyra Troesmis, in Victor
Cojocaru (ed.), Ethnic contacts and cultural exchange north and west of the Black Sea
from the greek colonization to the ottoman conquest, Iasi, 2005, p. 333.
6
personaj cu origini ancyriene este C. Plancius57, posibil magistrat al
teritoriului troesmens, intr-un moment in care orasul se afla sub
autoritatea legiunii V Macedonica (inscriptia datata in 163 AD). In
conditiile in care legiunea in discutie era stationata aici, si mai mult,
constructia ridicata de acesta era dedicata veteranilor si cetatenilor
romani din canabae, putem presupune ca si acest personaj era veteran al
legiunii. C. Egnatius Valens58 apare ca veteran si decurion al orasului (163
AD), fiul acestuia fiind inca militar activ in aceeasi legiune. Precum familia
Antistii si Egnatii apar bine atestati in provinciile celto-germanice, nu se
stie insa ce membrii au ajuns apoi in Galatia. Dupa cum s-a vazut, aproape
toti veteranii legiunii V Macedonica ce proveneau din Ancyra faceau parte
din tribul Fabia.59
Numarul soldatilor din regiunea orientala a Imperiului nu s-a sfarsit,
una din familiile originare din Amastris este cea a lui Titus Flavius Valens
din tribul Terentina, mentionat alaturi de sotie, frate si cumnata. Lucretiu
Birliba considera ca si fratele acestuia, Flavius Alexander sa fi fost soldat
in aceeasi legiune, ambii fiind posibil recrutati in momentul in care au
avut loc recrutari in Orient, atunci cand vexilatii ale legiunii au participat
la razboiul parthic al lui Traian, fie la razboiul din Iudea din timpul lui
Hadrian.60 Sotia acestui Titus Flavius Valens este o anume Marcia
Basilissa, aceasta mai apare intr-o inscriptie de la Troesmis, ca fiind sotia
unui anume Titus Valerius Marcianus61, din tribul Polia nscut n
castre, se pare c toi soldaii originari din castre erau nscrii n tribul
Polia.62 Acest Marcianus era veteran al legiunii i fost beneficiarius
consularis, acesta era deci principales n oficiul guvernatorului, un
beneficiarius putea fi avansat ca speculatores. n perioada imperiala
beneficiarii fceau parte din principales i se ocupau de problemele
administrative, n mod normal un individ era ridicat la rangul de
beneficiarius dup ce servise ca immunis. Se pare c dup honesta missio
din anul 170 AD Marcianus se ntoarce n canabele de la Troesmis, pe
baza acestei inscripii s-a considerat c la aceast dat Troesmis-ul nu
fusese nc ridicat la rangul de municipium, deoarece dup transferul
legiunii canabele nc existau.63 Soia acestuia, Marcia Bassilisa (nume
grecesc) avea titlul onorific de mater dendrophororum, fiind preoteasa
unui colegiu de nchintori ai Cybelei. Acelasi autor mentionat crede
imposibila explicatia ca aceasta Marcia Basilissa sa fie aceeasi persoana,
explicand coincidentele prin faptul ca era vorba despre doua surori. Astfel
este posibil ca acest Titus Flavius Valens sa fi plecat din Amastris insotit
de sotie, fratele sau Flaviu Alexander si sotie, precum si sora acesteia, o a
57
ISM V, 135.
58
ISM V, 183.
59
Lucretiu Mihailescu Birliba, Valentin Piftor, op. cit., 2005, p, 335.
60
Lucretiu Mihailescu Birliba, Doua familii de pontobithynieni la Troesmis, in Analele
Stiintifice ale Universitatii Al. I. Cuza, Istorie, LIV-LV,2008-2009, p. 18.
61
SE, nr. 15.
62
ISM, V, p. 198.
63
ISM, V, p. 199.
7
doua Marcia Basilissa, ce ajunsa la Troesmis se casatoreste cu Titus
Valerius Marcianus (nascut in castre).64 Identitatea de gentiliciu si
cognomen nu reprezinta o noutate pentru fratii din lumea romana, un
exemplu asemanator este intalnit tot printre inscriptiile din Troesmis, cu
alti doi soldati din legiunea V Macedonica, cu aceeasi origine amastriana,
Iulius Ponticus, mentionat alaturi de fratele sau Iulius Ponticus si doi
Sentii Pontici.65
Proporia legionarilor provenii din provinciile orientale ale
imperiului este i n cazul inscripiilor de la Troesmis destul de mare,
astfel apar ca localiti de origine: Ancyra, Amastris, Nicopolis
Iudea, Nicea, Laodicea Syriei, Hemesa. Pe lng acetia trebuie
amintii cei din Fundi Latium, Oescus (probabil recrutai n perioada
staionrii legiunii n acel castru), Savaria Pannonia, i chiar un
legionar nscut n castre, Titus Valerius Marcianus.
Persoanele din partile occidentale si centrale ale Asiei Mici, mai ales
cele din Pontus si Bithynia sunt cele mai numeroase, situatia se explica
mai ales prin proximitatea geografica precum si prin multiplele relatii
existente intre cele doua zone. In a doua jumatate a secolului II AD, in
Moesia Inferior au patruns un numar ridicat de persoane provenind din
Asia Mica.66 Este atestat un numar foarte mare de veterani,. Cei mai multi
originari din Galatia si Pontus-Bithynia, provincii cu o veche traditie a
recrutarii. Roxana Curca si Nelu Zugravu, afirma in studiul lor privind
onomastica orientalilor din Dobrogea romana ca personajele mentionate
nu sunt orientale prin etnie ci prin origine, fiind romani sau greci
asimiliati juridic sau latinofoni integrati lingvistic in aria helenofona.67
Din inscriptiile descoperite la Troesmis mentionand soldati sau
veterani ai legiunii V Macedonica intalnim patru veterani din Ancyra
(Galatia), patru din Amastris, unu din Niceea Bithyniei, doi din Syria
(Laodicea si Hemesa), unu din Nikopolis Iudeea, doi recrutati din Oescus,
unul din Savaria Pannonia, unul din Fundi Latium si un legionar nascut
in castrele legiunii de la Troesmis. Originea acestor legionari poate fi
coroborata cu datarea inscriptiilor si cu miscarea legiunii sau a unor
vexilatii ale acesteia, astfel cei din Galatia, Pontus-Bithynia si Syria au fost
recrutati cu certitudine in momentul deplasarii unor subunitati ale
legiunii in Orient, in timpul razboiului parthic al lui Traian, fie in timpul
razboiului iudaic al lui Hadrian (Bar Kochba). In conditiile in care inainte
de a fi stationata la Troesmis, legiunea V Macedonicaa fost cantonata la
Oescus, este posibil ca fii ai legionarilor nascuti in castre sa se fi inrolat
apoi in aceea legiune, avand astfel ca loc de origine Oescus.
Pentru perioada domniilor lui Hadrian i pn la Marcus Aureliu
este posibil ca proporia italicilor n legiuni s fi sczut drastic, legiunile
64
Lucretiu Mihailescu Birliba, op.cit., 2008-2009, p.20.
65
SE, nr. 13.
66
Roxana Curca, Nelu Zugravu, Orientaux dans la Dobroudja Romaine, une approche
onomastique, in Victor Cojocaru (ed.), op.cit., p. 326-327.
67
Ibidem, p. 328.
8
devenind astfel adevrate leagne de multiculturalism. Iar n condiiile n
care armata roman era privit deseori ca un factor al Romanizrii, mai
putem oare vorbi despre o identitate roman, despre mndria de a deveni
Roman?