Sunteți pe pagina 1din 42
~ SFANTUL IOAN DE KRONSTAD oo STARETA TAISIA (+1915) O fiica duhovniceasca a Sfantului Ioan de Kronstadt duhovni- Avand parte de o stransa legatu ceasca cu pururea pomenitul Parintele nostru Joan Serghiev (de Kronstadt), am stat adeseori de vorba cu dansul, pe indelete cateodata, despre inalte lucruri duhovnicesti. Folosindu-ma de aces- te prilejuri am cautat sa-i pun felurite intrebari privitoare la greutitile ce le intampinam in viata de mangstire; apoi, cugeténd in sinea mea la ras- punsurile bunului Parinte, ma inchideam serile in chilie si asterneam in scris ceea ce imi spusese el, strdiduindu-ma si-mi amintesc intocmai fiecare cuvant al sau, Pornind de la aceste insemnari a * luat fiinta o intreaga carte. in ultimii ani de viata ai Parintelui [oan (nu-mi amintesc end anume) i-am pomenit o data despre ac mt iar el s-a aritat doritor sa le vada si s& le verifice. te i Giisindu-le exacte, a ficut pe alocuri unele in- dreptari, adaugand cate ceva cu propria-i mana, dupa care mi-a spus: ,Rine ai facut cf ai notat spusele mele. Apostolul zice: Va laud, fratilor, ed in toate va aduceti aminte de mine si tineti predaniile precum vi le-am dat (I Cor. 11:2), Inseamné c& simanta a cézut in pamant bun si va aduce road, spre a-i hrani si pe alti. lata aceste fnsemnari, incepind cu anul 1891, an in care Parintele Toan a inceput s& mearga in tinu- ‘ul sfu natal, in satul Sura, eu scopul de a clad acolo 0 biserica de piatr. intorcdndu-se cu vaporul din tinutul sau de bastina, cnd a intrat pe réul Seksna ca si se indrepte de-a lungul lui spre orasul Riabinsk, Parintele Ioan a fost intampinat la Cerepovet de catre domnul L. Acesta il chemase pe bunul Parinte si angajase, anume pentru el, un vas ma- re de pasageri. in ajunul acelei zile, 17 iulie, eu venisem la Cerepovet cu treburi de ale manastirii, fra si fi stiut ceva despre apropiata vizita a Pa- rintelui Ioan, Pe seard am aflat c& avea si vind. A doua zi dimineatd, descoperind 4 intre timp sosise $i cd trisesc la casa lui Krokhin, negustor $i prim epitrop al bisericii, m-am dus fara intarziere acolo, mi-am taiat drum prin multimea adunata si am“inceput a-1 ruga stdruitor pe Parintele Ioan sa vina si pe la mandstirea noastra, aflata pe malul riului Seksna. Batiusca loan si-a cerut iertare 0 nu poate veni deoarece se teme sé nu find in loc vaporul, nu sa fie Ia cheremul lui. .Dacd vrei sa stam de vorba, a addugat el, bine ar fi sé poti veni cu mine pe vapor. Acolo putem vorbi*. Si astfel am por- nit la drum, Dupa aceea, avand ingdduinta de la cesta fusese tocmit doar sil dued, proprietarul vasului, am inceput din nou sa caut sa-l conving pe Parintele loan sa treactpe la mndstirea noastrd. S-a invoit. Vaporul s-a oprit la cheiul Borki, cheiul manastirii noastre. Intoredindu-se ctre mine, Parintele Ioan mi-a adresat aceste dintai cuvinte: Parintele Ioan: De ce ai staruit atat de mult si vad méndstirea voastra? Ne-am intalnit, am stat de vorba, oare nu ajunge? Maica Taisia: Parinte, te-am rugat s& vii toc mai pentru cd am avut bucuria si-ti vorbese si sa te vad cu ochii mei. Vreau ca si surorile mele si fie partase la aceasta bucurie! Daca nu fac tot ce-mi sté fn putere pentru aceasta, are sé ma mustre constiinta; dac& insd, facdnd tot ce pot, vii, n-am sa am a da socoteald de asta fn fata lui Dumnezeu. nu vrei s Parintele Joan: Asa, va s8 zicd de astal De asta tire. ‘mergem acum Ja mani Pe drum am inceput urmatoarea convorbire: Maica Taisia: Nadajduiam sa-ti pot dezvalui sufletul meu, Batiusca. Mereu am dort sa fac aga incat s4-1 poti vedea ca pe un lucru dinafara mea, si astfel s poti vedea ce-i lipseste. De asta am vyrut sa stm de vorba. Adesea nu ne cunoastem pe noi insine, avem ingaduinta pentru slabiciu- nile noastre. Afaré de asta, imi dau seama c& esti un om plin de har. Vezi prin puterea Duhului Sfant care salasluieste in tine! Parintele loan: Noua pastorilor ne este dat un har deosebit pentru a putea lucra la méntuirea sufletelor ce ne sunt incredintate, Prin acest har cunoastem atat cit este nevoie. Maica Taisia: Da, parinte, ins nu tuturor le este dat harul cu aceeasi masura. Gandese ca fi dat fiecdruia dupa puterea sa de a-I primi, Esti fn chip deoscbit diruit cu Dubul $fint si prin El vorbesii oamenilor. Mi-am dat seama de asta de bucati de vreme Parintele loan: Daca poti vedea si intelege duhovnicia unei persoane, atunci fara indoiala iti dai seama cd este nevoie de credinta. Vrajmasul ne falburd sufletele cu indoiala si cu necredinta, a sii ne rapeasca pacea, Maica Taisia: Parinte, ai prilejul sa vezi multi oameni, sa le asculti pasurile, nevoile, pacatele, tot ceea ce iti dezvaluie ei. Parintele loan: Da, draga mea, sunt silit s& ascult multe spovedanii, de la multi oameni; si Parintele suspina adanc. Maica Taisia: E grew uneori, Parinte? Parintele Ioan: Nu-i usor, dar chiar asta vrea sd spuna porunea: Datori suntem noi cei tari sa purtam slabiciunile celor neputinciosi (Rom. 15:1). Nu este 0 porunca usoard; ea se indreapta mai ales catre pastorii de suflete. Maica Taisia: Ai intalnit vreodata suflete sfinte, suflete desavarsite? Parintele Ioan: Desavarsirea noastra se afla acolo (arata spre cer) si Unul doar este sfant, Domnul nostru lisus Hristos. Maica Taisia: Batiugca, atata vreme cat se afla in trup, omul nu poate scapa de patimi, de ispite si de felurite curse. Acestea il impresoara de pretutindeni. Parintele Ioan: Desigur c& nu poate scapa de ele, si tocmai de aceea este nevoie sa lnm seama la noi ingine in chip temeinic si stéruitor. in clipa ispitei omul se afla ca intr-o balanta: vrajmasul 1 impinge la pierzare, pe cad uu iuger si pro- pria-i congtiinta fl trag inapoi. In ce parte se va fnclina balanta? Atunci omul trebuie si se inar- meze cu frica de chinurile iadului. La aceasta trebuie adaugata si rugaciunea inimii, deoarece ‘iré ajutorul lui Dumnezeu noi nu suntem inde- ajuns de tari pentru a ne lupta cu ispitele. Maica Taisia: Cand omul ia seama la sine, orice abatere cat de mica, cu voie ori fara voie, trage sufletul in jos si-i niruie pacea (vorbesc, fireste, din experientd). Pierzindu-si pacea, se isc intr-insul tulburare, imprastiere, nemultu- mire. Ah, cat de greu fi este sufletului! Ce ane- voie isi recapat linistea! Parintele loan: in astfel de clipe este neapa- até nevoie de cainta, de cainta neintarziata: Striga-va catre mine si-l voi auzi (Ps. 90:15). Domnul stie cd suntem slabi. E gata sa ne ierte orice daca ne pare réu si daca ne cerem iertare. Totul este sa nu ne impietrim inima, si nu sova- im cu gandul la pacatul facut ci si ne caim fara intirziere, aducdndu-ne aminte de milostivirea ui Dumnezeu. Atunci nu confuzie, nu impristiere "1 se va isca, ci intristare a inimii si umilinta, iar Dumnezeu pe acestea nu le dispretuieste (Ps 50:17) Maica Taisia: Dar cum s-ar putea si-ti pas- trezi pacea cu Dumnezeu, odatd redobandita prin Sfintele taine, prin cinta din adancul inimii sau prin mila lui Dumnezeu? Parintele Joan: Nimic altceva nu pastreaza mai mult pacea, care sta in legatura cu Dumne- zeu, decit trezvia. Indeobste, omul care duce 0 viata duhovaiceasca si are rivna penta mantui- rea sa trebuie sd ia seama nefncetat la sine, si-gi dea seama de toate migcarile inimii si ale mintii sale, Vrajmasul il pandeste intruna vrind si-1 prinds, si cum giseste o sparturd, adica o clipa neacoperita de vegivea stapanului casei, se si nd- pusteste si face el pe stapanu! in sufletul omului, pricinuind nu putina vatamare. Maica Taisia: Cat de greu fi este sufletului cnd, dupa ce s-a curatit si a refficut legatura cu Dumnezeu, sfiréma iardsi aceasta legatura! Parintele Ioan: Pe 0 suprafata curata si alba se vede si cea mai mics pata: putem spune ace~ lasi lucru si despre suflet. Dar pe o suprafat tunecata si murdard, nu se vede, pentru ca peste 2 tot ¢ intunecime si murdarie. De aici ne dam seama ca trebuie sa fim cu mare Inare-aminte la noi ingine, s% ne aducem neincetat aminte de Dumnezeu si sé avem rugiciune lduntrica Maica Taisia: Da, Parinte, ajungi s@ crezi ca € greu sa se pistreze in aceasta cale cineva pe care viata I-a asezat in mijlocul vartejului ~ chiar fara prihana flind — cineva de pilda, care avand si poarte gi altora de grija, cautd totodata sa-si pistreze treaza atentia lfuntrica. Parintele Ioan: E greu, da; ins ce fapta bund se dobandeste fra osteneala? La urma urmelor, privind lucrurile din alt punct de vedere, nu Iu- crim astfel la méntuirea noastra? Nu se ia impa- ratia lui Dumnezeu cu sila? Din zilele lui Toan sotezatorul pana acum imparatia cerurilor se ia prin straduinta si cei ce se silese pun ména pe ea (Mt. 11:12), Adicd si te lupti, sa te silesti ~ si nu- mai cei zelosi o castiga. E nevoie de rugiciune. Maica Taisia: Parinte, invaté-ma cum sé ma rog. Parintele Ioan: A te ruga este cel mai usor, si in acelasi timp cel mai greu lueru. Copilul se roagi in felul sau: el cere de la tata si de la manna sa ceea ce doreste. Noi suntem copiii Tatalui 3 Ceresc. De ce nu L-am ruga i noi in felul pro- priu noua, pe Tatal nostru? Cum simti, asa sd-i si spui necazurile tale, s8-ti deschizi inima in fata Lui. Aproape este Domnul de toti cei ce-L cheama pe El, de toti cei ce-L cheama pe El intru adevar.. si rugdciunea lor 0 va auzi (Ps. 144: 18,19). Si-ti mai spun: Eu voi vené (II Sam, 17:2), Cat este de mare mila lui Dumnezeu catre noi! Dar poarta-te cu intelepciune si cu mare grija: mintea sa ti-o pazesti de impristiere, de risipire gi de orice deserticiune. Maica Taisia: Cateodata, Parinte, ma rog cu toata fiinta mea, ca si cand as sta dinaintea fetei tui Dumnezeu Insusi. Fiinta mea dispare si ru- giciunea se face dulce si arzitoare. Dar asta nt se intémpla des; iar uneori nu-mi ingddui eu insami aceasta stare, de teama ca vrijmasul sa nu ma amigeasca printr-o astfel de rugaciune, cici sunt lipsita de experienta si neinstare s&-i ‘indur indltimile. Aceasta lucrare li se cuvine ce- lor mai impliniti decat mine in viata duhovni- ceased. Fiinded, desigur, am citit cartile de asceza care infaitiseazd — mai ales celor incepatori, asa ca mine — primejdiile indeletnicirii cu rugaciunea contemplativa ~ si indeamna pe cel ce se stridu- 4 ieste sf 0 atinga, sa fie cu mare bagare de seama, aci este un dar preainalt de la Dumnezeu. Parintele foan: Tocmai asta iti spuneam si eu: fii inteleapta, fii cu bagare de seama. ins nu ¢ bine sa te feresti de nugdiciunea contemplativa. Aceasti rugiciune este 0 revarsare a harului lui Dumnezeu. Trebuie sé te rogi pentru ea cu staru- inta, sa o pastrezi ca pe 0 comoara, nu sé cauti in vreun chip si fugi de ea. Vrajmagul urdste acest fel de rugaciune; de aceea gi cauta sa te inspai- mante, sf te vicleneasc’. Rugdciunea aceasta da sufletului pace, liniste adanca. Maica Taisia: De cand sunt stareta, nu ma ‘mai rog mult, Batiugca. Peste zi ma répun grijile si feluritele treburi, iar noaptea de-abia mai ajung si-mi pun capul pe pemné. in zori, mai ina- inte de a ma destepta, iar incep grijile. De cum deschid usa chiliei sunt coplesita; cu gren ma pot intoarce la rugaciune. Parintele Ioan: Mantuirea si rugaciunea nu stau in multimea cuvintelor ci in intelegere si in caldura inimii. Peste zi, lucrul de capetenie este si ai gandul statornic indreptat catre Duranezeu, sf ai adicd rugiciunea Kiuntrica, tainica. Nici eu nu am vreme si iau parte la slujbe lungi de Is méndstire, dar oriunde ma duc. fie cA sunt pe Jos, fie in trasurd, sau sed, sau dorm, gandul la Dumnezeu niciodata nu ma pardseste (Ps. 15:18) Niciodata nu ma pardseste gindul ca El este aproape. Si tu trebuie sa te straduiesti sa faci ta fel Maica Taisia: il simti pe Dumnezeu aproape, Batiusca? Parintele Ioan: Da, draga mea, il simt aproa- pe, foarte aproape de mine, Este cu mine intot- deauna, dupa cum Insusi a spus: Voi locui in ei... si voi fi Dumnezeul lor (I Cor, 6:16). Altfel cum as putea eu lucra intreaga zi, daca nu din darul [ui Dumnezeu? Maica Taisia: intr-adevar, Parinte, ai o lucrare aparte. Te jertfesti pentru lume, uitind cu totul de tine insuti. Parintele loan: Ei, poate-i cam mult spus. Ma Jupt dupa puterile mete, eu ajutorul lui Dumne- zeu, pentru mantuirea oamenilor. M-am pregatit pentru aceasta, inca de la hirotonie, Preotii, ur- masii apostolilor, trebuie si trdiasca pentru turma lor, nu pentru ei insisi: Voi sunteti sarea pamén: tului; daca sarea isi pierde gustul, cu ce va sara? Maica Taisia: Stiu, Parinte, cA slujesti de 16 © buna bucatd de vreme ca preot. De ce de abia acum ai iesit la iveala? Parintele Iaan: Inainte a fost un timp de pre- gitire. Cum s-ar putea si iesi la lupta fara sa te fi pregatit si fara sa fi céstigat experienta? Maica Taisia: Nu ti-a fost usor, Batiusca; acum insa esti deasupra tuturor ispitelor si pati- milor; céte se apropie de tine se sfarma de stanca credintei si a harului care este in tine, Parintele loan si-a facut semnul crucii, apoi 2 spus suspindnd: Parintele Ioan: Mult spus — deasupra tuturor ispitelor si patimilor. Nu, nu sunt nepatimitor. Dar harul lui Dumnezeu — si harul Lui care este in mine n-a fost in zadar (I Cor. 15:10) mi-a dat totdeauna tarie si m-a fmbarbatat. Ale noastre nu sunt decat slabiciunile si pacatele; putinta de a sluji e de la Dumnezeu, Maica Taisia: Ai o oredinta tare, Parinte, ceea ce se pare.cd mie imi tipseste. Da-mi si mie din ea! Parintele loan, zambind: Parintele Ioan: la cat poftesti, ia cét poti si duci cu tine! Domnul ¢ bogat in indurari Maica Taisia: Glumesti, Batiusca, dar eu adesea ma clatin, Nu ma clatin in credinta in Dumnezeu, desigur. O, nu, in El cred cu tarie, cred neclintit. Dar uite de pilda: am eu nddejde de mantuire pe calea pe care’am ales-o? A fost de la Dumnezeu aceasta cale sau de la bunul meu plac? Si ce-i cu toate visele mele, despre care stii? Si ined multe alte lucruri simt cé au lipsé de o verificare duhovniceasca, plina de har si de nadejde. Parintele Ioan: Nu-ti face griji degeaba. Mantuitorul ti s-a aratat pentru prima oar cand erai copil inca. Ce fel de amagire poate fi? Te-a chemat, pe aceasta cale, si-I slujesti Lui, si ti-a lsat un testament intru mantuirea ta Maica Taisia: La sfarsitul viziunii mi-a spus: »Mai intai trebuie sa trudesti.“ Si asta fac, din toata puterea mea; dar o fac oare intr-un fel care si-i plac Lui? Primeste El nevointele mele, fi sunt placute? Parintele Ioan: Cum sa nu primeasci ceca ce El Insugi a incununat cu biruinta? Uite ce bisericd mare ai indltat, in atat de scurta vreme, si meavand nici un fel de mijloace. Nu ti-a incununat Domnul lucrarea cu izbinda? Pentru 18 miniistirea ta si pentru surorile fecioare pe care le calauzesti spre mantuire, Domnul iti va ras- plati insutit, cdci este drept si bun Maica Taisia: Dar toate astea sunt lucruri exterioare, Batiusca, dragul meu. Biserica am ridicat-o prin donatii pe care oamenii le-au dobandit la rndul for‘din mana altor oamenit Toata lumea ma Lauda pentru asta. lata rasplata dinafara pentru lucruri dinafara! Dar sufletul meu? Ce am dobandit eu in atatia ani de mAnastire? ” Parintele Joan: N-ai dobandit nimic pentru suflet, zici? Numai Dumnezeu, cunoscatorul inimilor, poate si judece. Cat timp suntem pe pimint, Taisia, sufletul este in chip de nedes- partit legat de lucrurile dinafard, iar stradaniile noastre, chiar de naturi materiala flind, pentru Domnul si intra slava Lui le intreprindem. Para indoiala c4 El le primeste. Spui ca biserica s-a clidit prin donatiile altora. Ehei! Mult mai lesne ¢ si clidesti cu banii t&i decdt cu ce ajungi sa stringi prin colecte indelungi $i anevoioase Spui ca esti ldudata pentru aceasta bisericd. Dar cum si nu fii Ludaté pentru o asemenea infip- tuire? La urma urmelor, numele lui Dumnezea va fi slavit de mii de guri, de acum in vecii veci- lor. far pomenirea ta, ca ctitor al bisericii, nu se va stinge in Biseriva. Maica Taisia: Dar din pricina grijilor legate de constructie, mai adaugéndu-se si feluritele hartuieli ale staretirii, nu mai am nici rugaciune, nici post, nici nevointa manastireasca, Parintele Ioan: Nevointele nu iti sunt doar pentru suflet, ci si pentru binele obstese. $i de aceea sunt mai de seam decdt daca ar fi doar pentru tine insati, Cat despre post, pe nedrept te ponegresti. Hrana ti-e simpla si putina. Nu se poate sa te lipsesti cu totul de ea atunci cand muncesti. Maica Taisia: Dar pacatele legate de stujba staretirii? Parintele Ioan: Dat Mielul lui Dumnezeu, care a luat asupra sa pacatul lumii? Cere de la Dumnezeu ctedinta si nadejde: Pentru aceea, incingdnd mijloacele cugetului vostru, trezindu- va, nddajduiti desdvarsit in harul care vi se va da voud, la aratarea lui lisus Hristos (I Petra 1:13), spune Apostolul Petru. 20 Maica Taisia: Roagé-te pentru mine, Parinte, pentru ca Domnul si-mi ajute pentru puternice- Ic tale rugaciuni. Parintele Joan: Ma fog, si am si ma rog me- eu. Dar si tu s& te rogi pentru mine; rugdiciunea ta are indrazneala. Maica Taisia: Dar ce-i rugiciunea mea? Ma rog pentru tine, Périntele meu, pe de o parte fiindcd imi e drag sa ma rog pentru tine. Esti un tat iubitor, céruia oricine ii doreste tot binele. Dar pe de alta parte ma sfiesc si ma tem si ma rog pentru tine Ini Dumnezeu, c&ci cine sunt eu pe Hanga tine? Parintele Joan: Nu, Taisia, nu-i drept sa ma ridici atfta in slavi! Sunt cel dintai dintre pacatosi Doar insusi Apostolul cere credinciosilor si se roage pentru dansul: Fratilor, rugati-va pentru noi (I Tes. 5:25). lar alt Apostol spune: Rugati- va unul pentru aitul (lacov, 5:16). Mai usor ne rugdm pentru cei ce se roaga si ei pentru noi, Maica Taisia: Ti-am scris odata, Batiusca, cerdindu-ti sa te rogi pentru iamaduirea mea de 0 boald, si am primit 0 mica alinare, dar nu vinde- carea cu totul, 21 Parintele Ioan: Asta inseamna c& nu aveai nevoie de vindecare, Nu cauta sa scapi de boala. ‘Trebuie sa indurtim sa fim bolnavi o vreme. Total este pentru binele tau, pentru mantuirea ta. 2 m1 Maica Taisia: Convorbirea aceasta cu Parin- tele Joan a avut loc la prima sa vizita, pe 18 julie 189] gia fost scrisa de mine, cuvént cu cuvant aproape, chiar in seara aceleiasi zile. Ea a fost purtata pe drumul de la port la mandstire, unde Parintele a rimas foarte putina vreme (deoarece proprietarul vasului il rugase sé nu zaboveasca) poi inapoi de la manastire spre vas. Apropiindu-ne de chei, si sosind clipa des partirii de iubitul Parinte Ioan, m-am intristat si i-am spus: Maica Taisia: in curand ne despartim, Parin- te scump. Cata dulceatd a avut pentru mine convorbirea noastra! Dumnezeu stie dacd vom mai avea prilejul si ne mai vedem vreodata. 2B Parintele Ioan: $4 multumim lui Dumnezeu pentru ceea ce am primit. Singura ai spus c& totul a fost pe neasteptate, fara si fi fost pus la cale: s-ar putea ca Domnul s nu fie intotdeauna la fel de milostiv? lisus Hristos teri si azi si in veci este acelasi (Evr. 13:8).La ce bun sa isco- desti viitorul? Sa ne incredem in Dumnezeu. Maica Taisia: Te-ai grabit atat de tare, Batiusca, inet nici macar a-ai mancat ceva. Ma simt vinovata ca ai rimas flamand. Parintele Ioan: Dimpotriva, sunt prea satul Vreau si fiu flamand, Cénd trupul flamanzeste, sufletul ¢ multumit, se simte mai in largul lui. E mai usor s& te inalti duhovniceste, pe cand un trup plin intobeste si trage in jos sufletul, Nw numai cu pdine trdieste omul (Mt. 4:4). Maica Taisia: B de mirare, Parinte, cum faci din orice intamplare, cat de marunta, cat de obisnuita — si chiar din orice cuvintel ~ 0 adeva- rata pildat Ce infeles inalt ai scos ~ din nimica toata. Parintele Ioan: Crestinul trebuie si fie foarte atent cu fiecare cuvant, s8 caute ca prin el sa foloseasca pe aproapele situ a Maica Taisia: Uite, Parinte scump, ne apro- piem de port, ne despartim. $i spundnd acestea, am inceput 4 plang. Parintele Ioan: Cine ne va desparti pe noi de dragostea Ini Dumnezeu? (Rom 8:35). Noi, si tu si cu, il iubim pe Domnul. Nimic in viata de acum si nici in cea viitoare nu ne va putea despirti de aceasta dragoste. Crede doar si ai nadejde. Tine ce ai, ca nimeni sa mu ia cununa ta (Apoc. 3:11). Maica Taisia: Cum as putea sd-mi arat sin- cera, adanca recunostinta pentru c& ai venit la manistirea noastra? Ah, de-as putea si-ti fiu gi cu cumva de folos! Parintele Ioan: SA placi intotdeauna Dom- nului, nimic altceva nu poate fi mai imbucuritor venind din partea ta. De nimic altceva nu © nevoie. Maica Taisia: Cu sfintele tale ragiciuni de mi-ar ajuta Domnul s@ izbandesc in viata du- hovniceasca, nu numai te-as bucura ci mi-ar fi si de folos sufletuiui, Dar cum sé afli, ca si se bucure inima ta de parinte? Ne vedem rar si locuim la mare departare unul de altul 25 Parintele loan: Dat eu tocmai asta iti spun: ca am sa aflu, Sa crezi adesea. Eu am s& cil de-acum ne vom vedea torese in fiecare an in tinutul unde m-am nascut, iar la intoarcere voi trece mereu pe la mandstirea voastra. 26 Iv Maica Taisia: Dupa ce Parintele, despar- tindu-se de mine, s-a imbarcat, m-am intors la minastire, plind de nddejde si de bucurie, si am si scris toate cele vorbite, Ultimele cuvinte ale Parintelui Ioan plinit cu prisosinta, Cauténd s& cumpar ceva pamént in Petersburg pentru a ne construi acolo un metoc ca astfel sii mai putem aduna resurse materiale pentru manastirea noastra, care era lipsita si de capital si de proprietiti, eram nevoita sd ramén din cdnd in cind in capitala. Acestea se intamplau pe vremea Mitropolitului Isidor. in capitala il vedeum adesea pe Parintele loan, cu toate cd nu e1a niciodata ragaz pentru convorbiri duhovnicesti. in schimb vara, in-timpul vizitelor 21 sale la mandstire ~ la fntoarcerea din Nord, unde se nascuse ~ fiind timp de zile intregi, sau chiar saptaméni, in legitura nemijloci te plin de har, am avut parte de bucurii nepamén- testi. Imi seria de obicei din Sura, satul lui de basting, sau din Ahanghelsk, instiintandu-ma cdnd socotea c& are sé vind la noi si cam cét avea sa stea, de asemenea dacé avea si céilatoreasca pe vaporul lui sau pe unul inchiriat. Sarcina mea era si-l intémpin la locul convenit. Atunci incepea vacanta mea, odihna mea spirituala, invierea puterilor mele, indltarea duhului meu. Lucrurile stateau astfel: Calatoream impre- una de la portul nostra, Borki, la manastire Drumul ducea prin paduri; cam la doua mile departare de manistire, cand weceam hotarul, Parintele Toan prindea sa binecuvinteze tinutul de o parte si de alta, spunand: ,,F4-I roditor, Doamne, si apara acestea toate spre folosul manastirii unde se slaveste numele Tau." Pe drum intreba ce mai fac maicile, cum stau cu cu acest Parin- sinatatea, si asa mai departe. Apropiindu-ne de sdtucul aflat cam la o mila de ménastire, satuc ce alcatuia intreaga-i parohie, oamenii se stran- geau pe linga trasura sa primeasca binecuvantare 28 de la inaltul nostru oaspete. Mujicii isi descope- reau capul, cu adanca plecaciune, iar femeile, cu copii in brate, se inghesuiau care mai de care sé ajunga la Parintele loan pentru ca acesta si-si pund mainile pe crestetele pruncilor. De pretu- tindeni se auzeau glasuri: ,,Batiusca, soarele nostru, comoara noastra! lar Parintele Ioan, in- clinindu-se adine in toate partile, le raspundea: Ziua buna, fratilor! Sanatate, maicutelor! S& traiti, pruncutii lui Dumnezeu! Tatal Cerese si va blagosloveasca pe toti! Hristos sa fie cu voi! Hristos sa fie cu voi! De indata ce incepeau sa se zAreascd acare- turile manastirii — casa in care locuia preotul, arhondaricul, si celelalte ~ maicile ne si iegeau in intampinace, cAntind armonios, cu glas tare: abinecuvantat cel ce vine intru numele Domnu- luis si tot eimtau asa mergénd pe Langa trasurd pana la biserica mare; acolo ne iegeau inainte preotii, pe cdnd clopotul cel mare suna sarbato- reste. Intregul alai avea ceva voios, ceva ca de Paste; cAci toat& lumea avea sa se inalte duhov- niceste, pencru toti avea si fie sarbatoare! Dupi liturghia'la care se impartégea de obicei mult lume, Parintele loan se indrepta spre gradina, 2» unde fusesera poftiti cu acest prilei preotii si feluriti oaspeti. Se aducea un samovar cu tot dichisul iar dragul nostru parintel, stiind ca fie- care se bucura s& primeasca ceai din mana lui, se silea si-i méngaie pe toti. Dupa aceea obis- nuja s& facd o plimbare printre sirurile de copaci, fie singur, fie in tovarasia cuiva; nimeni nu cute- stinghereasca. lar cfnd, strabatind terasa, intra in casé, toti, parca simtind cf gradina a ‘imas pustie, plecau. Parintelui loan ii placea sa stea afara, la aer. isi petrecea ziua in gradina; alteori mergeam cu trasura la cmp. Uneori, cdnd vremea era caldi, in noptile fard umezeali, dor- mea pe cerdac, Céteodata, strangand in juru-i ctiva prieteni, cunoscuti si maici din manis- tire, cduta un loc unde si se aseze si incepea si ne citeascd dintr-o carte mai dinainte aleasa de dansul. fnsi cel mai adesea ne citea din Evan- ghelie, din Apocalipsa sau din vreun Prooroc, tileuind cele citite. De multe ori se intrerupea din citanie pentru a discuta pe marginea textu- lui, Cand socotea ca am stat destul sau cand obosea si citeasca, imi spunea: ,Maicuta, ce-ar fi si facem o plimbars pind la Schit? Zis si ficut! Trasura mergea agale, nefiind nici o graba, 30 iar Batiusca, in timpul acesta, se ruga in taina, stitea de vorba cu mine sau atipea. Oamenii, oricdt de multi ar fi fost, niciodata nu tabarau pe el, niciodata nu-t stanjeneau. Voi descrie mai est ,Schit*, loc foarte iubit de Parintele oan; acum, s& m& intore la convorbirile cu el, atat de pline de invataminte. {intr-una din zile am vorbit despre credinta. Eu, araténd punctul meu de vedere, am spus ¢& credinta noastra nu este oarba i intunecata asa ‘cum oamenii obisnuiesc sa o infatiseze, numind-o: credinta oarba. Maica Taisia: Gasesc ca taina credintei ¢ accesibild intelegerii ~ nu atat mintii cat sufletu- lui, inimii, Nu ,cred' in chip iresponsabil, orbes- te, ci in chip constient, adic’ dandu-mi cumva seama de ce, pentru ce si cum anume sa cred. Parintele Joan: Doat oamenii duhovnicesti fatiseaza astfel Iucrul, ins oamenii lumesti, cei care cred, nu inteleg taina credintei. Oricum, sunt taine cu totul de nepatruns, de neinteles pentru ratiune ~ taina Treimii, bundoara. Cine 0 poate pricépe? Trei dar unul, unul dar trei! Maica Taisia: Aceasta se arata prin insusirile Dumnezeirii intreit ipostatice. Teologia invata tarzin ac 3 astfel: Dumnezeu Tatal este ratiunea cea mai inainte de veci, Dumnezeu Dubul este datatorul de viatd, sfintenia atotputernica, ipostatict, inte legatoare, viata vietilor si asa mai departe. Cum insuti ai soris in Jurnal*: ,Gandese in Tatal, cuvantez in Fiul, respir in Duhut Sfant*. Asa stand lucrurile, aceasta nepatrunsd taind este lamurita si infatisata simplu prin pilde si asema- nari si astfel nu mai e cu totul de neinteies Parintele Ioan: Da, aga este pentru credin- ciosii luminati duhovniceste. Dar oare toti pot pitrunde acest concept? Si, pe de alta parte, tocmai in aceasta sti maretia credintei noastre — cA nu este intr-atét de limpede incdt sa poata fi cunoscutd, Altfel s-ar preschimba in stiinta si si- pierde maretia. Pot sta cu fricd si cutremur dinain- tea a ceva care, ingradit fiind de puterea mea de ielegere, ajunge si imi fie cunoscut si devine astfel, ca sd spunem aga, mai mic decat mine? Nu! Vom ,,intelege“ mai bine in veacul vitor, aga, cum spune Apostolil despre credinta: acum ‘Acum ne ¢ destul sa .intelegem in part *Viata mea in Hristos 32 ‘cunose in parte, dar atunci voi cunoaste pe deplin, precum am fost cunoscut si eu (I Cor. 13:12), Maica Taisia: Acum vedem ca prin oglinda: iar atunci, fata catre fata (1 Cor. 13:12), am adaugat eu, apoi am urmat: cu adevarat fl vom vedea pe Domnul fata catre fata, Batiusca? Pare cf firea omului cea muritoare mu poate indura aceasta! Parintele Ioan: Nu, nu poate indura cata vreme omul este in trup, cata vreme vietuieste in lume si e inconjurat de zarva pamanteasca. Adu-ti aminte ce i-a spus Dumnezeu lui Moise: Fata Mea nu vei putea s-0 vezi, ea nu poate ve- dea omul fata Mea si sd trdiascd (lesire 33:20). Dar in veacul viitor, cind omul va fi duhovni- cese, Domnul i se va dezvalui acestuia in masura in care poate si-L indure; dar asta e treaba lui Dumnezeu. Omul in ce-1 priveste, ca sf nu fie indepartat din imparatia lui Dumnezeu, din prealuminatul locas al sfintilor cei vesnic tineri, cei fara de moarte, cei purtatori de lumina, de mireasma, cei preaveseli, are a se pregati pe sine aici; trebuie 4 tina poruncile lui Dumnezeu cu cainta, si se lucteze pe sine prin fapte bune. ‘Trebuie si-i intre in obignuinta sa cerceteze casa 3 lui Dumnezeu cea de pe pamant, s& stie cat de mare e sarcina ei ziditoare pentru sufletele cres- tinilor, 98 se doprinda s& respire acrul ceresc, care inmiresmeaza intreaga imparatia cerurilor, intreg soborul sfintilor. in Bisericd se slavese pururea virtutile, lucrarile vrednice de lauda, eroismul tuturor sfintilor! Celor care sunt ai Ii Dumnezen li s-a dat har si mila fara de masura prin {ntruparea Fiului lui Dumnezeu. Dar si de la ei se cere mult: contem- plarea neintrerupta, treaza a lucrarilor iconomiei lui Dumnezeu, prin implinirea poruncilor Lui; ascultare; jubire intreolaita si supunere unul fata de celalalt; adevar si sfintenie, De aceea trebuie si ia fiecare aminte la sine insusi, cum sta scris: De ne-am fi judecat noi insine, n-am fi judecati (Cor. 11:31). Ah, cum despica vrajmasul sufle- tul omului in dowd, intorcdndu-l de ia Dumnezeu prin ispite si prin dragostea de trup si de cele trupesti, de lume si de ceea ce are pret in lume: slava piménteasca, frumusete trupeasca, avutie, si tot felul de desfatari, cele mai multe dintre ele pacdtoase! Dragostea de Dumnezeu se stinge prin dragostea pacatoasd; de aceea trebuie si-si supravegheze omu! schimbarile inimii sale, ca 34 nu cumva si se desparta de Dumnezeu, Izvorul a tot binele. Maica Taisia: Nu stiu, Parinte ~ gresese poate ~ dar cercetindu-mi des inima nu gasesc intr-insa nici o dorintd pentru ceva pamantesc, Simt ca traiese cumva fnafara lucrurilor pamén- testi, iar partasia cu lumea si insotirea cu ea, 0 primesc doar de nevoie. Parintele Ioan: S& ultumesti Domnului pentru c@ ti-a déruit aceasta nepatimire. Ea nu este un bun al noastru. Doar Puterea lui Dumne- zeu il poate tinea pe om intr-o astfel de stare. Maica Taisia: \mi gases sprijin in deasa im- partasanie, in citirea Evangheliei — care uneori raspunde intoemai gindurilor mele si ma lumi- neavd. Citese adesea si din Junal. Ce ginduri sfinte si minunate! De pilda: ,Cum curg raurile in mare, asa si sufietele oamenilor in Dumne- zen, Sau: ,Gandese in Tatal, cuvantez in Fiul, respir in Duhul Sfant*. Ce inaltime! Parintele loan: Nu de la mine au venit acestea, ci din iluminare de sus. Am simtit asu- pra-mi aceasta iluminare si am socotit drept un pacat si nu scriu gi sd nu tin minte gindurile izvorate din lucrarea ei. Am pastrat timp de 35 cfteva decenii aceste insemnari — ele alcatuiese carti intregi Maica Taisia: Si au o trasatura aparte, Parinte Far si vrea, cel ce le citeste e cuprins de bucurie si purtat spre lumina, spre adincimile cunoasterii curate a lui Dumnezeu. Cum sa spun, mie mi se pare c& nimicesti orice vrajmasie intre Dumnezeu si om, ca ii unesti. Bundoara: ,Traiese prin Dumnezeu, in Dumnezeu si cu Dumnezeu iar Dumnezeu traieste in mine“, Ce poate fi mai presus? Este insasi teologia Sfantului Joan Bogoslovul: Dumnezeu s-a saldsluit intre noi §i din plinatatea lui noi toti am luat, si har peste har (Ioan 1:14,16). Singura deosebire ¢ de cu- vinte. Faté de toata invatatura ortodoxa e, daca pot indrizni s& spun asa, un fel de continuaie, 0 limurire a ceva nu inca pe deplin inteles, 0 intregire a neintregului. Parca pregusti ceva din viata viitoare, fericita, a Bisericii, a Bisericii Triumfatoare; il apropii pe om de aceasta de neatins viata si il unesti cu ea Parintele Ioan: inteleg ce vrei s& spui. Dar nici tu nu esti lipsita de intelegere duhovni- ceasca! Chiar in acest scop a si fost scris textul, e adevarat, Ce anume face chipul neasemenea 36 cu prototipu! sau? Pacatul! Dar pacatul e sfasiat in bucati de Dumnezeu-Omul; catapeteasma p: catulni e rupti. Cine ne mai impiedica atunci? Ce ne sta in cale? Maica Taisia: Gandindu-ma la aceasta unire dintre Dumnezeu si om, ajung fara voie sf ma Intreb: de ce atitea osteneli, atdtea lipsuri, atdta lupta pentru imparatia Cerurilor, daca ea, asemeni Celui ce o daruieste, e numai dragoste, bucurie si pace? Mii de sfinti din vechime au stralucit prin nevointele lor, si aceleasi nevointe sunt rin- duite si pentru monabii de astzi. insa Dumnezeu, dragostea vesnica, nu cere, pentru a se saléslui in inima omului, decat dragoste: Fiule, d@-mi inima ta (intelepciunea lui Solomon 23:26). Nevointele ascetice sunt pline de osteneala si durere, Uneori le asemuiesc cu litera legii: itera ‘omoara, dar duhul da viata (11 Cor. 3:16). Parintele Ioan: Amesteci doua lucruri deo- sebite. Fiecare Iueru isi are ceasul si locul lui. De nevointele ascetice € nevoie pentru prega- tirea omului Kiuntric, pentru nimicirea patimilor incuibate intr-insul, pentru a putea ajunge la masura varstei deplinatatii lui Hristos (Rfes 4:13) cénd omul va fi in stare si primeasca gi si 37 poarte in inima sa imparatia lui Dumnezeu. Dumnezeu este intotdeauna cu noi, la usa inimii noastre, cum sta scris: Jatd, eu stau la usd si bat (Apoc. 3:20). Dar este inima intotdeauna in sta- re s& fl primeasca? De aceea ni se si infitiseaza scrieri si pilde de nevointa, ca intarire intra desa- varsirea noastra, Prin ele ne putem curati inima pentru a primi intr-insa [mpératia lui Dumnezeu, adica pe Hristos insusi. Cunosti troparal Marelui Mucenic Teodor Tiron: ,,Ca o paine dulce se aduse Sfintei Treimi. Ce inseamna asta? Cum si taleuim acest cuvant? Pentru ca painea s& fie dulce si bund, faina trebuie cernuta bine, curatata de orice materie ind, de orice necuratie. Doar atunci va fi painea curata si va avea gust. $i inima noastra la fel trebuie sa fic. Ca si fie o jertf& bineplacuta lui Dumnezeu, trebuie mai intai curatita de patimile dintr-insa, cemnute acestea si 2varlite afara. Numai atunci va fi inima o jertfa bine- placuta lui Dumnezeu. Maica Taisia: Parinte, cum trebuie sa infe- st legem porunca privitoare la ,,faptele bune“? ‘Trebuie numaidecat s& tainuim aceste fapte? 38 Parintele Ioan: Dat eu asa inteleg: Sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, vada faptele voastre cele bune si sa slaveased pe Tatal vostru Cel din ceruri (Mt. 5:16). Sa vada oamenii faptele voastre bune ca printr-insele s& skivease pe Domnul. $a primeas- cc printr-insele o pilda vie, un indemn viu spre a face si ei fapte bune. Dar uite fata de cine trebuie si fie ele tainuite! $i Parintele Ioan arata cu degetul inspre inima. lata de cine trebuie sa ascundem totul: Sa nu stie sténga ta ce face dreapta ta (Mt6:3), Prin ,ména stings se intelege piirerea de sine si slava desart 39 v Parintele loan, cum se stie, obisnuia sa citeasca Ja Utrenie canoanele, iar sedalioanele dupa catis- me si antifoane. Era saptéména glasului al treilea si, dupa citirea antifoanelor, ,,Cei ce seamana cu lacrimi vor secera spicele vesnicei bucuri Parintele loan s* intoarse spre mine si imi spuse: até o mangaiere pentru tine, Taisia! Cei ce sea- mana cu lacrimi vor secera cu bueurie in veacul viitor. Ce des mangaie Domnul pe cel ce crede! Adu-ti aminte c& nimic nu sta mai presus de os- tenetile si durerile pentru Domnul. La Utrenie s-a citit Evanghelia in care Domnul ii apare Mariei Magdalena. Dupi ghelia, Parintele s-a intors si mi-a spus: ,Ai auzit, mAicut’, cum a mangdiat-o Domnul pe Maria 40 Magdalena: Marie, de ce plangi, pe cine cauti? Cauta-L, cauta-L pe Tisus, siti se va aréta, Multe mangaieri primeste cel ce crede. in timpul Sfintei Liturghii, bundoard, se revars4 uneori atétea man- gaieri, se dezvaluie atatea taine, se lumineaza atét de mult sufleval!** Maica Taisia: Cand liturghisesti, Batiusca, pare ci iei parte la tot ceea ce se petrece; sufletul tise inalta atat de malt! Parintele Joan: Adevarat, ma striduiese sa-mi patrund sufletul de tot ceea ce se intampla si sé-mi indrept cugetul si inima toata spre ceea ce se petrece. Maica Taisia: Sunt tare fericita c4 slujesti Sfanta Liturghie cu noil Parintele Ioan: E usor si slujesti intr-o bise- ricd asa de frumoasa ca a voastra, Dubul maicilor de la strand raspandeste curatie, silinta, evlavie. Indeobste, ai maici bune. E 0 ménistire bund, care nu va fi lipsité de indurarile lui Dumnezeu, Vorbele: ,¢ usor s& slujesti aici" si ,biserica frumoasa' le-a rostit Parintele Ioan flind inca in altar, indata dupa ce se impartasise. Se indrepta catre mine si, in mod vadit din preaplinul inimii, imi spuse: ,,Cat e de bine aici! E usor sa slujesti! 4 0 biserica minunata!* Nu se putea o mangaiere ‘mai mare pentru mine, caci biserica, de la primul pana la ultimul banut, fusese ridicata prin truda lina de lacrimi, din donatii cu greu dobandite. Maica Taisia: $i cat de bine este sa fim im- preund, Batiusca! Raspindesti pace, ca o biserica vie a lui Dumnezeu. Cénd vii la noi, te urmeaza linistea si bucuria. Uitam de toate, nu ne mai gindim decat la Dumnezeu. $i te tog un Iucru: Scrie-mi si mie macar un cuvant, end te va in- demna Domnul. Sé nu ma uiti pe mine, pacatoa- sa, Doar iti sunt fiicd duhovniceasca! Sa nu uiti de mine, sa nu ma lagi, Parintele meu scumy Parintele Ioan: lata réspunsul meu: Domnul a spus prin Proorocul: Oare femeia uita pe Pruncul ei?... Chiar cénd ea il va uita eu mu te voi uita pe tine (Is. 49:15). $i eu, dupa puterile mele, te voi pomeni pe tine impreuna cu tot soborul Odata parintele [oan sedea cufundat in gin- duri, .Doamne, ce fel de om este acesta™ mi-am spus cu in sinea mea. Deodata, el se intoarse catre mine, tintuindu-ma cu ochii sai plini de blandete si de pace si imi spuse: ,Ghiceste!“ Nu m-am mirat, céci faptul c& Parintele putea 2 patrinde gandurile omului nu era o noutate pen- tru mine. Aga ca, uitindu-ma drept in ochii lui, i-am spus: ,.Nu iscodesc, Batiusca. Te pot privi in ochi, nu sunt fitamica. Dar orice om cu judecaté, mai ales daca e inclinat s& priveasca viata duhov- niceste, nu poate s4 nu se uimeasca vazandu-te. De aceea si eu ma mir: ce fel de om esti? Cum se vor sférsi toate acestea? Parintele Ioan: i, ei! 1a te witd ce taine mai sorutezi tu! ,Cum se vor sférsi acestea toate? Dar si inceputul si sfarsitul sunt din mila Dom- nului. Cautd si cunoaste dupa roade, cum spune Evanghelia: Dupa roadele lor ii veti cunoaste (Mt. 7:16). Cauta si in tine insiti aceste roade, céci sunt, trebuie sa fie. $i adu-ti mereu aminte c@ pacea vine de la Dumnezeu. Vrajmazal nu poate da pace duhovniceasca. Lucrare& lui e sa tulbure, nu sa linisteasca, Maica Taisia: Parinte, mai voiam sa te intreb ceva. E multa vreme de cand caut s4 ma inde- partez de rudenii. Le scriv arareori. Sunt paispre- zece ani de cand i-am vizitat ultima oara. Ei ma caut si incearca si se apropie de mine, si sunt ‘uni care spun ca e pacat si-i parasesti neamurile; ca daca esti indatorat sd faci bine strainilor, cu a atit mai mult alor tai, Eu ma striduiese s& fnstrdinez de acestea toate, caci std seris: Dus- ‘mani omului vor fi casnicii tui (Mt. 10:36). Pe Tanga asta, ce ne leaga? Ei doar ma impedica de la indatoririle pe care le am, si ma tem ca mult pcat vine odata cu dansii. Care iti este parerea? Parintele Ioan: Faci bine. Stai departe de ei Aminteste-ti cd mimeni mu poate sluji la doi sta- pani (Mt, 6:24). Acum ai alte neamuri: surorile tale in Hristos. Pentru ele vei da seama inaintea lui Dumnezeu. Cat despre midele tale, odata ce le-ai lasat, mu te mai uita in urma (ler. 46:15), Nu-i razboi mai crunt duhovnicesc decat acela cu rudele: Dusmanii omului vor fi casnicii lui (Mt. 10:36). Asa era pe vremea lui Hristos, asa esi acum, si asa va fi mereu VI ‘Odata ma spovedeam Parintelui Ioan, insirand toate abaterile mele. Dupa ce ma asculta, imi spuse: Parintele Joan: Toate aceste pacate sunt, ca sd spunem asa, de neinléturat, poate de zi cu i, pentru care trebuie si ne c&im fara tncetare in cugetul nostru cautind a ne indrepta. Dar ia spune-mi: inima cum iti éste? Se afla in ea ceva simtiri pacatoase: manic, picd, dispret, urd, pizma, lingusire, ranchiuna, banuiala, osandire, rézbu- nare? Sa ne piizeasc Domnul de acest venin! Acesta e lucrul cel mai de seam. J-am rispuns c& nu simteam in mine vreo vrdjmasie, manie, dorinté de razbunare sau ceva de felul acesta; ma puteam insa invinui de a fi 4s banuitoare, lipsita de incredere in oameni; aceas- ta neincredere se nascuse in mine ca urmare a faptului ca intalnisem multi oameni nedrepti si necinstiti. Parintele Ioan imi raspunse: Parintele Ioan: Nu ai dreptate. Aminteste-ti Dragostea indelung rabdd... dragostea nu gén- deste raul (I Cor. 13:4,5)... chiar acolo unde r&ul exist, Acopera totul cu dragostes nu ramane la necuratia lumeasca; tinde catre desdvarsirea lui Hristos. Totusi, chiar gi lisus mu se incredea in ei, pentru cd fi cunostea pe toti (loan 2:24). Maica Taisia: Cum, Batiusca, pot si ma in- cred in oameni cand am suferit pe nedrept si fara vreo vind atitea din partea lor? Uneori, de frica viitorului, ma arit neincrezatoare si banuitoare. Parintele Ioan: Dat de ce sa iscodim viitorul? Ajunge zilei rautatea ei (Mt. 6:34), Sa ne kasi ca niste prunci in seama Tatilui Ceresc. Dumnezeu nu va ingddui sa fit ispititi mai mult decét puteti (I Cor. 10:13). Banuielile nu fac altceva decat sa te chinuie, si mu ajuta la nimic, Te vatemi singurd, inchipuindu-ti dinainte un rau care poate nici nu va fi, Atdta vreme cét noi nu facem rau, trebuie si induram raul care ni se face, dacé Domnut ingdduie s4 ne fie facut! 46 I-am spus odata Parintelui c& din c@nd in cnd sunt prada unei grele ispite pe care nu o pot deslusi in cuvinte. Pste un fel de mabnire, dar in faza cea mai cumplita ajunge si fie aproa- pe deznadejde. E ca si cand un nor negra imi sta amenintator deasupra capului si mi se pare c& nu am nici o cale de sedpare. Totul e atat de intune- cat, atat de greu apasd pe sufletal meu, incat nu mai am alt cuvant pentru a numi aceasta ispita decat ,de iad. Daca ar tine mai mult, ar pricinui moarte sau nebunie. Parintele foan mi raspuns: ,,Aceasta ispita se ingaduie asupra sufletelor mai tari, mai incer- cate in rizboiul nevazut, Vrajmagul o aduce asu- pra ta fiindca vede 4 nevointele tale se apropie de tel, vede c& ti s-a pregatit 0 rasplata in cer si vrea sf te doboare cu o lovitura grea, lipsindu-te astfel de cununa ta. Pe multi i-« nimicit eu dez- nidejdea. Fii tare, fii viteaza; upta impotriva uneltirilor vrajmasului; nu te lasa amagita. Sa porti crucea aceasta cu smerenie, cu rabdare. Spune-ti ca iti e data spre a te smeri mai mult, si Domuul o sa te ajute. Cel al canui suflet e inteme- iat pe stncd nu se va clinti de vanturile ispitelor de la vrijmasul, de furtupd, pentru ca temelia e 47 tare. Dar cine isi cladeste casa sufletului pe nisip, sufletul care nu Il are pe Hristos piatra de teme- lie, usor e distrus la cea mai micd suflare. Pe scara duhovniceascd sé urci, nu s cobori. Sa cresti cu duhul si cu cugetul. Ai fost chemata sa pasto- testi mica ceata de fecioare pe care Domnul le-a ales pentra viata de ménistire, Sa nu socotesti ca 0 sarcina ca aceasta e de micé insemnatate, ori de insemnatate mai mica decat virtutile si nevointele ascetice pe care le lucrai in singu- ratate, méntuindu-ti numai sufletul tau. Acum nu mai ai liniste pentru ca iti slujesti aproapele. Nevointele tale sunt acum grijile si necazurile. Sunt griji si dureri mucenicesti, fiindca te ristig- nesti pentru toti, din dragoste de Dumnezeu dde aproapele. Ce poate fi mai presus de aceasta!” A doua zi de dimineata am mers impreuna cu Parintele la biserica; sfinta masa din altar ¢ de marmura. Pe neasteptate Batiusca m-a intre- bat: .Din ce e flicut acest altar?* Mirata, m-am uitat la el si i-am spus: ,Din marmura, El a ur- mat: ,Va s& zied e ficut din piatra; si inima ta sa fie ca piatra asta, Fii darza; imbarbateaza-te Maica Taisia: Uneori, Parinte, pregatindu-ma de Sfanta Impartasanie, nu ajung s4 mai priveghez 48 ajun. Cad ostenita fie de truda zilei, fie din alta pricina, si simt nevoia si dorm. De aceea ma duc tulburata la biserica. Parintele Ioan: Crezi oare c4 a nu dormi sau niscai alte nevointe au atita pret sau atita tatie incat sa ne dea indrazneala inaintea sfantului potir? iti amintesti de talharul de pe cruce? Un geamat de cinta din strafunduri, credinta in Cel Rastignit: iatd adevarata noastra indreptatire, nu bictele noastre nevointe. Sigur ca nevoie de lupta, dar nu cu gandul ca aceste lucruri vor fi bune si ne facd vrednici: Jnima infrdinta si sme- rita Dumnezeu nu o urgiseste (Ps. 50:19). 49 Vil De multe ori lam rugat pe Batiusca sa pri- ‘meascd a lua mandstirea noastra in paza sa pentru 40 calauzi duhovniceste. Nu ma gandeam, fireste, la vreun folos material — hotarat Iucru, nu lam sfedit niciodata pe Parintele loan cu astfel de lucruri. fi ceream doar s4 vegheze du- hovniceste, cu har, asupra mandstirii noastre, incredintaté fiind si stiind din experienta ca Dom- nul ii dezvaluia starea inimilor omenesti Parintele imi raspunse: ,Maicuta, multe mai ii inchipui despre mine! Ma socotesti mult prea sus! Si chiar daca ag avea ceva, e numai si numai din harul lui Dumnezeu. Desigur, toate sunt cu putinia celui ce crede (Marcu 9:23), Dupa cre- dinfa ta, daca asta e voia Lui cea sfanti, eu nu ma impotrivese cererii tale de a te sprijini in 50 lucrarea de méntuire, si cum am mai spus, ma voi ruga pentru voi toate; cdci st mie imi e draga minastirea voastra’ ‘Aceastd discutie a avut loc pe cnd Parintele Toan se afla 1a noi ta ménastire. Dowd sau trei zile dupa aceea, am pornit impreund la 0 plim- bare cu trasura, mergind ca de obicei intai si intai la ,Sil Atunci cand Batiusca avea de gnd sa stea acolo in singuratate pentru a se ruga ori pentru a se odihni, el ne raga s@ incuiem poarta aga incat si nu vind nimeni sé-l stinghe- reasca. De asta data ficu la fel. Nu-i de prisos sa adaug ca locul era imprejmuit cu un gard de lemn, >Sibastria", schitul nostru, se aleatuia dinir-un patrat perfect in mijlocul cdruia se ridie& 0 casa de Jemn cu un singur cat. in jumatatea de rasarit se afla o biserica inchinata Sfantului Apostol si Evanghelist loan Bogoslovul. De aceasta parte sunt chilii, iar de cealalta parte a gardului e 0 gradina cu siruri de pomi, in care Parintelui loan ii plicea s& se plimbe, rugdndu-se in taina. in timp ce Parintele se plimba, eu, nevrand stingheresc, ma asezam mai mereu pe sc&- rile pridvorului, aga incét daca Batiusca ar fi avut nevoie de ceva, si-mi poata spune. De ast data SI Parintele Ioan nu s-a plimbat prea mult prin gradina. Era limpede ca se ruga, fiinde: oprea, incrucisandu-si bratele pe piept si ri- dicdndu-si ochii la cer. La un moment dat se indrepta cu pasi repezi de un scaun aflat pe una din carari si fl trase pina la peretele dinspre sud al altarului. Eu, luatd pe neasteptate, m-am fastacit si n-am indraznit nici macar sa incere st+l ajut. Apoi l-am vazut tragind inca un scaun, la fel cu cel dintai, M-am grabit s@-i dau ajutor, dar el il si pusese langa celalalt, dupa care imi spuse: ,Asazi-te, am si-ti citesc ceva", Zicand acestea, scoase din buzunar o carte destul de ‘groas, o deschise la locul unde era pus zalogul si incepu s& citeasca. Redau pe scurt cele citite La Lavra Pecerska (a carei intemeiewr este, precum se stie, sfantul Antonie) a raposat un batrdn care ocupase un loc de seama in manas- tire, bucurandu-se de pretuirea tuturor. Staretul mai ales era cu osebire intristat, fiindea il avu- sese pe batran sfatuitor si ajutator apropiat la cArmuirea mandstirii, Spre marea lui durere, inca din prima zi a mortii trupul batrdnului incepu sé se strice vaz4nd cu ochii. Nu i se putea citi Evanghelia la capatdi, nu i se puteau canta nici se tot 32 panahide, si asta nu doar langa sicriu, ci nici micar in chilia de alaturi. Duhoarea umplea toat ménastirea, care de altfel nu era mare, si tot socoteau aceasta 0 pedeapsa de la Dumnezeu. La miezul noptii, pe cand avva isi facea canonul si se ruga pentru odihna de curdnd raposatului, auzi venind dinspre icoana Mantuitorului un glas care il incunostiinta ca batrénul avea multe piicate pe care nu le spovedise. $i finde murise cu ele nespovedite, nu putea dobandi iertare de la Pronia Dumnezeiasca. A doua zi de dimineata staretul fi strdnse pe frati, le aduse la cunostinta cele aflate de la Mantuitorul cu privire la batran si propuse ca timp de patruzeci de zile sa se roage cu tofii si sa posteasc mai mult pentru acesta. Obstea a inceput a se ruga cu staruinta pentru sufletul Ini, in cea de a patrazecea zi, pe cénd se ruga noapten dinaintea accleiasi icoane a Mantuitorului, avva iar a auzit glasuire: ,Nu pentru postul si rugdciunile voastre, amestecate cu picate, il iert pe fratele raposat, ci pentru ru- gaciunile robului meu Antonie, care in timpul paméntestii sale vietuiri mi s-a rugat mie ca nici unul din cei ce se nevoiesc in méndstirea inte- meiaté de dansul s& nu piara 33 intele loan Termindnd de citit istorisirea, inchise cartea, 0 puse la loc in buzunarul rast sculindu-se repede, spuse: ,,Fi, hai s mergem, maicuta, Am plecat. © vreme am mers aga in tacere. Stiind c4 Parintele nu ficea niciodata ceva fird vreun rost anume, cdutam si-mi inchi- pui taloul purtarii lui. in cele din urmé, Parintele \cepu singur: ,,La ce te gandesti, maicuté?* Maica Taisia: Cum si nu ma gandesc, Ba- tiugea, de vreme ce mi-ai dat o astfel de ghici- toare? La drept vorbind, pricep c& nu mi-ai citit textul fra un scop anume, aga cd ag vrea simi inchipui care e acest scop. N-ai vrea sa-mi spui? Parintele Ioan: Nu; daci ¢ nevoie, Domnul iti va dezvalui, Eu unul n-o sé-ti spun nimic. Maica Taisia: Nu pot si trag decat o singura coneluzie! Dupa cum sfantul Antonie La rugat pe Dommnul ca toti cei ce se nevoiesc in manastirea sa sd se mantuiasca, tot astfel prin sfintele tale rugiciuni Domnul va mantui pe cei din manas- tirea noastra. Acum cateva zile te-am rugat pentru acest lucru, nu-i aga? Parintele Ioan: Da, Domnul mi-a dat manas- tirea voastrd, si ma rog neincetat pentru ea s4 Covarsita de puternicele simtaminte starnite de aceasta intémplare, iu-mi puteam aduna gindurile. Mi-am dat seama c& ceea ce spusese Parintele Ioan era de mare insemnatate, de mare bucurie pentru intreaga manastire, si absorbita cu totul, am uitat pnd si sa-i multumese pentru nepretuitul dar duhovnicesc. in cele din urma, venindu-mi in fire, i-am spus: ,Batiugca, nu-mi sta in putere si-ti multumesc. Ce cuvant de re- cunostinta s-ar potrivi cu un asemenea dar? “ Parintele loan: Lui Dumnezeu i se cuvine multumire, nu mie nevrednicului. Aminteste-ti cuvintele Apostolului: Se cuvine ca noi sa luam aminte cu atat mai mult la cele auzite, ca mu cumva sit ne pierdem (Evrei 2:1), Maica Taisia: ini amintesc, Batiusca, dar nu sunt prea obisnuitd cu acest verset pe care il repeti atét de des, N-ai vrea sii mi-l setii, ca s8-] tin mai bine minte? Parintele loan: Nu Taisia, sunt obosit. Dar apoi, dupa un sourt rastimp de tacere, ‘continua: ,,Ei, s-ar putea si si fl seriu“, Maica Taisia: Nu, Batiusca; daca esti ostenit, ce si te mai necijesti? O s8-] memorez sau o sa-1 soriu eu singurd. 55 Si am repetat citatul. Parintele Ioan: Ei, hai, 0 8 huie si se sileasca! tine minte: omul trebuie si se sileasca spre binele aproapelui si spre slava lui Dumnezeu, ‘Am luat aceasta drept o pilda pentru mine, Domnul si te binecuvanteze", i-am raspuns. ~Fiecare cuvant pe care il rostesti imi e scump. iti ascult cu mare luare-aminte predicile si dupa aceea, acasa, insemnez totul, dupa cum insem- nez si ceea ce vorbim noi. O fac pentru man- gaierea si folosul meu. Dupé ce pleci, ¢ 0 mare mangdiere pentru mine s8-ti recitesc spusele. Dar s1 pentru ceilalti e de folos sé-ti asculte si siti citeascd vorbele pline de har. Parintele Ioan: Bi, poti sa le dai si altora, dar ‘mai inti vreau sa vad ce ai scris Tam aritat parintelui carnetelul meu. El a citit cateva pagini, a indreptat pe ici pe colo cate ceva si, déndu-mi-1 inapoi, mi-a spus: Parintele Ioan: Am s& ma uit pe el, c&nd 0 si am mai mult timp; s@ mi-1 dai atunci. E bine ca iti amintesti vorbele mele. Sfantul Apostol spune: Va laud, fratilor, ca in ioate va aduceti ‘aminte de mine si tineti predaniile precum vi le-am seriu! Omul tre- 56 dat. (I Cor. 11,2). inseamns ct simanta cade in pamént bun si aduce roada, indeajuns ca sa-i lnducasea si pe ulti Maica Taisia: Batiugca, eu cred c& imprasti- erea mintii, desi nu ¢ in sine © forma anume de cat, impiedica si alunga prezenta lui Dumnezeu tot atit cat si alte pacate. Parintele Ioan: Dat cum, nu socotesti ca im- prastierea este un pacat? Este lipsa de atentic. Despre ea a vorbit Mantuitorul cand a spus: Simone, Simone, iatd satana v-a cerut sd va cearnd ca pe gréw (Luca 22:31). (,, A ceme* adica .a imprastia"). Maica Taisia: Despre lipsa de atentie vorbea lisus, Parinte? Parintele Ioan: Sigur ca despre lipsa de atentic. 37 VIL Parintele Ioan iubea foarte mult florile si natura; oamenii fi aduceau intotdeauna flori. Uneori lua in mana vreun trandafir sau vreo dalic, inflorite la vremea Ja noi, si séruta floarea spundnd: ,,Sarut mana ‘nd Parintele se afla care a facut aceste preminunate miresme. O, Ziditorule, Ziditorule, ce minurat esti Tu pana sidn cel mai mic firicel de iarba si in fiece frun- zulita! Tinea o vreme floarea in mana, apoi o daruia unuia din cei de fata, slavindu-L mai departe pe Ziditor pentru bunatatea Sa fat de oameni. Castigatorul unei asemenea flori se umplea de o bucurie fara margini, Daca era imbiat cu zmeurd din grédina, coap- ta la vremea aceea, spunea: Ce milostiv este Dommul, ce blind, ce darnic, ce bun! Uitati-va 58 si vedeti: El nu ne da doar hrana de care avem nevoie, de care nu ne putem lipsi, ci ne risfatd, ne, desfata cu fel de fel de fructe, care mai de care mai bune. $i ce bogatie de gusturi! Fiecare bobitd, dupa felul ei, isi are dulceata, mireasma, gustul ei aparte* Un vizitator i-a spus odata ca, acum, agricul- tura din zilele noastre izbuteste si mai grozave lucruri, dndu:ne o bogitie si mai mare de pro- duse. Parintele loan, uitindu-se mai departe la fructe fara a arunca vreo privire celui ce spusese acestea, raspunse: Cultura e culturd iar Ziditorul ¢ Ziditorul. Omul a fost inzestrat cu inteligenti tocmai pentru a putea lucra, imbunatati, sau cum se spune astizi, a cultiva ~ intai pe sine insusi, apoi fipturile iui Dumnezeu, fie acestea fructe, sau pomi, sau orice altceva din cele date de Dumnezeu omului. E usor sa faci s@ creasca si si imbunatatesti o sémanta gata facuta; dar s& scoti aceasta simanta de unde nu e nici una, ori o picitura de apa de unde nu e apa — ia incearca sé faci una ca asta prin cultura dumitale! Din apa odata ficucd poti mult si bine sa faci céderi de apa; din ovice materie — pamént, nisip, lut — poti sé fnalti cladiri uriase. Dar daca nu sunt aceste 39 materii, ce poti sa faci? O, Ziditorule preabun, pana cand Te va nesocoti zidirea Ta, pana cind , nu se va inclina dinaintea slavei Tale? Parintelui Ioan ti mai placea sa culeaga fructe de gradina si le manca direct de pe ramura. Citeodata se strecura in.tufele de zmeurd sau printre straturile de capsuni si, mancAnd, striga de acolo: ,Maicuta! Sunt hoti in gradina! Nu-ti pazesti bine ogradal lubea gradina noastra si de fiecare data cind pleca din manastire se du- cea acolo si, ca si cand i-ar fi parut riu ca pleacd, {si lua ramas bun, spunand: ,Cu bine, gradinita! iti multumese pentru mangiierea pe care tot. deauna mi-o dai! Ce clipe sfinte am petrecut in singuratatea ta! $i altele de felul acesta. ,Ba- tiugca, spuneam eu, ,dar nu mai ai de gand sa mai vii pe la noi si fa anul?* lar el raspundea: »Viitorul ¢ fn mana lui Dumnezeu. Dac mai tra- iesc pnd atunci, am sa mai vin". Uneori se intampla ca Parintele si soseasca Ja noi la cositul finului, Atunci il Iuam cu noi le camp, unde lucrau maicile, potrivind astfel lu- crurile incat sa fie de fata cénd ele beau ceaiul Ce bucurie era pe maici! Pe masura ce ne apro- piam, se iveau departe, in zare, siluete negre cu cy sorturi si basmale albe, Céteva samovare fume- gau, Se astemea pe pamént o fata de masa tard- neasca, simpla, priponita la colturi cu pietre ca sa n-o ia vantul. Alaturi, maldare de cesti, zahar, precum si saculete cu covrigi si painisoare. Cum se apropia Parintele, maicile intonau tare imnul lui indragit, in cinstea Nascatoarei de Dumne- zeu: ,Bucurd-te, imparateasa, Parintele loan se Indrepta spre masa pregatita pentru dansul. Cate- odata se plimba prin fineata, se aseza pe vreo capita, vorbea cu maicile care coseau, in vreme ce corul cinta mai departe. Apoi venea si clipa ceaiului, Ne strangeam cu totii imprejurul ces- tilor si samovarelor fierbinti, ne asezam pe iarba iar Batiusca impartea covrigii din traista, dadea coamenilor ceai din paharul lui cdutand s& bucure pe toat lumea, Cand pleca de la faneata, maicile il insoteau cu alai, cantindu-i ,,ntru multi ani“, pana ce pierdeau din ochi trasura Parintelui ii placea sa cantam, si le indemna mereu pe maici si cdnte, sila grading, si la schit, iar in zilele ploioase si in chilie. In fiecare zi el randuia ce anume s& cAntém dup& masa. Uneori asculta, cufundat in rugieiune; alteori mergea printre maici, limurindu-le intelesul cantarilor, 6 mai oles la irmoase; céteodatd cénta si el cu dansele, cu mare insufletire, dirijétid cu bratul Daca se intampla vreodata sa calatorese im- preund cu dinsul pe réu! Volga, luam pe vapor, cu binecuvantare, patru pani la sase maici din cor. Ble cAntau atat pe vas cat si in bisericutele de pe mal, unde ne opream pentru a sluji Li- turghia, de care Parintele nu se putea lipsi nici macar o singura zi Cand treceam prin padurile si cémpiile ce tineau de manastire, el intotdeauna rostea Tuga- ciuni de binecuvantare, ca si fie roditoare gi cu. belsug pentru manastire. Oneori, cfind nu se afla nimeni in preajma, cerea sa fie opriti caii, isi scotea rasa asezind-o pe locul unde sezuse si pornea intr-o scurta plimbare pe camp. De-a lun- gul cArarilor ce legau manastirea si schiturile, puseserdm banci pentru ca maicile, mergénd pe potecile singuratice, sii se poatd aseza, indelet- nicindu-se cu rocodelia sau odihnindu-se cand ieseau s& culeaga ciuperci ori fructe de padure, Cand Parintele loan se afla la noi, bancile prin- deau bine pelerinilor veniti si-1 vada pe Batiusca. Stiind cd avea sf treaca ziinic pe acolo, si uneori chiar de mai multe ori in aceeasi zi, acestia a asteptau din vreme sesirea noastra iar cnd ve- deau trisura in departare, se apropiau linistiti, in randuiala, de Parintele loan pentru a lua bla- goslovenie de la dansul. Fetele fi aduceau flori, mai ales violete albe si purpurii, care fi placeau foarte mult Parintelui, Odata. Iudnd un manunchi din acestea si uitindu-se cu luare-aminte la 0 floricica din mana sa, Parintele rosti din Evan- ghelie: Parintele Ioan: Nici Solomon, in toata slava lui, nu s-a imbracat ca unul dintre acestia. Si daca iarba cémpului, care astdzi este si mdine se arunca in cuptor, Dumnezeu astfel 0 imbraca, oare nu cu mult mai mult pe voi, putin cre- dinciosilor? Cat-e de limpede adevarul lui Dumnezeu! Cautati mai intdi imparatia lui Dumnezeu si drepiatea Lui si toate se vor adauga voud (Mt. 6:30,33). Am vazut asta cu ochii mei. (Cénd am inceput s& caut si-L slujese pe Domnul din toate puterile mele prin rugdciune, miloste- nie si alte felurite lucrati, aproape nici n-am mai avut nevoie s4-mi port de grija — de grija celor dinafard, vreau s@ spun. Din mila lui Dumnezeu, oamenii ma imbraca, imi dau vesminte, ma 6 ajuté si, buni cum sunt, ar socoti 0 ocaré primese ravna lor. La acestea eu raspunsei: Maica Taisia: Daca ai stii, Batiusca, ce bucu- rie este si facd omul ceva pentru dumneata, si-ti poata fi cumva de folos! Crede-ma, Batiusca, pentru orice Iucru primeste inapoi insutit! De céte ori nu am vazut cu ochii mei asta, si multi spun la fel, Parintele Ioan: Te cred, caci asa mi se intém- pla si mie, Dar e si firesc sé fie asa. Domnul ne rasplateste pentru orice, chiar si pentru un pahar de apa dat in numele Lui. Maica Taisia: Da, si eu ma gindesc adesea la aceste cuvinte: Cine primeste pe un drept in nume de drept rasplata dreptului va lua (Mt. 10:41); desi stiu ea s-a spus apostolilor aceasta, si nu se leaga de ce vorbim noi acum, ci indeob- ste de credinta si rivna fata de cei drepti, fata de cei ce s-au dat pe sine cu totul lui Dumnezeu. Parintele Ioan: Dar iti amintesti cuvantul Apostolului: Dumnezeu nu este nedrept, ca sa uite lucrul vostru si dragoscea pe care ati ardtat-o pentru numele Lui, voi, care ati slujit si slujiti sfintilor (Evr. 6:10)? Sigur ca Apostolul nu a vorbeste aici de sfintii din cer, ci de slujitorii tui Dumnezeu care lucreaza pentru El, pentru man- tuirea poporului Su, Dumnezen judec: pe cei ce indriznesc si-i ponegreasca pe acestia, judeca mai cu seama pe clevetitori, pe defai- mitorii celor nevinovati. A spus prin Proorocul: Cine se atinge de voi (adica de alesii lui Dum- nezeu), se atinge de lumina ochiului Lui (al tui Dumnezeu) (Zah. 2:12). Vezi, ii numeste ,ochiu!" Lui! Jar sfintii la rndul lor, cat L-au iubit pe Domnul! Cu toate ca erau faipturi slabe, trupesti, si in ciuda grozavelor amenintari cu caznele muceniciei, au infruntat, pentru dragostea lui Hristos, chinuri si moarte, ca si nu fie lipsiti de EI in vesnicie. Cand crestinii din Roma au vrut sil scape pe Sfantul Ignatie Purtétorul de Dbm- nezeu de moartea muceniceascd ce i se pregi- tise, el singur le-a cerut in epistola pe care le-a seris-o: ,Nu ma opriti sa merg la Domnul. Vreau sa fiu macinat de dintii fiarelor ca o jertfa bine- primita Domnului meu". Ce mare, ce sfania dragoste! in tain *Din Epistola catre Romani a Sfintulul Ignatie al Antiohiei 65 Ix in timpul vizitei sale din 1903, Parintele loan. a savarsit sfintirea bisericii noastre de iarnd, in- chinaté Sfintei Treimi. Se strinsese multé lume, deoarece chiar in acel an aveau loc niste cursuri profesorale la care luau parte mai bine de sapte- zeci de profesoare. ‘Ar fi pacat sa nu vorbesc despre marele eve- niment intamplat datorita rugaciunilor Parintelui Joan. Lucrul s-a petrecut in vazul intregului sat si i sa dus vestea in tot tinutul, Pe atunci toata lumea vorbea si scria despre el. Acum, dupa moartea Pariatelui, il gasesti pomenit in cele publicate pe atunci de dl A. Goltison. S-a in- témplat in 1903, la inveputul lunii junie, Prin partile noastre baniuia ,,ciuma siberiana, si mureau zilnic vite si cai. Pretutindeni se intrase 66 in carantina. Mé gindeam cu groaza cum am sé fac sa-l aduc pe Parintele la mandstire. Toti cei care veneau cu vaporul de la mari ori de la mici departiri, aveau de mers pe jos sapte mile si jumatate de la chei pana la ménistire. De fapt, la noi in mAndstire mu patrunsese molima si nu murise nici o vita, ins4 din pricina carantinei dimprejur nu puteai sé mergi nicaieri, nici inauntrul nici inafara mandstirii altfel decat pe jos. In cele din urma, trebuia sa fac cumva, fie si-l instiinfez pe Parintele ci mu mai putea sa vind la noi la Leusino, fie, nesocotind primejdia, si mA due s8-I iau. Tar eu, rugindu-ma, m-am hotarat pentru acest din urmé lucru. Cu mare grija, calatorind noaptea pentru a scapa de arsita zilei, m-am dus cu un docar usor, ras de un singur cal. Cam la 0 mila de chei era o linie de cararkina prin care de-abia am putut strabate, si numai fiindca dobitoacele din mandstire erau tefere ni s-a ingaduit sa trecem. De abia trecusem de ba- rierd cAnd ne-au iesit in cale doua care ducdnd cai morti spre a fi ingropati intr-un loc pregatit anume. Teama si nelinistea mea crescura, eram aproape sigur c& aveam si-mi pierd calul. in cele din urma am ajuns la chei si am inceput sa or stropesc cu aghiazma si sa tamdiez calul, care ft apoi dus la grajduri, Dimineata m-am dus sé-1 intampin pe Parintele si incd de pe vapor i-am povestit totul, Asculténdu-ma, Batiusca s-a ridi- cat de la locul sau si a inceput sa umble pe puntea vasului, rugéndu-se, Dup cam o jumitate de ord, s-a asezat din nou Langa mine si mi-a spus: Ce comoari este rugaciunea! Prin rugaciune dobandim orice de la Domnul, toate lucrurile bune, biruind orice ispita, orice necaz, orice mahnire.“ Din aceste cuvinte am simtit ci gi necazul nostra cu ciuma siberian avea si fie biruit prin rugaciunile sale, si i-am si spus-o. vEi da, toate sunt cu putinta celui ce crede (Marcu 9:23), rispunse Parintele. Cénd vaporul s-a apropiat de cheiul ,Borki*, se si strdnsesera nu mai putin de o suta de tarani si proprietari care voiau sé-i ceara Parintelui loan sd se roage ca si fic izbaviti de cumplita pedeap- a pierderii vitelor. ,,Ce-o sa ne facem fara vite? Cu ce-o si ne hranim? N-o si mai avem nici cu ce ara, stirdcim cu totul. Si asa suntem destul de siraci, da’ daca ni se prapadesc vitele are si fie vai de noi, spuneas ei 68 Din pricina pacatelor voastre a ingaduit Domnul 4 se abat asupra voastra nenorocirea asta‘, spuse Parintele Ioan. ,,Pentru cé [l uitati pe Dumnezeu. Zilele de sarbatoare ne sunt 1i- sate cas mergem la biserica si sé ne rugam lui Dumnezeu, dar voi va pierdeti timpul cu bautura Ce lucru bun poate s& iasi daca tot bei intruna? Doar stiti ce va poate pielea!™* Stim, Parintele, cum si nu, la nimic nui bbuna bautura, aduce doar ponoase!™ Va dati voi seama, fratilor, c& numai si nu- mai pentru pacatele noastre suntem napastuiti?* Cum si nu ne dam, Batiusca! Roaga-te pen- tru noi pacatosii!* $i cu totii eazura in genuncki. Parintele ceru sa se aducd un vas si sa fie umpiut cu apa din rau. Dupa ce facu aghiazma, spuse: ,Oameni buni, luati fiecare acasi din apa aceasta si stropiti-va vitele cu ea. Domnul s-a milostivit de voi" Merse apoi la tarm, unde erau caii nostri (printre care si calul care ma adusese pe mine) si fi stropi cu mana lui; dupa care pomniram spre indnastire fara nici o teama. Taranii plecara pe la casele lor; carantina fu ridicata. lar cét despre ciuma, nu mai ramase din ea decat amintirea, ° ‘impletita cu uimirea si veneretia fata de marcle rugitor al Térii Rusesti. Cu toate ca la noi in manastire nu murise nici una din vite, Lam rugat totusi pe Parintele sf le stropeasca si pe cle si sa se roage si le mearga bine. Nepretuitul om al rugéciunii, sfintind apa, ceru sé aducem la el toate vitele si le stropi pe fiecare in parte cu aghiazma, Binecuvanta sicaii, + Parintelui fi erau dragi animalele. Am sa va istorisesc drept pilda o intémplare pentru care pot pune eu insdmi mérturie, impreund cu toti cei ce crau de fata cand s-a petrecut. Odata mergeam cu vaporul, impreund cn Pa- rintele, pe Volga, impotriva apei. Plutiseram pret de cinci ore dupi-amiaza; era la vremea cositu- lui, Toti eram pe punte unde Batiusca ne citea dintr-o carte, strénsi imprejurul lui, care pe sca- une, care pe banci, care de-a dreptul pe jos. Dupa ce a terminat de citit Parintele s-a intors spre capitanul vasului, A.A.M., care se afla si el acolo, si fi spuse: ,Prietene, hai s incetinim putin! E o seard atat de frumoasé, famul rispan- deste atita mireasina! Ce incantare!". Vaporul incetini si ne apropiaram de un catun de pe {ntinsul mal al Volgai. Pe malul celdlalt era un 0 camp si t€ranii lucrau la-fan; unii faiceau capite, altii cdrau fanul pand la o pluta aflata la mal. Deodata, un cal cu o incdreditura grea de fin, ros togolind-o pana ta pluta, nu mai putu opri carul inearcat, si nici faranul care il strunea nu mai fu in stare si-1 opreasca. Pe pluta se starni o zap’- ceala nemaipomenita; calul si fanul mergeau la pieire sigurd. Taranul, aruncénd frfiele in apa, sari intr-o bared si o lua, purtat de curent, dupa cal, Vaporul se opri. Toti stam si ne uitam ingro- ziti la dobitocul care avea sa piard. Ce se intam- plase? Parintele Ioan, care statea pe punte Langa parapet, isi tot ficea semnul crucii, ragindu-se si spunand cu glas tare: 0, Doamne, pazeste calul nevinovat, pizeste faptura ta! Doamne, tu Lai facut spre slujba oamenilor; sé nu piard, scapé-l, 0, preamilostive Ziditorule!*; si se ruga ‘meren asa. Facu de mai multe ori semnul crucii in vazduh incotro era calul; acesta inota cu i carcatura lui de fan de parca ar fi mers pe fundul albiei. Cand ajunse in mijlocul raului, unde apa era foarte adanca, ni se opri inima privind la dobitoc. intr-o clipa, gandeam, va fi inghitit de apa. Dar calul fnota mai departe, si in curdnd ajunse aproape de malul celalalt. Taranul vaslind 1 in urma lui in barca era si el foarte aproape de arm. Apucd repede triiele (care pluteau la su- prafata apei), ajunse calul din urma gi il ajuta si isd la mal. Dinspre sat veneau alergand alti tarani si, impreung, incepura sa dea ajutor omului aflat in necaz. Mai intai deshama calul care, simtin- du-se scapat de primejdie, incepu si sé scuture, sii se tavaleasca prin iarba, apoi sari vioi in picioare. Fanul se udase, dar nici acesta pana sus, degi noua ni se plruse cd doar varful ramasese deasu- pra apei. Fiindea toate acestea se petrecusera in vazul tuturor si toatd lumea il vazuse pe Parintele Joan rugandu-se ca animalul sa scape, o multime de oameni se strénsera pe farm, in frunte cu sta- panul calului, ca sé-i mulumeasca scumpului nostru rugator, purintelui nostru, taicutului nostra care ne pazea pe toti. El ins, ca s scape, cera cApitanului de vas s porneasca mai departe, Multe lucruri ziditoare si minunate m-a in- vrednicit Domnul s4 vad si s aud in rastimpul petrecut impreund cu Parintele (oan, El avea un obicei vrednic de toata Iuarea aminte: scotea din cele mai marunte intamplari, din cele care péreau de rind si cu totul neinsemnate, inva- Himinte pentra cei din jur. lata un exemplu: n Ne alam odata fa bordul unui vas, iar Batiusca ne citea, dupa cum fi era obiceiul. Terminand de citit, rimase ticut, rugind doar pe cineva si mute din loc-o masa pe care se aflau niste cart Batea un vant puternic si teméndu-ma ca nu cumva cArtile si cada in apa, am inceput s& le strng ca si le adue in cabind. Parintele privea ‘tinta ceva pe dusumea; ma striga si spuse: ,Mai- cuta, ia uite cum se lupta biata gaz! Uite-o, uite-o aici! Biata vietate e doborata si nu se poate ridica, dar nu se da batuta; se Iupta cu vin- tul. Vantul o impinge indarat, iar ea se opinteste inainte. Ce vietate inteleapta! Intocmai asa vrajmasul — diavolul — se lupta eu sufletul. fl ristoarné, ca intr-un vartej, din calea mntuirii pe care merge, dar sufletul se lupta si el si nu se da batut. Gaza asta ne invati ceva". Nu o data, in noptile luminoase de vard, admi- ra asfintitul soarelui, spundnd: ,Cat de minunat este Ziditorul in toata zidirea Sa! la uite ce fru- musete de soare! Daca faptura e asa de minunata, cu cét mai mult Facatorul!" B x E cu neputinta sd infatisez toate convorbirile sau sa art, unul cate unul, cuvintele cu care Parintele Ioan incfnta inimile tovarasilor sii de drum. Cat despre sumedenia de tamaduiri savar- site inaintea ochilor nostri, atat de felurite si de uimitoare, nu le voi infatisa, find atét de multe si de cunosente tuturor. Trebuie totusi sa poves- tesc cate ceva despre imprejurarile care videau puterea lui de patrundere, de inainte-vedere si de apropiere de lumea duhului. in vremea rugaciunii de taina parea ca [1 vede pe Dumnezeu in fata ochilor gi cé vorbeste cu El.cum ai vorbi cu cineva de aproape. Parea ci 4i pune lui Dumnezeu intrebari si ca primeste raspunsuri de la El. Drept pild& am sii povestesc “urmatoarea intimplare: ™ Odata, Parintele stitea singur pe punte, ti- nnd in miini mica sa ,Evanghelie de calatorie“, din care citea, Eram si eu pe punte, dar ceva mai departe. Deodata, zArindu-ma, Batiusca imi faicu semn cu mana s4 ma apropii. ,,Ascultd aici, maicuta", mi se adresa el, chemandu-ma ling& dansul. ,Uite: Eu am zis intru uimirea mea (Ps, 115:2) este tradus: am spus in delirul meu! Ce traducere gresita! Nu-i totuna, aga-i? Nu-i totuna' Eu spusei ci ar trebui tradus cu ,exaltare" sau wuluire“, cea ce se potriveste si cu cuvintele ce urmeaz&: Ce voi rasplati Domnului pentru toate cdte le-a dat mie? (Ps. 115:3). Parintele incu- viint& si, pundnd cartea deoparte, ramase técut. Pairdndu-mi-se ca linistea lui si clipa de rigaz imi sunt prielnice, m-am hotarat sd-i infatisez gandurile care ma tulburau cu privire la starea de dincolo de mormént a mamei mele. Fiind 0 buna crestina, ea se impotrivise totusi cu stras- nicie intrarii mele in mandstire si nu-mi daduse binecuvantarea sa. Ma nelinistea gandul c& Dum- nezeu ar putea si-i socoteascd aceasti cerbicie drept un pacat. $i, in ceasul acela, |-am intrebat pe Parintele. ,Roaga-te pentru ea", imi spuse el. Stind mai departe nemiscat cu Evanghelia in 15 ména, privea stammitor undeva in departare. Nu i-am mai pus din nou intrebarea, si am ramas Janga el in tacere pret de un sfert de ora. Deodata, intorcandu-se catre mine, Parintele loan imi spuse cu hotrare: ,,Dumnezeu s-a milostivit de ea!“ N-am indraznit sd iau aceste cuvinte drept un raspuns la intrebarea mea, odata ce lucrul mi se paruse de-acum incheiat, aga ca ma uitai nedumerité la Batiusca: ,,De cine s-a milostivit Dumnezeu? Despre cine vorbesti?* ,,Despre mama ta, fireste“, raspunse el. ,,lti spun ca Dumnezeu s-a milostivit de dansa, ,,Jubite Pa- rinte“, spusei eu mai departe, ,,vorbesti ca si cum ai fi primit 0 descoperire de sus!,Cum. altfel?™ raspunse. ,,Nu stii c& fara descoperire de sus nu se poate vorbi despre un astfel de Iucru? Nu se glumeste cu asa ceva. Pot da dovezi nu numai despre clarviziunea ‘intelui loan, ci si despre faptul ca el, prin cuvantul lui Dumnezeu, avea putere sd scoatit demoni, stravazandu-le capeanele, Dau numai citeva exemple: ‘Caldtoream odata impreund cu Parintele Ioan pe calea ferata baltica, afléndu-ma singura cu dansul intr-un compartiment separat. Aveam de 6 vorbit despre wn lucru insemnat. Incepu o discu- tie adanca, duhovniceasea, plina de marturisiri Deodata Parintele siri in picioare, si fird st se miste din locul unde statea, intinse mana dreapta, scuturdnd-o in aer ca si cum ar fi amenintat pe cineva: uitandu-se tint in departare striga tare: Domnul Dumnezeu s4 va opreasca pe voi pe toti! Cu acestea, isi ficu oruce, se asezii la loc cu obisnuitul su suras plin de blandete, privin- du-mé, si pundndu-si mana dreapta pe umarul ‘meu, spuse: Ei, maicutd, nu te-ai speriat, nu? »Ba da, Parinte, am fost inspaimantata", ras- punsei. ,,Dar am priceput pe data cd-i ameninti pe demoni. Cum, chiar poti si-i vezi?* Da, maicuti, da; dar de ce vorbim noi de asta? Hai sa vorbim mai departe despre ale noastre“. Si astfel, stind de vorba, am ajuns la Oranienbaum, de unde Parintele lua un vapor spre Kronstadt lar eu m-am intors cu acelagi tren la Petersburg, mangaiata si invioraté de convorbirea cu marele Parinte care avea putere pana si asupra duhurilor celor de sub ceruri S-a mai petrecut un fapt asemanator, despre care pot spune cele ce urmeaza: n Parintele foan slujea intotdeauna la hramul bisericii noastre de metoc, Sfantul Ioan Bogo- slovul. Venea in ajunul privegherii, iesea din altar la polieleu si citea el insusi acatistele si canoanele. Raménea peste noapte la noi, pind in ziua propriu-zisd a sarbatorii, cand slujea Liturghia impreuna cu ceilalti preoti, la ora 10 dimineata. De obicei se scula devreme, la 4 sau la 5 a. m, si seria predici sau fiicea alte felurite insemnari. La 7 sau la 8 a, m. iesea s& se invio- reze si ma lua intotdeauna si pe mine la o plim- bare cu trasura, Mergeam in ostrov unde era liniste si pustiu. Linistea si aerul curat erau 0 adevarata odihnd pentru pastoral care avea si “fie inconjurat toata ziua de lume gi de zarva Parintele Ioan folosea aceste ceasuri pentru rugaciunea sa tainica, iar eu stiind aceasta, mu-l stingheream niciodata cu vreo vorba, inafara de cazurile cAnd incepea el singur discutia. intr-una din aceste dimineti treceam pe podul Nikolai, de unde, asa cum ii spusesem vizitiului, aveam sd facem la stanga si sii mergem de-a lungul fa- lezei. Cand trasura s-a apropiat de capela aflata acolo, am zarit pe partea stingd un convoi de inmorméntare. Carul cu sicriul era tra de un singur cal si nu-l insoteau decdt vreo opt-noud ‘oameni, incat fiecare dintre acestia se putea ve- dea bine. Parintele Ioan s-a schimbat deodata la fati; a inceput si scruteze staruitor convoiul si, cum acesta mergea de-a lungul falezei paralel cu acea parte a trasurii in care md aflam eu, a trebuit sa se incline spre mine, astfel neat n-am putut s4 nu vad schimbarea de pe chipul sau. In cele din urma convoiul a luat-o prin alta parte iar Parintele, intrucdtva mai linistit, incepu s-si faci de mai multe ori semnul crucii. Apoi, fintorcandu-se cétre mine, spuse: ,Ce inspaiman- tatoare e.moartea unui betiv!* Crezind ci vor- beste despre raposat din pricina ca ar fi cunoscut lumea care insotea convoiul, |-am intrebat: ,,1] stiai, Parinte? ,,Tot atat de bine cum il stiai si dumneata", raspunse el. Neinfelegand nimic, ‘mi-am exprimat presupunerea de mai sus, adau- gind ca eu nu cunosteam pe nici unul dintre cei indoliati. ,,Nici eu, raspunse Parintele, ,, dar am vazut draci, bucurindu-se de moartea unui betivan. ” XI Trebuie acum s& povestese despre ultima ard cand Dreptul acesta a vizitat manastirea noastra. Era in anul 1908, anul mortii sale, Pa- rintele era foarte slabit, nn putea manea aproape nimic, vorbea foarte putin; in cea mai mare parte a timpului citea; cduta singuratatea. Cu toate acestea slujea in fiecare zi in biserica ma- re, care fi placuse intotdeauna atat de mult si despre care spusese adesea cd fi lumineazd sufletul. A stat atunci la noi la méndstire timp de noua zile; iar in ziua plecarii m-a intrebat: ,Cate zile am petrecut aici, maicuta?" Raspunzéindu-i eu, el spuse mai departe: ,,Am slujit asadar noua zile pentru mine insumi, cum e rnduiala pentru cei riposati. Inseamna cA n-am si ma mai futore aici niciodata. Mulrumese, va mulfumese tuturor 80 pentru rivna voastra fat de mine, pentru dra- gostea voastra, pentru tot! Maicile Iau insotit, ca de obicci, cu efntiri gi lacrimi. Era limpede pentru toata lumea cd nepretuitul nostra lumindtor se stingea, Cand am plecat de la manastire cu trésura si am trecut de satul Leusino iesind in camp, Batiusca a inceput si.se intoarcd si si se uite de multe ori lung in urma la ménastirea care disparea din fata ochilor si. Crezind ca poate a uitat ceva sau od vrea sf spund ceva celor ramasi in urma, l-am intrebat ce este, Dar el raspunse: Ma mai bucur o dati de vederea manastirii voastre. Ce ménistire plind de liniste, sfainta! Dumnezeu s-o aiba in paz. Cu adevarat Domnul este cu voi! Aceste cuvinte ale sale, minunate, pline de dragoste, ne sunt acum de mult man- piliere. De la cheiul ,.Borki* am mers cu vaporul cu aburi in josul fluviului Volga pana la Riabinsk, pe raul Kama, unde fusese poftit Parintele loan. Erau cu noi cinei maici de la strana care, potrivit randuielii Parintelui Ioan, cfntau slujbe biseri- cesti acolo pe vas iar peste i cAntau Ia dorinta Parintelui, Aceasta era de fapt singura mangaiere cei ramasese in timpul petreeut pe vapor. in 8l ajunel zilei cdnd aveam si ne despartim, Batiusca le-a rugat pe maici sa cénte toate Heruvicele pe care le stiau sau ale caror note le aveau cu dan- sele. Au iesit la iveala multe variante ale acestui imn (caci aveam cu noi note) si maicile, stand langa Parintele, au inceput s4 cante. Cand a venit randul Imnului Heruvie ,,Simonovsksia" Pirintele a spus: ,Acesta este cAntecul meu pre- ferat! Pe acesta il cAntam cand eram mic". Si Je-a rugat si-l mai cAnte 0 dat. Apoi maicile au ‘mai cntat, la cererea Parintelui Ioan, ,.De tine se bucura toats Pptura" si ,Mai presus de ce- uri“, Cat s-a cfntat, Parintele a stat inti-o lature a vaporului, invelit intr-o ras cllduroasa si, ast- fel agezat, dirija cu mana dreapta si cénta si el. Cand maicile terminara de céntat ,,Mai presus de ceruri*, Parintele fficu urmatoarea remarca Este frumos, dar e pe alta melodie. Eu il cantam altfel*. $i cu glasul sau armonios, insa acum tremurator, cénta tot imnul'de la inceput pana la sfarsit, pana la versul: ,.n aceasta ne vom man- tui". Toati lumea plingea. $i cum s-ar fi putut sd nu plinga? Ispravind de cAntat, Batiusca se ridica in picioare, se intoarse spre maicile care céntasera si spuse: Ei, fie ca Dumnezeu si ne 2 mantuiascd pe noi pe toti! Va motyumesc, mai- cilor, pentru minunata, pentru dulcea cantare cu care m-ati méngaiat si acum si intotdeauna. A dowa zi ne-am despartit de Batiusca. Era 6 iulie 1908. Sfarsind aceste insemnari ale convorbirilor ce le-am avut cu pururea pomenitul Parintele oan, cred c& nu ¢ de prisos sa adaug: 1. Scopul in care dau la iveala aceste insom- nai nu este altul decat acela de a imparti cu cre- dinciosii aceasta comoaré duhovniceasca, spre a putea gi ei si cAstige din ele folos duhovnicesc. Mi-am deschis sufletul inaintea Parintelui loan si nu m-am sfiit s@ o fac si inaintea cititorilor. $i ei sunt oameni, traitori pe pimént, impovarati de neputinte si de aceea vor fi ingaduitori cu stangaciile mele. 2. li rog pe cititori sa creada toate cele scrise aici, infelegnd ci nu aii nici un motiv sé spun neadevaruri despre un om care a murit si sta acum inaintea fetei lui Dumnezeu, Daca le-as fi data iveala in timpul vietii lui, unii s-ar fi putut arta neincrezatori, socotind ca sunt de partea 3 Parintelui, ca admiratoare a lui. Imi dau seama de marea insemnitate a Iucrului si n-as fi facut niciodata ceva nepotrivit cu vederile mele; cu att mai mult la varsta mea inaintata ar fi de neiertat. Am de-acum saptezeci de ani si ma pregiitesc si-l urmez pe Batiusca in vesnicie. , dragul meu Parinte, multa mangaicre mi-ai dat cAt timp ai trait, indulcindu-mi marea cea amara a acestei vieti. Dar si acum, dupa ce te-ai us, mi-ai lasat multe dulei aduceri aminte. 84

S-ar putea să vă placă și