Subiectul discutiei noastre este lucrarea lui Dumitru Protase, Nicolae Gudea si Radu Ardevan:

Din istoria militara a Daciei Romane. Castrul roman de interior de la Gherla editie bilingva Aus
der Militrgeschichte des rmischen Dakien. Das Rmische Binnenkastell von Gherla, aparuta la
Editura Mirton, Timisoara in 2008. Cartea continua seria micromonografiilor de fortificatii romane din
Dacia Porolissensis, cea de fata consacrata castrului roman de la Gherla, fiind a zecea din serie.
Desigur, fortificatii precum cele de la Sutoru, Orheiul Bistritei, Tihau, Gilau, unde cercetarile sunt mai
putin extinse sau nefinisate, vor intregi seria micromonografiilor.
Atat Dumitru Proase (profesor consultant in cadrul catedrei de Istorie antica si arheologie la
Universitatea Babes Bolyai - Cluj) cat si Nicolae Gudea (cercetator la Institutul de Arheologie din Cluj-
Napoca si profesor la Facultatea de Teologie Greco-Catolica a Universitatii Babes Bolyai,) si Radu
Ardevan (din 2002 conferentiar la Universitatea Babes Boylai din Cluj, in catedra de Istorie antica si
arheologie) au consolidat scoala de cercetare clujeana a arheologiei, fiind nume de marca in cercetarea
istoriei militare romane, numismatica antica din Dacia, precum si viata municipala romana.
Lucrarea in discutie cuprinde opt capitole, alaturi de un cuvant inainte si de asemenea o lista a
ilustratiilor, indici, abrevieri bibliografice, abrevieri tehnice, abrevieri si bibliografie, precum si planse
si figuri.
In Introducere autorii prezinta locul castrului in sistemul defensiv al Daciei si amplasarea
castrului in orasul actual. De asemenea aflam ca nu se cunoaste numele antic al castrului, insa este cert
faptul ca locul a fost infloritor si in perioada neolitica, hallstatiana si Latne. Implicit este prezentata
metoda de lucru abordata. Al doilea capitol este axat pe istoricul sapaturilor si cercetarilor arheologice
privind castrul roman de interior de la Gherla. Primul care mentioneaza in scrierile sale fortificatiile
romane fiind J. Benko, urmat de M. Barthalus, J.F. Neigebaur, Kroly Torma, Carl Goos, rpad Buday,
Iulian Marian. Urmatorul punct abordat este istoricul cercetarilor arheologice incepand cu Joseph
Ornstein la inceputul secolului XX, Endre Orosz, Gherasim Pintea, Alexandru Nicula, Dumitru Protase,
urmate de cercetarile arheologice de salvare din anii 1979, 1980 si 1981-1983. Trebuie mentionat faptul
ca sapaturile au fost realizate preponderent pe latura estica a castrului, de altfel cea mai bine conservata
latura a fortificatiei.
Fazele de constructie ale castrului reprezinta titlul celui de al treilea si celui mai amplu
capitol al lucrarii. Primul element analizat de autori este prima faza a fortificatiei: castrul cu incinta din
val de pamant (perioada 106-140 AD), acesta fiind depistat pe laturile de sud si est. Totusi s-au putut
afla dimensiunile probabile ale acestuia, precum si latimea si inaltimea valului si a santului. Despre
organizarea interiorului nu se stie insa nimic. A fost stabilita si data constructiei ca fiind in timpul lui
Traian indata dupa cucerire. Unitatea cantonata aici era Ala II Pannoniorum, prima data atestata in 88
in Syria.
Castrul cu incinta din zid de piatra a fost cercetat tot pe cele doua laturi: sud si est. Au putut fi
stabilite dimensiunile acestuia si anume 169X62 m. Data probabila a constructiei fiind incadrata in
ultimii ani ai domniei lui Hadrian sau primii ani ai domniei succesorului sau. Aceeasi unitate, ala II
Gallorum et Pannoniorum este cantonata in castru. Descoperirile arheologice sunt numeroase,
monedele apar pana la Gallienus si Aurelian. Castrul cu zid de piatra a rezistat pana la sfarsitul
stapanirii romane in Dacia. Urmatorul punct abordat este o trecere in revista a tuturor descoperirilor
arheologice: doua diplome militare, inscriptii (pe edificii, votive, funerare), precum si inscriptii cu
incadrare incerta, descoperiri monetare - un numar de 341 monede de la dyrrhachium pana la monede
din Imperiul Bizantin precum si 125 de fibule romane. S-a observat faptul ca predomina materialele
databile in secolul II si inceput de secol III, dar piese sigur databile dupa anul 250 AD lipsesc.
Urmatoarea categorie a descoperirilor este reprezentata de arme si piese de echipament: varfuri de
lance, calcaie de lance, fiind descoperite si piese de echipament de parada. In mod surprinzator, nici
una dintre arme nu a fost descoperita in context arheologic clar datat. Alte categorii ar fi piesele
sculpturale de piatra (votive si funerare), unelte si piese de fier, bronz (instrumente, piese de toaleta si
de podoaba), piese de os, obiecte si vase ceramice si opaite.
Al patrulea capitol ofera date in legatura cu asezarea civila a castrului, aceasta intinzandu-se
peste tot in jurul fortificatiei, chiar si dincolo de rau spre vest, insa concentrarea locuirii nu era la fel
peste tot. Problema existentei unui cimitir este dezbatuta in capitolul al V-lea. Au fost semnalate urme
de morminte la est de castru, se pare ca ritul funerar predominant era cel al incineratiei, un rit comun
lumii greco-romane, inhumatia predominanta in lumea urbana romana a razbatut mai greu in acest
mediu. Elemente ale culturii materiale, vietii economice, populatiei si vietii spirituale se regasesc in
capitolul al VI lea. Vicusul castrului de la Gherla a jucat rolul unui centru zonal, fiind un important
centru mestesugaresc. I.I. Russu sustine ca locuitorii statornici ai noii asezari trebuie sa fi fost veteranii.
Etnic asezarea apare ca una romana provinciala de tip occidental cu o componenta celto-romana. In
ceea ce priveste viata spirituala, statuetele descoperite ilustreaza panteonul clasic roman, cultele
orientale nu apar aproape deloc in asezare, insa sunt evidente trasaturile de spiritualitate gallo-romana.
Despre soarta castrului si a asezarii dupa 275 este titlul celui de al VII lea capitol. Dupa
retragere, fortificatia romana de la Gherla si-a pierdut rosturile militare, insa asezarea va juca in
continuare rolul unui mic centru zonal, fiind pastrata o legatura economica cu imperiul. Ultimul capitol
este consacrat descrierii locului in care materialul arheologic descoperit este depozitat si anume:
Muzeul orasenesc Gherla, Muzeul National de Istorie a Transilvaniei, Muzeul de la Debrecen, Dej si
Muzeul National de Istorie a Romaniei - Bucuresti.
Informatiile sunt prezentate cu acuratete, autorii reusind sa surprinda aspecte atat din plan
militar cat si politic, economic, social, religios, creand sub cupola acestei carti o imagine cat se poate
de reala a castrului de interior de la Gherla. Forma simpla a limbajului utilizat face ca lucrarea sa fie
accesibila nu doar unui grup restrans de specialisti cat si publicului larg si am putea spune neinitiat.
Majoritatea artefactelor descoperite au trimiteri si se pot regasi in lista figurilor si planselor fapt ce
ajuta la o mai buna intelegere si percepere a materialului arheologic.

Elena Adam
doctorat anul I