Sunteți pe pagina 1din 6

Sistemele electorale i modurile de scrutin utilizate n prezent

Sistemul electoral reprezinta un ansamblu de norme si relatii sociale prin care se aleg
organele colegiale si individuale ale statului, prin vot, de catre cetateni. In cadrul sistemului
electoral sunt integrate relatii politice, juridice si, mai ales, politico-juridice, acestea formand
relatiile sociale.
Dreptul electoral este institutia care care decide normele prin care sunt reglementate
relatiile de selectie a organelor statului si se refera atat la putere, cat si la drepturile cetatenilor.
Acesta se refera, de asemenea, la drepturile electorale ale cetatenilor, aratand ca sfera lor este
mai cuprinzatoare decat cea care rezulta din Constitutie. Pe langa drepturile fundamentale, de
a alege si de a fi ales, mai exista si drepturi prevazute de Legea electorala cum ar fi dreptul
cetatenilor de a verifica inscrierea in listele electorale, de a face intampinari impotriva
omisiunilor si a oricaror erori, dreptul de a contesta candidatii, etc.
Sistemul electoral a devenit, de-a lungul timpului, o componenta a vietii politice si
constitutionale din fiecare stat. In acest fel, se pot realiza conditiile constituirii si functionarii
puterii, dar si a comunicarii dintre conducatori si condusi, in interiorul regimurilor
democratice. Alegerile libere sunt caracteristica principala a regimurilor democratice moderne
si presupun reguli si proceduri, codificate in pachete de reglementari legislative si
procedurale.
Sistemele electorale determina atat configuratia sistemelor de partide, cat si distributia
de putere, in randurile demnitarilor, alesi de catre cetateni sau indirect, in cadrul regimurilor
democratice. Un factor major de influenta a desfasurarii activitatii partidelor politice il
reprezinta sistemul de scrutin. In functie de legile care constituie sistemul de scrutin, este
stabilit si modul de distributie a mandatelor intre candidati si partide.
Ca rezultat, sistemele electorale si de scrutin influenteaza concentrarea sau reducerea
numarului de partide, caz in care se formeaza sistemele majoritare, sau fragmentarea
spectrului politic in partide multiple, in cazul sistemelor proportionale. Astfel, sistemele
electorale reprezinta un factor major de decizie in distribuirea puterii politice. Majoritatile
guvernante pot influenta si felul in care este constituita si functioneaza opozitia, fie ea
concentrata sau dispersata. Mai exact, sistemele electorale au o mare capacitate de influenta
asupra sistemelor politice.

1
Sistemul majoritar

In situatia unui sistem electoral majoritar, candidatii care au obtinut de la inceput cel
mai mare numar de voturi exprimate sunt proclamati alesi. Pe de o parte, acesta corespunde
functiilor pe care le au alegerile de a forma organele stautului si de a le legitima, insa, pe de
alta parte, nu reflecta cu exactitate starea curenta a curentelor politice si nici vointa tuturor
alegatorilor. In cadrul unui sistem majoritar, M. Duverger distinge intre sistemul majoritar cu
un singur tur (pluralitar)- Legea lui Duverger, care favorizeaza sistemele bipartidiste, si
sistemul majoritatii simple cu doua tururi de scrutin impreuna cu sistemele proportionale, care
favorizeaza multipartitismul - Ipoteza lui Duverger.
Intr-un sistem majoritar uninominal, cu unu sau doua tururi, este ales in organele
reprezentative (consilii locale, parlament) sau in functii eligibile candidatul care intruneste cel
mai mare numar de voturi valide din partea alegatorilor intr-o circumscriptie bine delimitata.
Acest sistem transeaza direct competitia politica dintre candidatii individuali in functie de
numarul de voturi obtinute in circumscriptia electorala respectiva. De asemenea, acest sistem
stimuleaza participarea politica a cetatenilor si combate absenteismul electoral. Insa, acest
sistem diminueaza influenta partidelor si-i influenteaza pe candidatii cu o personalitate
puternica, astfel incat cel ales nu este nevoit sa urmeze o anumita ideologie sau directive date
de catre partid, ca in cazul scrutinului majoritar de lista sau in situatia unui scrutin
proportional.
Cu toate acestea, sistemul majoritar favorizeaza bipartidismul. Partidele mari sunt
avantajate, ele avand un electorat stabil, cu o traditie politica, iar partidele mici pot fi
avantajate numai an circumscriptii mici, acolo unde pot reusi prin intermediul unor lideri
locali bine cunoscuti de catre electorat. In aceste circumstante, electoratul se poate reorienta
catre candidatii cu cele mai mari sanse de a fi alesi, intre care s-ar putea crea o competitie
bipolara, divizandu-i pe alegatorii din circumscriptii. M. Duverger afirma ca tarile dualiste
sunt majoritare iar tarile majoritare sunt dualiste, exceptiile explicandu-se prin intermediul
unor cazuri particulare.
Sartori afirma ca biparitidismul se mentine numai daca cele doua partide castigatoare
sunt consolidate la nivel national si daca impartirea voturilor este limitata intre diverse
circumscriptii, iar partidele minoritatilor nu sunt concentrate numai in anumite circumscriptii.
Acest sistem detine si dezavantaje, cum ar fi generarea unor injustitii electorale, ce ar pune la
indoialaa principiul reprezentarii.

2
In cazul scrutinului cu un singur tur, este ales candidatul care a obtinut cele mai multe
voturi, prin majoritate simpla, chiar daca ceilalti candidati au mai multe voturi impreuna decat
castigatorul alegerilor. Partidul pe care il reprezinta acel castigator isi va mari scorul electoral,
iar acest lucru inlatura reprezentarea celorlalte partide in parlament.

In scrutinul uninominal cu doua tururi, un candidat poate fi ales in primul tur daca
obtine majoritatea simpla. In al doilea tur participa, de obicei, primii doi candidati care au
obtinut cele mai multe voturi in primul tur de scrutin, fara a obtine o majoritate absoluta. In
aceste conditii, voturile celorlalti se negociaza, realizandu-se compromisuri si alinate
conjuncturale, pentru a orienta voturile spre unul dintre cei doi candidati aflati in competitie.
In sistemul majoritar cu scrutin de lista, cu unul sau doua tururi, alegatorii voteaza nu
pentru un anumit candidat, ci pentru una din listele de candidati, liste propuse de catre partide
sau coalitii electorale. In sistemul cu un singur tur se aplica regula majoritatii simple, pe cand
in sistemul cu doua tururi, pricipiile se inverseaza: la primul tur se aplica regula majoritatii
absolute, iar la al doilea tur, regula majoritatii simple, dupa ce au fost eliminati candidatii care
au obtinut cele mai mici procente.

Sistemul reprezentarii proportionale


Sistemul reprezentarii proportionale urmareste distribuirea locurilor in organele de stat
in functie de voturile exprimate in favoarea unui partid, sau grupari de partide, pe cat este de
exact posibil. Pe langa scopul de a asigura o anumita justitie sociala prin reflectarea tuturor
fortelor politice,a tuturor opiniilor in organele de stat alese, reprezentarea proportionala
urmareste si folosirea deplina a voturilor exprimate.
Toate variantele de sisteme electorale proportionale pornesc de la urmatatorul
principiu: mandatele parlamentare se impart candidatilor proportional cu voturile obtinute in
alegeri, astfel incat exista un raport direct proportional intre mandatele parlamentare obtinute
de fiecare partid politic in parte si voturile pe care electoratul le-a acordat acestor partide. In
cadrul acestui sistem, partidele au o importanta mult mai mare decat in sistemul majoritar de
lista cu doua tururi. Alegerile se desfasoara pe baza listelor de candidati, liste propuse de
fiecare partid sau coalitie electorala in parte, astfel ca, prin aceasta modalitate de vot, se poate
masura audienta pe care o are fiecare formatiune politica in randurile alegatorilor si se poate
verifica gradul in care programele acestora sunt receptate si acceptate de catre electorat.
Astfel, alegatorii nu voteaza candidati, ci liste intocmite de catre partide, individualizate
pentru fiecare circumscriptie.

3
Acest sistem se desfasoara intr-un singur tur de scrutin, iar atribuirea mandatelor se
face in urma rezultatelor sale, potrivit unor calcule de proportionalitate, eliminand astfel
retragerea unor candidati, transferul de voturi sau aranjamentele conjuncturale dintre partide.
Exista mai multe faze si proceduri de atribuire a mandatelor. Mai intai, trebuie calculat
coeficientul electoral, la nivel national sau de circumscriptie, coeficient care exprima numarul
de voturi necesar obtinerii unui mandat. Acest coeficient este rezultatul impartirii numarului
total de voturi valabil exprimate la nivel national la numarul total de circumscriptii, al
impartirii numarului de voturi exprimate la numarul de mandate ce este atribuit
circumscriptiei respective. In cazul independentilor, acestia trebuie sa obtina un numar de
voturi cel putin egal cu coeficientul electoral pentru a putea obtine un mandat. Urmeaza
raportarea coeficientului electoral la numarul de voturi exprimate pentru fiecare lista, urmand
ca fiecare lista sa primeasca atatea mandate de cate ori cuprinde coeficientul in acest numar.
Prin aceasta operatie se atribuie numai o parte dintre mandate, ramanand atat mandate
neatribuite, cat si voturi neutilizate ale partidelor in diferite circumscriptii. Atribuirea restului
de mandate si utilizarea restului de voturi reprezinta etapa cea mai complicata si mai
discutabila a sistemului. De obicei, voturile si mandatele ramase se redistribuie listelor de
partide la nivelul circumscriptiilor, desi exista si procedura, mai putin utilizata, de a le
distribui la nivel national. Cele mai cunoscute formule de repartizare a acestora sunt: sistemul
celor mai mari resturi, metoda celor mai mari medii, sistemul coeficientului modificat
(Handenbach-Bischof), sistemul dHondt.

Sisteme electorale mixte


Sistemele mixte reprezinta o combinatie a unor aspecte ale sistemului majoritar cu
unele elemente ale reprezentarii proportionale, prin care se incearca o depasire a deficientelor
cunoscute ale celor doua sisteme clasice. Sistemul cel mai cunoscut este cel al buletinului
dublu, in ciuda faptului ca unii teoreticieni sustin ca acesta este de fapt un sistem
proportional de compensare, fiind considerat din greseala un sistem mixt.
Acest sistem a fost folosit cu succes in Germania si imbina doua modalitati de scrutin,
intrucat alegatorul dispune de doua buletine de vot, pe care le foloseste concomitent pentru a
desemna candidati in organele reprezentative. Cu primul buletin, el desemneaza, intr-o
circumscriptie locala, un deputat din Parlament. Cu al doilea buletin, alegatorul isi exprima
optiunea pentru o lista de candidati dintre cele avansate de partide, conform reprezentarii
proportionale.

4
Sistemul mixt este unul echilibrat, in circumstantele in care jumatate dintre deputati
sunt alesi prin sistemul uninominal majoritar, la nivel de circumscriptie, iar cealalta jumatate,
prin sistemul proportional aplicat la nivel de regiune, land, departament, etc. Daca numarul
mandatelor obtinute intr-o circumscriptie prin scrutin majoritar sa fie mai mare ca rezultat
prin aplicarea proportionale, diferenta respectiva nu se anuleaza, ci cu valoarea ei se
suplimenteaza numarul deputatilor din Parlament. Alte sisteme sunt preponderent majoritare
sau preponderent de reprezentare proportionala, in functie de numarul de locuri care sunt
alocate prin cele doua modalitati de scrutin. Cele mai multe sisteme mixte imbina scrutinul
uninominal cu unul sau doua tururi cu sistemul proportional de lista.

5
Bibliografie:
1). NASTASE GEORGESCU, Maria, Conf. Univ. Dr. 2005. Drept constitutional si
institutii politice. Bucuresti: Editura Pamantul
2).MURARU, Ion. 1998. Drept constitutional si institutii politice. Bucuresti: Editura
Actami