Sunteți pe pagina 1din 19

Flamboiant

Cuprins:

Generalitati...............................................................................................2
Notre-Dame, Louviers, Franta..................................................................3
Biserica Saint-Maclou, Rouen, Franta......................................................3
Biserica St. Lorenz, Nuremberg, Germania.............................................6
Doumo di Milano, Milan, Italia...............................................................7
Catedrala din Sevilia, Sevilia, Spania.....................................................10
Palatul Papilor, Avignon, Franta............................................................12
Biserica Saint Denis, Paris, Franta.........................................................14
Bibliografie............................................................................................18

FLAMBOINT adj. n. Stil flamboiant = form particular a stilului gotic (sec. XV),
care se caracterizeaz printr-o bolt de ogive, arcele pierzndu-se direct n stlp fr a se sprijini
pe un capitel. [Pron. -bo-iant (n DEX flamboaiant). / < fr. flamboyant].

1
Flamboyant este termenul care desemneaza unul din stilurile gotice
arhitecturale, aparut in Franta aproximativ in aceeasi perioada ca si stilul
perpendicular in Anglia, care a dominat din sec. XIV pina in secolul
XVI, dominind in intregime sec. XV. Acest stil se distinge prin forme
ondulate asemenea unei flacari, folosit in ramele ferestrelor, panelurilot etc.
(de unde apare si denumirea stilului), si de obicei este considerat ca o
varietate a decorului gotic. Mulurile in acest stil sunt adesea rau combinate,
unele elemente fiind disproportional marite sau micsorate. Pilonii deobicei
sunt cilindrici, fie netezi sau cu ceva muluri proeminente care coboara de
pe arce si continua pe ei, fara inretventii esentiale. Aceasta este atit de ordinar incit poate fi
considerat ca o caracteristica a stilului. Mulurile deasemenea uneori se apropie si se interpatrund.
Arcele deobicei sunt bicentrice, uneori semicerculare, iar exemplele mai tirzii au baza eliptica.
Frunzisul imbogatit este deobicei bine cioplit, dar efectul este adesea pierdut din cauza detalizarii
si complexitatii elementelor.

Faza a arhitecturii gotice din sec. XV in Franta si Spania. Acesta a evoluat din stilul
Rayonnat punind accent pe decoratiuni. Cracteristica cea mai evidenta a acestuia este fereastra
cioplita din elemente de piarta sub forma de flacari si curbe sub forma de S. Suprafata peretilor
a fost redusa la minim ca sa permita goluri de ferestre cit mai mari(alungite). Logica structurala a
fost ascunsa prin acoperirea constructiei cu ornament. Printre cele mai atractive constructii se
enumera Notre-Dame dpine linga Chlons-sur-marine, Saint-Maclou in Rouen (1514), si turnul
de nord al Catedralei Chartres.Arhitectii Flamboyanti spanioli au dezvoltat formele sale
complexe ale bltilor si modelelor curblinii; Capilla del Condestable din catedrala Burgos si
Catedrala Segovia (inceputa in 1525) sunt bune exemple. Goticul Flamboyant, care devenea tot
mai mult onorat, a deschis calea formelor Renessansului in sec. XVI.

Unele exemple ale arhitecturii gotice flamboyante

Biserica Saint-Maclou, Rouen, Franta

St. Lorenz, Nuremberg (plafonul naosului in special)

Catedrala din Milano

Vladislav Hall in Castelul Prague

Catedrala Seville

Palatul de Justitie, Rouen, Franta

Biserica Saint Vulfran, Abbeville, Franta

2
Transeptul Catedralei Senlis, Franta

Catedrala Moulins, Moulins, Franta

Biserica Sfintei Treimi, Vendme, Franta

Nava Bisericii St. Ouen, Rouen, Franta

Monument arhitectural: Notre-Dame, Louviers

Biserica Notre Dame din Louviers (30 km de la


Rouen) este un bun exemplu de abundenta de decor
in perioada tirzie al arhitecturii gotice franceze. Spre
deosebide de goticul din sudul si estul Germaniei,
care au format o structura inginereasca si concepte
decorative, arhitectura flamboyanta franceza tirzie o
complexa conservare de decoratiuni incadrate in
forme traditionale.

Biserica Saint-Maclou, Rouen, Franta

3
Biserica of Saint-Maclou este o biserica romano-catolica din Rouen, Franta, care este
una din cele mai expressive opere ale arhitectirii gatice flamboyante. Saint-Maclou, impreuna cu
Catedrala Rouen, Palatul de Justitie si Biserica St. Ouen formeaza cele mai faimos ansamblu al
arhitecturii gotice din Rouen.
Arhitectura
Constructia Saint-Maclou a
inceput in 1432; aceasta trebuia sa
inlocuiasca biserica parorhiei
existent care suferea de citiva ani de
neglijare di cauza transeptului
acoperisului prabusit. In locul
acestea, maestrul mason Pierre
Robin a ceat o biserica cu patru
capele radiante in jurul unei capele
octagonal. Transeptul a fost
proiectatcomplet fara piloni de
sprijin, care se sprijinea pe turnurile
laterale. Capela este putin mai
maraca structura avind doua
compartimente si patru capele
radiante care se ramifica de la
galerie. La generai, in plan se pune
accentual pe transept care este la
mijloc intre capela si nave. Saint-
Maclou are o fatada in trei nivele
din arcade, triforium si lucarna.
Faimoasa fatada de vest este fara
turnuri cu cinci frontoane sprijinite
de contraforte deasupra culuarelor
anexate peretelui de vest decorat cu
ferestre ornamentate.
Protectori
Protectorii Saint-maclou au
fost negustorii instariti care pe
parcursul sec. XV-XVI au cunoscut o imensa crestere sociala si economica. Familia cel mai
indeaproape asociata cu reconstructia bisericii a fost Dufour. Protectorii au fost responsabili atit
de selectarea masterului mason Pierre Robin, cit si de alegerea stilului bisericii. Dulfours si altii
sunt considerati cauza principal a asemanarii Bisericii Saint-Maclou si Catedralei Rouen.

4
5
St. Lorenz, Nuremberg
St. Lorenz este o
biserica medievala a oras in
afara imperiului Nuremberg,
din sudul Germaniei. Aceasta
este dedicate Sfintului
Lorenz. Ea a fost distrusa
considerabil in perioada
razboiului II mondial, iar mai
tirziu reconstuita. Este una di
cela mai remarcabile biserici
dintre bisericile Evaghelice
Luteraniene din Bavaria.
Capela bisericii,
deasemenea numita St.

6
Laurentius, in textile arhitecturii gotice a fost inceputa in 1445 de mesterul medieval mason
Konard Roriczer.

Catedrala Milan

Catedrala Milan (Italian: Duomo di


Milano; Lombard: Domm de Milan) este
o biserica caterdala din Milan, Italia,
dedicate Sf. Maria Nascente.

Constructia catedralei gotice a


durat aproape sase secole. Dupa marime
ea ocupa locul patru in lume, si locul unu
in Italia.

Istoria

Planul orasului Milan, cu strazile


ce radiaza de la Duomo si il incercuiesc, dezvaluie faptul ca Duomo ocupa locul basilicii ce se
situa in centrului istoric al Mediolanumului Roman, iesind cu fatada principal spre forum.

7
Basilica Sf. Ambrose pe acest lo la inceputul sec. V, cu o basilica adiacenta adaugata in 836.
Baptisteriul vechi (baptistirul Paleocritiano, construit in 335) inca mai poate fi vizitat sub
Catedrala Milan, este una din cele mai vechi cladiri Crestine din Europa. Cind in 1075 Catedrala
si basilica au fost distruse de foc, ele au fost reconstruite sub forma de Duomo.

Inceputul

In 1386, Arhiepiscopul Antonio


da Saluzzo a inceput constructia
catedralei. Inceputul constructiei
coincide cu ridicarea la tronul Milanului
a verissorului arhiepiscopului Gian
Galeazzo Visconti, si a fost insemnat o
rasplata pentru nobili si clasa lucratoare,
care au suferit sub predecesorul sau tiran
Visconti Barnobo. Inainte de a incepe
lucrul, trei cladiri principale au fost
demolate: palatal Arhiepiscopului,
Palatul Ordinal si Baptiseria Sf, Stephen, pe cind vechea biserica Sf. Maria Maggiore a fost
explorata ca cariera de piatra. Entusiasmul pentru noua biserica imensa repede s-a raspindit prin
populatie, si agerul Gian Galeazzo, impreuna cu varul sau arhiepiscop, au colectat donatii mari
pentru constructie. Programul de constructie a fost strict regulat de Fabbrica del Duomo, care
avea 300 de angajati condusi de inginerul-sef Simone da Orsenigo. Orsenigo initial a planuit sa
construiasca catedrala din caramida in stilul Gotic Lombard.

Visconti avea ambitia de a urma ultimile tendinte


din arhitectura Europei. In 1389, inginerul-sef a fost numit
francezul Nicolas de Bonaventure, care a adaugat bisericii
Goticul Rayonnant, stil francez neobisnuit pentru Italia.
Ela a decis ca structura din caramida trebuie combinata cu
marmura. Zece ani mai tirziu un alt architect francez, Jean
Mignot, a fost chemat din Paris ca sa aprecieze sis a
imbunatateasca lucrul facut, deoarece masonii necesitau o
noua tehnica de ridicare a pietrelor pentru crearea unei
inaltimi fara precedent. Mignot a declarat tot lucrul facut pina atunci ca pericolo di
ruina ("pericol de ruinare"), precum acesta a fost facut sine scienzia ("fara studii"). In urmatorii
ani toate prognozele lui Mignot s-au dovedit a fi incorecte, dar oricum ei au surpat lucrarile
facute de Galeazzo ptntru a imbunatati instrumentele si tehnica. Lucrul a mers repede si pina la
moartea lui Galeazzo in 1402, aproape jumatate di catedrala era gata. Totosi constructia s-a
stagnat in 1480, datorita banilor si unelor ideii.

8
Din 1500 pina la 1510, sub Ludovico Sforza, cupola octagonala a fost finisata si decorate
in interior cu patru serii a cite 15 statui fiecare, sfinti, proroci, sibile si alte personaje biblice.
Exteriorul mult timp raminea nedecorat, cu exceptia Guglietto dell'Amadeo (micul turm
Almadeo), construit in 1507-1510. Acesta este o capodopera din Renesans care niciodata nu era
in armonie cu intreaga aparenta gotica a bisericii.

Charles Borromeo

Dupa urcare in postul de


arhiepiscop a lui Carlo Borromeo, toate
monumentele erau luate din Duomo.
Printre acestea se enumera mormintele
lui Giovanni, Barnabo si Filippo Maria
Viscont, Francesco I si sotia sa Bianca,
Galeazzo Maria si Lodovico Sforza, care
au fost duse indestinatii necunoscute.

Arhitectura si arta

Planul contine o nava cu patru culuare, strapunse de transept urmat de capela si absida.
Inaltimea navei este de 45 m, fiind cea mai inalta bolta gotica din bisericile finisate (exceptie
face Catedrala Beauvais avin 48 m, dar care nu e finisata).

Acoperisul este deschis pentru turisti (gratis), care ofera privelisti asupra unor sculptuiri
spectaculoase care dealtfel ar ramine neapreciate.

Cele cinci compartimente ale navei


catedralei sint divizate de 40 piloni care se
vizioneaza prin deschiderile din fatada. Chiar si
transeptul are culuare. Coloanela navei au 24.5 m
inaltime, iar fereastra absidei are 20.7 x 8.5 m.
Cladirea uriasa este construita din caramida si
decorate cu marmura. Reparatia si ingrijirea
acestea este foarte dificila.

Ctedrala din Milan recent a trecut la un nou sistem de iluminare bazat pe lampi LED.

9
dasdazsfczccccbvbvjhjkhgg

10
Catedrala din Sevilia - Sevilia, Spania
Cunoscuta in trecut sub numele de
Catedrala de Santa Maria de la Sede, este in
prezent cea mai mare catedrala romano-
catolica din lume si cel mai mare lacas de cult
medieval, construit in stil gotic. Ridicarea
masivei structuri a inceput in 1402, pe locul
unde in trecut se gasise Moschea Almohad,
iar lucrarile au durat pana in secolul XVI. In
interiorul catedralei puteti vedea un altar de
dimensiuni impresionante, numeroasele
decoratiuni din aur, obiectele de cult,
sculpturile, picturile, dar si mormantul lui
Christofor Columb.
Magnifica catedral din Sevilla s-a
nlat pe locul unei foste moschei maure,
pstrndu-se vechiul turn denumit La Giralda.
n interiorul catedralei sunt adpostite o
mulime de bogii artizanale, dintre cele mai
valoroase din Spania.

Corpul principal al catedralei, unul


dintre cele mai mari din lume are o lungime de 126 de metri i o lime de 83 de metri.

n interiorul catedralei, trecnd Poarta sudic, denumit Poarta Prinilor se afl mormntul
celui mai vestit marinar din Sevilla, renumitul Cristofor Colomb de origne italian.

Acolo se nal maiestuos La Giralda, monumentul cel mai emblematic din Sevilla. Baza
turnului a fost construit de ctre arabi ntre anii 1184 i 1197 iar nlimea lui atinge 76 de metri.
Odat ocupat de cretini acetia au adugat turnului o clopotni (1568).

11
Palatul Papilor, Avignon, Franta
12
Palatul Papilor din Avignon a servit
drept resedinta papala timp de
aproape 68 de ani. Din 1309 pana in
1377, sapte papi au locuit aici.

Palatul Papilor din Avignon.

Arhitectura este in stil gotic, cu ziduri


de peste 5 metri grosime. S-a
construit pe durata a 29 de ani pe
locul unui pinten de stanca naturala,
pentru a-l face impenetrabil
atacurilor.

Puteti vizita 25 de camere, printre care salile de receptie, manastirea, capelele si


apartamentul privat al papei.

Pentru o panorama foarte frumoasa a zonei si a orasului Avignon, urcati pe treptele


colinei din imediata vecinatate a palatului.

Istoria

In 1309, Papa Clement al V-lea a ales Avignon ca resedinta papala. Orasul s-a
bucurat de acest statut pana in anul 1377, cand papalitatea s-a reintors la Roma.

La vremea venirii primului papa, orasul Avignon era sub stapanirea regilor Siciliei
din casa de Anjou. In 1348 insa, regina Joanna I a Siciliei, in calitate de contesa
de Provence, a vandut orasul Avignon papei Clement al VI-lea pentru suma de
80,000 florini.

Orasul a apartinut papei pana in anul 1791, cand in timpul Revolutiei Franceze a
fost realipit Frantei.

Palatul Papilor (detaliu).Perioada


papalitatii din Avignon ,dintre 1309 si
1377 s-a mai numit si Captivitatea
Babiloniana. Aceasta analogie cu
Babilonul s-a facut datorita
degradarii morale de la curtea papei
care a dus la raspandirea coruptiei in
oras.

13
Zidurile care inconjoara orasul sunt bine conservate si au fost ridicate la ordinul
papilor in anii imediat urmatori achizitiei Avignonului.

Dupa Revolutia Franceza, palatul a servit multi ani drept cazarma.

Palatul Papilor face parte din patrimoniul mondial al umanitatii sub egida UNESCO.

14
Biserica Saint Denis
In orasul stralucitor de pe malurile Senei, Parisul dragostei si al poeziei, orasul muzeelor, al
gradinilor, al micilor cafenele si al vestitilor anticari, fiecare piatra vorbeste despre trecut si
parizienii stiu foarte bine sa aprecieze acest lucru. Unul dintre locurile cele mai incarcate de istorie
este Basilica Saint-Denis, o constructie dintre cele mai impresionante, inconjurata de un parc verde,
care-i reliefeaza eleganta. In lumea catolica termenul
basilica nu defineste doar o biserica mare, cu coloane
de marmura, ci este acordat numai unor anumite
asezaminte ca locuri de pelerinaj.
Cu toate ca nu este cea mai mare biserica din
oras, dimensiunile ei sunt impresionante. Are o
lungime de 108 metri, un transept de 39 metri,
inaltimea boltelor de 29 de metri. Turnul din sud se
inalta la 58 metri deasupra pamantului in vreme ce
flesa din nord, inalta de 84 metri, a fost in intregime
distrusa.
Basilica se ridica pe amplasamentul unui cimitir
galo-roman, care adaposteste mormantul lui Saint-
Denis, considerat primul episcop al Parisului, martirizat in jurul anului 250. Loc de pelerinaj, a fost
construita in secolul al V-lea. In secolul al VII-lea Dagobert a contribuit din plin la infrumusetarea
edificiului si aici a fost incoronat, in 754, Pepin cel Scurt. Biserica a devenit una dintre cele mai
importante abatii benedictine din Evul Mediu si, din secolul al VI-lea, aici sunt inmormantati, intr-
un numar impresionant, regii si reginele Frantei.
Edificiul, transformat pentru prima oara de carolingieni, a fost supus unei noi reconstructii in
timpul lui Ludovic al VII-lea, la initiativa lui Surger, conducatorul spiritual al abatiei si ministru al
regelui. Cu incepere din 1135 s-a reconstruit fatada apuseana ale carei trei portaluri impodobite cu
1140 de statui marcheaza debutul artei gotice.
Timpanul portalului central reprezinta Judecata de Apoi, cel din stanga supliciul Sfantului Denis
si cel din dreapta ultima impartasanie. Au existat inca 20 de statui coloane care au fost distruse in
timpul Revolutiei. Intre 1140-1144 au fost realizate ogivele permitand o deschidere mai ampla si a
fost largit corul pentru a evita busculadele spre Sfintele Moaste. Edificiul a fost reconstruit dupa
cele mai noi tehnici, vitraliile si mai ales cele doua circulare imense, rozetele, permitand o
iluminare mai buna.
Intre 1231-1241 Pierre de Montreuil a realizat cele trei nave, transeptul si ferestrele inalte, dand
basilicii aspectul actual. Restaurata in secolul al XIX-lea de Viollet-le-Duc, biserica a devenit si
catedrala in 1966, respectiv sediu al episcopiei din dioceza.
De-a lungul anilor basilica a avut destinul strans legat de cel al regalitatii. Aici au fost
inmormantati 42 de regi, 32 regine, 63 printi si printese si 10 persoane politice importante. De fapt,
asezamantul este impartit in doua parti distincte. Prima este un loc de inchinaciune in care, intr-o
absida sunt expuse si cateva mantii si coroane regale, iar a doua este un veritabil cimitir aflat in
spatele unui grilaj metalic.
Printre mormintele de aici remarcabil este cel al lui Henric al II-lea si al Catherinei de Medicis, o
lucrare monumentala realizata intre 1560-1573, din materiale de culori diferite, impodobita cu
ingeri, opera a sculptorului Germain Pilon.

15
Multe morminte ni-i infatiseaza pe regi alaturi de familiile lor si, in 1830 a fost ridicata o statuie
reprezentandu-i pe Ludovic al XVI-lea si Maria Antoinetta rugandu-se. Statuia a fost comandata de
Ludovic al XVIII-lea cu ocazia aducerii in basilica a ramasitelor pamantesti intr-un cavou special
amenajat in 1824.
Multimea monumentelor funerare, marile
compozitii sculpturale constituie o colectie
unica, asociind arta cu credinta in cele vesnice.

16
17
18
Bibliografie:

http://en.wikipedia.org/wiki/Flamboyant

http://dexonline.ro/definitie/flamboiant

http://www.revistamagazin.ro/content/view/8624/7/

http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/basilica-sfantul-denis-paris-67573.html

http://www.answers.com/topic/flamboyant-style

http://www.answers.com/topic/church-of-saint-maclou

http://www.answers.com/topic/st-lorenz-nuremberg

http://www.answers.com/topic/milan-cathedral

http://www.answers.com/topic/seville-cathedral

http://www.britannica.com/EBchecked/topic/209352/Flamboyant-style

Arhitectura, o istorie vizuala, ed. Litera, 2009

19