Sunteți pe pagina 1din 24
Arhimandrit loanichie Balan | SFANTUL EPISCOP IOAN Sfantul Episcop Ioan la Schitul Sihla EDITURA EPISCOPIEI ROMANULUI 1999 CUVANT INAINTE Viata duhovniceasca de tain a Sfantului Episcop loan, fost vicar al Mitropoliei din Kiev, intre anii 1915- 1919, ne wimeste pe tofi. {ns pusin cunoastem din nevoingele sale, intrucdt viata sa era ascunsd in Hristos Gisindu-$i addpost in Romania, din cauza prigoanei ateiste din Rusia, acest fericit episcop s-a stabilit mai inti in Schitul Crasna-Gorj, prin anul 1920, ca frate fncepdtor. Dupi trei ani, stareful voind sil tundi in ‘monahism, nestiind viata lui, feriitul episcop s-a retras pe ascuns in Muni Sihlei si pe Muntele Ceahlaiu, unde s-a nevoit aproape 30 de ani ca un adevirat sfint factor de Astfel, Episcopal foan a fost vizut de mai multe ori de cativa parinji duhovnicesti de la Manistirile Secu, Sibistria si Agapia. Duhovnicul siu era prin anul 1930 Teroschimonahul Vasian de la Sihla, Un/alt parinte care Ia cunoscut a fost arhimandritul Cleopa lie, care La intalnit in Muni Sihlet in toamna anului 1930, pe e&nd pistea oie cu fratele siu, Vasile, ciruia Episcopul Toan i-a profetit apropiatul stars. Dar cel care ne-a transmis mai multe date despre Episcopal Sfint loan, a fost Protosinghelul Teodul Varzare, duhovnicul Ménistirii Agapia, intre anit 1940- 1981. Cele trei intalniri dubovnicesti in padurile dintre Sihdstria si Agapia, 1a locul numit Poiana Trapezei”, formeszi miezul acestet povestiri, din care aflim cate 3 cova din vai si nevoinjele acest episcop sft. Col mai mult ne wimeste viajasaingereasc la care sjunsese in ulimii ani, incit” se hrinea-namai cu ‘rugiciunea gi cu Sfinta Impartisanie, cum singur spunea dubovnicului Teodul. Apo! neincetatarugdciune a inimi, darul descoperiii gindurilor, darul lacrimilor sal proftiei, precum si darul dea fi nevazut de osmeni Dest dora ss reintoare in patria sa a bate": se erede c& el armas in Muni Silet pant la sta viet pimdntest si aici si-a gist loc de odin’ pint la favierea cea de obs lima dash a fost vizut in pldurile din jurul Minas Sikistria, tm anu 1951. De atunci n-a mai fost Intint de nimeni. Numa singur Dumnezeu ste unde -a sivirit insu slava Preasfintei Treimi acest mare rugitor si fiettor de minuni, care, dupa Sfinia ‘Teodora de la Sila, ia fottecut pe tofi'maritsihastri cunoseusi din partea local Pe lingk datele adunate in aceastd carte, s-au intodus si o serie de iustraigrafice legate de text, care i imbogiteseconfnatl Recomandim aceasté modest Iucrare, pit pe seurt si in Comvorbiri duhovnicet,twturoriubitorlor de Hristo, spre floss ive seteasd Arhim. loanichie Bilan Sfiinta Manastire Sihastria 1999 EPISCOP VICAR LA KIEV Prin anii 1915-1918 era episcop vicar la Mitropolia Kievului un mare nevoitor duhovuicese, anume fericitul Episcop Ioan’, care intrecea pe mulfi cu smerenia, cu blindejea si cu rivna sa_pentru Hristos. Find umbrit de harul Duhului Sfint, Episcopul Joan sporea din treapti in treapt, lucrind in tain neincetata rugitciune si povatuind multe suflete pe calea méntuirii. Pentru aceea era ciutat de mulfi credinciosi si calugari pe care fi spovedea si fi invija poruncile Domnului PRIGOANA ATEISTA incepind din anul 1918, cu ingéduinta Bunului Dumnezeu, pitrunzind comunismul ateu in intreaga Rusie, s-au Ricut peste tot masacre si crime de tot felul, mai ales in randul clerului, find ucisi sau deportaji in Siberia zeci de milioane de crestini ortodocsi * Despre viata sa din tinereye mu se ste aproape nimic, pind se va cercetaathiva mitopolitans din Kie, pentru perioada 1915-1920, Episcopul oan, vicar al Mitropoliei Kievului (1915-1919) Vaztnd acest cumplit macel din partea ateilor Impotriva crestinilor, mitropolitul de atunci al Kievului, impreuni cu vicarii si gi cu tot clerul, s-au imbrcat cu haine mirenesti si flecare s-a ascuns pe unde a putut pentru a-si salva viaja. Unit dintre ei au fost impuscaji de armata comunisti. Alli au fost dusi in lagirele din Siberia, unde au fost ucisi cu cele mai arele torturi: frig, foame, sete, inchisoare, mune’. Tar alti clerici sau refugiat prin piduri si prin casele crestnior. Niciodaté fn istoria lumii erestine, in afard de prigoanele din primele trei secole, mu s-au mai ucis atijia crestini si clerici de catre pigini si atei, ca in fanji comunismului (1918-1989). Se spune c& insusi mitropolitul Kievului ar fi fost deportat in Siberia in nul 1918, cu mai mulficlerici, unde au fost apoi ucsi VENIREA IN ROMANIA Episcopul vicar al Kievului, cu mumele de Ioan, vizand acest cumplit micel, intt-o noapte s-a imbricat fn haine mirenesti si s-a ascuns. Apoi, sfiindu-se cu alfi céjiva cleriei, au pornit de la Kiev spre Nistru, ca si treacl in Roménia, unde erau de obicei bine primit Ziva stitean ascunsi pe cimp si prin paduri, iar noaptea mergeau pe jos spre Romania. Dup& aproape © lunii de zile de mets, ajungand la Nistru, au trecut noaptea pe cate o scindura si apoi s-au predat la sgrinicerii roméni, Dupi ce li s-au flicut actele, fiecare a fost liber si se stabileasca in Roménia, Episcopul loan, éiscdind vitele Schinului Crasna-Gorj Asa a ficut si fericial Episcop Ioan, Fiind caiuzit de Duhul SRint, a cugetat ci mai bine este si se refugieze in Oltenia, mai departe de frontiera cu Rusia, decat si se stabileasc in Moldova. Dup inci doui-trei siptimani de mers pe jos si cu trenul, fericitul Episcop Toan a ajuns in judeful Valoea. Aici s-a fnchinat la mai multe ministii, dnd slavi lui Dumnezeu c& La selpat cu viafs. LA SCHITUL CRASNA Sufletul su insi mu avea odihnd in. mandstirle mari din Valcea. El dorea si fie cét mai strlin si nestiut de nimeni pe pimint. Din aceasti pricin’ a plecat spre ministrile din judequl Gorj si, eu voia lui Dumnezeu, s-a stabilit la Schitul Crasna, un schit mic si foarte linigit. Era prin anul 1920-1921. Egumenul Schitului Crasna din Gorj era atunci Teromonahul Dionisie Lungu, un bun parinte duhovnicese. a acest egumen a venit Episcopul Joan, imbracat in haine eivile, fri si fie cunoscut de cineva, si prin talmaci a cerut egumenului si-1 primeasca in Schitul Crasna, zien: ~ Pirinte staref, sunt un crestin ortodox din Uraina si din cauza eeboiului am rimas in Romania Va 10g, primiji-ma si pe mine in aceasti ministire, micar pnd voi invdta limba romén, c& nu am unde si ‘ma duc. In Rusia nu mi mai pot intoarce, ci ori mi Impused, ort ma trimit in Sibert ~ Bine, frate! Rimi la not si vei pizi vitele pant vei deprinde limba romén! Schitul Sihla, patria sihastritor {ns nimeni mu stia, in afarti de Dumnezeu, ci smeritul Loan era episcop si avea o viaft inaltt si cu totul deosebita. ‘Timp de trei ani ferictul episcop a facut ascultare desivargiti la vitele Schitului Crasna. Si era atat de smerit $i ascultitor, ineat niciodati nu “icea nimic, mu se mania, nici nu cartea. Dimpotriva, ficea ascultare cu mare dragoste, postea zilnic pind seara si mereu practica rugiciunea inimii, pe care 0 deprinsese din tinerete. ‘Trecdnd trei ani de ascultare si smerenie, intr zi i-a zis egumenul: = Frate Toane, pregiteste-e ci la miezul noptii te facem calugir! Mai ales c& acum sti si Himba romana! ~ Da, pltrinte staref, mi pregitese si primese la noapte tunderea in monahism! fin noaptea aceea ins, inainte de a suna clopotul de Utrenie, fericitul Episcop Ioan a plecat din obstea Schitului Crasna, fli si-1 vada cineva. L-au cdutat paringii peste tot, dar nu Iau mai aflat, Ins& au gisit in chilia lui un mic bilefel prin care mulsumea starepului si frail c& au primittrei ani in Schitul Crasna, PUSTNIC iN MUNTII SIHLEI - NEAMT. ‘Mult& vreme nu s-a mai stiut nimic despre acest episcop sfiint, Dupa cafiva ani, adic’ prin anul 1926, se vorbea in taint despre prezenta unui mare sihastru rus in Mungii Siblei. Acesta nu era altul decat fericitul Episcop Ioan, Se mai vorbea si despre un padurar care se indeletnicea cu ocrotirea animalelor silbatice din u Parintele Cleopa, la varsta cénd era ucenic la oi (1930) partea locului si care se ingrijea de acest sihastru sfint, ducfndu-i la bordei cele necesare. Prin anii 1928-1930, fericiuul episcop loan era deja cunoscut pustnicilor din Munfii Sihlei si ai Sihistriei. Ba se stia cX era episcop si uni paring bitrani fl ctutau pentru binecuvantare, pentru sféuire si chiar pentru spovedanie. Din anul 1929, Ieroschimonahul Vasian Scripca din Manistirea Secu, un mare nevoitor, se retrage ca pustnic la Schitul Sihla, Cu acest prilej, episcopul Ioan sil alege de duhovnic. De aceea, ori de cate ori simfea hevoia, mergea pe culmea Munfilor Sihlei pand la chilia Pirintelui Vasian si se mirturisea la el. Acest mare episcop era insotit uneori de wn diacon basarabean, care era translatorul siu. fn unele strbitori, diaconul il ajuta si la sivarsirea Sfintei Liturghi PROFETIA EPISCOPULUI IOAN PENTRU SFARSITUL FRATELUI VASILE Cu rénduiala lui Dumnezeu, in toamna anului 1930, frajii Vasile si Constantin Iie (viitorul Parinte Cleopa), psteau oile Sihistriei pe culmea mungilor, 1a focul numit Ripa lui Coroi. Fratele Vasile mergea inaintea oilor, repetind pe de rost psalmii lui David, iar fratele Constantin mergea in urma. in ceasul acela trecea pe culmea muntelui spre Schitul Sihla fericitul Episcop Toan cu diaconul stu. Episcopul mergea ‘nainte pe potect, iar diaconul putin mai in umm, casi pout ost fiecare rugdciunea inimil 13 Episcopul Ioan Fratele Vasile in rugétciune rofeteste sférsitul apropiat al fratelui Vasile Cind a ajuns aproape de fratele mai mic, Constantin, Episcopul loan s-a oprit putin din mers si ica zis prin diaconul su in limba rust: Frate Constantin, spune-i fratelui Vasile si se pregateasca si SH mearga inainte, ci are de facut o cale lungi!” Apoi episcopul i-a binecuvantat pe amandoi si a plecat cu iaconul spre duhtovnicul siu, leroschimonahul Vasian de 1a Sihla, fntr-adevar, dup’ sase luni de zile, fratele Vasile, imbolnivindu-se, sia dat dubul in miinile Domnutui PUSTNIC IN MUNTELE CEAHLAU Mai trziu, ajungand frajii cu oile spre Sihla, au spus Périntelui Vasian despre intdlnirea lor cu Episcopul Ioan. Atunci duhovnicul Vasian te-a zis: Ei, fratilor, acela este un episcop sfint, care a fugit din Rusia. Dar nu mai locuieste pe aici, S-a dus in parle Ceahituluil” Cuvantal pustnicului Vasian trebuie si fi fost adevarat, intrucdt intre anii 1930-1945, episcopul sfint mu a mai fost vzut de nimeni in’ partea locului Probabil acesti 15 ani de aspré pustnicie in Muntele Ceahléu I-au consacrat definitiv pe fericitul Episcop Toan, ca unul dintre cei mai mari pustnici si nevoitori ai Ortodoxiei din prima jumatate a secolului, XX, {nvrednicindu-1 de mari daruri si vedenii dumnezeiest Numai Dumnezeu stia marie sale nevoinge si fi umplea inima de bucuriile Duhului Sfint. Cu el se implinea cuvantul Stintei Scripturi, care zice: Minunat este Dumnezeu intra sfingii sai, Dumnezeul pairingilor nostri! 16 Episcopul Ioan la duhovnicul su de la Sihla, Ieroschimonahul Vasian Episcopul Ioan, sihastru pe Muntele Ceahlu in primavara anului 1945, acest sfint ierarh s-2 reintors de la Ceahlaiu in Mungii Siblei si ai Sihistriei PRIMA iNTALNIRE CU PARINTELE TEODUL Cel dintdi parinte care sa invrednicit si-1 intélneasc& pe Sfintul Episcop Toan dupa intoarcerea sa din Muntele Ceahliu, a fost Protosinghelul Teodul ‘Varzare, duhovnicul Manastirii Agapia. Era in vara anului 1945. Parintele Teodul sivargise Sffnta Liturghie la Agapia si voia si meargi la Sihdstria si vorbeascd ceva de taind cu Parintele Cleopa, egumentl schitului Deci, indemnat de Dubul Sfant, si-a luat toiagul, s-a insemnat cu Sfanta Cruce, a trecut culmea muntelui si cobora incet spre Sihastria. Dar, pe cand trecea prin Poiana Trapezei, fi apare in fafa chipul senin si cuvios al unui sihastru necunoscut. Era mic de staturd, cu fala foarte luminoasé, si raspandea multi sfinfenie si impicare. Avea ochi albastri si vioi, barba alba si nu prea mare, capul descoperit si parul Risat pe spate. {mbricimintea Iui era formati dintr-o singuri haint, tun fel de dulama impletiti de mainile sale din lana clizuté de la oi prin pidure, precum singur marturisea. Mijlocul fi era incins cu o bucat& de sfoara groast, iar in picioare nu purta incalpiminte, Nu avea in maini nici toiag, nici traisté, nici altceva de nevoie, ci doar un sirag de metanii ficut din boabe rosii de maces. Pustnicul 1-a binecuvantat cu ambele maint si i-a spus 19 Prima intdlnire a Episcopului loan cu duhovnicul Teodul pe nume, precum si motival pentru care se duce la Siniastria: ~ Pirinte Teodul, te duci la Sihiistria la Parintele Cleopa? a intrebat marele sihastru. De cate ori ma duc si eu prin Sihistria si stau la bisericd, dar nu ma vede nimenit Pirintele Teodul nu zicea aproape nimic. Era cuprins de 0 mare mirare. Simea cX vorbeste eu un adevirat pustnic, ca in vremurile de demult, Fiecare cuvint al preasfinjitului episcop era plin de infelepeiune, ii intra in inima si aducea in sufletul su multé pace si negraite bucurii, pe care nu le mai Incercase niciodata. Ba, era si inainte-vazitor si ccunostétor al gandurilor, cici mai inainte de a-i spune Parintele Teodul de ce merge la Sihistria, fericital episcop i-a vorbit eu glas proorocesc: = Pirinte Teodul, stiu ci vrei si te duci de la Agapia la Sihistria, dar sfingia ta si nu te duci. Ci stai a Manastirea Agapia, ci acolo este nevoie de sfintia ta, Acolo este mantuirea sfinfei tale! Cand a vizut pirintele ci-i spune si gindurile 8 sfaturi de vitor, pe care nimeni altul nui le dduse, 4 Tuat mai mult& indrazneala sia inceput a-lintreba pe preasfingtul episcop de unde este, cum il cheama, pe unde a mai trait si cum de a ajuns pe locurile acestea. lar el, fara nici o ezitare, a inceput @ gri: .Ma cheami Toan si sunt arhiereu...” Apoi isi povesti toatd viaja scurt, de cdnd era episcop la Kiev, pénd a ajuns pustaic in Muni Silei. Jus despre viaja sa de singurdtate na voit si spun nimic. a Episcopul Ioan participa nevitzut la ‘Sfanta Liturghie savarsitd de Parintele Cleopa Convorbirea a durat peste un ceas si pirintele ar fi dorit s& nu se mai termine niciodatt, clei mu mai vorbise cu un om mai cuvios ea Episcopul Toan. Cate nu ar fi dorit si-1 mai intrebe, c&ci cunostea ca prin el vorbea darul Duhului Sfant. $i intruedt era inci rizboi si mare friméntare intre popoare, Parintele Teodul a intrebat: ~ Preasfingite, dar ce si fie cu atitea razboaie si cumplite vremuri ce s-au abitut peste lumea de azi? ~ Parinte Teodul, acestea sunt vremuri apoca~ liptice. Ca si le infelegi mai bine, citeste Evanghelia dup Sfintul Matei, capitolele 24 si 25. Acum au ‘nceput si se implineasc cele scrise acolo, ‘Timpul trecea repede si Episcopul sft Yoan se pregitea si plece. Apoi, la sfirsitul acestei convorbiri, feriitul Episcop Ioan i-a spus Périntelui Teodul: = Parinte Teodul, adi-mi un pachet de hartie si un kilogram de cerneala. ~ Dar ce si facefi cu ele, preasfinite? ~ Imi trebuie ca sa set ~ Si vi aduc si condei Bunul nevoitor, ardtind cu mina spre cetina copacilor, a zis = Nu-mi trebuie deedt numai penifi, ia uite céte condeie am! ~ Dar unde sé vt intalnese cu hartia? = Nu te ingriji de aceasta, Parinte Teodul. Are Domnul grija de toate! = Prcasfinyite, mu vroji sk vi adue gi ceva pesmefi, sau altceva de méncare? 2B A doua tntdlnire «a Episcopului loan cu duhovnicul Teodul = Nu-mi trebuie mimic, cici din mila Domnului ‘am tot ce-mi trebuie! Dupi aceasti convorbire, Parintele Teodul i-a slirutat mana si i-a cerut binecuvantare, iar episcopul |-a binecuvantat cu ambele maini si i-a spus: = Domnul si te binecuvinteze si ma iarti! Caci_ asa obignuia el si zict intotdeauna. Apoi, Parintele Teodul a coborat in vale spre Sinistria, iar Episcopal Toan a rmas o clipt rezemat de un brad. Apoi, ca 0 ciprioara, a disparut fir nici o urmi in adancul codrilor. Inima Pirintelui Teodul era plint de o mare si stréina bucurie, Vorbise cu un om sfant, care traia in pidure singur, numai cu Dumnezeu. Se pare ci acum ‘nu mai avea nici un ucenic cu dansul. Cine stie tainele pustnicilor? Poate acel ierodiacon si fi murit sau si se fi retras tarsi la metania lui, A DOUA INTALNIRE CU PARINTELE TEODUL Dupii ce s-a reintors la Manistirea Agapia, Parintele Teodul s-a dus indata in sat si cumpere hati si cerneali. Desi se giseau foarte greu pe atunci, imediat ce La intrebat pe vinzitor, acesta i-a dat numaidecat un pachet cu o mie de coli de hattie si 0 sticld de cerneali. Nu dupa mult vreme, in aceeasi vari, Parintele ‘Teodul a pus in desagit hartia, cerneala si ceva pesmeti de mancare. Apoi si luat wiagul in mind sia pornit pe aceeasi poteci de la Agapia spre Sihistria, cu increderea cl fi va scoate Dumnezeu in eale pe sfintul 25 ‘Sfat de taind in Poiana Trapezei Episcop loan, Inima lui ardea de dorul de 2-1 mai vedea side a mai vorbi odati cu un pusinic asa de minunat. Dupa ce a trecut culmea Agapiei spre Sihistia, cum a ajuns 1a marginea Poienii Trapezei, deodati ia apirut inainte Preasfingitul Episcop oan, fri a observa din ce parte venea. Fafa lui radia o bucurie ingereasca, stréind oamenilor de rind, iar in prezenja lui, Parintele —"Teodul—simjea mult liniste duhovniceased, pace si midejde de méntuire. In ména stangi Episcopul loan tinea metaniile, iar mana dreaptat © finea pe piept, ca in timpul rugdciunii. Era strain de cele plimantesti si de bucuriile omenest Dupii ce Pirintele Teodul i-a strutat mana, Preasfingitul Ioan I-a binecuvntat cu amandoud mainile sila intrebat cu multa bande: = Pirinte Teodul, te duci la Schitul Sinastria? fntoarce-te inapoi Ia ‘Agapia, cX Pirintele Cleopa lipseste azi. Este chemat la consiliu la Manastirea Neamt! = Preasfingite, v-am adus hartie si cereal. Tati si cateva penite Episcopul le lui cu multi bucurie, mulfumind tui Dumnezeu si parintelui ci i s-a implinit doringa. Apoi le puse cu grija in desaga ce o avea in spate. Cine stie ce avea el de scris? Poate invagituri duhovnicesti de taips. Poate sfaturi despre rugiciunea Iui Tisus. Poate uunele descoperiri dumnezeiesti. Sau poate insisi viata lui, atét de plin de incercari, si tomusi, aga de necunoscut Toate acestea le stia numai singur Dumnezeu. By »Viata pustnicilor fericita este, a celor ce se intraripeazei cu dumnezeiescul dor!” ~ Preasfnyite, a zis Parintele ‘Teodul, v-am adus si ceva de méncare: pine, fructe si putin vin. Primij-te intra numele Domnului! - Dummezeu si-fi pliteasci dragostea, Parinte TTeodul, dar nu am nevoie de nimic, Are Domnul grijé de minet Si oricat a insistat Parintele Teodul, el nici macar_ nu s-8 vitat in cos si vad8 ce i-a adus. Dar, c@ st ml intristeze si ca sf nui tact cu vederea. dragostea, bbunvl nevoitor a adugat cuvintele acestea: = Parinte Teodul, de mare folos este pentru calugir postul. ‘Sa stii c& sapte sunt treptele postului, adic& sunt sapte fluri de han pentra om 1. Camivorii, adic cei care mindncX totdeauna carne. Acestia sunt in treapta cea mai de jos a postal Chiar daca se infrineaz’ uneori de méncare, ei nu pot sporiniciodatt in sfanta rugiciune. 2. Lacto-vegetarieni, adic8 cei care nv manned niciodat carne, ci numai lapte, branz, oud si tot felul de legume ficrte. Aceasta este treapia a doua a postului, pe care o jin de obicei ciugirii din rmindstirle cu vial de obs. 3. Vegetarieni, adick cei care manne. mumai zarzavaturi si legume fierte sau crude. Rénduiala aceasia o fin cilugirit cei mai rivnitori din viefle de obste, lar de aici incolo, incep treptele postu cele mai aspre, pe care pigesc de obicei cilugari shasti si pustnicii cei mai nevoitori. 4. Fructger, adica eel ce mananc o data tn zi paine si fructe nefierte, fir a gusta vreodata alfel de hrand. Cei ce au ajuns la aceasti treaptt a postuli, 29 La rugeiciune aceia pot stipéni cu usuringa trupul si gindurile si pot spori mult pe calea rugaciunii 5. Cerealieri, sunt célugitit care mandnc’ o dat ‘in zi, dar numai pine neagré de cereale si boabe muiate de gréu, porumb, mei, inte, bob, mazare etc. 6. Hrana uscatd, este a sasea treaptit a postului cdlugiresc, la care ajung de obicei pustnicii cei mai rivnitori, Cei care petrec in aceasté aspra nevoinia ‘méndnc& numai pesmefi de pine muiaté in apa, cu sare sau pufin ofet si, toate acestea, o dati pe 7i si cu asus 7. Hrana sau mana dumnezeiasca, este ultima si cea mai inalti treapti a postului cdlugiresc, la care ajung foarte pufini dintre ascefi, dup’ 0 indelungati nevoingd, fiind intiifi de darul Sfantului Dub. Acestia se indestuleazi numai cu Preacuratele Taine, adic& cu ‘Trupul si Singele Domnului nostru lisus Hristos, pe care le primesc o dati sau de dou ori pe siptiman’, flirk a mai gusta altceva decét mumai ap’. Darul tui Dumnezeu m-a ajutat si am ajuns la aceasta treapta si ‘nu mai simt foame gi nici trebuingl de paine si legume. Prin aceasti améinungiti descriere a postului si a tteptelor lui, Episcopul Toan se dovedea un adane cunoscator al Sfingilor Parinfi si un mare postitor la hivelul sfinjilor asceyi din vremurile de demult. tar daca marurisit ca in prezent se afla in treapta a saptea a postului, adicd se indestula numai cu Sfinta impartisanie, ta a ficut-o yoia Dumnezeu, ca st-i cunoastem mal destusit muisura sfinfeniei sale, si ne incredingim ca si in zilele noastre se pot face sfinti i, totodatd, si ne dim seama cat de 31 »Eu sunt cetayeanul Mungilor Carpayil” mare $i necesar este postul pe calea indumnezeirit si mantuirii omului. Caci, fir post, mu vin nici lacrimile. Far post si smerenie nimeni nu se poate ridica pe treptele dumnezeiestit rugiciuni Tata de ce bumul nevoitor nu a primi hrani de la Guhovnicul Teodul. Pentru ci nu simjea nevoia ei. Pentru ci se hrinea mai mult cu cuvantul lui Dumnezeu si cu rugiciunea decat cu painea. Hrana lui erau Sfintele Taine si neincetata rugiciune. Dupé ce Parintele Teodul La mai intrebat si alte lucruri pentru post si rugiciune, a adzugat i aceasta: ~ Preasfingite, acolo in pldure unde locuiti, mu va este frig, nu avefi trebuinga de haine groase, mai ales iarna? ~ Eu sunt cetigeanul Muntilor Carpafi si Domnul ate grija' de mine, c& oriunde m’ aflu, nu duc lips de nimic. Nu simt nici frigul iernii, nici arsija soarelui, nici foamea, nici setea, nici até nevoie pimanteasc’. ~ Preasfinjte, a zis Parintele Teodul, tare m-as retrage la Miniistrea Sihistria, intre céluglri! Acolo ered cas avea mai multi linigte si vreme de rugiciune. = Dacii ai fost randuit de Mitropolie la Agapia, fi ascultare, c& ei nu te-au trimis acolo decat cu voia si porunca lui Dumnezeu. Dar céte nu lar fi intrebat Parintele Teodul pe ‘Sfintul Episcop Toan! fnsi el nu stitea mult de vorbii cu cineva, ca si nu-si curme rugiciunea lui Tisus, care © zicea si traia neinceta. Deci Pirintele Teodul, muljumindu-i Pre sfinjitalui Toan din adancul inimii pentru sfaturile 3 A treia intalnire a Episcopului Ioan cu duhovnicul Teodul cuvintele de folos pe care i le @iduse, i-a sirutat mana sia cerut binecuvantare de plecare. Tar preasfingiul, ‘nsemnindu-l cu semnul Sfintei Cruci, i-a spus aceste cuvinte: ,Domnul nostra Tisus Hristos. site binecuvinteze si me’ iar...” Astfel, Parintele Teodul s-a intors inapoi la Ministitea Agapia, iar fericitul Episcop Ioan - cetiteanul Mungilor Carpafi” ~ s-a Ricut nevizut tn desigul padurilor. ‘Timp de ined un an de zile nu s-a mai stivt nimie despre acest episcop sfint. Singurul care ar fi putut vorbi mai mult si care fl injelegea mai bine era, Prt indoiali, Protosinghelul Vasian Seripes, duhovnicul ‘iu, care acum era stare} al Mindstini Secu. A TREIA INTALNIRE CU PARINTELE TEODUL in primavara anului 1946, Parintele Teodul s-a hotirat si1 viziteze iartsi pe Parintele Cleopa la Sihistria. ‘Totodat, dorea din inim& sl mai {ntalneasca o dati pe Sfaintul Episcop Ioan, ca si-i mai card sfat si binecuvdntare. Deci, luand toiagul, a urcat ‘muntele si, cand a ajuns la Poiana Trapezei, a vizut chipul blind si senin al Preasfinjiului Toan. Parintele Teodul i-a sérutat mAinile si i-a ficut metanie, iar episcopul I-a binecuvantat, sérutindu-l pe frunte. Apoi S-au_ayezat st se odihneasc pe trunchiul unui copac doborét, Aici, in atmosfera de tain a pidurii, au ‘orbit multe cuvinte pentru mantuirea sufletului. Nimic plimintesc, nici un cuvant despre oameni, despre nevoile si bucuriile lor. Timpul trecea repede, soarele 35 Episcopul Ioan cugetéind la patria natalit se urea parcit mai grabit pe cer, iar episcopul s-a sculat in picioare. O oarecare ingindurare se simjea in glasul tui: = As dori si mi reintore inapoi in patria mea! a zis Episcopul Ioan. Avem si acolo piiduri destule unde ag putea si m& nevoiese. Ag vrea sii m& sivargese acolo! ‘Atunci Parintele Teodul i-a réspuns: ~ Cum si mergefi acum in patria sfinfiei voastre, cand este atita persecute ateista? ~ Cred iui Dumnezeu, ci, de voi pleca, nu mi va vedea nimeni, fiind acoperit de mana Lui! ‘Au urmat citeva clipe de ticere adénct. Preasfingitul Toan ar fi dorit sf triiasc& ultimit sii ani pe locul unde vizuse intai lumina zilei si unde eunoscuse pe Dumnezeu. Dar mu era inci hotirat Astepta mai degrabé un sfat duhovnicese. Apoi, injelegind c& mai bine era si rman pe loc decat si plece, s-a pregitit st se refntoarca iarisi la mult dorita lui pustie. Facdndu-si deci metanie unul altuia, s-au Sirutat pentru ultima dati cu sarutare sfinté in Tisus Hristos. Apoi, dupa obisnuita binecuvantare cu semnul Sfintei Cruci, s-au desparit Din ceasul si din ziua aceea, au trecut cdjiva ani de adincé ticere. Nimeni nu mai vorbea nimic despre Episcopul foan. Nimeni nu-l mai intalnea prin padure. De aveea se credea c& ori a trecut la cele vegnice, ori sa dus in patria sa matali, Nici Parintele Teodul duhovnicul, mu mai intilnea, desi adeseori trecea culmea muntelui la Sihdstria ‘si poposea in Poiana ‘Trapezei, unde canta céte un tropar ori fl chema pe ‘ume, dar nimeni nu-i iesea in cale spre a vorbi cu 37 ‘Sfantul Episcop loan inconjurat de oile Sihastriei dansul si al binecuvanta, De aceea, Parintele Teodul se intorcea mahnit inapoi. © grea intristare fi apusa inima. INTALNIREA CU FRATELE STEFAN Dupa cinei ani de ticere, adick in primavara anului 1951, fericitul episcop Ioan a fost tntainit de uunul din frafii Mandstirii Sihastria, Stefan Juncu, care pastea oile in poiana Chitele. Abia iesiser’ mugurii si iarba. Fratele Stefan mergea singur in urma oilor. Deodata a observat ci oile s-au strins toate gramada si nu mai pasteau, iar cdinii s-au oprit si stiteau ca uimiti. ‘Cand s-a uitat mai de aproape, a vizut in mijlocul lor ‘un pustnic batran, Era Preasfingitul Episcop Ioan, singur si gérbovit de ani. Fratele Stefan auzise despre dansul si, in clipa aceea, de emofie, se gindea ci numai ef ar putea fi. Apoi l-a auzit vorbind pe Sfantul Episcop Toan: ,Oare ce picat am ficut astizi inaintea lui Dumnezeu de m-a descoperit oamenilor?” Si indaet pustnicul La chemat la sine pe fratele Stefan si, spunindu-i pe nume, ia zis: ~ Frate Stefan, vino incoace si mu te teme! $tiu c& te spovedesti la Parintele stare} Ioil. Dar te rog, si mu spui niménui, nici duhovnicului tu, c& te-ai intlnit cu mine astizi! Far indoialé, venerabiul sihastra era mahnit c& fusese Intainit de oameni, EI trdia In cea mai asprai Vial pustniceascd aici, in adancul paidurilor, mai sus de Ministirea Sihistria, si ajunsese asa de sporit cu 39 ‘Sfintul Episcop loan ‘mustrdnd pe fratele neascultator nevoinga, ci nu avea nevoie de nici un ajutor omenesc: nici adipost, nici hrand, nici hainé. Ba nu dorea si vada nici fat de om pana la moarte. Tata pentru ce era ‘ntrstat cénd a fost vizut de acest frate. $i aceasta i s-a ‘ntamplat fie pentru o mic greseald a Iui, cum singur recunostea, fie pentru smerenia lui, fie pentru folosul nostra al tuturor. Trecénd ziua aceea, fratele Stefan s-a coborat cu oile Ia sti. Apoi a venit in mindstire si se lupta cu gindul s& nu spun nimémui c& s-a intalnit cu acel pustnic sfint. Dup’ citeva zile insi, biruindu-se de ispita, a indranit si marturiseascé Protosinghelului Toil, staretul si duhovnicul su, tot ce se intimplase in pldure. lar stareful, cum a auzit de aceasta, indat sia luat in traista pesmeti de paine si ceva de mancare si a uumblat aproape o s’ptimand prin pidurile din jurul ‘ménistirii, cu Pariniele Visarion, egumenul Schitului Sibla, fri ins sH-intdlneasc& pe Cuviosul Loan, CANONUL NEASCULTARIL Fratele Stefan nu isi gisea linistea. fi parea foarte au e& gi-a cflcat cuvéntul fafS de un episcop sfint, fl ‘mustra tot mai tare constiinja si se gindea cum lar putea intalni undeva pe venerabilul episcop ca sii ‘mairturiseasc pacatul. $i iat ci, dup o luni de zile, pe cind umbla cu oile prin pédure, Ia intlnit din now pe pustnicul sfant loan, Fratele Stefan i-a ficut imediat ‘metanie si isa cerut iertare c& nu si-a finut cuvantul dat, lar fericitul episcop I-a iertat si ia randuit canon de pocainga, zicdnd: 4 Sfaintul Episcop Ioan rugdndu-se in pestera Sfintei Teodora ~ Frate Stefan, te-am rugat un Tueru si mu Lai impinit. $4 sti cd we vei duce in armati, dar fnapoi nu ‘vei mai veni, ci vei ramane in lume! Si aya a si fost. Fratele a plecat la armati in piitile Ardealului si dupa terminarea serviciului militar nu s-a mai reintors in manistire. ULTIMII ANI SI AFLAREA SFINTELOR SALE MOASTE. De la intdlnirea Sfantului Episcop Ioan cu fratele Stefan din vara anului 1951, nimeni din calugaii Maniistirii Sibastria si ai Schitului Sila nu la mai vizut. Probabil mai venea la sfintele slujbe de la Sihiistria, ca de obicei, dar nu-l vedea nimeni, flind acoperit de harul Duhului Sfint, Nu stim nici ce duhovnic a avut in ultima parte a vietii, dar duhovnicul stu de la inceput, Athimandritul Vasian din Mainistirea Secu, a trBit pan’ in anul 1955, Uni dintre pirintii bitréni din partea locului credeau c& s-a retras in patria sa, precum singur dorea fne& din anii 1945-1947. De aceea, in ultimii ani ai viefii sale, nimeni nu mai vorbea despre prezenja acestui mare sihastru in Munfii Sihlei, decét numai cei cunosteau mai din tinerefe. Prin anul 1956, era egumen Ja Schitul Sibla Protosinghelul Visarion Prepelita, un mare nevoitor {intru cele duhovnicesti. El cunostea mai mulfi pustnici in Muntii Sihlei si ai Sihtistriei, pe care adeseori fi cerceta gi le trimitea cate ceva de mancare. 43 NR 7 ha Episcopul Ioan binecuvantand data, pe cénd mergea singur prin Muni Sihlei, ‘nu departe de pestera Sfintei Teodora, indemnat de Duhul Sfint, a descoperit intre stinci, in chip minunat, moastele intregi ale unui sfint, Dupi ce a rostit rugiiciunea pentru cei rposati: ,Dumnezeul duburilor si @ tot trupul...”, a socotit cf este trupul unui pustnic oarecare. Dar apropiindu-se de moastele acelui cuvios, 4 Vizut c& oasele sale erau galbene si bine mirositoare. Apoi a observat c& deasupra osemintelor acelora se afla © cruce mare de aur, aga cum se obisnuieste la arhiereit slavi ‘Atunci egumenul Visarion a injeles ci sunt moastele acelui mare sfant arhiereu Ioan de a Kiev, care S-a nevoit ca mare sihastru in Mungit Sihlei si ai Sihistriei. Astfel, dnd slavi lui Dumnezeu ci a wrednicit si afle moastele acestui mare sfint, 2 coborit repede in schit, a mai luat cu sine doi ucenici, precum si cadelnita cu foe si timaie si, dupi ce a sivarsit obignuitul trisaghion, a adunat sfintele sale moaste, le-a infégurat in panzit alba, le-a stropit cu vin si le-a adus in biserica Schitului Sila up’ miezul noptii, indatd ce s-a terminat slujba de Utrenie, Protosinghelul Visarion a rimas in bis cu citiva ucenici. Apoi a pus sfintele moaste mnie sicrias si, in taint, scojind cdteva scinduri din dusumeaua bisericii, a ingropat moastele Sfintului Episcop Joan in partea de miazizi, unde se afl si astizi impreunti cu alte moaste ale unor cuviosi paringi Fie ca bunul nostra Mantuitor, pentru rugticiunile Preacuratei Maicii Sale, ale Sfantului Episcop Ioan, fictorul de minuni, si ale tuturor marilor sihastri din 45 partea locului, care s-au nevoit pentru dragostea lui Hristos, s& ne miluiasc& si si ne mantuiasc’ pe tof Doamne, numéri in ceata sfintilor Tai ierarhi pe ‘Sfaintul Episcop Ioan, cel mult nevoitor si purtitor de Hristos, si cu rugiciunile Maicii Tale si ale tuturor sfinjilor Tai, intireste dreapta credingé pe pamént si smdintuieste sufletele noastre. Amin. CUPRINS Cuvaat fi inte a Episcop vicar la Kiev ...... Prigoana ateisti .. Venirea in Roménia La Schitul Crasna Profejia Episcopului Ioan. usinic in Muntele Ceahia. Prima intdlnire cu Parintele Teodul ‘A doua intnire cu Parintele Teodul 25 ‘A treiaintdlnire cu Parintele Teodul . {ntilnirea cu fratele Stefan . Canonul neascultirii ‘Ultimii ani si aflarea sfintelor sale moaste 43 47

S-ar putea să vă placă și