Sunteți pe pagina 1din 3

Francisco J.

Ayala Darul lui Darwin catre stiinta si religie,


Editura Curtea Veche, colectia Stiinta si Religie,
coord. Basarab Nicolescu, Magda Stavinschi,
Bucuresti, 2008, 263 p.

Thomas Lepeltier in lucrarea Darwin eretic. Eterna reintoarcere a creationismului


(Bucuresti, 2009) afirma ca baza teoriei lui Darwin : lupta pentru viata, selectia naturala,
adaptarea, ereditatea variatiilor, toate aceste notiuni erau cunoscute in epoca; cat despre idea unei
transformari a fiintelor vii de-a lungul timpului, aceasta fusese expusa cu mult timp in urma. Insa
Darwin a fost cel ce a reunit toate aceste concepte intr-un tot unitar si coerent.
In 2007, aparea editia in limba engleza a cartii lui Francisco Jos Ayala, Darwins gift to
Science and Religion. Autorul este un biolog si filosof american de origine spaniola, ce lucreaza
la Universitatea Irvine din California. Este cunoscut pentru cercetarile sale in domeniul geneticii
evolutioniste, fiind numit Omul Renasterii Biologiei Evolutioniste. Lucrarea acestuia cuprinde
10 capitole alaturi de Multumiri, Prefata si Indice.
Inca din Prefata cartii (p. 9-11) autorul prezinta mesajul acesteia si anume faptul ca in
cele din urma, convingerile stiintei si ale religiei nu trebuie sa fie in contradictie, mai ales stiind
ca cele doua sunt lucruri absolut distincte : stiinta fiind cea care studiaza evolutia planetelor,
compozitia materiei si a atmosferei, in timp ce religia are in vedere scopul si semnificatia lumii si
a vietii omului.
In Introducere (p. 13-28), considerata ca fiind primul capitol al lucrarii, autorul prezinta
pe scurt compozitia fiecarei parti. Capitolul 2 (p. 28-43) aduce in prim plan personalitatea lui
William Paley, cel ce a construit cea mai puternica pledoarie pentru Planul Inteligent. Din
punctul sau de vedere nu poate exista proiect fara proiectant. Acesta din urma respinge teoria
hazardului, totul fiind atat de complicat incat nu ar fi fost posibil sa fie creat intamplator.
Argumentul Proiectului Inteligent fusese deja propus de catre unii parinti ai Bisericii in
primele secole ale erei crestine, unul dintre acesteia este Fericitul Augustin. Thomas dAquino
privea Planul Inteligent ca fiind un al cincilea mod de a demonstra existenta lui D-zeu. Voltaire a
fost de asemenea un sustinator al Planului.
In urmatorul capitol (p. 43-67) autorul expune teoriile existente privind evolutia. Prima
teorie extinsa a fost propusa de catre naturalistul francez Jean-Baptiste Monet si anume teoria
mostenirii caracterelor dobandite. Bunicul lui Darwin, Erasmus Darwin formulase o teorie a
transmutarii formelor de viata in cursul eonilor. Alfred Russel Wallace considera ca evolutia
continua la nesfarsit si ca este preogresiva. Spre deosebire de acesta Darwin nu privea evolutia ca
avand drept urmare o schimbare morfologica.
Capitolul 4 (p. 67-102) aduce cu sine o explicatie a selectie naturale. In dictionare aceasta
este definita ca reprezentand reproducerea diferentiata a modificarilor ereditare. Veriga lipsa din
argumentul lui Darwin a fost oferita de genetica lui Gregor Mendel (principiile ereditatii). In
natura, procesul selectiei naturale este cel ce alege combinatiile ce au sens. (p. 83) In al cincilea
capitol autorul (p. 102-120) prezinta dovezile evolutiei disponibile lui Darwin si anume: evidenta
fosilelor, similaritatile anatomice in ciuda mediilor si modurilor de viata diferite, dezvoltarea
embrionara, vestigiile precum si biogeografia.
Evolutia omului este titlul urmatorului capitol (p. 120-144) in care sunt subliniate 2
intrebari si anume: cum oare, diferente genetice relativ putine pot fi responsabile pentru
diferentele anatomice si de comportament dintre cimpanzei si oameni? Si, cum semnalele fizico-
chimice transmise de neuroni, devin evenimente psihologice, sentimente, ganduri si constiinta de
sine?
Capitolul 7 (p.144-165) prezinta cea mai solida dovada a evolutiei organismelor si anume
biologia moleculara, pentru ca in Absurditati si lacune fatale (Cap. 8, p. 165-197), sa fie
prezentate versiunile moderne ale argumentului Planului Inteligent. La un moment dat in anii
90, anumiti autori au sustinut ca Planul Inteligent este mai mult stiintific decat religios in dorinta
lor de a-l introduce in curiculum scolar. Adeptii Planului sustin ca daca evolutia nu reuseste sa
explice anumite fenomene biologice atunci acesta trebuie sa fie explicatia corecta.
In capitolul 9 (p. 197-221) sunt prezentate reactiile contemporane ale Bisericii cu privire
la teoria evolutiei/selectiei naturale. Atacurile motivate religios impotriva evolutiei au aparut inca
din timpul lui Darwin, de exemplu in 1874 Charles Hodge cu a sa lucrarea What is
Darwinism?. Papa Pius al XII-lea in Humanis generis 1950 a recunoscut ca evolutia biologica
era compatibila cu credinta crestina. Cativa ani mai tarziu Academia nationala de Stiinte declara
ca Religia si stiinta raspund la intrebari diferite referitoare la lume. (p. 210)
Ultimul capitol al lucrarii este un post-scriptum pentru cunoscatori. In acesta autorul
trece in revista trasaturile esentiale ale metodei stiintifice si modul in care acestea au fost gresit
interpretate de catre unii filosofi influenti din vremea lui Darwin. De asemenea se afirma ca
revolutia copernicana a fost prima dezvoltarea majora din istoria stiintei iar revolutia lui Darwin
fiind cea de a doua si cea definitiva.
Aceasta lucrare isi poarta cititorul prin diversitatea ideilor privind lumea in care traim,
trecand de la principiile religioase la principiile biologiei moleculare. In conditiile in care se
afirma ca a fi evolutionist inseamna sa consideri ca lumea s-a dezvoltat urmand legile naturii si
sa fii un adept al Planului Inteligent reprezinta sa crezi ca Dumnezeu a intervenit in mod direct
pentru a crea lumea in care traim, Francisco Jos Ayala demonstreaza de-a lungul celor 263 de
pagini ale cartii sale ceea ce afirma in prefata acesteia, si anume ca cele doua pot coexista, ele
urmand planuri si cai total diferite. Insusi Darwin face o afirmatie in acest sens cand spunea cu
privire la selectia naturala in lucrarea The origins (prima editie, p. 490): Exista grandoare in
aceasta perspectiva a vietii.

Elena Adam