Bu gq né 2 yz 42(eG ea lungul veacurilor, in Sfanta Rusie, Dumnezeu, Care iubeste lumea si vrea ca toti pacatosii sa se mantuiasca, a trimis luminatori si rugatori pretutindeni, ca prin lupta si viata lor de nevointa bineplacuta Lui, séi cdlauzeasca pe cei rataciti spre mantuire. Un asemenea model de sfintenie a fost si Xenia Grigorievna Petrova, cunoscuta ca unul dintre acei nebuni pentru Hristos, 0 mare traitoare asceta a Rusiei si a intregii Biserici crestin-ortodoxe. Vreme de 45 de ani, ea a strabatut cu umilinta suburbiile Petersburgului desculta si in zdrente, sfatuind si in- vatand prin pilda vietii ei de sfintenie, perseverand in rugaciune si in lupta cu diavolul, vrajmasul nea- mului omenesc. Si intocmai unei mari cetati ce nu poate fi ascunsa ~ fiind ea asezata sus, pe un deal - lumina stralucitoare a vietii ei de sfintenie se revarsa din-colo de locuintele darapanate ale Storonei* (cartie- relor marginase ale) Petersburgului, intinzandwse si spre nordul Rusiei. lata cum lucreaza mila si pronia dumnezeiasca: aceasta sfanta, despre care se stia inca destul de putin, aceasta fiinta plina de eviavie, ratacind ca o nebuna imbracata in haine ponosite, fara a-si parasi locurile sale natale, a ajuns astazi la © unanima recunoastere duhovniceasca, incat aproape la doud sute de ani de la adormirea ei intru Domnul, flacara viefii ei de sfintenie a depasit gra- nitele Rusiei, ajungand pretutindeni, in orice loc unde crestinii ortodocsi traiesc in credinta, cu su- fletele curate. Oriunde se afla crestini ortodocsi rusi si de alte nationalitati acestia o poarta in gand cu mare evla- vie, cinstindui amintirea cu toata dragostea. Peste tot in lume, in Europa, in America, in Australia, in Tara Sfanta se savarsesc slujbe inchinate pomenirii ei - nimic din efortul comunismului ateu nereusind s@ puna capat pelerinajelor la mormantul ei din Ci- mitirul Smolensk. "$i lumina lumineaza in intuneric si intunericul nu a cuprins-o' (loan 1, 5). md * Storona inseamna cartier. Storona Petersburgului era locul unde traiau odinioara cei saraci, periferia. ucrarea de fata trateaza un fenomen pur LB crestin ortodox: acela de a fi, de a trai ca nebun pentru Hristos, ca "nebun al lui Dumnezeu’ Cititorul crestin neortodox, precum acei crestini ortodocsi ai Americii de Nord, educati in societatea protestanta, probabil ca nu cunoaste ce este un “ne- bun al lui Hristos" si nici nu poate intelege cu usu- rina esenta personalitatii lui neobisnuite*. De fapt, atat personalitatea, cat si manifestarile acestuia tin de trecutul vremurilor de demult, caci si proorocii Vechiului Testament au fost de asemenea nebuni ai lui Dumnezeu. Multe din faptele lui TEOFIL** care par unora stu- pide si lipsite de orice logica (cum ar fi faptul ca, 24- cand pe un musuroi de furnici, proorocea tragedia * Anu se uita faptul ca aceasta lucrare a lesit de sub tipar ‘America, unde protestantismul este predominant ** A carui minunata viata a aparut la editura Buna Vestire in 1999 (n. ed.)Rusiei si moartea prematura a {arului Nicolae Pavlo- vici) ne-ar putea intoarce cu gandul la cartea prooro- cului lezechil. Cati dintre israeliti nu Lau socotit ne- bun cand, fiind pe strada, isi reteza barba zbarlita si parul cu o sabie, sau cand, asezand cate o caramida pe drum, o lua apoi cu asalt, ori cand incepea sd scormoneasca pe sub zidurile lerusalimului? afi dintre contemporanii stiintei lumesti nui considerau pe cei care-i dadeau atentie si credeau in sfintenia cuviosului Teofil ca fiind stapaniti de o superstitie absurda? Protestantii, care nu cred in nimic din ceea ce nu este usor de infeles firii umane limitate, bazata doar pe o motivatie pur lumeasca, vor gandi acelasi lucru; noi insa, crestinii ortodocsi, ii primim pe pro- orocii si slujitorii lui Dumnezeu, pe carei numim “nebunii pentru Hristos", prin credinta, iubindui si cinstindui. $i e firesc si fie asa, deoarece numai Sfanta Ortodoxie a pastrat si a transmis tot ce a pri- mit de Ja Hristos, de la Sfintii Apostoli si de la cre- dinciosii primelor veacuri. Astfel, pe noi nu ne mai surprind asemenea asceti inzestrati cu darul proo- rociei si al clarviziunii, iar faptele acestora ni se par rationale* intrucat unii ca acestia au fost cinstiti * Desigur, dupa rafiunea duhovniceasca, iar nu dupa cea a lumii acesteia, distinctie atét de minunat analizata de Sfan- tul Apostol Pavel in Epistolele sale, iar in vremea noastra de Cuviosul Paisie Aghioritul, in operele sale, indeosebi in cel dintai volum al sau de "Cuvinte’, intitulat "Cu durere gi cu dra- goste pentru omul contemporan 8 inca din vremurile apostolice, precum sunt cinstiti si astazi in Biscrica lui Hristos. Citim in intaia Epis- tol a Sfantului Apostol Pavel catre Cor unii ta pus Dumnezeu, in Biserica: intai Apostoli, al doilea prooroci, al treilea invatatori; apoi pe cei ce au darul facerii de minuni, apoi darurile vinde- carilor, ajutorarile, carmuirile, felurile limbilor’ (12, 28). ‘Didahia’ (invatatura celor 12 Apostoli*) care dateaza cam de pe la anul 125 dupa Hristos, ne re- leva cinstirea acestor prooroci ai Bisericii primelor secole. Si de-a lungul veacurilor urmatoare, unde altun- deva s-au aflat si s-au cinstit asemenea prooroci si invatatori decat numai in Biserica Crestin-Ortodoxa? Cat este de frumoasé Biserica, Mireasa lui Hristos, inzestrata cu cea mai mare bogatie duhovniceasca de Insusi Hristos si de Sfintii Apostoli, si cat de depasite si de lipsite de viata sunt protestantismul si sectarismul cu “miscarea lor ecumenica’, imbra- cata in 2drentele mandriei si ale egoismului. Pe piatra mormantului Sfintei Xenia se afla urmatorul epitaf: ‘in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Aici odihneste roaba lui Dumnezeu Xenia Grigoriev- na, sotia colonelului Andrei Theodorovici Petrov, capelmaistru imperial. Vaduva la 26 de ani, pele- rind vreme de 45 de ani, a trait pana la varsta de 71 de ani. A fost cunoscuta sub numele de Andrei Theodorovici. Fie ca toti cei ce m-au cunoscut sa se roage pentru mantuirea sufletului meu’,Cine a scris acestea, nimeni nu stie, dar aceas- ta se cunoaste cu certitudine despre viata vremel- nica a Sfintei Xenia: a trait in timpul domniei impa- rateselor Elisabeta Petrovna si Ecaterina a Ila, flind maritaté cu colonelul Andrei Theodorovici Petrov, capelmaistru imperial Se presupune ca in primii ani ea a dus o viata obisnuita, destul de confortabila, prestand servicii ce nu aveau nevoie de nici o remuneratie sau ras- platire. Se pare de asemenea ca a fost fericita a in cAsnicie, fiind cu totul devotata sotului ei, care traia insa putin cam lumeste. Desi tanar ca varsta si cu o sanatate robusta, acesta a murit subit in timpul unei petreceri de noapte. Moartea fulgeratoare a iubitului ei sot a zdrunci- nat-o profund pe Xenia Grigorievna, schimbandu-i cu desavarsire viata. Pe atunci avea doar 26 de ani, nu se bucurase de urmasi, iar sotul ei trecuse la cele vesnice total nepregatit. Adanc afectata de moartea sa, ea a ajuns sa se cerceteze cu luare- aminte si sa inteleaga toata trufia si desertaciunea placerilor si bogatiilor lumesti. $i-a dat repede sea ma ca adevarata valoare se afla numai in bod in Hristos. Spre surprinderea rudelor si a prietenilor ei Xenia Grigorievna a inceput sa renunte la tot ce ) avea. Banii si toate bunurile le-a impartit saracilor, duhovniceasca, iar adevarata bucurie n-o gasim decat, ws chiar si casa i-a daruit-o prietenei sale dragi, Paras- cheva Antonova. Desigur ca toate acestea nu puteau fi pe placul rudelor, care, considerand-o iresponsabila, au dat-o in judecata, spre a impiedica instrainarea totala a averii fostului ei sot, motivand ca moartea acestuia a dezechilibrat-o mintal. Dar in urma unui examen medical minutios, la care a fost supusa, s-a con- statat ca era pe deplin sanatoasa, avand dreptul de a dispune in exclusivitate asupra proprietatilor sale dupa bunul ei plac. Desigur, deoarece marea majoritate a oamenilor sunt preocupati numai de cele lumesti, era oare- cum natural ca rudeniile ei sa considere ca 0 ase- menea manifestare ¢ de-a dreptul nebunie. Erau incapabili sa descopere in ea o uluitoare transformare: faptul ca dintr-un om lumesc, obis- nuit, ea devenise o fiinta duhovniceasca. Intelegand de acum, ca nu aici, pe pamant exista bucuria cea adevarata, si cd agoniseala materiala te impiedica sA ajungi sd cunosti adevarata bucurie dumnezeiasca, Xenia a inlaturat toate aceste obsta- cole si a disparut din Petersburg vreme de vreo opt ani. Se spune ca in acest timp a trait retrasa impreu- na cu o sfanta pustnica, povatuindu-se in ale ruga- ciunii si ale vietii duhovnicesti de catre un staret luminat. Catre sfarsitul vietii, ea s-a intors in Petersburg imbracata intr-o uniforma veche a sotului ei, si de atunci arefuzat sa mai raspunda la numele de Xenia rn Se EEE—eeGrigorievna, pe care La inlocuit cu cel al sotului, Andrei Theodorovici. Poate cd in devotamentul ei profund fata de sotul sau nadajduia ca astfel ar putea prelua din povara pacatelor lui sia morfii sale nefericite ce il surprinsese total nepregatit. indure- rata si plina de cainta pentru propriile ei ale sotului, si-a parasit casa, incepand sa cutreiere pe strazile marginase ale Petersburgului, cunoscute drept Storona* Petersburgului. La inceput, locuitorii din Storona credeau ca e vorba de o cersetoare cu mintea ratacita, iar vagabonzii strazii ajunsesera sa © insulte si sé rada de ea. Dar ea indura totul cu umilinfa, pastrand in fata ochilor imaginea sufe- rinfei cumplite a Celui-fara-de-pacat, a Domnului nostru lisus Hristos, Cel ce a rabdat ocari, batjocuri, chinuri si rastignire, putdnd fi vazuta adesea in veci- natatea parohiei Sfantul Matei, unde se aflau cele mai nevoiase locuinte. Urmand pilda Lui, Sfanta incerca si ea s& indure aceste jigniri cu smerenie, in tacere, iertandute insultele precum si lisus 0 facuse odinioara, prin ultima Sa rugaciune: "Parinte, iarta-i pe ei cA nu stiu ce fac’. Sa intamplat insé odata, ca cei din Storona Petersburgului sa o vada cuprinsa de furie. Intr-o zi, vagabonzii, zarind-o in zdrente, au inconjurat-o in- cepand sa rada de ea si so chinuiasca. Numai ca de aceasta data ei nu sau mai multumit doar cu o * Periferia. violenta verbala, ci, iritati de rabdarea ei peste ma- sura, au provocat-o, aruncand in ea cu noroi si pie- tre; in cele din urma ea a ajuns sai ameninte cu toiagul. Autoritatile din Storona, uimite si impresio- nate de aceasta scena, au luat imediat masuri pen- tru a preintampina astfel de manifesta Dupa cum spusese Domnul nostru lisus Hristos "Se aduce, oare, faclia ca sa fie pusa sub obroc sau sub pat? Oare, nu ca sa fie pusa in sfesnic?" — asa s-a intamplat si cu Xenia cea placuta lui Dumnezeu. Cu vremea, oamenii au inceput sa-si dea seama ca Xenia era mai mult decat o simpla cersetoare. Au ajuns chiar s-o invite in casele lor, oferindui hrana si imbracamintea necesare pentru a rezista iernilor grele ale Petersburgului, Ea insa nu le accepta nici- odata imbracamintea, ci lua de la ei doar cateva copeici, cunoscute sub numele de *regele din spina- rea calului', dupa infatisarea célaretului imprimata pe ele. Le impartea apoi saracilor, uneori chiar si cu 0 oarecare proorocie. Asa s-a intamplat ca odata sa intéIneasca 0 credincioasa pe strada. Inmanandu-i spuse: ‘lai, aici ¢ regele pe cal, el va Femeia i-a luat si si-a vazut de drum, gandind nedumerita la cuvintele nedeslusite rostite de Binecuvantata. Dar de indata ce a ajuns pe stra- da unde locuia si-a zarit casa in flacari. Alergand spre casa, a ajuns in momentul in care flacarile toc- mai se stingeau. Abia atunci a infeles ca fericita ti 13es prezisese aceasta prin cuvintele ei, care i se paru- sera atat de ciudate pe moment. Era in vremea cand Xenia incepuse sa aiba da- rul clarviziunii, cu care Dumnezeu a inzestrat-o pen- tru ai ajuta pe cei credinciosi din preajma ei. Darul inainte-vederii ~ pe care Dumnezeu il revarsa asupra alesilor Lui ~ are insd mai multe smnificatii. Adesea el ii ajuta pe cei alesi in credinta sii intareste pe drumul mantuirii, pe cei neincrezatori ii face sa cugete mai mult la Dumnezeu, ca si ei sa fie man- tuiti; tot prin acest dar, uneori, cei pacatosi sunt pedepsiti si indrumati inca 0 data pe drumul cel drept, iar celor credinciosi el le aduce pace si bucurie in suflete, iar greul vietii li se alina. Deci este vorba de un dar minunat si in multe feluri lucrator. lar acum sa urmarim trei pilde edificatoare in acest sens, pentru a intelege mai bine cum lucreaz acest dar prin alesii lui Dumnezeu. ‘S-a intamplat odata ca Parascheva Antonova sa fie in casa pe care Binecuvantata io daruise, si co- sea atunci cand Xenia a venit in vizita la ea, spunan- dui: ‘Tu stai in casa si cosi nasturi far sa sti ca Dumnezeu ti-a daruit un fiu. Dute imediat la cimi- tirul Smolensk!’ Antonova, cunoscand-o ca pe o sfanta ce nu spune vorbe desarte, a crezut imediat ca avea sa se intample ceva deosebit, asa cd a alergat degraba intr-acolo. Ajungand pe una din strazile Insulei Vasiliev de langa cimitir, a zarit multime de lume. Curioasa, s-a apropiat sa vada ce se intampla. O trasura acciden- tase o femeie insarcinata care a dat nastere copilului chiar in plina strada, murind indata dupa aceasta. Plina de milostivire pentru pruncut, Antonova La luat la ea acasa. Toate eforturile autoritatilor din Petersburg de a descoperi identitatea mamei, a ta- talui ori a vreunei rude a micutului orfan au fost zadamice, asa ca Antonova a pastrat copilasul. L-a crescut frumos, asigurandu-i 0 educatie aleasa si iubindu ca pe propriul ei fiu. Mai tarziu, baiatul avea sa devina un model de persoana oficiala, de- votat mamei lui care: crescuse cu atata grija si dra- goste. Totodata, el avea sai pastreze 0 eviavioasa amintire si Xeniei, slujitoarea lui Dumnezeu care ii aratase mamei sale atata bunatate si ajutor, iar lui ii harazise o soarta atat de buna. Printre multi alti prieteni ai Binecuvantatei Xenia se afla $i o vaduva, Doamna Golubev, cu fiica ei de 17 ani, 0 tanara de o frumusefe remarcabila. Xenia © indragise tare mult pe aceasta fata plina de bun- simt, blandete si supunere. Odata, venind in vizita la ele, fata incepuse sa faca cafeaua. “Oh, frumoasa mea’, ii spuse Xenia "tu faci cafea, iar sotul tau isi ingroapa sotia in OKHTA. Du-te repede intr-acolo!* "Dute!" - repeta Xenia cu fermitate fara a lisa loc vreunei obiectii.en Golubevii, stiind ca Xenia nu vorbeste niciodata in zadar, ‘au urmat indemnul intocmai, asa cd au pornit-o spre OKHTA. Aici, in fata cimitirului, au in- talnit o procesiune funerara careia i s-au alaturat. tanara, sofia unui doctor, murise la nastere si acum © ingropau. S-a oficiat slujba de inmormantare si familia . Golubev a insotit cortegiul la groapa. S-au incheiat si funeraliile si oamenii dadeau sa plece; ele insa au mai ramas impreuna cu tanarul vaduv care, flind ta- re indurerat, si-a pierdut cunostinta, prabusindu-se in fata mormantului. Atunci, amandoua au incercat s& ajute sa-si vina in fire. Asa au ajuns sa se cu- noasca, pentru ca in cele din urmé fata sai devina sotie. Dar dumnezeiescul dar proorocesc nu este lasat numai pentru vesti bune. Uneori, el prevesteste boalé sau moarte pentru ca cei in cauza s& aiba vreme de pregatire. : Un astfel de caz s-a intamplat odata cand bine- placuta lui Dumnezeu a ajuns in casa familiei Kra- pivin, care a primit-o cu caldura si bucurie. Au dis- cutat impreuna cateva momente, dupa care, Xenia s-a ridicat brusc, multumind gazdei pentru ospitali- tate. Vrand sa plece, s-a intors spre doamna Krapivin si ia spus: “Desi verde, planta se va trece curand Nu se stie daca pe moment doamna Krapivin a infeles sau nu ce a vrut ea sa spuna, gazdele ei neluandui vorbele in seama. Dar n-a trecut mult timp si, spre marea lor mirare ~ doamna Krapivin, desi in plina tinerete si sanatoasa tun, s-a imboina- vit brusc, mutandu-se la cele vesnice. Abia atunci au inteles ei talcul acetor cuvinte; "Desi verde, plan- ta se va trece curand’, ce prevestisera de fapt moar- tea doamnei Krapivin. Vazand la Xenia darul clarviziunii si cunoscand umilinta si smerenia chipului ei de viefuire, oamenii au inceput sa inteleaga ca si ea este unul dintre acei minunat! ‘nebuni ai lui Hristos’. Multi dintre locui- tori cartierului Storona din Petersburg erau de-a dreptul fericiti cand ea ii vizita, c&ci simteau cum ~ indata dupa plecarea ei - se revarsau 0 pace si o bucurie dumnezeieasca in casele lor; acolo, desi- gur, unde ea era primita cu credinta si sinceritate. Mamele stiau ca daca Binecuvantata atingea copi- lasul bolnav, acesta isi revenea de indata; de aceea parinfii se grabeau s-o intalneasca pe Xenia ca sa le binecuvinteze copii, fiind convinsi cd binecuvan- tarea ei ii insanatosea. De asemenea negustorii si vanzatorii atunci cand 0 zareau, ieseau repede in intampinarea ei, oferindui cate ceva din méarfurile lor. Daca ea le accepta sau le binecuvanta, in ziua aceea le mergea de minune. Vizitiii cautau si ei si 0 conduca fie cat de putin sau o rugau pur si simplu ca macar sa ia loc in trasura pentru o clipa, fiind siguri ca astfel vor avea © zi buna. Treptat, mai toti se obisnuisera cu felul ei de a fi, vazand in el semne dumnezeiesti chiar si atunci 17|] cand comportarea ei parea uneori ciudata. Astfel, de pilda, cu doua zile inaintea mari sarbatori a Nasterii Domnului, din 1761, Binecuvantata, aler- gand nerabdatoare pe strazile reci si incarcate de zapada ale Storonei Petersburgului, striga in gura mare: ‘Coaceti colacii, caci curand intreaga Rusie ii va coace! Cum era firesc, nimeni nu putea talcui cuvintele ei de neinfeles, dar in ziua mari sarbatori impara- teasa Elisabeta Petrovna s-a stins subit din viata. Cand aceasta veste ingrozitoare s-a raspandit in intregul oras, cu tofii au inteles ca slujitoarea lui Dumnezeu prevestise moartea imparatesei. Au mai fost si alte doud asemenea intamplari. Se stie ca imparateasa Ana Ivanovna dorea sa-si consolideze descendenta Ia tronul Rusiei, din arbo- rele patern al familiei imperiale. in acest scop, ea a chemat-o pe nepoata ei, Anna Leopoldovna, casato- rita cu printul Anton Ulrich, si, cand acestora li sa |] nascut un baiat, imparateasa !a declarat mosteni torul ei. In 1740, dupa moartea Anei Ivanovna, loan al Vilea Antonovici a fost proclamat imparat. Un an mai tarziu, pe 24-25 noiembrie, a avut loc © lovitura de stat prin care Ioan a fost inlaturat si Elisabeta Petrovna, fiica lui Petru I, a fost procla- mata imparateasa. loan Antonovici a fost inchis in inchisoarea Schlusselburg, iar parintii lui, trimisi in exil la Kholmogory, unde au si murit. Nefericitul loan s-a chinuit in inchisoare aproape 25 de ani. in 18, ee i et 1764, in timpul guvernarii Ecaterinei a Il-a, un oare- care Mirovici, un ofiter din garda Schlusselburgului, a complotat pentru eliberarea lui Ioan si readucerea acestuia pe tron. Insa incercarea lui Mirovici a esuat datorita celorialti ofiteri, ramasi fideli imparatesei. | in timpul acestei incercari de evadare loan Anto- novici a fost omorat. Cu trei saptamani inaintea acestui trist eveni || ment, Binecuvantata Xenia a inceput sa jeleasca amarnic zi si noapte. Toti care o intalneau in aceasta stare de jalnica plangere credeau ca fusese grav insultata. Intreband-o cei cu ea, le raspundea: "E sange, e sange! E un rau de sange acolo!” - si plan- gea tot mai tare. Nimeni nu putea inteiege ce ii rascolise intr-atat linistea si pacea ei caracteristica, ba mai mult, ni- meni nui putea intelege cuvintele infricosatoare. Insa trei saptamani mai tarziu, cand s-a raspandit stirea mortii tragice a lui loan Antonovici in intreg Petersburgul, cu totii au priceput cuvintele sfintei. La inceputul lui noiembrie 1769, Xenia a ince- put sa treaca pe la toate cunostintele ei. Le batea in eam pana cand iesea cineva si ea-i spunea: “Eco- nomisiti faina, pentru ca in curand vom avea nevoie de ea’. Multi intrau in panica la aceste cuvinte rau prevestitoare gandind ca cineva va muri. Si asa s-a intamplat. In numai doua zile impdardteasa Eca- terina a Ila a trecut la cele vesnice. Din cand in cand, Xenia obisnuia sa faca cate o vizité vreunei cunostinte sau prietene, cu care 19es schimba cateva cuvinte, ca deodata sa se cufunde in tacere de parca ar fi ascultat ceva. Se ridica apoi brusc si parasea casa in graba. Daca gazda o intre- ba de ce pleaca astfel si incotro se indreapta, Bine- cuvantata facea semn de ramas bun cu bastonul, spunand: "Trebuie sa plec, sunt asteptata acolo!" Nu ducea nimic cu ea, avea doar zdrentele de pe ea si adesea, ajungand la casa unui prieten, ile arata exclamand cu bucurie: "Astai tot ce am li vroia pe toti deschisi si sinceri intotdeauna si nu se simtea bine daca ei ii ascundeau ceva sau nui spuneau pe deplin adevarul. Acest fapt la adeverit unei prietene a ei, Evdokia Denisievna Gaidrikova, care a murit in 1827 si a fost inmormantata chiar langa mormantul Binecuvantatei. Sa intamplat ca Xenia sai faca o vizitd Evdokiei inainte de masa. incantata de vizita Xeniei, gazda s-a grabit sa puna masa, oferindui diverse bucate. Cand pranzul sa terminat, Evdokia i-a multumit Xeniei pentru vizita facuta, scuzandu-se insa pentru masa ei destul de modesta. - SA nu ma judeci pentru masa, draga mea Andrei Theodorovici, ii spuse ea. Pur si simplu n-am avut altceva. N-am gatit nimic astazi - iti multumesc, drag, iti multumesc pentru toate - raspunse Xenia. Dar de ce nu spui adevarul? Ti-a fost teama sd-mi oferi niste friptura de rata? Evdokia a ramas surprinsa. Friptura de rata era in cuptor pregatita pentru sotul ei. Fastacita, gazda s-a dus repede la cuptor. 20 ~ Nu, nul Ce faci? Nu mai vreau nimic. Stiu ca te- ai fi bucurat sé-mi oferi tot ce ai; dar ti-a fost teama de ‘cApcaunul’ de sot al tau. De ce sa] manii? Xenia obisnuia sa vorbeasca despre sotul Evdo- kiei ca despre un "capcdun’, Nu-l avea la inima, pen- tru cai placea paharul, era stricat si impulsiv si cu un limbaj grosolan. Multa vreme nimeni n-a stiut unde se odihneste Binecuvantata peste noapte. Nu numai locuitorii Storonei se intrebau aceasta, ci si pentru autoritati era o taina. in urma unor cercetari au descoperit totusi ca aceasta isi petrecea noptile pe camp ru- gandu-se, facand metanii si inchinaciuni, iar asta o facea pe orice vreme sau anotimp. Era 0 adevarata minune dumnezeiasca cum reusea Binecuvantata sA supravietuiasca iemnilor atat de aspre ale Sankt Petersburgului in acest fel. Se intampla uneori ca noptile sa le petreaca intr-un mod cu totul deosebit. Astfel, in 1794, catre sfarsitul vietii ei, urma sa se ridice 0 noua biserica in cimitirul Smolensk. Mun- citorii au observat cum in timpul noptii cineva ridi- ca 0 gramada de caramizi pana in varful cladirii unde era nevoie de ele. Uimiti de asta, au decis sal des- copere pe acel lucrator neobosit, Facand de paza, au putut afla ca acela nu era altul decat Xenia, Slujitoarea lui Dumnezeu. ‘Era absolut necesar’ ~ afirma un scriitor ~ "ca ea ori sa fie inzestrata cu o putere supraomeneasca, ori sa fie purtatoarea unui preaputernic foc duhov- nicesc, asa incat imposibilul sa devina cu putinta 21printr-o credinta de neclintit. Cand ne gandim la Sfintii lui Dumnezeu, capabili de cele mai mari m nuni prin credin{a, nu mai putem socoti faptele Binecuvantatei ca fara precedent sau de neimaginat pentru o fiinta in trup; Xenia avea cu adevarat o asemenea credinta, incat prin ea, totul devenea posibil. Find inca in trup, sufletul i se ridica dinco- lo de aceasta lume, traind intr-o deplina comuniune cu Dumnezeu’. Sfanta era intotdeauna gata sai ajute pe toti orice imprejurare. fn timpul zilei ratacea pe strazi, fata ei reflectandui starea de spirit launtrica, plina de eviavie si smerenie, de bunatate si bunavointa. lar noaptea, pe orice anotimp, se retragea pe camp si intra in convorbire cu Dumnezeu. in cele din urma a sosit si vremea cand Xenia n- a mai fost vazuta nici pe strazile Storonei Peters- burgului si nici pe camp; fata ei, iradiind lumina, nu mai stralucea printre zidurile parohiei Sfantul Matei. Dumnezeu a chemato la El sa se odihneasca dupa atatea incercari. Binecuvantata Xenia a fost una din acele faclii pe care Dumnezeu le trimite pe pamant din cand in cand ca s& lumineze drumul credin- ciosilor spre mantuire, dupa cum insusi Mantuitorul spunea: "Asa sd straluceasca lumina voastra inain- tea oamenilor, ca vazand ei faptele voastre cele bu- ne s@L slaveasca pe Tatal vostru Care este in Ce- ruri* si potrivit spusei: ‘Daca trupul tau e plin de lumina, nimic din el nefiind in intuneric, atunci totul 22 va fi scaldat in lumina cand lumina stralucitoare a candelei se va stinge” Intotdeauna plina de impreuna-patimire si cau- tand sai ajute pe toti in timpul calatoriei ei paman- testi, Xenia nu a uitat lumea cea pacdtoasa nici dupa ce a parasit-o; cu adevarat, Biserica e una atat in cer cat si pe pamant, iar Binecuvantata Xenia dupa ce s-a apropiat mai mult de Mantuitorul, conti- nua sa se roage pentru cei ce I] iubesc pe Dumnezeu. ‘Cum am putea sd nu ne miram de tine, sau cum sa incetam ai cinsti, Sfanta Xenia, viata ta cea ingereasca, curatia gandurilor, smerenia, umilinta si negraita ta daruire?" ‘Ai fost inzestrata cu toate virtutile, binecuvan- tata Xenia, asa ca de-acum dupa dreptate te asteap- ta nespusa bucurie a Imparatiei ceresti', le canta Biserica slavitilor si de Dumnezeu inteleptitilor ne- buni pentru Hristos. Ajutorul si milostivirile revarsate de sus catre cei credinciosi prin mijlocirile Sfintei Xenia, cea iubitoare de Dumnezeu Exemplele ce urmeaza privitoare la ajutorul si milele revarsate prin rugaciunile Sfintei Xenia sunt doar cateva din multimea binefacerilor ei. Multe din marturiile darurilor ei ne-au fost lasate prin viu grai, si arareori scrise, deoarece cea mai mare parte a inre- gistrarilor existente au disparut in timpul revolutiel. 25Primele mérturii au fost adunate dintr-o lucrare de la inceputul acestui seco! fiind inregistrate partial in cartea "Slujitoarea lui Dumnezeu, Binecuvantata Xenia’, publicata de mandstirea "Sfanta Treime’ din Jordanville. Alte marturii provin din surse ce sunt notate acolo unde apar in text. Strangerea unor ast- fel de marturii nu este inca incheiata. Ea continua inca in vremea noastra. Dar inainte de a le da la iveala este necesar sa amintim cateva cuvinte despre traditia crestinilor pravoslavnici rusi de ai slavi prin slujbe religioase speciale (panihide) pe ascetii a caror pomenire este cinstita de oameni, fiind "binecuvantatii ce nu au fost inca canonizati*. S4 urmarim ins explicatia de mai jos: Biserica Ortodoxa a lui Hristos, ca 0 mama iubi- toare, ne invata ca toti cei care cred in Domnul nos- tu lisus Hristos (si apartin Sfintei Sale Biserici) vii sau morti, formeazd o singura comunitate, o sin- gura familie. $i precum intr-o familie, cei apropiati si rudele se ajuta unii pe altii in toate, asa si noi, ca frati intru Hristos, trebuie sa ne ajutam intre noi: viii sai ajute pe cei repauzati, iar acestia sai ajute pe cei vii. Cei vii trebuie sai ajute pe toti cei morti prin rugaciunile lor (pomenindu.i la Sfanta Liturghie) iar repauzatii, si ei, la randul lor, ii ajuta pe cei ramasi in viata prin rugaciune. Urmand astfel invatatura Sfintei Biserici si sim- tind 0 stransa legatura cu toti cei dragi adormiti in- tru credinta, consideram ca 0 datorie, ca o obligatie 24 i crestineasca sd ne rugam permanent pentru ei, pentru iertarea pacatelor lor, pentru odihna lor "in loc de lumina si de verdeata, unde nu este durere nici suspin’, pentru viata lor cea vesnica. Prin ruga- ciunile noastre pentru repauzati, ne exprimam toto- data si recunostinta pentru dragostea ce ne-au pur- tato fiind ei in viata, si credem cu neindoire c& acum, aceasta este $i mai puternica in sufletele lor dupa fericita lor mutare la cele vesnice. Repauzatii, potrivit dragostei ce o au pentru noi, incearca prin rugaciunile lor catre Dumnezeu sa ne rasplateasca dragostea ce le-o purtam. $i cu cat cel adormit e mai apropiat de Dumnezeu, cu atat ruga- ciunile Jui sunt mai folositoare pentru noi. In necazurile noastre, obisnuim adesea sa ape- Jam la ajutorul Sfintilor ca fiind cei mai apropiati de Dumnezeu, prietenii Lui iubiti, cerandule sa mijlo- ceasca pentru noi inaintea lui Dumnezeu. Noi nu ne rugam pentru iertarea pacatelor lor, fiind convinsi ca Dumnezeu a facut deja aceasta datorita vietii lor curate, cu adevarat traita in Hristos. in ceea ce priveste slujitorii lui Dumnezeu care }f inca nu au fost canonizati, nadajduim ca si pacatele acestora au fost iertate, dar inca nu avem convin- gerea deplina, deoarece "nu este om care sa fi trait fara de pacat’. De aceea socotim ca este de datoria noastra sa ii mai pomenim pe unii ca acestia la sluj- bele Sfintei Biserici, rugand pe Milostivul Dumnezeu ca nu numai sa le ierte pacatele, daca ele nu le-au fost inca iertate, ci si pentru ca El sa ii si aseze pe ei acolo "unde lumina Sa nu conteneste sa stralu- 25 ae eee!————— ceasca’, Ne rugam ca si ei sa aiba parte de bucurii dumnezeiesti tot mai mari, dupa vrednicia lor in timpul vieti Ca raspuns la dragostea noastra, la dorinta noastra sincera ca ei sa se bucure de toate darurile ceresti, acestia ne raspund cu o dragoste puternica, mijlocind pentru noi la tronul lui Dumnezeu cu rugaciunile lor cele bine primite. Mii si mii de asemenea cazuri uluitoare ale aju- torului primit in urma rugaciunilor acestora sunt cunoscute de oricine s-a interesat vreodata de bio- grafia ascetilor, fie ei din vremurile de demult, fie din zilele noastre. Un astfel de exemplu il ofera si Xenia*, shyji- toarea lui Dumnezeu, despre ale carei binefaceri revarsate asupra celor ce i-au cerut ajutor am aflat direct de la cei ce au alergat la ea cu nadejde, de la cei ce vin Ia morméntul ei si i se roaga cu credinta. Altele dintre acestea au fost continuu consemnate in |, iar cele mai multe circula oral, 2 din generatie in generatie. incercam sa va prezentam macar unele dintre ele: *Autorii au dat toate aceste explicatii deoarece la data publicarli acestei lucrari Cuvioasa Xenia nu fusese canonizata inca, fapt ce sa petrecut in anul 1988; cu toate acestea, ea era de mult socotita ca binecuvantata si fericita de evlavia poporului, Inca flind ea in viata, caci nu Thtamplator s-a spus, dupa dreptate: ‘Vocea poporului este vocea lui Dumnezeu’. in Ortodoxie exista adevarata democratie, mai intotdeauna po- porul binecredincios recomandand terarhiei bisericesti cano- nizarea cu mult discernamant, verificat in timp. 26 O tanara este salvata de la o mare nenorocire Vaduva Jocotenentului-general Kirov’ era des- cendenia unei familii foarte bogate, de rang nobi- liar, cumuland pe langa propria ei zestre si averea sotului ei. Cinstea insa, cu o deosebita veneratie, amintirea Sfintei Xenia si, cand s-a hotarat sa se inalte un paraclis deasupra mormantului fericitei, ea a participat direct la acest proiect, contribuind cu o mare suma de bani la constructia acestuia. Doam- na Kirov avea o fata de maritat si nu mult dupa ridi- carea acestui paraclis aveau sa cunoasca un tanar colonel. Acesta incepu sa le viziteze adesea si, in cele din urma, o ceru pe fata in casatorie, Propu- nerea i.a fost acceptata si s-a hotarat nunta. ‘Toti care 0 cunosteau pe vaduva si pe fiica stiau de evlavia lor catre Sfanta Xenia si se aratau bucurosi pentru fericirea proaspatului cuplu. Tinerii erau amandoi frumosi, bogati si potriviti. Totul fag; duia un viitor fericit. "Aceasta este urmarea rugaciu- nilor Binecuvantatei Xenia, si Dumnezeu ia trimis. |] un sot minunat’ ~ obisnuiau sa spuna prietenii lor — “deoarece ele 0 iubesc si o respecta atat de mult’. Si acesta era adevarul. Nici doamma Kirov si nici fiica ei n-ar fi luat niciodata vreo hotarare impor- * Un pseudonim. La vremea celel dintai publicdri a aces- tui material, multi dintre cet implicati (sau descendenti directi) fiind Ince tn viata, in aceasta lucrare vor fi folosite numai initiatele lor. 27 atanta fara a trece mai intai pe la mormantul fericitei Xenia, careia ii cerea ajutorul prin slujbe. $i, intr-ade- var, aceasta le-a venit in ajutor, dar intr-un mod cu totul diferit de cum gandeau prietenii lor. Cu o zi inainte de nunta, vaduva impreuna cu fiica sa au mers la cimitirul Smolensk ca sa se roa- ge Binecuvantatei Xenia, dand si o slujba de pome- nire. Ele s-au rugat fierbinte pentru fericirea cami- nului ce urma sa se intemeieze si Fericita le-a ras- puns pe loc. in timp ce ele erau la mormantul Sfintei, logod- nicul fetei s-a prezentat la o institutie bancara cen- trala, incheind actele necesare in vederea primi ‘unei mari sume de bani. Intrand in incinta acestei institutii care roia de mulfimea funcfionarilor si a negustorilor, colonelul si-a scos actele din buzunar fara a observa ca un supraveghetor de langa el il fixa uimit. Dupa ce La urmarit indelung cu privirea s-a indreptat spre el, adresandu-ise direct: — Cum de-ai ajuns aici? Recunoscandul, colonelul, speriat, a scapat ac- tele din mana. Cei din jur au fost mirati de maniera in care acela indraznise sa se adreseze unui ofiter de rang superior si, nedumeriti, i-au inconjurat. | ~ Dumnezeule, a strigat gardianul ca sd acopere rumoarea ce se starnise. Acesta nu e colonel, ci e un evadat scapat din inchisoare. L-am trimis in Si- beria la galere acum sapte ani. [I recunosc bine. Multimea se apropie tot mai mult de ei: 28 (rT Et ‘Colonelul, realizand cd nu mai avea nici 0 sca- pare, a recunoscut in cele din urma temeinicia acu- zatiei. Predat autoritatilor, el a marturisit totul detaliat: “Dupa ce am scapat de Ia galere, am ratacit in taigaua Siberiei vreme indelungata, infometat, infri- gurat si lipsit de putere. in cele din urma, am reusit |] sa traversez muntii Urali. Odata, pe cand straba- team un drum ce trecea printr-o padure deasa, abla tragandu-mi picioarele de oboseala, am zarit un ofi- ter intr-o caleasca ce parcd ma urmarea. Dupa epo- leti, mi-am dat seama ca era colonel. Cum nu do- ream sé fiu vazut de nimeni, am grabit pasul fara ai da vreo atentie, convins ca am scapat de el. Dar ma inselasem, caci colonelul ma vazuse, si in starea jalnica in care ma aflam ma strigat, intrebandu-ma cei cu mine. Lam spus si, fiind el o persoana cultivata, i s-a facut mila de mine si m-a invitat in caleasca sa. ~Ce sd mai spun? Am strabatut un timp impreu- na padurea atat de deasa si stufoasa, incat nimeni nu te-ar fi auzit daca strigai dupa ajutor. Am profitat de aceasta ocazie si lam omorat atat pe colonel cat si pe vizitiu. Dupa care, dezbracandul repede de haina militara, i-am luat toate actele si bani, m-am debarasat apoi de cadavrele lor si mi-am vazut mai departe de drum. Ajungand la Sankt Petersburg, am reusit cu usu- rinta sA trec drept colonel. Aici am cunoscut pe aceasta fiica de general, cu care urma sa ma casa- toresc maine’. 29 | SenetNu mult dupa aceea colonelul’ a fost judecat si, potrivit faptelor comise, si-a primit pedeapsa capitala. Ajutorul acordat Ia intrarea in corpul cadetilor* Sotia unui colonel a adus cu ea la Sankt Peters- burg pe cei doi fii ai ei ca sai inroleze in corpul de cadeti; dar toate eforturile acesteia au esuat. Fara a se tine seama de faptul ca baietii absolvisera cu succes toate examenele, nu sa gasit nici un loc pentru ei acolo. Mama facuse o depresie ce tindea sA ajunga panda la disperare. Se parea ca totul este pierdut si de acum, descurajata, hotarase sa se intoarca aca- sa cu baietii. Dar in pre-ziua plecarii, in timp ce se plimba de-a lungul unui pod plangand de suparare, o femeie necunoscuta, imbracata simplu, intro fusta si o jacheta, apropiindu-se de ea, a intrebato: ~ De ce plangi? Du-te si fa 0 rugaciune la mor- mantul Sfintei Xenia si totul se va rezolva. ~ Dar cine-i Xenia? intreba mama mirata. ~ Daca vrei, poti afla, ii raspunse necunoscuta si disparu in josul strazii. Sofia colonelului, interesandu-se imediat de Sfan- ta si de mormantul ei, se duse degrab Ia cimitirul * Elevi ai scolii imperiale de ofiteri 50 Smolensk unde facu cuvenita slujba de pomenire si se ruga cu muita credinta; si, intr-adevar, totul se rezolva imediat in mod fericit si mai presus de orice nadejde. La prima vedere s-ar parea ca aici s-a rezolvat 0 simpla problema, ca faptul de-a nu fi fost acceptat in corpul de cadeti ar fi fost, desigur, o dezonoare atat pentru copiii colonelului cat si pentru colonelul insusi, c toata problema - in esenta ~ tinea doar de © mandrie personala. Dar, mai bine, sa nu ne gra- bim cu concluziile. Nu suntem in masura sa cunoas- tem toate implicatiile ce ar fi putut surveni. Nu se stie care ar fi fost finalul, dar un lucru este cert: mama a fost astfel determinata sa se intoarca la Dumnezeu, si rugaciunile Sfintei Xenia au avut ca rezultat si intarirea in credinta a tuturor celor impli cati, Stim ca Dumnezeu lucreaza in mod negrait, prin Sfintii Lui, pentru mantuirea sufletelor. Nar trebui sa judecam ceea ce nu suntem in stare sa intelegem depiin, ci, ca niste crestini orto- docsi, sa le acceptam pe toate prin credinta. Ajutor in gasirea unei slujbe Doctorul Bulaci a venit la Sankt Petersburg pen- tru asi gasi o slujba, dar oriunde incerca, el era refuzat. Vreme de trei saptamani si-a epuizat toate resursele in acest Scop. De-acum isi pierduse orice incredere. Prietenii insd Lau sfatuit sa se roage la 51 a.mormantul Sfintei Xenia si sa facd o slujba acolo. Le-a urmat intocmai sfatul si in ziua urmatoare a gasit un serviciu bun in orasul Rzhev. Nu stim daca Dumnezeu a avut vreun plan cu doctorul Bulaci de-a fi in Rzhev si nu in Sankt Peters- burg, dar stim cu siguranta cA rugaciunile Binecu- vantatei Xenia i-au venit acestuia degrab in ajutor. Un alt ajutor in gasirea unei slujbe Domnul Ispolatov a experimentat o situatie simi- lara cand a ajuns in Sankt Petersburg. in ziua in care a facut slujba la mormantul Binecuvantatei Xenia, la indemnul rudelor, i s-a oferit posibilitatea de-a alege intre patru oferte de serviciu. $i numeroase asemenea cazuri au fost relatate_}} de persoane care, in urma rugaciunilor la morman- tul Sfintei, au primit ajutor in gasirea unor slujbe. Un om este salvat de Ja pierzanie si ajutat s&si gseasca un nou drum in viata Domnul V.A. se ocupa cu afacerile, dar fiind cam flusturatic, esuase in viata. I se oferisera multe sluj- be in repetate randuri, dar nu si le putea pastra pen- tru prea mult timp. Lucra sporadic, cate ‘0 sapta- mana sau cel mult doua, dupa care renunta pe mo- tiv ca ori nu se intelegea cu superiorii, ori munca i se parea prea grea, ori nu se intelegea cu camarazii de serviciu. eS Dupa cativa ani petrecuti astfel, reputatia i se stirbise si acum se simtea stanjenit de cate ori se intamea cu cei cunoscuti. Era nevoit sa se multu- measca numai cu slujbe temporare si isi castiga cu greu existenta. Insa cei mai trist era faptul ca situa tia aceasta o indurerase profund pe credincioasa lui mama. Dar iata ca Ia inceputul anului 1907, V.A. a primit |) 0 slujba modesta chiar in carti intamplat in ziua in care mama sa se afla la cimiti- tul Smolensk, de unde se intoarse acasa cu 0 icoa- na a Sfintei Xenia. Ajungand acasa, ea a pus-o pe perete impletind si un fel de ghirlanda din diferite culori, cu care a inramat-o, Fiul ei si prietena acestuia ~ fiind de fata - au Inceput sa rada de biata femeie. Ea tot mereu incer- ca sa le insufle credinta in Hristos, dar zadarnic. in ziua urmatoare, atat V.A., cat si prietena lui au fost concediati. Vreme de cinci ani, V.A. arareori_ |} a mai avut cate o sansa de a mai lucra pe undeva. La fel s-a intamplat si cu tanara lui prietena, | care, lipsita find de orice ajutor material, se zbatea acum in mare saracie. In tot acest rastimp biata lui mama, desi inain- tata in varsta, continua sa se roage neincetat Bu- nului Dumnezeu si Sfintei Xenia pentru mantuirea fiului ei. lar Dumnezeu i-a ascultat rugaciunea. V.A. a inteles ca Dumnezeu La pedepsit pentru ca luase in deradere credinta mamei sale si pentru ca ii hulise pe Sfintii Lui. Cu cat tanarul cugeta mai mult 33la cele intamplate, cu atat mai mult se convingea de justetea pedepsei pe care o meritase. in cele din urma, sufletul i-a fost strabatut de o raza de lumina. Trezindu-se intr-o dimineata foarte devreme i-a cerut mamei sa duca si pe el la mor- mantul Sfintei Xenia pentru ai cere iertare si a lua binecuvantarea ei. Mama, mirata, ia implinit bucuroasa aceasta dorinfa si Bunul Dumnezeu La iertat pe tanarul vinovat, dar indreptat acum spre pocainta. intors acasa de Ja cimitir, V.A. a trimis o scri- soare la “Oficiul pentru oferte de serviciu din cadrul cailor ferate’ solicitand orice s-ar gasi de lucru. in aceasta scrisoare el a avut grija sa strecoare si o bucatica din icoana Sfintei Xenia. Desi inainte i se |] refuzase orice slujba in cadrul cailor ferate, cateva zile mai tarziu, avea sa primeasca raspunsul prin care i se facea cunoscuta angajarea lui intr-o functie in care existenta lui era pe deplin asigurata. Cand domnul V.A. nea relatat acest caz (era inca in viata cand lucrarea despre Fericita se publi- case pentru intaia data) ne-a solicitat publicarea acestuia in editia ei urmatoare, afirmand ca este dispus sa depuna marturie sub juramant pentru veridicitatea spuselor sale. Ajutor in gasirea unei slujbe | Cat poate fi de mare credinta oamenilor simpli, obisnuiti si cat de mult cinstesc acestia pe Sfintii lor, 0 demonstreaza cazul d-lui Egorov, un muncitor forestier. El a lucrat multi ani in fabrica Lebedev, fiind apreciat pentru priceperea lui, pentru seri tate si punctualitate, Un oarecare negustor de che- restea din Oranienbaum ia oferit insa lui Egorov un salariu dublu. Cateva luni mai tarziu, prin niste im- prejurari independente de el, Egorov si-a pierdut slujba din Oranienbaum si s-a intors acasa. Ai insa, in loc sa inceapa prin a trimite degrab cat mai multe scrisori de cerere de angajare, lucru ce ar fi fost foarte firesc dupa logica lumeasca, el s-a dus mai inti la cimitirul Smolensk sai ceara ajutor Bine- cuvantatei pentru asi gasi o slujba. Credinta lui nu i-a fost inselata, caci curand a pri- mit trei oferte de serviciu, toate cu salarii excelente. Salvarea unui copil de la surzenie In 1906, dna. M.G. Grigoriev relata urmatoarea intamplare celor ce se ocupau de strangerea aces- tor materiale: “Cu trei, patru ani in urma sa intémplat sa ma aflu in vizita in casa unei familii aristocrate din Sankt Petersburg, care urma sa plece undeva in strainatate pentru un an si jumatate din cauza tul- burarilor din Rusia. Gazda, inaintata in varsta (acum repauzata si inmormantata in Lavra Cuviosului Ale- xandru), ne-a prezentat nepoatei ei de 11 ani, care studia intr-un gimnaziu.| [| rs q 7 Mangaind dragastos capsorul fetitei, gazda imi spuse: | ~ Priveste ce nepoata frumoasa si sandtoasa am. Si ce talent de pianista are. Ai putea crede ca odata am fost pe punctul de-a o pierde si eram cu totii dis- trusi? Si iata, ea este aici; dar stii cui datoram asta? Nu vei ghici niciodata. Probabil vei gandi ca au sal- vat-o medicii. Nici vorba. Si batrana continua: *Olecika* s-a nascut sana- toasa si a avut parte de cea mai buna ingrijire. Dar cand a ajuns Ia varsta de trei anisori - Dumnezeu stie cum, probabil de la 0 raceala - Olecika a fost lovita de 0 asemenea boala, incat credeam ca o vom pierde, sau in cel mai fericit caz cd va ramane fara auz pentru toata viata. Am consultat o multime de doctori si toti spuneau acelasi lucru’. Cum eram interesata sa cunosc cazul in ama- nunt, i-am cerut gazdei sa-mi continue istorisirea: - Bine, bine, dar totusi nu mi-ai spus cine a aju- tato sa-si redobandeasca sanatatea fara sa-si piar- da auzul. Ei, probabil, prin niste mijloace simple, obisnui- te, am gandit eu. Adesea se intampla ca medicii s& greseasca in stabilirea tratamentului si atunci cand se pare ca nu mai exista nici o solutie, se iveste ca din senin ceva salvator pe cea mai simpla cale. Batrana, zambind, a replicat: ~Da, cam ai dreptate. intr-adevar, sunt situatii cand salvarea vine cat se poate de simplu. $i Olecika * Diminutiv, 36 eee noastra a fost salvata printr-o astfel de imprejurare, de aceea te sfatuie: nu uiti niciodata sa recurg la asemenea ajutor cat de des posibil. Si-n clipa aceea bunica si-a trimis repede nepoata sa-si ajute mama in camera de alaturi, ca sai intretind pe ceilalti oaspeti. Apo’ a continuat: ‘Fiul meu s.a casatorit acum 12 ani. Are doi copii ~ fete amandoua: Olecika si Sasa. Olecika are unsprezece ani, iar Sasa, sapte. Pe vremea cand Olecika s-a imbolnavit, Sasa nu se nascuse inca. Asa ca Olecika era singurul nostru co- pil, singura noastra bucurie, Cat o mai iubeam si-o rasfatam!... Era singura noastra bogatie si toti eram topiti de dragul ei. Dar intro zi, ca din senin, ea a inceput sa se planga de o durere groaznica de cap. I-am luat tem- peratura si avea cu putin peste 37°C. Lam facut re- pede un ceai cu gem de capsuni cu cateva picaturi tamaduitoare, apoi am asezat-o in pat, cu gandul ca pana a doua zi dimineata va fi bine. Dar Olecika nu s-a putut odihni peste noapte, iar durerea ei de cap a persistat si-n ziua urmatoare. Am chemat doctorul si dupa un consult minu- tios a constatat cd Olga avea 0 usoara raceala ~ ni- mic grav. Ne-a prescris 0 reteta si a plecat. Lam dat medicamentele vreo doua zile, dar starea ei nu s-a ameliorat catusi de putin. Temperatura i-a crescut si, in plus, acuza si o durere in urechea dreapta. Am anuntat din nou doctorul. Ne-a spus ca raceala a produs niste complicatii si si-a exprimat ingrijorarea 37fata de un abces ce se formase in urechea dreapta. Nea prescris din nou o refeta, promitand ca va trece s-o vada si-n ziua urmatoare. Olga n-a mai dor- mit toata noaptea; temperatura i se ridicase la 40°, iar durerea din ureche devenise de-a dreptul insu- portabila. Am chemat urgent doctorul in puterea noptii, dar ne-a spus ca nu e nimic de facut pand a doua zi, c intr-adevar situatia se agravase si ne-a reco- mandat sa consultam un orelist. Iti poti imagina in ce stare eram cu totii, in special parintii. Ne-am interesat degrab de niste medici specia- listi orelisti, cerandu-le sa vind la 8 dimineata. Mul- {umim lui Dumnezeu ca nu ne-au refuzat, au aparut chiar patru medici la ora fixata. Doctorul nostru cu- rant de familie le-a relatat toata istoria boli fetitei, asa cA si ei au inceput s-o examineze cu atentie, in timp ce micuta scrasnea si plangea de durere, de ti se rupea inima de mila ei. In cele din urma, s-a incheiat si consultatia si asteptam cu sufletul la gura diagnosticul. Dar ce am auzit ne-a ingrozit pe tofi. Doctorii au constatat un abces in spatele timpanului si trebuia sa lasam sa se coaca vreo trei, patru zile, timp in care micuta continua sa sufere. Dupa asta, urma sa suporte o interventie chirurgicala pentru a drena abcesul. in caz ca operatia n-ar fi reusit, atunci abcesul ar fi |] cauzat o septicemie ce iar fi fost fatal copilului. Va puteti imagina ce am gandit si am simtit in acel moment, indeosebi fiul meu si sotia lui? Acest 38 chin a continuat trei zile. Nici unul dintre noi nu s-a dezbracat si nici nu a indraznit sa se odihneasca. Ne plimbam prin camera micutei Olga si sufeream la fel de mult ca ea. Incercam sa ignoram gemetele ei, dar nici unul dintre noi nu ne puteam desprinde de usa fetitei, Cate rugaciuni am facut si cate lacrimi am varsat, numai Dumnezeu stie. Dar rugaciunile cuiva au fost auzite, Doctorii o vizitau pe Olecika de cateva ori pe zi incercand sa ne linisteasca; timp de doua zile ne-au spus ca boala nu avanseaza pentru ca in dimineata celei de-a treia zi sa ne informeze ca in ziua urma- toare s-ar putea sd se decida operatia ei. intre timp, suferintele fetitei si ale noastre au atins apogeul. Nu va puteji imagina cum ardtam. Micuta gemea cum- plit de durere; tatal si mama erau de-a dreptul in- nebunifi. Eu ma simteam inutila. Stateam cu totii incremeniti langa usa ei. Maine, gandeam noi, mai- ne va avea loc operatia; Olecika va muri sau isi va pierde auzul pentru totdeauna. Eram deja la capatul disperarii. Dar Dumnezeu ne-a auzit si ne-a aratat milostivirea Lui. in cele din urmé, toti trei stateam tacuti in fata camerei Olgai, renunfand la orice speranfa si incredere in ajutorul lumesc. Cu ochii plini de lacrimi ne-am indreptat spre Datatorul tuturor bunatafilor, lasandu-ne de-acum numai in voia Lui. in acel moment doica copilului, Agathia, a venit la fiul meu cerandu-i permisiunea s& mearga la cimitirul Smolensk si sA se roage Ia 59mormantul Sfintei Xenia, despre care, fara indoiala ca ati auzit’ ‘Am dat aprobator din cap, pentru ca nas fi dorit s-0 opresc din expunere. Asa ca batrana a continuat: "Fiul meu i-a spus s faca tot ce doreste, dar, pentru Numele lui Dum- salveze fetita, Agathia a plecat, noi ra- manand pe hol pentru catva timp, cand deodata am simtit ca gemetele Olecikai parca se mai linistisera, ca in final sa inceteze complet. "Doamne, Dumnezeule! Fetita a murit!’ Pe mo- ment, ne-a strafulgerat acest gand ingrozitor si-am dat buzna toti trei in camera micutei. Ne-am uitat cu ochii mariti. Agathia si sora medicala erau in pi- cioare langa patut; Olecika statea intinsa pe partea dreapta si dormea linistita. ~ Slava lui Dumnezeu, ne sopti Agathia. Am fost la cimitirul Smotensk, la fericita Xenia, m-am rugat acolo si am adus putin pamant de la mormantul ei si niste ulei din candeia de la capela. Acum negresit Olga va fi mai bine. Stateam toti ca iesiti din minti. Ascultam cuvin- tele doicai si nu intelegeam nimic; stiam doar ca se petrecuse 0 schimbare uimitoare cu Olecika si cd pericolul trecuse. Cu un strigat sfasietor tatal copilului s-a aruncat la pieptul sotiei sale si nu mai stiu daca din profun- zimea durerii sau din bucuria neasteptata a salvarii Olecikai, el a izbucnit intr-un plans cu suspine atat nezeu, si 40 de adanci incat cu greu lam putut linisti, tarandul spre pat. Nu-mi amintesc felul in care eu $i nora mea am parasit camera si nu stim nici cum am dormit si unde, dupa trei nopti de nesomn! Dimineata, m-am trezit pe divan in camera mea, auzind-o pe doica strigand la mine. - Doamna, doamna, sculati-va va rog, cdci au venit doctorii, iar fiul si nora dumneavoastra nu se pot trezi, ~ Ce, ce tot spui? am bolborosit eu, sarind din pat. Cum se simte Olecika? ~ Slava lui Dumnezeu, acum se odihneste - ras- punse doica - si a dormit linistita toata noaptea. M-am dus imediat nepieptanata si nespalata sa-mi trezesc fiul si nora si sa le spun ca au venit doctorii si ca Olga s-a odihnit linistita. Parca speriati ca indraznisera s-o pardseasca pe micuta bolnava toata noaptea, ei au sarit din pat si, imbracandu-si halatele, s-au repezit spre camera Olecikai, Eu am coborat in salon Ja doctori, mi-am cerut scuze pentru finuta mea si le-am spus ca multumita lui Dumnezeu, fetita dormise linistit de aseara pana dimineata. Doctorii au zis ca vor astepta si ca e bine sa lasam bietul sufletel sd se dezmeticeasca din somn, pentru ca operatia nu va fi deloc usoara, mai ales pentru un copil atat de mic si slabit. Au aparut si parintii care au confirmat ca fetita dormea. Odihna si relaxarea ei evidenta, dupa atata aldurere, fusese ca 0 mangaiere pentru noi, dar pre- zenta doctorilor si gandul la operatie ne-a reamintit pericolul situatiei si inca o data ni s-au strans inimi- le. Dar ce puteam face? Era necesar sa tratam copilul, operatia trebuia sa aiba loc. Astfel am asteptat cu tofii o ora si apoi inca una La inceput doctorii s-au asezat si ei, discutand | nistit unul cu altul, dar incetul cu incetul au inceput sai exprime nerabdarea, pentru ca in cele din urma sa ne ceara sa trezim copilul. A intrat mai intai mama, apoi sora si Agathia incercand sa o trezeas- ca, dar biata de ea find atat de epuizata, nu se putea scula. A intrat apoi tatal, au urmat doctorii si eu la urma. Fiecare dintre noi am incercat pe rand so trezim; micuta se intorcea cate putin, dar nu se putea scula. in cele din urma, mama a luat-o pe Olecika in brate si a ridicat-o din pat. in timp ce 0 ridica, am putut vedea ca perna, patura, obrajorul drept si gatul, toate erau acoperite de puroi. Abcesul sparsese si acum fetita isi continua linistita somnul in bratele mamei. Doctorii au inmarmurit vazand aceasta schim- bare fericita a situatiei. Ne-au dat sfaturi cum sai spalam si s&i ingrijm urechiusa. Dupa ce am ase- zat-o pe Olecika pe un asternut curat, ne-am dus la doica s-o intrebam ce facuse de si-a revenit copi- lasul. - Nam facut nimic, doamna; m-am dus doar la cimitirul Smolensk, la Matusica Xenia, m-am rugat, 42 am dat o slujba, am luat niste ulei din candela, putin pamant de pe mormant si m-am grabit spre casa. Cand am ajuns, m-am dus direct la Olecika dar am ascuns sticluta cu ulei in buzunar si am asteptat sa plece sora; ma temeam sa nu se supere pe mine daca ar fi vazut ca ii torn ulei in urechiusa infectatd. La un moment dat, asistenta m-a rugat s& iau loc langa pat, ca ea va lipsi pentru o clipa. Tre- muram de bucurie. Nici n-am mai asteptat ca usa sa se inchida bine ca m-am indreptat spre Olecika, am desfacut repede bandajul de pe ureche si i-am picu- rat putin ulei, Nu stiu cat de profund a patruns, caci umflatura era doar atat de mare. = $a fie dupa cum vrea Dumnezeu si Matusica Xenia — am gandit eu. — Lam pus la loc bandajul pe ureche, fetita a gemut putin, s-a intors pe partea dreapta si a ador- mit. Sora s-a inapoiat in camera, a observat cat de linistita devenise Olga si probabil a crezut in sinea ei cd murise; dar nu era asa, ea doar dormea. Ne-am aplecat asupra copilasului si am vazut cA dormea frumos si linistit si atunci voi toti ati intrat in ca- mera. N-am facut nimic altceva. ~ Si cine te-a invafat s4 mergi la Xenia? De unde ai aflat despre ea? ~ am intrebat-o eu. —Nu stiu exact, raspunse Agathia. Am aflat de ea cu mult inainte si am fost la mormantul ei de mai multe ori, Adesea am vazut cum oamenii luau ulei pentru vindecare, dar eu n-am facut-o pentru ca, multumesc lui Dumnezeu, am fost intotdeauna :sandtoasa. $i cum stateam langa patul micutei bol- nave mi-am amintit de Matusica Xenia. Am vrut de || mai multe ori sa va rog sa ma lasati sa merg la mor- mantul ei, dar ma temeam, ma gandeam ca s-ar pu- tea sa radeti de mine, sau sd ma certati. Dar cum mi cua nu mai avea nici o scdpare, m-am gandit: ‘N-au decat sa ma certe, eu le voi cere asta; fie ca accepta sau nu, gasesc eu o cale de a ajunge acolo pe ascuns’. Dar slava Domnului, cd m-ati lsat imediat. Am luat repede o trasura, spunand vizitiului s& go- pe cat poate mai repede, gandind in tot acest rastimp: ‘Doamne nu-i asa cd Tu o vei salva pe Olecika? De ce sa mai sufere atat?* Eram inun- data de lacrimi, incat nici n-am vazut cand am ajuns la poarta cimitirului. Am grabit pasii spre capela Sfintei Xenia. Cand am intrat, era plin de lume care se ruga; ardeau candele si lumanari in jurul mor- mantului si un preot statea deoparte. M-am indrep- tat spre el, cerandui sa faca o Panihida pentru slu- jitoarea lui Dumnezeu, Xenia, si sA se roage pentru micuta Olga, aflata pe patul de suferinta. A facut intocmai, spunandu-mi sa ma rog si eu. Am cumparat doua lumanari; una am pus-o in sfesnic, pe cealalta o tineam eu insami in mana. in timpul slujbei am ingenuncheat, facand inchina- ciuni si metanii, plangand si chemand mila lui Dum- nezeu, desi ma simteam nevrednica, si repetam intruna: "Doamne, n-o lasa, salveaz-o pe Olga! Sfan- ta Xenia, ajutane!” Cand slujba s-a terminat, am luat binecuvantarea parintelui, putin pamant de pe aa Le anann nee RUE eemmemmmemmmeenemeeeeemeememmenees: mormantul Sfintei Xenia, ulei din candela si am dat |) fuga spre casa. Despre ulei, v-am spus deja ce am facut cu el. Pamantul insa -am pus intr-o punguta si Fam asezat sub perna fetitei. E acolo si acum. ~ Dar cine ti-a spus despre Xenia? De la cine ai aflat de ea? — am intrebat-o din nou. ~ Doamna, va rog sa ma credeti cd nu mai stiu; raspunse Agathia. Se spune ca daca se imbolna veste cineva sau orice problema ar avea, pur si sim- plu nu are decat sa mearga la mormantul Sfintei Xenia, sa se roage cu credinfa, sai ceara preotului sai fac o slujba si in mod sigur va primi ajutor. Oricine ar avea nevoie, fie de serviciu, de-o mena- jera, de-o sora medicala, cu rugaciune la morman- tul Sfintei se rezolva toate. | Eram cu totii uluiti de credinta de neclintit a Agathiei si de puterea ei de convingere. Olecika se inzdravenise. intr-adevar, asa cum ne spusese insusi Mantuitorul, credinta adevarata ‘muta si muntii din loc. in ziua urmatoare, fetita se simtea si mai bine; fiul si nora mea au plecat la mormantul Binecuvan- tatei Xenia ca sa dea o slujba de multumire si sa-si exprime recunostinta. $i de atunci, adesea mergem acolo s&-imultumim Sfintei pentru ajutorul ce ni ba dat in durerea noastra fara margini ~ lata - continua gazda mea ~ ai vazut care este calea ce nu trebuie uitata si pe care 0 recomand oricui. Vezi, draga mea, vremurile se schimba, sau mai curand asa se spune, dar totul ramane la fel. De fapt, eu am povestit adeseori despre boala Ole- aS ————cikai si de vindecarea ei miraculoasa, dar multi nu vor sa creada. Ei cauta un fel de explicatie rationala chiar si atunci cdnd n-au cum s-o gaseasca. Da, vre- murile s-au schimbat. Cand vin necazurile asupra lor si nu exista solutie omeneasca, atunci sa vedem ce vor face ei numai cu mijloacele lumesti. in ceea ce ma priveste, eu n-am nici cea mai mica indoiala cA totul s-a datorat numai rugaciunilor Sfintei Xenia, ca Olecika noastra este astazi sanatoasa multumita ei; de aceea intotdeauna voi alerga la dansa in vreme de necaz, iubind-o si cinstind-o din toata ini- ma mea, ca pe 0 adevarata Sfanta a lui Dumnezeu. Salvarea unui alt copil de la surzenie Un alt caz similar a avut loc in Eparhia Oren- burg, in noiembrie 1911. O tanara pe nume Valen- tina, fiica preotului P, Speransky, a suferit si ea de un abces la urechea dreapta, in spatele timpanului. Ca si in cazul Olgai, doctorul, constatand situatia grava a copilului, a trimis-o la un specialist. S-a ho- tarat operatia, socotita ca absolut necesara pentru ca Valentina sa mai ramana in viata. Parintii, auzind de cazul Olgai, intrucat aveau o sticluta cu ulei sfintit de la candela de pe morman- tul Binecuvantatei, au inceput sa picure din el in urechea infectata a fetei, nespunand nici un cuvant doctorilor despre aceasta. Apoi, pe 10 noiembrie 1911, au trimis o telegrama preotului ce slujea la 46 capela Sfintei cerandui ca prin rugaciuni fierbinti catre Sfanta sa li se salveze copilul grav bolnav. Curand durerea a incetat, abcesul a spart si tem- peratura a revenit la normal. in ziua urmatoare, pe 11 noiembrie dimineata, venind doctorul si consultand-o a constatat ca peri- colul trecuse, iar interventia chirurgicalé nu mai era necesara. Salvarea de la moarte gi vindecarea unui ofiter infirm din armata Timp de cativa ani, incepand din momentul ase- dierii inaltimilor din Skipki, in timpul apararii ma- nastirii Sfantului Nicolae de turci, locotenent-colo- nelul Viadimir Ivanovici Nikolski a inceput s4 acuze stéri de raceala serioasa, far insa a lua vreun me- dicament, tratand boala cu indiferenta. Dar aceste raceli repetate au zdruncinat serios sanatatea, afec- tandu-i si starea piciorului. In cele din urma, boala a avansat pana intr-atat, incat medicii tau trimis urgent la stafiunea de recuperare din Crimeea. De trei ori a repetat tratamentul in Saki, dar de fiecare data, la intoarcere, boala ii recidiva, iar picioarele ii intepenisera si abia mai putea merge. Doctorii si profesorii pe care ii consultase da- deau din umeri, spunand fiecare acelasi lucru: "Pu- teti sd mai incercati tratamentul, dar eu nu sunt Dumnezeu".ET Vazand situatia aproape fara scapare, Nicolski a fost cuprins de deznadejde. Disperarea era cu atat mai mare la gandul ca va fi lipsit de orice posibi tate de a-si intretine familia, care va trebui sa lupte din greu cu saracia dupa moartea lui, caci pensia nu insemna mai nimic. Dar intr-o zi, in aceasta stare cumplita de dispe- rare, sia amintit c& multi si-au aflat ajutor prin ruga- ciunile catre Sfanta Xenia si atunci s-a hotarat s& ajunga si el la mormantul acesteia. Desi nu se pu- nea problema mersului pe jos, totusi el a refuzat orice mijloc, gandind ca de va indura toata durerea |] astfel, se va considera mai vrednic de ajutorul ce si dorea. Asa ca a pornit pe jos de-acasa, din strada Iamskaia, pana la statia de tramvai Ludensk, apoi a luat masina pana la capatul liniei 17 pe Insula Va- siliev si din nou pe jos pana la capela Sfintei Xenia. A pornito la drum dis-de-dimineata, abia taran- du-se pana la statia de tramvai. Mersul atat de du- reros i-a luat cea mai mare parte a diminetii, apoi cu tramvaiul inca 40-50 de minute. Drumul de la statia de tramvai pana la mormant La chinuit ingrozitor inca doua ore. Se inserase cand a ajuns la mormant si slujba pentru el a fost ultima pe care preotul a facut-o in ziua aceea. Viadimir ia cerut parintelui sai faca o slujba, dupa care s-a asezat cu greu in genunchi, rugandu-se fierbinte Sfintei. A sarutat apoi si crucea de pe mor- mantul Binecuvantatei, capela s-a inchis si el a por- 48 — ——$——— ee es _ nit-o spre casa impreuna cu preotul, lasand totul in seama Sfintei Xenia. S-a despartit apoi si de acesta, constatand insa cu mirare ca drumul pe jos de la capela pana la tramvai Fa parcurs fara efort, desi numai cu o ora inainte se chinuise doua ceasuri sa parcurga aceeasi distanta, Era de-a dreptul inmarmurit si vrand sa-si dea seama daca intr-adevar se insanatosise, a marit distanta drumului mergand o statie in plus pe jos, (pana la statia Mali Prospect), desi tramvaiul se apro- pia de el. A parcurs drumul atat de repede incat tramvaiul nu apucase s4 ajunga inca in statie, ba chiar |-a mai’si asteptat. Nicoiski nu putea descrie starea de bucurie de care a fost cuprins. Suferise de artrita reumatoida, de un ulcer varicos cronicizat si de o proasta circu- latie a sangelui. Fusese infirm si la un pas de moarte. Acum, in 1907, el este sanatos si in putere sa-si continue serviciul in cadrul Regimentului de Infanterie al 93-lea, unde se afla din anul 1873. Tratarea unei infectii de dinti Tatiana Prokopievna Ivanova, o femeie simpla de la tara, care locuia pe strada Galernaia nr. 33 din Sankt Petersburg, suferea de aproape doi ani de durere de dinti. Fusese prin multe spitale din Sankt Petersburg pentru ameliorarea durerli, dar nu se pu- tea face nimic pentru ea. Oricare va fi fost diagnos- _ —!ticul ei, probabil era vorba de o parodontoza, dur- erea i se agravase intr-atat, incat devenise insupor- tabila. Vreme de trei Juni, nu s-a mai putut odihni si nici hrani. Slabise ingrozitor. In cele din urma, pe 17 ianuarie, biata femeie, epuizata si descurajata, a renuntat la orice ajutor lumesc, cautand salvarea la Sfintii lui Dumnezeu. Asa a ajuns ea la cimitirul Smolensk unde, in ciuda durerii ei cumplite, incepu sa se roage din tot sufle- tul Ia mormantul Sfintei Xenia. A luat putin ulei din candela, cu care si-a uns obrajii, si, ca prin minune, durerea i-a disparut. A trecut mult timp de atunci, dar durerea nu i-a mai reaparut. Ivanova considera ca 0 datorie sfanta sa treaca pe la mormantul Bine- cuvantatei in fiecare an, pe 17 ianuarie, pentru ada slujbe de multumire si a cinsti memoria celei ce a salvat-o. Salvarea vietii tareviciului Alexandru Alteta sa imperiala, tareviciul Alexandru Alexan- drovici (mai tarziu imparatul Alexandru al IIlea), se imbolnavise grav si viata ii era amenintata. Sotia sa, Maria Teodorovna, |-a ingrijit cu tot devotamentul fara ad slabi din ochi Dar intr-o zi, printr-o intamplare, ea fiind pe cu- loar, a fost oprita de un slujitor, de Ja palat, care o intreba daca ii poate fi de vreun ajutor tareviciului Acela a inceput sai relateze experienta lui, felul in 50 care se insanatosise el ca urmare a rugaciunilor facute la mormantul Sfintei Xenia. La dat tarevnei putin pamant, spunandu-i sa puna sub perna bol- navului, atat de indragit si respectat de toti. Aceasta a urmat intocmai sfaturile devotatului slujitor de la palat. $i iata ca in noaptea aceea, stand pe patul sotului ei bolnav, ea a atipit si a avut o viziune. Inaintea ei statea o batrana imbracata destul de bizar si cu o infatisare cam ciudata. Aceasta i s-a adresat cu vorbele: "Sotul tau se va insdnatosi, iar pruncul ce il porti va fi o fetita. Pune-i numele Xenia, dupa numele meu. Ea va avea grija de familia voas- tra dupa tragedia ce va urma, cand vei ramane numai cu ea” Cand tarevna s.a desteptat, femeia nu mai era acolo, dar tot ce ia spus Xenia in vis avea sa se intample la vreme, Tareviciul si-a recapatat sanatatea, copilul ce s-a nascut a fost o fetita, cdreia i-au pus numele Xenia. Ca recunostinta pentru ajutorul primit, tarevna, chiar si dupa ce a devenit imparateasa, venea la mormantul Sfintei an de an, facand slujbe de mul- {umire. Nimic din multimea de indatoriri si raspun- deri ce Je avea n-au oprit-o vreodata pe Maria Teo- dorovna de Ia implinirea acestei obligatii morale. Mai trebuie remarcat cA la numai cateva luni, dupa ce marea ducesa Xenia s-a casatorit, tarul, care era deplin sanatos si parea sa fie plin de vitali- tate, a murit.© mam salvata de la moarte Domnul Kl... , un barbat de origine poloneza si de credinta crestina, lucra de cativa ani ca func- tionar in cartierul din Gubernia Sankt Petersbur- gului. Era insurat cu o femeie crestin-ortodoxa si améandoi au fost tare fericiti in primii ani ai casa- toriei lor. Dar intrucat familia s-a marit, au inceput treptat sa se confrunte cu mari probleme materiale. Oricat incerca sotia sa mai contribuie si ea la chel- tuielile casei ~ printr-un mic atelier de croitorie in care cosea ~ situatia lor material nu se imbuna- tatea deloc. Domnul Kl..., care fusese 0 persoana linistita si Grijulie fata de familie in primii ani de casatorie, incepuse acum s& dea semne de iritare si sa-si exprime tot mai des nemultumirea fata de modul in care-si ducea viata. Ajunsese ca adeseori sa lip- seasca de acasa, nestiind nimeni pe unde isi petre- cea noptile. Refuza sa dea cea mai mica explicatie atunci cand sofia incerca sai vorbeasca, si ii trata pe copii cu indiferenta, ajungand ca un strain in propria casa. Inrautatirea relatiei cu sotul ei, pe langa grijile sporite pentru copii, i-au afectat grav sanatatea so- fiei sale, slabindui plamanii, Dar peste aceasta fa- milie s-a abatut © nenorocire si mai mare: sotul a fost dat afara din serviciu. Vestea aceasta a distrus-o dea binelea pe biata femeie, care a cazut la pat. Medicii au consultat-o si iau pus diagnosticul de 52 tuberculoza. Era foarte dureros pentru nefericita mama sa stie c: unui sot somer. Se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu sal readuca pe sotul ei pe calea cea buna, iar pe ea s-o mai lase sa traiasca pentru a-si creste copii. In acelasi timp a reusit s&-1 convinga pe sotul ei sa trimita o scrisoare unei bune prietene de-a ei, Maria P. din Sankt Petersburg, rugand-o pe aceasta sé mearga la cimi- tirul Smolensk ca sd dea o slujba si s@ se roage Binecuvantatei Xenia ca ei sa i se redea sanatatea si sotul ei sa fie ajutat in ispitele si necazurile lui. Primind scrisoarea, Maria a dat fuga la Sfanta Xenia, a facut slujba ceruta, a luat pamant si ulei de la mormant si le-a trimis degraba bunei sale prietene. Mama muribunda a pus pamantul sub perna si sa uns cu ulei sfintit. Din acel moment, boala doamnei Kl... a inceput sa se amelioreze. Intr-o luna si-a revenit complet, iar sotul ei a gasit un serviciu cu un salariu bun in Kovno. De atunci, familia a cunoscut iarasi o viata linistita si indestulata. viata copiilor ei ramane in mana Un sot pierdut a fost regasit si © femeie sa salvat de la saracie La sfarsitul secolului al XIX-lea, familia Mihailov Jocuia in Vino. Domnul Mihailo era pensionar mili- tar cu o pensie de 970 de ruble pe an. El, sotia sa, Maria, si unica lor fiicd, Evghenia, desi nu aveau 35decat posibilitati materiale modeste, aveau un cémin fericit. Dar tragedia care s-a abatut asupra familiei lor le-a distrus toata linistea si bucuria, caci Evghenia, imbolnavindu-se de o gripa in urma careia s-a ales cu complicatii pulmonare, a murit. Parintii au fost coplesiti de durere. Mama isi petrecea mai tot timpul la mormantul fetei, iar tatal a cazut in patima bauturii. Dintr-un om pasnic si echilibrat cum era inainte, devenise un continuu turmentat de bautura, care se manifesta printr-o violenta verbala greu de suportat. in locul linistii de odinioara, familia a ajuns sa traiasca o viata de in- fern, cu insulte si blesteme. Cand, deodata, in mod cu totul surprinzator, Mihailov s-a linistit; el a incetat sa mai bea, parand ca s-a resemnat, parca gandind insa la ceva anume si disparand de acasa din zori si pana noaptea tarziu. Aproape cA nu mai vorbea cu sotia lui Dupa sapte, opt luni de la moartea fetei, Mihai. lov si-a anuntat sotia cA nu va mai locui in Vilno, pe motiv ca isi gasise serviciu in Taskent, iar ea, daca ja sal Insoteasca, n-avea decat sa-si vanda lucru- rile, sai ia doar strictul necesar, urmand ca ei sa plece intr-o saptamana. Daca insa nu ar fi fost de acord cu planul lui, putea ramane mai departe in Vilno, el urmand sai trimita cincizeci sau saizeci de ruble lunar. Maria a reflectat indelung la propunerea sotului ei. In cele din urma, atasamentul ei puternic fata de 54 fiica sa moarta, faptul ca era obisnuita sa traiasca in Vilno si teama de a fi alaturi de un sot care oricand ar fi putut sa cada din nou in aceeasi patima ~ prin care ij pricinuise atata durere ~ departe, intr-un oras strain, toate acestea au determinat-o sa ramana in Vilno. Curand sotul ei a parasit-o cu o indiferenta to- tala, plecand in Taskent. In primele luni, el i-a trimis Mariei banii promisi ca ajutor necesar existentei ei, desi nu ii scria nimic. insa si acest ajutor pecuniar a inceput sa se micsoreze cu timpul, pentru ca in cele din urma sa inceteze cu totul. Maria a trebuit sa-si vanda tot ce avea, inclusiv casa, si sa se mute intr-o camaruta. In cele din urma, ajunsese in starea de subexistenta, nemaiputandu-s acoperi cheltuielile legate de chirie si hrana, flind pusa si in situafia de a cersi. Dar din fericire pentru ea, ‘Societatea de protectie a femeilor din Vilno’ venit in ajutor. -a oferit un adapost, o locuinta intr-un camin si au inceput sai caute sotul. Nu aflase deo- camdata nimic in Jegatura cu acesta, asa ca a fost sfatuita sa mearga in Sankt Petersburg pentru cer- cetari. Ajungand aici, a incercat pe la toate socie- tatile de binefacere pentru a afla adapost, in final gasind 0 camera intr-un asezamant de nefamilisti. Maria s-a multumit si cu acest loc, dar bucuria ia fost de scurta durata, deoarece fiind trecuta de 58 de ani era nevoita sa suporte jigniri si insulte de la vecinele ei mai tinere. intre timp, cautarile pentru sotul ej n-au avut nici un rezultat. Cei de la cance- 55lariile militare nu i-au putut face cunoscut decat fap- tul ca el parasise Taskentul si ca pensia fi fusese transferata altundeva, dar unde traia si cum ar fi putut da de el, nimeni nu stia; se mai aflase ca-si schimbase adresa si serviciul de vreo sapte ori de la plecarea lui din ViIno. Sarmana de ea, era din nou intr-o stare disperata. Statea ore in sir in parcu- letul de langa biserica greceasca si isi plangea sufe- rinfa ce nu mai avea sfarsit. Odata insa, aflandu-se ca de obicei in parc, 0 batranica s-a asezat langa ca, intreband-o de ce € cuprinsa de atata tristete. Dupa ce au vorbit o vre- me, pe cand isi lua rémas bun de la Maria, batrani- ca ii spuse: ~ Mama draga, de ce iti pierzi timpul pe la usile tuturor cancelariilor? Du-te mai bine la cimitirul ‘Smolensk la Sfanta Xenia. Roaga-te Ja mormantul ei din tot sufletul si ea ifi va afla sotul. ~ Dar cine © aceasta Sfanta Xenia? - intreba Maria. — Cand iti va gasi sotul, atunci vei intelege cine este ea, raspunse batranica. La revedere, draga mea, mai am si alte lucruri de rezolvat acum; nu uita insa sa mergi la Xeniusca, Fii sigur ca nu vei regreta nicidecum. Spunandu-i acestea, femeia si-a vazut de drum, lasand-o cu gandurile ei. Maria a mai ramas acolo pentru cateva momente, dupa care s-a ridicat si a plecat pe jos spre Smolensk, Ajungand Ia capela Sfintei Xenia, a facut multe metanii, a plans si s-a 56 rugat din toata inima. Se simtea umilita cé nu poate face si o mica donatie. Apoi a plecat spre casa. A doua zi n-a mai batut drumul pe la cancelarii, find obosita de atata mers in ziua precedenta si de atatea rugciuni facute in picioare. in cea de a treia zi insa, sa dus totusi la oficia- i si va puteti imagina cat de mare ia fost uimirea, afland ca sotul ei fusese gasit in Chisinau. I s-a dat noua lui adresa. Maria a trimis degraba o petitie la Curtea din Sankt Petersburg ca sa-si obtina dreptul. Cazul i-a fost rapid solutionat, urmand sa primeasca 30 de ruble lunar din pensia sotului ei. Maria a mai locuit un timp in céminul Maria Andreevna, trecand adesea cu smerita recunostinta pe la capela Sfintei Xenia. Ceva mai tarziu, s-a re- intors in Vilno, unde a rams pana la sfarsitul vietii, cand a fost inmormantata langa fata ei mult iubita. Printre marinari si navigatori, printre toti cei care isi castiga existenta de pe urma marii, exista o vor- ba, 0 zicala care spune: ‘Cel care nu a fost pe mare na cunoscut suferinta; cel care nu a navigat nici odata nu L-a cunoscut pe Dumnezeu’, Aceasta presupune ca marea ¢ inselatoare. Este placut s4 navighezi pe o mare pasnica, linistita, cand nimeni n-ar vrea sa pardseasca vasul pe care navigheaza. Dar, ca din senin, se starneste furtuna, marea se agita, valurile devin tot mai mari, vantul se inteleste si linistea de odinioara se risipeste 57repede. Atunci, precum o surcica, nava e purtata de talazurile uriase, parand ca nici o putere nu o mai poate salva. in acel moment, calatorii ingroziti, vazand si simtind cA vasul nu mai este controlat de capitan, aflandu-se in aceasta situatie infricosatoare, star- nitd pe neasteptate, sunt cuprinsi de panica si dis- perare. Nu le mai ramane decat ajutorul lui Dum- nezeu si numai acum se intorc la El, implorandu-L sa-i salveze. Acelasi fenomen poate fi observat si pe marea vietii. O persoana traieste multumita si fara grija atata vreme cat totul ¢ linistit si pasnic, Arareori aceasta se gandeste Ia viitor si cu atat mai putin la Dumnezeu. Dar deodata, o furtuna neasteptata poate izbucni in viata ei. Si, ca un val urias, toate sperantele si planurile acesteia se naruiesc. Este tarata ca intr-o ambarcatiune fragila pe marea tulbure a vietii, cau- tand peste tot ajutor si sprijin, dar fara rezultat. Adesea, persoana aceea, numai cand este confrun- tata cu astfel de ne i furtuni se intoarce Ia Dumnezeu. Fericit este acela care in asemenea clipe grele nu il uita pe Dumnezeu, cautand adapost in iubirea si mila Lui. Marturiile de mai jos sunt graitoare in acest sens. zuri 58 Diferite cazuri de ajutor primite de aceeasi persoana Agathia Alexandrovna*, o tanara ce lucreaza la 0 firma din Sankt Petersburg, a trimis urmatoarea informatie in legatura cu ea, in doua scrisori, adre- sate editorilor lucrarii. lata ce ne relateaza ea: A: La inceputul acestui secol, in tineretea mea, eram casiera la unul din magazinele din Sankt Petersburg. M-am familiarizat cu serviciul si curand m-am indragostit de unul din colegii mei. Ne-am ca- satorit si amandoi lucram in acelasi magazin. Sotul meu se bucura de 0 buna reputatie, fiind abil in afaceri si tratandu-i_pe clienti cu deosebita atentie. Si, cum vorbea fluent germana, a reusit in scurt timp sa-si atraga clienti din intreaga comunitate ger- mana din oras. O firma de comert din Moscova, auzind despre el, i-a propus sotului meu sa lucreze acolo, cu fagaduinta de ai dubla salariul. Dar si patronul nostru cauta s-1 convinga sa ramana in serviciul lui, promitandu-i si el o marire de salariu. Sofului meu insa nu i-a convenit propunerea aces- tuia, asa cd am plecat impreuna la Moscova. Dar mama noastra adoptiva, Moscova, nu ne-a primit prea calduros. Noii colaboratori ai sotului incepusera sé-l invidieze, facandu-ne tot felul de si- cane si neplaceri. Am dus-o asa aproape un an, dar in cele din urma, sotul meu nemaisuportand ~ Un pseudonim.aceasta situatie a renuntat la serviciu, asa cd ne-am reintors in Sankt Petersburg, sperand ca vechiul patron sa-si mentina oferta Dar planurile noastre au dat gres, caci acela, ofensat de plecarea sotului, a refuzat categoric s&-l reprimeasca. De atunci sotul meu a batut la toate usile, cautand ceva de lucru. Ne-am epuizat toate rezervele, ne-am pierdut toata agoniseala. Traiam in mare lipsa si saracie. Se parea cA nu mai aveam nici o iesire din aceasta situatie grea, cand, deoda- ta, in mod cu totul neasteptat ne-a venit salvarea. intr-o zi, relatand unei vecine situatia dezastru- oasa in care ne aflam, aceasta m-a sfatuit si merg la cimitirul Smolensk s& ma rog la mormantul Sfin- tei Xenia. ~ Dute la mama Xenia cu toata increderea, ea poate multe. lal si pe soful tau cu tine, imi spuse ea. Am avut impresia ca ceva parca s-a desprins din sufletul meu pacatos, la cuvintele ei pline de cre- dinta. ‘Cum de-am putut fi atat de oarba de Lam uitat pe Dumnezeu? De ce n-am cdutat ajutorul Lui?" ~ gandeam eu. M-am dus repede la sotul meu; desi membru al unei secte lutherane el a fost de acord cu mine, astfel cé am plecat impreuna. Am ra- mas in capela Binecuvantatei mai mult timp si m-am rugat fierbinte acesteia, cerandu-i ajutor in durerea noastra. Spre seara am revenit in camera; am pregatit ceaiul si ne-am asezat la masa sa. bem. Dar in clipa aceea usa s-a deschis brusc, intrand o cunostinta 60 de-a noastra, un functionar de la un mare magazin din Storona Petersburgului, ~ Ti-am venit cu o oferta, Ivan Ivanovici ~ spuse el, salutandu-l pe sotul meu. Un angajat de-al nos- tru a murit. Asa ca postul lui a ramas liber. Salariul este excelent. Si cum aceasta functie cere cunos- tinte de germana, te-am propus pe tine. Seful vrea sA te cunoasca. Soul meu si cu mine eram de-a dreptul uluiti cat de repede ne-a venit Sfanta Xenia in ajutor. In ziua urmatoare, sotul meu s-a prezentat la proprie- tarul magazinului. S-a incheiat contractul si el sia inceput lucrul. Eram din nou fericiti, gandind mereu Ia ajutorul miraculos revarsat asupra noastra de Sfanta Xenia. B. insa aceasta fericire n-avea sa dureze prea mult. Nu ne refacusem inca bine bugetul, cand so- tul meu a facut 0 raceala serioasa si a cazut la pat, grav boInav. A zacut vreo doud luni si, cu toate incercarile medicilor, el n-a mai putut fi salvat. Sa mutat la cele vesnice. Boala sotului si toate cheltu- ielile legate de inmormantare m-au adus intr-o cum- plita stare de saracie, dezechilibrandu-m si nervos. Rudele sotului, vazand greutatile cu care ma confruntam, m-au chemat la ele, unde am ramas tot anul. in acest timp mi-am mai restabilit sénatatea, dar ma simteam in continuare slabita nervos. Bram insa destul de tanara si cu putere de munca, asa ca am incercat sa gasesc ceva de lucru; dar toate efor- turile mele au fost zadarnice. 61Atunci m-am hotarat sa parasesc Sankt Peters- burgul, sa plec din oras intr-un satuc indepartat unde aveam niste prieteni pe care ii cunoscusem cand am avut problemele cu soful meu. Ei imi spu- seSera mai demult ca pe timpul verii as putea lucra la camp. Nu era prea usor, dar ar fi insemnat totusi ceva pentru existenta mea. in ajunut plecarii mele insa m-am dus la mor- mantul Sfintei Xenia, rugandu-ma fierbinte si ceran- dui ajutorul. Find primita cdlduros de prietenii mei, le-am vorbit si ior despre problemele mele, cerandule sa ma ajute. ~Va fi bine. De maine vom incepe sa insaman- tam ceapa, sfecla si morcovi si tu ne vei ajuta pana cand iti vom gasi altceva - mi-au spus Eram multumita ca puteam lucra iarasi si incer- cam sa ma pregatesc pentru asta, dar Dumnezeu hotarase altceva pentru mine in ziua urmatoare am primit 0 scrisoare de la proprietarul unui magazin unde lucrasem impreuna cu sotul meu. imi oferea o slujba de casiera. Sigur ca am acceptat oferta si m-am reintors bucuroasa la Sankt Petersburg. Din nou puteam gusta putina feri- cire. Mi-am inceput munca, multumind Sfintei Xenia pentru ajutorul neasteptat. Au trecut astfel trei ani si jumatate. Relatiile mele cu patronul, cu controlorul-supraveghetor si cu Ceilalti colegi ai mei erau din ce in ce mai bune. Mi s-a promis chiar si o majorare a salariului. Dar 62 intr-o zi am inceput sa simt o oarecare raceala si o atitudine ciudata din partea supraveghetorului meu. Cu timpul am observat acelasi lucru si din partea patronului. Neintelegand ce se intampla, mi-am sporit eforturile; facand tot posibilul sa restabilesc bunele relatii cu superiorii mei. insa toate incerca- rile mele ramaneau fara rezultat, ivindu-se discutii si reprosuri la fiecare moment. Era imposibil de a mai con:inua astfel, asa ca am hotarat s renunt la slujba, desi stiam cat e de greu pentru o femeie sin- gura sa se descurce in Sankt Petersburg fara mij loace de existenta Mai era o saptamana pan la sfarsitul lunii, timp in care luasem hoiararea de ami parasi serviciul. Dar, potrivit obiceiului meu, in duminica urmatoare mam abatut pe la cimitirul Smolensk, la morman- tul Sfintei Xenia, implorand-o sa ma salveze din nou, sa-mi gasesc un alt serviciu Si ce credeti ca s-a intamplat? Cum am ajuns la magazin a doua zi, am constatat cu mirare ca supra- veghetorul meu nu numai ca nu m-a mai admones- tat, dar s-2 ardtat chiar plin de politete fata de mine. Mi-a spus ca e mulfumit de felul in care muncesc si ma rugat sa raman dupa programul de serviciu pentru adiscuta. Nu eram in stare sa inteleg aceasta schimbare brusca in comportarea lui, asa ca mi-am vazut mai departe de lucru. Pe la ora doua dupa- amiaza, supraveghetorul a venit din nou la mine, facandu-mi cunostinta cu o doamna in doliu. in tim- pul conversatiei cu aceasta, am aflat ca ea era sora olui. Ramasese vaduva de curand si fara mijloace de existenta, dar acum, prin mila lui Dumnezeu, ea ga- sise un serviciu bun pe care urma sa-l inceapa chiar in ziua urmatoare. Dupa lucru, supraveghetorul s-a indreptat spre mine, cerandu-si scuze cd m-a ne dreptatit. Grija ce i-o purta surorii sale il facuse sa se gandeasca la ea ca sa-mi ia locul si aceasta il determinase sa ma trateze astfel. Acelasi lucru aveam sa aflu in ziua urmatoare si de la patronul meu, caruia tot el ii strecurase acest gand. intorcandu-ma acasa, seara, am inceput sa ma rog, multumind lui Dumnezeu si Sfintei Xenia pen- tru tot ajutorul primit. Dar, de parca acest noroc n-ar fi fost destul pentru mine, doua zile mai tarziu am primit un pachet prin post continand diverse lucruri de imbracaminte ~ un costum, o fusta, doua capoate de matase, manusi, o palarie si altele, in- sofite de un bilet: Draga necunoscuta, sper sa primesti aceste mici atentii pe care ti le-am trimis. Mie nu mai imi fac trebuinta si, cunoscandu+ti situatia, imi dau sea- ma cat de greu este pentru o vaduva sa se descurce in viata’. Nestiind ce s4 fac cu pachetul i-am cerut sfatul sefului meu. A citit si el biletul si mi-a spus: "Primes- tele ca pe niste daruri din partea lui Dumnezeu si multumeste-1 ca mai exista oameni pe pamant care nu: uita pe cei sarmani’, A trecut destul timp de atunci si eu ~ avand ast- fel existenta deplin asigurata ~ ma aflu in cele mai 64 a bune relatii de colaborare atat cu patronul meu, cat si de adevarata prietenie cu toti colegii mei de ser- viciu. $i asa mi-a ajutat Bunul Dumnezeu sa traiesc pana ia sfarsitul vietii. Ma simt indatorata pentru tot binele rugaciunilor si ajutorului miraculos al Bine- cuvantatei Xenia, pe care 0 voi considera intot- deauna drept o mare Sfanta Salvarea unei familii de la dezastru in trei situatii diferite Sotul doamnei I., Dimitrie, suferea de patima bauturii de mai multi ani. Din acest motiv, in fami- lie erau numai certuri, discutii si neplaceri de tot felul. Sotia incercase in repetate randuri sa con- vinga sa renunte la acest viciu, rugandu-se fierbinte Sfintei Xenia sa-i vina in ajutor. In cele din urma sotul s-a imbolnavit grav, pier- Andu-si adesea cunostinta. Dar sotia devotata nu a deznadajduit. Se ruga acum Sfintei Xenia cu si mai multa staruinta, iar cand sotul si-a revenit, ia cerut sd se roage si el. Rugaciunile acestei femei credin- cioase au fost auzite. Odata, dupa ce-i trecuse criza, Dimitrie ii spuse sotiei: ~ Roaga-te mai mult; iti dau cuvantul meu daca ma fac bine, n-am sa mai iau strop de votca in gura.Si asa s.a intamplat. Sotul s-a linistit si si-a re- dobandit sanatatea. De atunci au trecut cinci ani si nu numai ca nu s-a mai atins de bautura, dar acum incearca sa-i convinga si pe altii s4 renunte Ia ea. Recapatandu-si sanatatea, D. J. a inceput sa-si caute serviciu. A incercat multa vreme, dar n-a reu- sit. In cele din urma a hotarat sa plece in orasul invecinat si sd vada ce poate face acolo. inainte de plecare el si sofia sau dus amandoi Ia biserica, rugandu-se cu lacrimi Sfintei Xenia. Soful a plecat si n-au trecut patru zile ca sotia a primit 0 telegrama de Ja el, anuntand-o ca s-a angajat. Totusi necazurile n-au luat sfarsit, deoarece Ia zece luni dupa ce incepuse lucrul, Dimitrie s-a im- bolnavit de o febra ingrijoratoare, care la chinuit tot anul. Nui ajuta nici un medicament. Luptand cu boala sotului, d-na I. s-a hotarat sa plece la Sankt Petersburg a Sfanta Xenia. A facut 0 slujbd la morméntul aces- teia, a luat niste pamant si a cumparat o iconita. In- toarsa acasa, a cusut pamantul in perna sofului si ta agatat iconifa de pat. Rezultatele credintei ei sau vazut pe loc. in prima noapte, sotul a dormit linistit, febra nu La mai chinuit, iar dimineata sa trezit com- plet refacut, A trecut o perioada buna de timp de atunci, dar crizele febrei nu Lau mai suparat. Salvarea fiului de la un accident mortal Feliciata Treskina cinstea cu evlavie de mai multi ani pe slujitoarea lui Dumnezeu, Xenia, si intot- 66 deauna apela la ajutorul ei in vreme de necaz. Si toate rugaciunile ei se faceau auzite. D-na Treskina a lasat scris intr-o scrisoare: “Locuiesc in orasul Nerekht din provincia Kostro- ma. Cei doi fii ai mei, amandoi casatoriti, locuiesc si muncesc la vreo patruzeci de verste de Nerekht. In ianuarie 1909 amandoi mi-au fagaduit ca ma vor vizita, Am asteptat multa vreme sosirea lor. Deoarece n-au ajuns, am inceput sa ma nelinistesc. ‘Simfeam in sufletul meu ca s-a intamplat ceva. Eram deja agitata, caci se apropia pomenirea Sfintei Xenia si {ineam cu tot dinadinsul ca in ziua aceea sa ajung la mormantul ei si sd ma rog. Dar se parea cA nu mai era posibil, aceasta situatie de neexplicat cu fii mei aducéndu-ma intr-o stare de mare neliniste. Pe 25 ianuarie, neavand nici un semn de la ei, am inceput sa plang. Am umblat toata ziua cu ochii plini de Jacrimi, dar cu sufletul numai intro ruga- ciune catre Dumnezeu si slujitoarea Lui, Xenia, pen- tru ami trimite ajutor mie si copiilor mei. Cand cei- lalti din familie m-au intrebat ce, oare, s-a intamplat, nu le-am spus nimic, dar lacrimile nu mai conte- neau. Acelasi lucru s-a petrecut si in ziua urmatoare. in cele din urma, n-am mai putut suporta asta. M-am imbracat repede si am pornit-o spre catedrala pentru vecernie. Am rugat preotul sa-mi primeasca acatistul, am plans si ma rugam intruna Sfintei Xenia. Si am simtit ca dintr-o data ma dinistesc; cand m-am intors acasa nici n-am avut ragaz sa ma dez- 67brac, ca baietii au si aparut. Cu nespusa bucurie am alergat in intampinarea lor, dar cand au inceput si se faca comozi, am observat un bandaj la mana stanga a fiului celui mic si Lam intrebat: — Ce fi s.a intamplat? De ce ai mana bandajata? — Mama, acum sunt bine, nu te speria, raspunse el. Probabil ca te-ai rugat pentru mine astazi si ruga- ciunea ta mi-a salvat viata. leri am hotarat sa venim, stiind ca tu doresti sa cinstesti neaparat ziua Sfintei Xenia. Dimineata am stabilit sa-1 iau si pe Dimitrie si sa venim impreuna. Cand am ajuns la el acasd, nu era inca pregatit, asa ca a facut-o atunci. in timp ce isi impacheta lucrurile a scos un pistol dintr-un raft si La asezat pe masa; apoi a intrat intr-o alta camera sa-si ajute sotia. Cum ma plictisisem, am inceput sd ma joc'cu pistolul $i sd examinez, fiind convins ca nu e incarcat. Pe cand il studiam, gandind cat e de mic si totusi cati oameni mor de pe urma lui, am apa- sat pe tragaci. S-a auzit pe loc o impuscatura. M-am speriat ingrozitor, desi nu simtisem nici o durere. Dimitrie si sotia sa au dat buzna in camera - au pri- vit Iung; incheietura mainii mele era plind de sange si in mana dreapta tineam pistolul. Stateam nemis- cat, palisem si abia ma mai tineam pe picioare. M-au asezat imediat pe scaun, mi-au spailat si mi-au ban- dajat mana, apoi au trimis dupa doctor. S-a intamplat ca glontul sa treaca numai prin partea cea moale a mainii mele stangi, printre dege- tul gros si aratator, doar atingandu-mi osul. Doctorul ma bandajat si mi-a spus ca nu e nimic grav, iar in cAteva zile mana se va reface complet. Apoi el a plecat si noi ne-am pregatit de drum - isi incheie el spusele. Ce am simtit eu in timp ce imi istorisea baiatul nu se poate exprima. inteleg doar cat e de puter- nica rugaciunea mamei si cat de sensibili sunt Sfintii lui Dumnezeu la rugaciunile noastre. ~ Minunate sunt lucrurile Tale savarsite prin Sfintii Tai, o, Doamne! Am cerut atat fiilor cat $i nepotilor mei sa 0 cin- steasca precum se cuvine pe Sfanta Xenia si sd n-o uite niciodata la nevoie. Un faran este salvat de la pedeapsa cu inchisoarea, care i-ar fi distrus familia in 1909, in Griasovetk, un satuc din provincia Vologda a avut loc o intalnire la care s-au discutat diferite probleme de agricultura. Taranii au dezba- tut toate in amanunt, dar parerile lor find impartite, in final nau ajuns la nici o concluzie. Cum adesea se intampla, s-au starnit discutii, certuri intre ei, ajungandu-se pana la bataie. In timpul unei astfel de izbucniri A. I. Krutikov La lovit pe vecinul lui, Prokofiev, atat de tare, incat i-a rupt mana, Deoarece incidentul s-a produs in plin vacarm, totul a trecut neobservat. Nimeni nu stia ca bratul lui Prokofiev fusese rupt. Dar a doua zi, cand Kru-tikov a aflat de Prokofiev, a alergat repede la el acasa sai ceara iertare. S-a rugat mult ca saJ ierte, dar Prokofiev nici nu voia sa auda. ~ Nam sé te iert pentru asta. Te voi da in jude- cata ~ il ameninta acesta Krutikov si-a vizitat vecinul de mai multe ori, de fiecare data exprimandu-si sincer regretul pentru cele intamplate si rugandul sa nu reclame, stiind ca rezultatul nu ar fi fost decat inchisoarea. Proko- fiev nu La luat in seama si obtinand un certificat de la medicul legist la inaintat instantei spre acuzare. Krutikov s-a inspaimantat. A plecat la Vologda sa con- sulte un avocat, care insa nu Fa incurajat. -a spus ca fapta comisa nu poate fi iertata si cazul lui ¢ pasibil de 0 pedeapsa de 6 luni privare de libertate. Krutikov s-a intors acasé complet descurajat. Nui mai trebuia nici mancare si nici odihna. Peste asta s-a mai adaugat si o alta nenorocire. A izbucnit un incendiu care +a distrus aproape totul. Dar ori- cum, aceasta noua lovitura parca lar fi insufletit. Pentru un timp, el a uitat de tot necazul si a inceput ssi repare casa. Cand sa sfarsit lucrul si familia locuia acum intr-o casa noua, i-au revenit gandurile privitoare la pro- ces. Curand a primit si o citatie pentru a se prezen- ta la tribunal. Krutikov isi pierduse orice nadejde. Adesea isi spunea: ~ De-acum sa nu mai aud de masa sau de somn. Chiar daca familia mea se poate odihni, eu unul, nu 70 mai sunt in stare. Nu imi mai rémane decat sa plang si sA ma rog Intruna: O, Doamne, cruta-ma de neca- zul asta. intr-o seara s-a intors acasa foarte obosit si sa pregatit de culcare. Dar iarasi gandul la proces nu La lsat s& se odihneasca. A inceput sa se roage si sa se inchine. in cele din urma, nemaiavand rabdare sa stea in pat, s-a sculat si a plecat sa-si viziteze un vecin, incercand astfel sa-si alunge mahnirea. Sa intamplat ca tocmai in ziua aceea sa vina in vizita si o ruda de-a vecinului care locuia in Sankt Petersburg, S-au discutat de toate, iar Krutikov ia povestit si acestuia necazul lui. ~ Ja carticica asta, ii spuse strainul. Am auzit ca sfanta Xenia ¢ de mare ajutor la necaz. lao, citeste-o si roagate cu credinta. Poate Dumnezeu te va ajuta in durerea ta. "Lectura m-a impresionat deosebit de mult - scrie Krutikov. Cu cat citeam mai mult, cu atat dore- am sa aflu mai multe despre Sfanta Xenia. Descrie- rea despre milostivirea lui Dumnezeu revarsata asu- pra celor care cer ajutor cu credinta Sfintilor Sai, Sfintei Xenia, m-a uimit pana intr-atat, incat sim- team ca mi se zbarlise parul si sangele imi inghe- tase in vine’. Krutikov a citit carticica, cu nesat, de mai multe ori, iar spre dimineata a stins lumina si s-a inchinat, pregatindu-se de culcare. Dar din nou n-a putut adormi.~ Ce se va alege de familia mea daca voi fi in- chis? Se apropie si recoltatul, iar eu sunt singurul ei sprijin. Ceilaiti sunt fie prea mici, fie prea in varsta, nimeni altul nu mai ¢ capabil de munca. Familia mi-e Pierduta, gandea el. Sa ridicat din pat, s-a indreptat spre icoana Sfintei Xenia si a inceput sa se roage cu toata fiinta pentru a fi ajutat, fagdduind sai tina aprinsa per- manent o candela spre pomenirea ei, daca aceasta il va scdpa de la inchisoare. . $i ce credeti ca sa intamplat? La ziua fixata, cazul lui a ajuns Ia Curtea de apel. Se adunasera aici multime de reclamanti si parati. Toti vroiau ca problemele lor aflate pe rol sa fie solutionate in aceeasi zi. Prokofiev si Krutikov au fost programati ultimif. S-au inceput dezbaterile. Judecatorul audia- se multe cazuri in ziua aceea si cam intarziase. Era si o caldura sufocanta in sala arhiplina, se facuse ora mesei si cazul lor nu fusese inca dezbatut. Atunci Krutikov, vrand sa mai incerce pentru ultima oara 0 rezolvare pasnica cu Prokofiev, evi- tand calea instantei, a intrebat-o pe secretara: ~ Cazul nostru va fi audiat curand? ~ Nu, nu chiar, mai dureaza ceva, doar este ulti- mul, spuse aceasta. ~ Atunci am mai avea timp de un ceai? Zambind, parca ghicindui gandul, secretara privi lung partile, rostind: ~ Desigur ca este timp de un ceai. 72 | Krutikov si Prokofiev impreuna cu martorii au pardsit cladirea, indreptandu-se spre o ceainarie, De-a Jungul drumului Krutikov se ruga neincetat Sfintei Xenia. Din nou incerca sal roage pe Proko- fiev sd puna capat conflictului pe cale amiabila, dar Prokofiev era de neclintit. Au ajuns la ceainarie, au comandat ceaiul si Krutikov gandi: ‘Poate aici, la ceai, reusim sa cadem la pace’. Au baut ceaiul si Krutikov era pe punctul de a-l ruga iar pentru impacare, cand un gardian de la tri- bunal dadu buzna strigand revoltat: "Ce faceti, par- tilor, aici? Cazul vostru a fost strigat iar voi beti ceai; grabiti-va la tribunal" Krutikov a dat fuga acolo ca un nebun, dar Pro- Kofiev cu martorii lui siau vazut mai departe de ceai fara al lua in seam pe acesta, Krutikov a ajuns inaintea completului de judecata chiar in ciipa cand judecatorul striga: "Krutikoy si Prokofiev, nu vreti sa solutionati problema pasnic?* ~ Desigur ca aceasta imi este dorinta, onorata Instanta, raspunse Krutikov. ~ Bine, bine, dar tu, Prokofiev, ce ai de spus? ~ Elnu este prezent, replica secretara. A iesit cu martorul sa bea un ceai. ~ Ce?! Porcul! Eu am venit special din oras ca sii ajut, iar ei, fiind doar la doua verste distanta n-au avut rabdare sa li se examineze cazul? - spuse judecatorul vizibil iritat. Apoi a consemnat ceva in filele dosarului si a anuntat:~ Cazul Prokofiev contra Krutikov este clasat. Tocmai anuntase asta cand Prokofiev aparu cu martorii. ~ Sunt aici - spuse el judecatorului. ~ Afarat ~ striga acesta catre el. Pleaca si termina- ti ceaiul. Cazul s-a pronuntat. Sala a izbucnit in ras la adresa lui Prokofiev, dar nimic nu era amuzant si pentru Krutikov; el era cuprins numai de uimire. "Acesta este ~ cugeta el ~ raspunsul rugaciunii mele catre Sfanta Xenia, Asa lucreaza Dumnezeu prin Sfinfii Lui. Krutikov se grabi spre casa spre a impartasi vestea cea de bucurie casnicilor sai, nestiind cum sa-i multumeasca Sfintei Xenia. El a trimis bani pen- tru uleiul din candela ce ardea neintrerupt la mor- mantul acesteia, dand slava lui Dumnezeu Celui minunat intru Sfintii Sai, Vindecarea unei suferinte indelungate in districtul Kuban, un om pe nume Stefan, za- cea bolnav de doi ani. Rudele au incercat totul pen- tru salvarea lui, ins nimic nu-i era de ajutor. Auzind cA Binecuvantata Xenia ajutd pe multi care ii cer ajutorul cu credinta, una din rudele bolnavului, Ivan Osipovici Andrienki, un cetatean respectabil, a tri- mis 0 scrisoare la paraclisul cimitirului Smolensk cu rugamintea de a se face rugaciune pentru cel bol- 74 nav. A primit 0 scrisoare de confirmare a cererii lui si la scurt timp dupa aceasta, el a trimis o noua scrisoare in care méarturisea: "Va sunt nespus de recunoscator pentru slujba dumneavoastra. Bolna- vul nostru, Stefan, it. A suferit vreme de doi ani, dar acum si-a redobandit sanatatea’. Ajutor in rezolvarea unei probleme familiale ce parea de nerezolvat intamplarea de mai jos este o copie fidela dupa marturia lasata de Filip Ivanovici Sorokin privind ajutorul revarsat asupra lui de catre Binecuvantata Xenia, Domnul Sorokin e un consilier universitar pensionat. “Vreme de doi ani n-am avut liniste din cauza familiei mele, a problemelor legate de casa si nu puteam gasi nici 0 solutie de rezolvare. Dar cum se intampld intotdeauna, trebuia sa apara ceva. Traiesc in Kiev, dar o data a trebuit sa plec la Sankt Petersburg pentru cateva zile. La plecare, sotia mi-a spus ca auzise de la o prietena dea ei ca Sfanta Xenia, al cdrei mormant se afla in cimitirul Smolensk, ofera ajutor oricui i Lar cere. inainte de-a ajunge in Sankt Petersburg, exact pe 25 aprilie, am trecut pe la mormantul acesteia sA ma rog, cerandu-i ajutor in situatia mea. Dupa aceasta, in ziua urmatoare, pe 26 aprilie, in decurs de doud ore am ajuns repede la 0 concluzie privind 75problema mea, careia nui gasisem rézolvare timp de doi ani, Acum totuil era usor de rezolvat de parca © putere mai presus de fire ma dirijase, aratandu-mi calea. Pun aceasta minune pe seama Atotputernicului Creator si a rugdciunilor Binecuvantatei Xenia. Pe 28 aprilie, am mers pentru a doua oard la paraclisul Sfintei Xenia ca s4-mi exprim multumirea si sa dau slava Bunului Dumnezeu pentru milostivirea revar- sata asupra mea, pacaitosul. Nu ma refuzati, ci binevoiti sa primiti din partea mea 0 candela de argint si 25 de ruble pentru uleiul care sa arda continuu la morméntul acesteia tot anul’. Ajutor din beisug revarsat de Binecuvantata (0 povestire relatatéi de d-na A. Smimov) intr-o primavara, ma intorceam la Sankt Peters- burg de la mosia unei bune prietene. Era necesar s-o tin de-a lungul drumului si, cum era o primavara capricioasa, am avut destule pro- bleme. Dupa ce am parcurs aproape douazeci de verste de la ultima statie, era imposibil sa ne con- tinuam drumul din cauza inundatiilor. Se inserase si, la sfatul vizitiului meu, ne-am intors, cerand ospi- talitatea unei doamne pline de amabilitate, a carei proprietate era chiar in drumul nostru. In timp ce ne indreptam intr-acolo, vizitiul mi-a explicat ca acolo locuia o anume Maria Sergheevna Goreva, 0 persoana eviavioasa si cunoscuta ca fa- cand multa milostenie. intr-adevar, doamna s-a dovedit a fi o gazda cat se poate de sincera si primitoare. Afland ca sunt din Sankt Petersburg, doamna ma primit cu: mare bucurie, ca pe o ruda dea ei. lam cerut scuze pentru deranj, dar ea nici nu ma luat in seama. ~ Destul, destul! - exclama ea. Sunt atat de ferici- td SA aud vorbindu-se de Sankt Petersburg si mai ales sa am placerea sa primesc vizita unei persoane chiar de-acolo. Sankt Petersburg este orasul meu natal - adauga ea zambind, spre a-si justifica intere- sul deosebit manifestat fata de el. Maria era inca tanara si frumoasa. Avea atata caldura si bunatate in privirea ei, incat automat se confirma tot ce auzisem despre ea de la insotitorul meu. intreaga ei fiinta era inundata de o lumina deosebita, lduntrica si in ciuda simplitatii ei, avea ceva tainic, simteai o tarie profunda, care irezistibil te atragea spre ea inca de la prima vedere. Dupa ce-am baut ceaiul, am trecut din sufrage- rie in salon si curand conversafia noastra s-a ani- mat. Cu un viu interes mi-a cerut sai vorbesc de- spre Sankt Petersburg in cele mai mici detalii. ~ Cat esti de fericita ca vei revedea Petersburgul atat de curand.- spuse ea, si deodata privirea i sa cam intristat. A facut 0 pauza in care ma urmaritlung, de parca ar fi vrut sami spuna ceva, dar nu era inca hotarata daca s-o facd sau nu. Ma strafulgerat un gand: ~ Poate afi dori sa va fac un serviciu ajungand in Sankt Petersburg; puteti fi sigura ca am sa va ajut cu toata placerea - iam spus eu. - O, te-as ruga nespus de mult, daca ai fi atat de amabila si nu te-ar deranja prea mult... - imi spuse ea, si, ridicandu-se, a intrat intr-o alta camera de unde a revenit intr-o clipa cu niste monezi de aur intr-un plic, pe care mi le-a inmanat, ~ lata, continua ea, dandu-mi plicul. Cand ai s& ajungi in Sankt Petersburg du-te te rog Ja cimitirul Smolensk; ai sa vezi acolo mormantul Sfintei Xenia. Multumeste-i din partea mea si imparte monezile astea saracilor. ~ O voi face cu mare placere — am spus eu. De cand imi doresc sa ajung si eu la mormantul aces- teia, de care am auzit atatea! Dar probabil ca aveti un motiv anume sai cinstiti astfel memoria Sfintei Xenia. ~ O, desigur, nu este nici un secret si chiar de-ar fi, de dragul adevarului trebuie sa trecem peste el. Mia spus acestea cu atata fermitate, incat nam mai rostit un cuvant si asteptam urmarea, Intre timp ea s-a ridicat, s-a dus de mai multe ori in sufragerie, parca gandind la ceva, s-a asezat apoi in fata mea si a inceput sa-mi povesteasca pe un ton linistit, dar plin de insufletire: 78 ey - M-am nascut in Sankt Petersburg, intr-o familie de negustori. La inceput am trait in mare indestu- lare; aveam caii nostri, trasurile, servitorii si tot ce tinea de bundstare. Am fost educata intr-un gimna- ziu particular si eram in clasa a V-a, cand un mare necaz s-a abatut asupra familiei noastre. Tatal meu a falimentat si ne-am trezit cu politia la usa, confis- candu-ne toata averea, pana si imbracamintea. Tata ne-a anuntat ca suntem ruinati datorita caderii pie- tii, cd el pierduse 350.000 de ruble (bonuri de ban- c@) intr-o luna si acum nu mai aveam decat datorii. Pe atunci eu nu constientizam gravitatea celor intamplate, dar stiu ca a fost o lovitura cumplita pentru mama. imi amintesc acestea de parca s-ar intampla acum, Mama se inchina in fata icoanei rostind: "Faca-se voia Ta, Doamnel" Cu o mare smerenie ea acceptase voia Lui. Ma invatat ca si eu sd fac la fel: ‘Niciodata sa nuti pierzi cumpatul, draga mea, oricat de grele ar fi necazurile’, imi spunea ea, ‘noi ne-am pierdut doar banii, dar viata consta in mai mult decat atat. Roa- gaL pe Dumnezeu sa te binecuvinteze cu un sot bun, lipsit de viciul bauturii si care sa aiba evlavie la Sfanta Xenia pentru cd ea v-ar fi de mare ajutor’. Din ce pricind mama era atat de speriata de un sot betiv aveam sa ma intreb mai tarziu. Nu intele- geam prea bine pe atunci ce inseamna un ‘betiv', caci in familia noastra nu numai c& nimeni n-aveameteahna aceasta, dar tata ne si interzicea sa tinem in casa vreo picatura de alcool. Curand dupa ruinarea noastra, tata a gasit de lucru intr-un magazin, ca functionar, castigand doar 60 de ruble lunar. Era foarte greu pentru noi sa subzistam in ace: te conditii, asa ca eu a trebuit sa renunt la scoala si sa incep sa lucrez pe post de casiera in acelasi loc cu tata. Situatia familiei noastre s-a mai ameliorat putin, dar curand ne-am trezit cu o alta nenorocire. Mama, care se imbolnavise din ziua necazului cu tata, a murit subit in urma unui atac de cord. Un an mai tarziu, lam pierdut si pe tata, asa ca am ramas orfana la 17 ani. Am continuat sa lucrez in acelasi magazin. La doi ani dupa moartea parintilor mei, m-am ca- satorit cu un patron care tinea un magazin de carte - © persoana cu greutate, cu aceleasi preocupari spirituale ca si mine, fapt ce m-a si atras spre el Intr-adevar, sotul meu se dovedise a fi un model de familist, un om cu totul deosebit. Primii trei ani de casnicie au fost cei mai fericiti din viata mea. In acest rastimp ni s-au nascut doi baieti. intru- cat soul meu castiga foarte bine si nu duceam nici © lipsa materiala, credeam ca aceasta fericire nu va avea sfarsit. Dar Dumnezeu planuise altfel viata noastra. In acest moment Goreva suspina adanc si tacu pentru cateva clipe. Apoi isi relua istorisirea: 80 <=) ~ Intro seara, sotul meu s-a intors foarte tarziu acasa, contrar obiceiului sau, si intrand in camera a inceput sa strige. Am crezut ca il durea ceva. Spe- riata, m-am repezit catre el, dar in acel moment, deoarece el ofta adanc, am simtit cd mirosea puter- nic a vin. La aceasta, o mare mirare mi s-a imprimat automat pe fata si, atunci, soful meu a reactionat neplacut: — De ce ma privesti astfel? Ce esti asa surprins ‘Am baut si eu ceva - un barbat la treizeci de ani doar are dreptul sa bea! Ce este atat de nemaipo- menit?! ~ Nimeni nu fia spus asta. ~ Nici nu e cazul! $i de ce nu dormi la ora asta? Dute la culcare! ‘Am incercat sa adorm, dar n-am putut. Era ca un. foc ce ardea in mine si cugetam: dacd aceasta € numai inceputul? De fapt socrul meu suferise ingrozitor de patima asta, motiv pentru care si murise. Ma intrebam ce s-ar intampla daca si soful meu ar mosteni si simteam cA imi vine rau la gandul asta. Dimineata, sotul meu s-a trezit mai palid ca de obicei, dar linistit, asa cum il stiam, si totusi cam Ganditor, N-a spus un cuvant legat de cele intam- plate cu o seard inainte si nici eu n-am deschis discutia. A trecut 0 saptamana, incepusem sa ma linis- tesc cand, deodata, s-a repetat acelasi lucru, insa si mai rau. Nu mai era nici 0 indoiala. Sotul meu ca- alzuse in patima bauturii si inca in asemenea masura incat nu mai putea sa adoarma fara ea Calvarul asta a durat cateva luni, aproape un an. Sotul meu si-a pierdut serviciul; intre timp ni se nascuse al treilea copil. A trebuit sa ne mutam din apartamentul nostru mare si frumos intr-o caméaruta in cartierul Perski. Acum traiam doar din ce castigam eu lucrand croi- torie. Dar cum sa te descurci cu trei copii cand mun- ceste unul singur? Ne-am trezit intr-o saracie cumplita. Eram plini de datorii. Imi amintesc cum odata, in ajunul platii chiriei, Pe cand sotul si copifi mei dormeau linistiti, a intrat proprietareasa iritata, amenintandu-ma c& de nu platesc chiria pana a doua zi, sd-mi aleg: ori imi va arunca betivul din casa, ori pe noi in strada. Ce ii puteam spune? Flind epuizata de osteneala muncii si de neca- zuri, eram atat de slabita, incat simteam ca ma voi prabusi daca imi va mai spune ceva. ~ Daria, te rog, vorbim maine dimineata si atunci voi da raspunsul. —Bine, spuse ea ridicandu-se, dar inainte de-a iesi din camera, privindu-ma, imi repeta amenintarea ei. Abia s-a inchis usa in urma ei, cand, zarind por- tretul mamei, mi-am luat capul in maini si am ince- put sa plang cu amar, spunand: 82 — = - Mama draga, de ce ti-ai uitat fica? Roaga-te pentru mine, ce sa fac! Nu mai am putere si simt ca nu mai pot continua astfel. Din acel moment n-am mai incetat rugaciunea si imploram fierbinte mila lui Dumnezeu sa-mi salveze sotul, dar Dumnezeu parea cA nu ma auzea. Dum- nezeu primeste de fapt orice rugaciune, dar, cate- odata, El vrea sa +-o ceri prin Sfintii Lui, ca sai sla- vesti si pe acestia. Dumnezeu ne cere noua, paca- tosilor, sa alergam la Sfintii Lui, ca, prin rugaciunile lor, placute Lui, El sa ne implineasca dorinfele. Asa s-a intamplat si cu mine. Dupa ce am plans cat am putut, am incercat sa mai lucrez, dar, epui- zata cum eram, m-a cuprins 0. ameteala, capul ca- zandu-mi pe masa. Nu-mi amintesc cat am atipit, dar in timp ce dormeam am vazut un tandr stand in fata mea, imbracat cat se putea de simplu. M-a luat de mana, rugandu-ma sa insotesc. Era de parca o putere nevazuta ma ridicase, iar eu Lam urmat fara nici 0 obiectie: Am mers mult timp pe niste strazi intunecate si am simtit deodata ca picioarele mele nu mai atingeau pamantul. In cele din urma, ne-am oprit in fata unei gradini mari si frumoase. Privind prin gard am vazut in intuneri- cul noptii numai cruci albe. Am incercat sa ma torc dinspre cimitir, caci eram speriata, dar inso- fitorul meu ma linisti ~ Multi drepti odihnesc aici, de ce sa te temi de ei? 85Si neasteptand raspunsul meu, m-a luat de ma- na dreapta iar cu stanga a deschis poarta fara a face nici un zgomot. Eram in intuneric; in departare se vedea o lu mina care ne atragea spre ea. ~ Du-te intr-acolo! ~ imi spuse el, cci este mult timp de cand ele te asteapta acolo Apoi a disparut si nu Lam mai vazut. Am inceput sa alerg speriata in directia luminii. in cele din urma am ajuns acolo si m-am trezit in fata unei capele de unde iesea o lumina albastruie, asemanatoare unui foc bengal. Dinduntru se putea auzi cntandu-se 'Vesnica pomenire*. Am intrat si am vazut-o pe mama aple- cata peste mormant; plangea. Am intins mainile spre ea si am strigat: "Mama!" ~ dupa care m-am de: teptat, A trecut mult pana mi-am venit in fire dupa acest vis, sin timp ce priveam in jurul meu m-am linistit deodata, cugetand Ia cele ce mi se descoperisera. Era de parca imi cazuse o perdea de pe ochi. Imi aminteam limpede toate sfaturile pe care mi le daduse mama si de care eu uitasem in ultimii ani, Am inteles ca mama se ruga cu lacrimi Sfintei Xenia pentru binecuvantarea mea si ca insotitorul meu tainic ma indruma spre acea lumina. in zori, am hotarat sa pornesc spre cimitir spre a da o slujba pentru pomenirea mamei si sA ma rog Sfintei Xenia. Asa am si facut, lasandu-mi copiii si sotul cu gandul cd el se va trezi mai tarziu. 84 Cand am ajuns la capela, vi: noptii mi-a reaparut atat de clar incat am retrait to- tul si, cézand in genunchi chiar in locul unde 0 va- zusem pe mama, am ramas acolo rugandu-ma ne- incetat. Am simtit apoi cA parca mi se luase toat povara ce o simteam pe suflet si m-am intors atat de usurata incat nici nu mi-am dat seama cand am si ajuns pe strada noastra. Dar, deodata, am auzit un zgomot de sirena, nu departe de mine, si rid cand capul am vazut o echipa de pompieri in fata casei noastre. Tocmai stinsesera focul in caminul nostru. Vazand aceasta, am inghetat. M-am repezit stri gandu-mi copii si sotul. Vroiam sa intru pe poarta dar nu ma mai tineau picioarele. Totul mi sa intu- necat si am cazut lesinati Cand mi-am revenit ma aflam intr-o camera ma- re, stralucitoare, mobilata deosebit de frumos. La capul patului era un batranel ce imi tinea mana luan- du-mi pulsul. Vazand cd am deschis ochii, el s-a intors dinspre o femeie - si ea in varsta ~ ce statea langa un fotoliu, imbracata intr-o rochie de matase neagra, si-mi spuse: ~Tiai revenit, pericolul a trecut. Totusi ai nevoie de un sedativ. Mi-am amintit de incendiu si am intrebat de fa- milia mea, . - Nuti face griji - imi spuse femeia cu glas li- nistitor - sotul dumitale € doar putin ranit, iar copiii 85n-au patit nimic. Sunt in camera de-alaturi. Doi din- tre ei dorm iar cel mare o sa apara imediat. Observand privirea mea speriata, femeia m-a infeles si a cerut servitorilor ei s mi-i aduca pe copii ca sa ma linistesc. Vazandui in siguranta m-am inchinat si am in- trebat-o unde ma aflu. ~ Esti la mine acasa, in camera fostului meu sot, generalul L., imi raspunse vaduva. Tocmai sa in- tamplat s& ma intorc de la Sfanta Liturghie de Ia Lavra Alexandru Nevski cand, trecand pe strada du- mitale, am auzit strigatele. Mi-am lasat trasura si am intrat in curtea plina de lume. Cand am ajuns eu, pompierii deja ii salvasera pe doi dinte copii sco- tandu-i pe geam; sotul dumitale era cu al treilea in brate, dar, alunecand, si-a fracturat piciorul; atunci am luat eu copilul si i-am adus apoi pe toti la mine. Servitorii mei te asteptau deja, asa ca te-au luat si pe dumneata. Focul a izbucnit in bucataria proprie- taresei dumitale si in mai putin de jumatate de ora a ars totul, asa incat nu sa mai salvat nimic din ceea ce aveai. — Slava Bunului Dumnezeu ca mi-a salvat familial Dar cata neplacere si deranj v-am pricinuit, doam- na! ~ i-am spus intorcandu-ma spre ea. ~ Va rog s4 nu va ganditi la asa ceva. Casa mea e atat de mare, nu m-ati,deranjat deloc. in plus, ador copii. Cu voia lui Dumnezeu, puteti sta la mi ne pana cand sotul dumneavoastra se va insana- tosi, ca sa fiti intremati cu totii - imi spuse gazda mea, plina de o amabilitate sincera. ~ Dar unde este sotul meu acum? ~ Este jos; am o locuinta cu doua etaje - imi explica sotia generalului. Acum este bandajat si a fost tare ingrijorat de absenta dumitale atat de mati- nala. ~ Am sa va explic mai tarziu unde am fost atunci, i-am spus eu. Mam ridicat din pat a doua zi, dar sotul meu a mai zacut doua saptamani. Cat am stat impreuna ne-am simtit tare bine; o indragisem mult. Era 0 vaduva cu un suflet minunat, ca de sfanta. Avusese si ea copii dar ii pierduse de mici si de atunci nu mai putea trece indiferenta pe langa vre- unul. Lam povestit viata mea fara ai ascunde nimic din toata durerea mea: m-am plans de slabiciunea sotului meu, i-am relatat viziunea mea si i-am spus unde fusesem in dimineata incendiului. Ascultandu-ma, a inceput sé mediteze adanc la ceva si cred ca uitase pe moment cd ma aflam si eu acolo. ~ Sti ce cred, draga mea? ~ spuse ea, privindu-ma. Simt ca incendiul nu a fost nicidecum intamplator in chiar ziua pomenirii unuia dintre copilasii mei, care zace in cimitirul Alexandru Nevsky. lata ca, acum, Dumnezeu mi-a trimis copiii pe care sa-i sal- vez in locul celor pe care i-am pierdut; iar dumitale 87tia trimis ajutor in aceasta grea incercare, asa cd trebuie sa ne apropiem cu intelepciune de calea pe care ne-a aratat-o El. Deci iata ce-ti propun, ~ con- tinua ea dupa o scurta tacere. Eu am doua proprie- tati la tara; una din ele nu e prea mare. N-ar vrea soul tau sa stea acolo ca administrator un timp? Am un batran care imi vede de ea; ii voi scrie. Poate soful tau reuseste s& o puna pe picioare. N-am putut consimti imediat; nu-mi venea sa-mi cred urechilor si nu eram in stare sa mai articulez vreun cuvant. Sotul meu a acceptat propunerea cu multa re- cunostinta. Din ziua catastrofei el nu s-a mai atins de bautura si asteptam cu o oarecare team, dar si cu nadejde sa vad ce se va mai intampla, multu- mind in sinea mea Sfintei Xénia pentru tot ajutorul. Lam povestit si sofului meu viziunea mea; desi na spus nici un cuvant, era vadit ca la impresionat profund; mi-a propus s mergem impreuna la mor- mantul Sfintei pentru ca sai multumim, lucru pe care lam si facut mai inainte de plecarea noastra la tara. S-au scurs astfel cateva luni si sotul meu sia revenit definitiv; a trecut un an déstul de bun si apoi alti opt la fel care au sters orice urma nepla- cuta a trecutului. Dar, totodata, mi-am dat seama ca uneori, sotul meu era ingandurat, de parca il framanta ceva si, cunoscandu-i bine firea, ma gandeam sa nu fie vor- ba de vreo boala. Temandu-ma de urmari, bam in- 88 trebat cei cu el. Mai intai s-a baiguit putin, schim- bandu-se la fata, dar apoi mi-a spus: ~ in dimineata in care tu te-ai dus la cimitir, iar eu dormeam adanc, am avut un vis groaznic. Se facea ca eram inconjurat numai de fiare salbatice. imi amintesc ca te-am strigat, dar n-ai venit. Apoi a aparut o femeie cu toiag. Fiarele au disparut ime- diat, iar ea, intorcandu-se spre mine si atingandu-ma usor cu toiagul, mi-a spus: "Sofia ta nu-i aici, este la mine. Lacrimile mamei ei mi-au inundat morman- tul. inceteazé de a mai bea! Si acum, scoala repe- de, caci copiii sunt in pericol de-a lua foc!" La aces- te cuvinte femeia a disparut. M-am trezit si am pi vit in jur - tu nu erai acolo, iar copii dormeau lini titi, asa cd am pus totul pe seama durerii mele de cap. Dar in mai putin de 10 minute dupa acest vis am auzit strigate dinspre bucatarie avertizand des- pre incendiu. Am luat repede copii indreptandu-ma spre iesire, dar usa era deja in flacari, asa ca m-am repezit la fereastra; mai departe stii totul. Aceasta este explicatia pentru faptul cd m-ai vazut adeseori dus pe ganduri, draga mea, adauga el. La inceput eram ingrijorat nestiind unde puteai fi in dimineata aceea. Cand am aflat, am infeles pe loc totul. Din clipa aceea, m-am scarbit de orice picatura de bautura. ~ Am fost nespus de impresionata de cele auzite. La un an dupa stabilirea noastra la tara, batranul administrator a murit si sofia generalului -a numit pe sotul meu in Jocul lui, Curand dupa aceea a tre- 89_= — cut si dansa la cele vesnice. Negresit ea este acum in imparatia lui Dumnezeu. Spunand acestea ea ofta adanc si apoi continua: ~ Draga mea binefacatoare, de care am fost foar- te legata, prin ultimul ei testament, si-a lasat pro- prietatea cea mare nepoatei sale, iar pe aceasta, unde ne aflam noi acum, ne-a daruit-o noua. Pentru toate acestea sunt profund recunoscatoare Sfintei Xenia si mamei mele. Am aflat din jurnalul de amin- tiri lsat de mama (cu precizarea ca eu sa nul des- chid inainte de-a implini 30 de ani) ca tatal meu, in tinerete, bause zdravan, iar mama suferise cumplit din aceasta cauz, pana cand a invatat-o cineva sa ceara ajutor Sfintei Xenia; dupa aceea, tata si-a re- venit interzicand chiar si o picatura de vin in casa. Abia atunci am inteles de ce mama imi spusese sa ma rog sa nu am parte de un barbat betiv si ma sfa- tuise ca, la nevoie, sa alerg la Sfanta Xenia. Era de parca ar fi presimtit ce avea sa se intample cu fiica ei, toate cele prin care va trebui sa treaca. Acest este motivul pentru care tin in mod special sa cin- stesc pomenirea Binecuvantatei Xenia si nadajdu- iesc sa pot vizita personal Sankt Petersburgul. Dar acum imi este tare greu sa ajung acolo. Ma retin ata- tea probleme, caci, de o luna, ma ocup singura de toate afacerile de la plecarea sotului meu in capi- tala, iar copiii nu s-au intors inca. Am sapte copii acum. Maine am sa ti-i prezint: cinci baieti si doua fete. 90 & ee Cand si-a terminat istorisirea era trecut de mie- asa? ~ spuse ea, ridicandu-se. —Nu, nu, deloc, am raspuns eu, facand ta fel. Va sunt recunoscatoare pentru toate cele ce le-am aflat. Nu adeseori pot asculta asa ceva. Voi merge cat de repede la cimitirul Sfintei Xenia sé ma rog si eu binefacatoarei dumneavoastra. Mi-a multumit si ne-am retras. In ziua urma- toare, aveam sa vad ca toate afacerile ei legate de }) casa erau tinute int-o ordine exemplara. Mi-a facut cunostin{& apoi cu tofi cei sapte copii, de la un ani- sor pana la treisprezece ani, cu care prilej m-a pre- zentat astfel: *Aceasta este matusa voastra din Sankt Peters- burg, unde se aflé mormintele Sfintei Xenia, ale bunicilor si al sotiei generalului Unul dintre ei, un baietel de cinci anisori s-a in- dreptat spre mine cu destula indrazneala pentru varsta lui, intrebandu-ma: ~ Ai fost vreodata la morminte? — Nu, am raspuns eu. N-am ajuns deocamdata acolo. ~ Mama ins a fost. ~ Am sa merg si eu, dar unde sai gasesc? ~La Volkovoe si Nevsky, raspunse el. ~ Rucele noastre - interveni mama, sunt toate inmormantate la cimitirul Alexandru Nevsky. Lam promis ca voi da o shujba de pomenire acolo si cd am sa le scriu despre asta. 91 L_____ it[Ed ~ [ti multumesc din suflet ca m-ai facut sa re- trdiesc atat de viu Sankt Petersburgul, orasul meu natal; ma simt de parca as fi si eu acolo, imi spuse ea, conducandu-ma spre trasura. Cali se odihnisera bine si au pornit usor. N-am mai luat-o pe acelasi drum si am pornit regretand ca trebuia sa pardsim o gazda atat de ospitaliera. Multa vreme aveam sa vad cum mama si copii ei - stand pe terasa — ma insofeau cu privirea, pe mine, musafirul cel neasteptat, care ma indreptam spre orasul lor natal, unde erau mormintele celor dragi lor si ducand cu mine o sfanta insarcinare, Vindecarea unei migrene Alexei Ignatievici, un rezident din Voronej, sufe- rea de 0 migrena cumplita de mai bine de 10 ani. in repetate randuri consultase tot felul de medici, dar fara nici un rezultat. Medicamentele prescrise de acestia nu-I ajutasera aproape deloc. Din fericire, in timpul vizitei la un prieten, s-a intamplat sa citeasca 0 brosura despre Slujitoarea lui Dumnezeu, Xenia. Uimit de revarsarile milostivelor tamaduiri ale Binecuvantatei, i-a cerut prietenului sau niste ulei sfintit sau pamant. Acesta i-a dat putin pamant, ca ulei nu avea. Alexei Ignatievici s-a inapoiat acasa si, din 8 ia- nuarie 1912, a inceput sd se roage cu credinta. 92 Chiar din ziua aceea durerea ia incetat. A mai tre- cut 0 zi, apoi doua, apoi inca o saptamana si nici vorba de suferinta pe care o indurase. Nestiind cum 1 mulfumeasca Bunului Dumnezeu, Alexei, plin de recunostinta, a plecat repede la biserica unde sunt moastele Sfantului Mitrofan al Voronejului, dand o slujba de multumire Binecuvantatei Xenia. Pe 12 februarie 1912 el a trimis 0 scrisoare catre directorul cimitirului Smolensk in care isi exprima bucuria profunda de a fi scdpat de boala, rugand sa i se facd 0 slujba la mormantul Sfintei Xenia, spre a pomeni in rugaciunile sale numele pacatosilor Alexei si Alexandra. Vindecare de cancer la san in orasul Novorossiisk, in anul 1911, traia o fe- meie grav bolnava, pe nume Xenia. | se diagnosti- case cancer la san si in pofida tratamentului pre- scris de numerosi medici, boala avansa rapid. Sufe- rinta crestea cu fiecare zi. Neafland nici 0 amelio- rare de pe urma medicamentelor, muribunda a ru- gat pe o buna prietena de-a ei sa trimita o scrisoare la cimitirul Smolensk pentru o slujba la mormantul Sfintei Xenia, cerandu-i ajutor pentru vindecarea ei. A rugat-o si pentru ulei de la sfanta candela. intre timp, boala avansase atat de mult incat doctorii nu i-au mai acordat nici o sansa. Ba chiar mai mult, ei refuzau sai mai usureze suferinta in 93<< vreun fel; sarmana de ea nu mai putea vorbi si nici Dratul nu sil mai misca. Doar ridicand cu greu ca- pul, se chinuia sa mai soarba cateva picaturi de apa ca sa-si mai aline setea. Era limpede ca zilele ei erau numarate. Sa zbatut in aceasta suferinta pana in 21 iulie. In ziua aceea a primit o confirmare din partea cimi. tirului pentru slujba data, doua sticlute cu ulei sfin- tit si putin pamant. © prietena a muribundei i-a uns sanul boInav cu ulei si ia pus putin pamant sub perna. Spre seara ea a mai uns-o o data. Aproape de necrezut, dar bolnava a dormit linis- tita toata noaptea, ceea ce nu i se mai intamplase de multa vreme. Pe 22 iulie dimineata si-a rugat prie- tena sai lase sticluta cu ulei ca sa se unga singura, Au trecut doua, trei zile si minunea s-a produs in vazul tuturor celor de fata. Muribunda sa ridicat singura din pat, s-a indrep- tat spre dormitor, apoi in hol si s-a oprit in fata usii de Ja sufragerie fiind inca slabita. Dar in ziua urma- toare a ajuns si pana in sufragerie, nemaisimtind nici o durere. Toti cei de fata, care o cunoscusera, nu puteau intelege ce i se intamplase. Privirea ei arata ca a unui om renascut din moarte. Nea informat despre toate acestea prietena ei, cerandune sa dam 0 slujba de multumire la morman- tul Binecuvantatei Xenia, rugandune si pentru putin ulei sfintit, iconite si cruciulite de la paraclisul Sfintei. 94 Relatarea unei vindecari in orasul Elabug din provincia Viatkaia Sora medicala M.. Sergheevna (din Elabug) intr-o scrisoare datata din 5 octombrie 1912 catre direc- torul cimitirului Smolensk ne relateaza urmatoarele: ‘in tinutul nostru, multi suferinzi o proslavesc pe Fericita Xenia, de la care au aflat vindecare de tot felul de boli prin rugaciuni adresate acesteia. Un asemenea caz s-a petrecut si cu o femeie din tinutul Sarali, care, lovita fiind de paralizie in forma grava si nemaiputand a se tine pe picioare, a trimis o scrisoare cerand ajutor de la Binecuvantata si inca mai inainte de a primi confirmarea oficierii slujbei Ia morméantul Acesteia, boala i s-a ameliorat simti- tor, in prezent ea fiind complet vindecata’. Vindecarea fizica si psthicd a unei persoane lipsite de credina D-na A. Smelova, din provincia Perm, ne scria pe data de 11 ianuarie 1915: “Multe dintre rudele mele sufereau de atatea afectiuni dureroase, incat nu stiam unde sa mai cau- tam sau sa mai cerem ajutor. Aflandu-ne in aceasta situatie, desigur nicidecum intamplator, am aflat de nenumaratele cazuri de vindecare miraculoasa sa- varsite prin rugaciunile Sfintei Xenia, asa ca ne-am hotarat si noi sa apelam la ajutorul Acesteia. Am 95strans toti banii de care dispuneam si i-am trimis la paraclisul Sfintei pentru stujbe si rugaciuni la mor- mantul ei. Credinta noastra a fost rasplatita, cdci am primit atata ajutor, atatea milostiviri necontenit revarsate de Dumnezeu asupra noastra prin mijlo- cirea Sfintei Xenia, incat este aproape cu neputinta 8 le relatam in totalitate. N-am de gand sa vorbesc despre alti, ci numai de cazul meu personal. Eu, 0 mare pacatoasa, nu stiam cum sa ma rog; mai bine-zis, nici nu ma ru- gam, desi sufeream ingrozitor de 0 migrena si de o team, o neliniste de nesuportat. Am trimis totusi o scrisoare la mormantul Binecuvantatei, cu toate ca nu nadajduiam cu adevarat in vreo ameliorare sau vindecare a boli de care sufeream; de aceea nici nu am dat prea mare importanta cererii mele. in prezent m-am refacut, iar durerea si nelinistea ce ma chinuisera odinioara s-au ameliorat simtitor. imi recunosc cu cainta lipsa mea de credinta imi marturisesc orbirea in care traisem inainte si, in pocainta mea de acum, Il rog pe Milostivul Dum- nezeu sa ma ierte pentru pacatele mele cele grele si mai ales pentru lipsa de credinta. Nu numai ca acum cred cu toata fiinta, dar sunt si ferm convinsa ca vindecarea mea fizica si psihicd se datoreazd numai rugaciunilor fierbinti inaltate pentru mine de cei credinciosi si, indeosebi, de Sfanta Xenia. Oh, Doamne, iarté-ma pe mine pacatoasa’. 96 ' . Salvarea dintr-un scandal si gasirea unui nou serviciu D-na Vera Karpova, din Belilovka, provincia Kiev, ne scrie urmatoarele la data de 20 ianuarie 1915: Cu doi ani in urma, am apelat la dumneavoas tr sa-mi dati o slujba la mormantul Binecuvantatei Xenia, pentru ajutorarea bunului meu prieten. Dupa cum va scrisesem atunci, acest domn, o persoana ireprosabila, credincioasa si plind de amabilitate, si-a pierdut serviciul in urma unui scandal, cu toate ca el era nevinovat. Avea o familie numeroasa si, in afara salariului, nici un alt mijloc de existenta. Prin pierderea serviciului, familia ii era amenintata de o saracie ingrozitoare. Dar in acest timp, din fericire, am citit in "Pelerinul’ un anunt despre Fericita Xenia, jin care se spunea ca daca apelezi cu credinta la aju- torul ei, in mod sigur Dumnezeu nu te va parasi. ‘Asa incat am trimis si noi imediat acea scrisoare impreuna cu rugamintea mai sus-mentionata. Va puteti inchipui mirarea noastra, cand, deo- data cu r spunsul dumneavoastra, va puteam ras- punde imediat, in cea de-a doua scrisoare, ca si- tuatia domnului 0.4. urma sa fie cercetata din nou: Si, intr-adevar, problemele d-lui O.K. au luat pe loc © turnura cu totul neasteptata. Dl. O.K. a fost reabi- litat, gasindu-si o slujba cu mult mai buna decat cea pierduta.Nu putem pune aceasta schimbare fericita decat pe seama rugaciunilor inal{ate lui Dumnezeu de catre Xenia, slujitoarea Lui cea bine placuta. Ajutor revarsat asupra unei familii in diferite situatii D-na Vera I. Gabbina ne scria din Taskent pe 26 ianuarie 1915, rugandu-ne pentru o slujba de mul- {umire la mormantul Fericitei Xenia, exprimandus adanca recunostinta pentru implinirea tuturor ce- rerilor ei de ajutor revarsate din plin in mai multe randuri de catre Milostivul Dumnezeu asupra fami- liei sale. Fiica sa, Valentina, isi revenise total dintr-o boala grea si indelungata, simtindu-se bine si in prezent. Mama ei, Maria, lovita de timpuriu de 0 parali- zie, cunoaste acum o ameliorare vadita. Se poate migca fara ajutorul cuiva, vorbeste clar, fara nici o urma pe fata ei a bolii care o chinuise atata vreme. ‘Toate rudele acesteia, mai inainte atat de legate intre ele, ajunsesera sa locuiasca imprastiate prin diferite locuri din Turkistan incat aproape nu se mai puteau intalni intre ele. Din aceasta pricina erau tare mahnite si se rugau Bunului Dumnezeu ca prin mijlocirea Sfintei Xenia familia lor sa se reuneasca. La sfarsitul anului 1912, in ajunul mari sarbatori a Nasterii Domnului, lucrurile au evoluat in asa fel, incat 98 au ajuns cu totii in acelasi oras, langa Vera |. Gabbina, unde traiesc si acum ca intro singura familie. Aceste relatari completeaza colectia numeroa- selor lucrari miraculoase savarsite de Sfanta Xenia, lasate noua inainte de revolutie. Ele sunt, fara in- doiala, dovezi scrise sau orale pe care le conside- ram intru totul edificatoare pentru a demonstra clar cA drumul ce duce la inima Binecuvantatei a fost strabatut nu numai de oameni simpli, tarani, munci- tori, ci si de generali, doctori, oameni de vaza - ajungand pana la rang imparatesc. Chiar si pe cel cu © credinta slaba aceste mérturii il impresio- neaza; dar faptul ca ele continua inca sa se adune, faptul ca veneratia fata de Sfanta Xenia se mani- festa tot mai pregnant — totul este dovada unui fenomen duhovnicesc sublim si grandios: slavirea unei Sfinte a lui Dumnezeu. lar mijlocul de slavire a_ |} acesteia € Biserica Ortodoxa de pe pamant, lup- |} tatoare. Cele de mai jos sunt citate din diferite reviste $i alte surse de mass-media ~ cu inregistrari recente privind ajutorul minunat revarsat prin Fericita. Acest articol a aparut in revista "Viata ortodoxat din ianuarie 1955: ‘Aduceri-aminte ale copilariei. Tot ce s-a petrecut aici este dincolo de orice inchipuire. Incerc sa-mi amintesc de Sankt Petersburg, orasul meu natal. Astazi el nu mai este cunoscut sub acelasi nume,dar tot ce tine de sfintenia lui este inca viu, iar amintirile legate de el mi-au patruns adanc in suflet. Un monument armonios se ridicd in mijlocul vegetatiei abundente din cimitirul Smolensk. Aici slujbele de pomenire, ca si cele de multumire, au loc la fiecare jumatate de ora. In orice moment te- afla in cimitirui Smolensk, poti vedea si astazi, pre- cum a fost si odinioara, un fluviu viu de pelerini ce se indreapta spre capela. Multe lacrimi a alinat Sfan- ta Xenia si multe altele le-a sters pentru totdeauna aici, la mormantul ei. in toiul iernii, prin zapada adanca, a existat me- reu 0 poteca usor de strabatut spre capela ei. mi amintesc de drumul nostru spre Binecuvantata Xenia. Din soseaua principala trebuia sa te intorci spre drumul Cinterov, apoi pe un altul, ca sa ajungi la capela Sfintei Xenia. Capela era suficient de incapa- toare, asemeni unei bisericute si intotdeauna plina de flori, avand si o multime de icoane de toate ma- rimile, oferite ca recunostinta din partea pelerinilor. in orice moment puteai trece cu usurinta pe poteca ce ducea spre capela deosebit de calda si primitoare pentru locuitorii capitalei. imi amintesc de viata Sfintei din povestirile bu- nicii pe care si ea, la randui, le auzise de la mama, bunica si strabunica ei, care adesea veneau si se rugau la morméantul Fericitei Xenia. Incerc cu toata exactitatea sa dezvalui amintirile bunicii mele, aflate de ea de Ia diversi martori oculari contemporani Binecuvantatei, ‘Sfanta Xenia a trait in timpul imparatesei Ecate- rina a Il-a. Provenea dintr-o familie cu o viata in- destulata, fiind fericita in casatorie. Sotul ei a fost colonel. Mutandu-se pe neasteptate la cele vesnice, moartea lui i-a schimbat intreaga viata. De atunci ea a renunjat la toate bunurile ei, impartindule sara- cilor, ramanand chiar fara de adapost si fara nici un mijloc de existenta, saraca lumeste dar hotarata sa se imbogateasca in Dumnezeu. Se intampla s& nu aiba unde sa-si puna capul si de aceea isi vizita numeroasele cunostinte la care ramanea cate o zi sau doua. Acestea o primeau cu nespusa bucurie, stiind ca prezenta ei aducea li- niste si pace in casele lor. Atunci incetau toate dis- cutiile si neplacerile, oamenii uitand chiar si moti- vele lor de neintelegere existente mai inainte de venirea acesteia in casele lor. Mila lui Dumnezeu se facea simfita in mod tot mai vadit tuturor in ea si cu vremea a primit de la Dumnezeu si darul inainte-vederii. Se intampla ade- sea sa viziteze pe cate cineva, pentru ca apoi brusc sa se cufunde in tacere ~ ascultand parca un glas tainic, si deodata sa se pregateasca de plecare. lar la intrebarea unde urma sa plece, ea doar facea semnul de rémas-bun cu bastonul si ~ pe cand parasea casa - dadea de inteles ca este asteptata intr-alt loc. Odala a intrat si in casa strabunicii mele. Era o zi torida de vara si toti stateau la umbra in gradina, bandu-si ceaiul. Pe cand Xenia se pregatea de ple- 1o1 |care, spuse gazdei: "Maine, pe vremea asta, sa aveti mult lapte Ia indemana’. Toti au ramas uluiti la aceste cuvinte, unii chiar incepand sa se amuze la auzul lor. Dar in ziua urmatoare, la aceeasi ora, s-a starnit © furtuna cu tunete si fulgere, tréznind casa, care a fost cuprinsa de flacari. Potrivit traditiei populare, oamenii stiu ca focul provocat de fulger se stinge cel mai repede cu lapte. Asa ca batrana doica ce 0 jubise si o venerase pe Sfanta Xenia, ascultand sfa- tul ei, fara a spune nimanui nimic, pusese deoparte un vas mare cu lapte. Imediat ce focul a izbucnit, a dat fuga in pivnita, a adus laptele si ka aruncat peste flacarile care s-au stins numaidecat. lata si un alt episod relatat de bunica mea: La inceputul lui noiembrie 1796, Binecuvantata a inceput sa treaca pe la toti prietenii ei, batand la ferestre si strigand: ‘Economisiti faina pentru co- laci", Multi s-au alarmat, gandind ca le va muri cine- va. Dupa doua zile, imparateasa Ecaterina a Ila repauza. Tot de la bunica am aflat si despre felul in care Fericita Xenia s-a mutat la vesnicie. Incepuse sa slabeasca vizibil. A trecut pe la toate cunostintele ei si isi lua ramas bun, spunandule ca trebuie sa se pregateasca ‘pentru un drum lung’, dupa care, na mai fost vazuta. A fost gasita in cimitir, sub un co- pac, adormita intru Domnul. Au inmormantat-o prie- 1 ridicat o frumoasa placa funerara la mor- mant, Dupa un timp s-a inaltat un mic paraclis, iar apoi generatia urmatoare a ridicat un altul mai mare si mai frumos, care a ramas pana astazi. Am notat toate acestea potrivit amintirilor bu- nicii, dar intamplarea de mai jos mi-a fost relatata aici, in Est. Cu patru ani in urma, in 1951, am intalnit o doamna din aceeasi provincie, 0 persoana tare cumsecade si bine educata din Sankt Petersburg. Ne intaIneam adesea si petreceam cateva clipe pla- cute impreuna. Ne aminteam de minunatul Sankt Petersburg si incercam sa cautam persoane co- mune pentru conversatiile si amintirile noastre. Si iata ca, la una dintre intalniri, prietena mea mia relatat ceva cu totul deosebit. sin timpul primilor ani de emigratie, soful meu, eu si cei doi copilasi ne-am trezit in Teheranul mohorat. Soful s-a imbolnavit grav si a zacut vreo trei luni, $i cum boala i se tot inrautatea, se parea ca nu mai are scapare. Nu se mai atinsese de man- care de opt zile si 24cea cu ochii inchisi. Abia se mai zarea o urma de viata in el. Cu prilejul vizitei pe care i-a facut-o pe cand se afla in aceasta stare, la plecare doctorul m-a privit lung si grav, dandu-mi de inteles sé ma pregate: pentru ce e mai rau. Am trimis copii la vecinii mei, la familia Pirogov, iar eu asteptam in tacere si rugaciune. Era o caldura insuportabila si, simtind cd. ma sufoc, am deschis usile sa se facd putin curent. Prin minte imi treceau cele mai cumplite ganduri. Gandul la durerea des-partirii de un sot atat de bun si credincios, ideea de a ramane cu doi copii intr-o tara straina si grija de ai creste singura ma ingrozeau = Daca acum as fi acasa, in Sankt Petersburg, m- as duce la mormantul Sfintei Xenia si acolo mi-as plange toata durerea ~ am gandit intru sinemi. Zgomotul portii trantite de vant mi-a alungat gandurile; mi s-a parut ca cineva a intrat in gradina. Atunci, prin usa deschisa, un musafir ciudat, o fe- meie, si-a facut aparitia in prag. Era imposibil sa apreciez varsta, dar cel mai ciudat lucru era imbra- camintea ei: pantofi moi si caldurosi, un palton lung cu croiala deosebita, cu cute adanci, o basma ale carei capete erau legate in jurul gatului, in felul in care odinioara farancile se imbracau la inmor- mantari pe timp de iarna. Dar, in toate acestea, intreg felul ei de-a fi era de-a dreptul incantator. ~ Spune-mi draga mea, unde locuiesc Pirogovii? ~ Doua case mai jos, am raspuns eu. Si apoi a trecut usor prin camera sotului meu, aruncanduw-si pentru o clipa privirea asupra lui. ~ Sotul dumitale ¢ bolnav? ~ intreba ea, aratand spre usa camerei unde zacea el. Asculta-ma draga, spuse ea indreptandu-se spre mine. Nu te necaji. leri a fost aici un medic cu renume din Sankt Peters- burg si a spus ca sotul dumitale trebuie hranit la fiecare jumatate de ora; dar sa nu inghita decat un dumicat de fiecare data; putin ceai, lapte si mai departe ai sa vezi. = Dar el nu si-a mai deschis gura de cateva zile. ~ Nare importanta, tu doar incearca! Ramas bun draga, ma grabesc. Si a disparut. De data asta poarta nu s-a mai trantit. Am iesit pe terasa ca s-o urmaresc cu privi- rea. Puteam vedea bine strada, atat in dreapta cat si in stanga pe o distanta considerabila, caci era luminata de soarele stralucitor; dar oaspetele meu ciudat nu se zarea nicaieri. Abia atunci am inteles ce insemna aparitia ei imbracata, ca intr-o zi de iarna, pe o arsita coplesi- toare a unei dupa-amieze din Teheran. M-am dus la sotul meu muribund. Si-a deschis ochii si cu greu am priceput ca ar vrea ceva de baut. Cu miinile tremurande, i-am adus 0 ceasca cu ceai, nesperand in vreo revenire. ~ Cine a fost la mine? intreba el. Nu stiam ce sai raspund. — © doamna necunoscuta, am spus eu. El a oftat atat de adanc, de parca s-ar fi eliberat de 0 povara. ~ Parc ma simt mai bine; cine a venit totusi la mine? - intreba el din nou, nedumerit. Intre timp se intorsesera si copii. am intrebat de ciudata doamna imbracata asa de gros, venita in vizita la familia Pirogov. Copiii au dat mirati din cap, spunand ca n-au vazut pe nimeni intrand la acestia. M.am dus la sotul meu cu 0 ceasca cu lapte. Ma asteptat cu un zambet slab pe fata lui viaguita de 105durere, dar care acum devenise de nerecunoscut. A sorbit cateva picaturi. ~ De ce nu-mi spui cine a fost aici? Lam explicat pe cat am putut cd fusese 0 doam- na necunoscuta, care cauta familia Pirogov. Am ple- cat apoi la vecinii mei sai intreb despre vizita fe- meii imbracate atat de ciudat. Am aflat ca nu stiau nimic despre ea, ba chiar incepurd sa facd glume la adresa mea in legatura cu femeia. “Cum sa fie imbracata cu palton si ghete pe ca- nicula asta! Fie ca a fost sfant sau altceva, n-ai vazut decat o naluca’. M-am intors acasa, fara a mai spune un cuvant. Sotul meu statea in pat, rezemat pe perna. ~ Ei, ai aflat? ~ i-a fost prima intrebare. ~ Nu, nam aflat nimic. Ea n-a fost pe acolo. — Ascultd, spuse sotul meu. $tim amandoi ca eram in agonie. Nu mai aveam putere nici sa des- chid ochii si nici sa te strig, simtind cum mi se scurge viata. Dar deodata am simtit ca cineva se indreapta spre mine si am fost cuprins ca de o boare plina de viata. Aceasta n-a durat decat 0 secunda. Voiam parca sa imbratisez acest suflu datator de viata. Din clipa aceea am stiut ca ma voi face bine. Cui te-ai rugat pentru mine? ~ Sfintei Xenia, am raspuns eu si am izbucnit in plans. Cand soul meu si-a revenit complet, a inceput sa se intereseze cu dinadinsul despre doctorul care venise din Sankt Petersburg in Teheran. Dar nu fu- sese nici unul si nimeni n-o mai vazuse pe femeia cu capul acoperit. in sufletele noastre pastram convingerea ferma ca numai Sfanta Xenia putuse fi aceea care aparuse si ne ajutase in acel moment crucial si cumplit, mai presus de price nadejde». Anna Ananova Lebanon Urmatoarele doud articole sunt luate din ziarul "Rusia pravoslavnica’, din februarie 1971. “Dupa ce-am citit recent brosura ‘Slujitoarea lui Dumnezeu, Binecuvantata Xenia’, publicata in lim- ba rusa de manastirea Sfanta Treime, m-am hotarat sa relatez detaliat ajutorul primit de noi, pacatosii, prin mijlocirea Sfintei lui Dumnezeu. La inceput am aflat despre aceasta de la o bund prietena ce locuise candva in Sankt Petersburg. Mi-a spus cat de des obisnuia ea sa mearga la morman- tul Fericitei dand slujbe pentru ajutor in toate durerile si necazurile omenesti si indeosebi pentru tinerii aflati in examene. . Cum pe vremea aceea, viata imi era plind de greutati si necazuri in familia mea numeroasa si ne zbateam in mari lipsuri materiale, prietena mea m-a sfatuit si merg la mormantul Sfintei Xenia pentru ajutor. La inceput am ascultat totul neincrezatoare, dar neavand alta solutie, iam urmat sfatul si aju- torul a venit pe negandite. 107SSS? Nu imi amintesc chiar toate detaliile, dar ma voi opri asupra a doua intamplari, mai ales cA cea din urma s-a petrecut recent. Fiul nostru ne-a cerut ajutor pentru el si sofia lui. Ajunsesera in imposibilitatea de a-si piati aparta- mentul si nu aveau nici o solutie. Era greu si pentru noi sa-i ajutam; si pentru ca nimeni nu ne-ar fi putut salva in lumea asta, ne-am dus la un prieten sfant, Binecuvantata Xenia. Si ce credefi ca s-a intamplat? Curand am primit © suma de bani de unde nici nu ma asteptam. Era suficienta ca sa acopere chiria si celelalte cheltuieli. Le-am spus si copiilor cui datoram aceasta, le-am aratat 0 mica iconita de-a Binecuvantatei si au fost adanc impresionati. Si iata al doilea caz: Dupa alti multi ani, soful meu a ramas somer si cram inglodati in datorii. Aveam un apartament fru- mos, bine mobilat cu toate cele de trebuinta si deoarece nu mai eram in stare sa intretinem, am si fost evacuati. Am fost nevoiti sé ne mutam la tara, unde am gasit o casuta, transferandu-ne toate lucrurile intr-un sopron incapator, unde proprietarul ne-a permis sa le depozitam in schimbul unei plati. Dar dupa catva timp, proprietarul a avut din nou nevoie de sopron si am fost obligati si ne mutam iarasi. Deoarece nu ne-am putut pune ordine in afa- ceri, in timp ce datoriile cresteau, avutul ne-a fost confiscat si scos la licitatie, ramanandu-ne doar niste lucruri fara valoare si ceva carti, 108 ey in timpul acestor mutari, am pierdut un docu- ment foarte important privitor la locuinta. Soful meu a scotocit prin toate sertarele, a verificat toate actele noastre, insa ceea ce ne interesa atat de mult nu a putut fi gasit. Mult s-a tulburat sotul meu din aceasta pricina. Cu doi ani in urma, administratia provinciei noastre hotarase sa verifice toate constructiile si loturile de pamént aferente din acel district. Totul trebuia do- vedit cu acte, iar noi nu mai aveam nimic. Ce era de facut? Casuta fusese cumparata de curand si actul nu era de gasit, iar fara de el noi nu puteam dovedi dreptul de proprietate. Am hotarat sa ne indreptam nadejdea spre Bine- cuvantata Xenia, rugandu-ne fierbinte s& ne vina in ajutor. Si ajutorul ei a venit neintarziat. Sotul meu a mers la locul unde erau depozitate lucrurile noastre pentru a cauta o carte si -ce credeti ca a gasit? Intr- un loc vizibil, printre alte acte se afla actul pe care il pierdusem. Sotul meu a fost uluit, eu ins& nu eram prea sur- prinsa. Stiam cine ne salvase si de aceasta data. Atunci i-am spus si sotului meu ca trebuie sai mul- fumim Bunului Dumnezeu si Sfintei Xenia pentru ajutorul revarsat din nou asupra noastra. Cu adevarat, ‘minunat este Dumnezeu intru Sfintii Sar. vt. Roma, ItaliaArticolul urmator este iuat din aceeasi editie a aceluiasi ziar: "Intrucat sotul meu fusese nevoit sa renunte la slujba din cauza varstei, situatia noastra materiala s-a inrdutatit. Speram in obtinerea unei pensii, dar s-au ivit atat de multe complicatii, for- malitati de tot felul, incat nu mai intrevedeam solu- tia. Indiferent de factorii de resort la care am apelat, de la nimeni n-am primit vreo rezolvare. Era cat se poate de important sé avem aceasta garantie materiala, altfel n-am mai fi avut dreptul sa ramanem in Roma (unde locuim si in prezent) si n-am mai fi fost recunoscuti nici de biserica ortodoxa, fiind lipsiti de slujbele si de Sfintele ei Taine, ceea ce ar fi insemnat ceva grav, care ne-ar fi afectat pro- fund. in acelasi timp s-a mai abatut si alt necaz asupra noastra. Sotului meu i s-a promis o mare suma de bani, care insa nu s-a materializat; el intre timp a facut datorii. Pe langa acestea toate am primit si de la fiul meu vestea ca era pe punctul de a fi ruinat din cauza taxelor, in timp ce baiatul cel mare ~ care abia terminase Universitatea ~ cauta si el o slujb: insa fara succes; acum traia si el tot pe seama noas- tra. Situatia devenise critica. Atunci m-am hotarat s& ma intorc la Sfanta Xenia, rugand-o iarasi pentru ajutor, si intr-adevar raspunsul ei a fost miraculos. Totul s-a schimbat pe loc in bine. Eram de-a dreptul uluita. eT In ziua urmatoare sotul meu a fost informat ca i se aprobase una din lucrari, pentru care isi va primi onorariul. in scurt timp el a mai aflat ca pensiona- rea La fost acceptata, la sprijinul unei persoane influente. Si fiul nostru s-a bucurat de un succes neasteptat. Iti multumesc, binecuvantata slujitoare a lui Dumnezeu, Xenia. iti multumesc, Doamne Dum- nezeule, pentru milostivirea Ta’. Vit. intamplarile urmatoare sunt spicuite din revista "Cuvantul Ortodox" - editia mai-iunie 1971. “Binecuvantata Xenia, care se numara printre nebunii pentru Hristos ai secolului al XVILea din Petersburg, desi nu a fost canonizaté pana acum, se bucura astazi de o mare popularitate, intrecand chiar pe aceea a unor Sfinti canonizati. Sfanta Rusie venera - recunoscand de indata pe cei vrednici de aceasta si ajunsi cu adevarat la masura sfinteniei prin mijloace ascetice ~ pe acei nevoitori capabili de a renunta la tot lumescul, de a depasi acea ‘nor- malitate’ dupa standardele omenesti in scopul man- tuirii. Fericita Xenia sia dovedit sfintenia aratan- du-se ca fiind o nebuna pentru Hristos prin martu lucratoare, printr-o bogata revarsare de minuni in- data dupa moartea ei. In secolul al XIX-lea, Bi ecuvantata Xenia a fost mult venerata si slavita in intreaga Rusie, devenind 1in mod evident pentri: toti o candidata la canoni- zare, © data cu exilul rusilor in cele mai indepartate colturi ale pamantului dupa Revolutie, gandul pro- slavirii Sfintei i-a insofit pretutindeni. Astazi, fiecare pomelnic are inscris numele ei alaturi de cel al rudelor apropiate. Amintirea ei este acum venerata si de multi altii, nu numai de rusi. in Grecia deja i s-a pictat icoana si numerosi membri ai Bisericii au solicitat recent Sinodului Bisericii Ruse din Diaspora sai grabeasca canonizarea. Ca un preambul al canonizarii ei, Valeri Hoecke ia com- pus slujba, cu toate cantarile cuvenite, si Acatistul, ambele primind aprobarea Sinodului rus din Dias- pora inca din 1938. Aceasta slujba religioasa s-a publicat deja in 1968, ca fiind intru totul conforma canoanelor bisericesti, dupa un manuscris aflat in arhiva fostului arhiepiscop loan Maximovi Si in Rusia contemporana, amintirea Fericitei Xenia este tot mai vie. lata relatarea unui student de la Universitatea din Leningrad - pe nume Vi2 dimir G. Derughin, emanand 0 adanca veneratie pentru Binecuvantata Xenia. “Daca din autobuz cobori in strada Detskaia, nu se poate sa nu observi un gard lung de lemn care se intinde de-a lungul unui bloc. Primavara si toam- * sfantul loan Maximovici (+ 1966) Arhiepiscopul de $an- ghai, Bruxelles si San Francisco, deja canonizat in 1992, ale carui 2 afla in catedrala pe care el insusi a ridicato in timpul pastoriei sale in San Francisco. 112 — — na poti vedea in spatele gardului o minunata padu- rice de mesteceni; iarna, ei sunt acoperiti de un strat gros de zapada. Gardul are multe gauri si crapaturi. Daca cineva ar privi prin ele, ar putea vedea mor- minte deteriorate si cruci parasite. Aici se afla cimi- tirul Smolensk. Printre mestecenii inalti si printre salcii, cu greu ai putea gasi un morméant in buna stare. Aproape toate crucile sunt rupte si avariate, iar cateva morminte sunt total lipsite de ele. De ani de zile, bande de comsomolisti se napustesc asu- pra lor pentru a le rupe sau mutila. Dupa aceste scene de vandalism, cateva batrane incearca dupa putere sa le repare din veniturile lor saracacioase. in incinta cimitirului se ridica biserica din Smo- lensk cu hramul Maicii Domnului. Ea este pe deplin ascunsa de dumbrava impadurita, asa ca din strada nu poate fi observata. Aceasta biserica e frecven- tata mai mult de batrane. Tot anul, o liota de cerse- tori asteapta afara, ca o marturie limpede a para- disului socialist sovietic. Ei isi intind mainile, implo- rand cu amar: “Miluitine, pentru Numele lui Dum- nezeul’ Sunt cu totii batrani si bomnavi, in zdrente, purtand parca o grea povara in ochii lor tristi, ca si cum toata viata lor ar fi indurat cea mai apasatoare si mai dureroasa napasta, iar acum isi asteapta sfarsitul cu umilinta. Dar credinciosii vin la cimitir nu numai pentru liturghie si slujbe de pomenire, ci si pentru a se ruga la capela Fericitei Xenia. Capela e separata de biserica. De aproape sapte ani ea a fost inchisa de 113autoritatile sovietice. Nu se stie daca Sfintele ei moaste se mai aflé acolo sau au fost furate de bol- sevici. Dar capela, desi este sigilataé, fara cruci si fara ferestre, nu-i tulbura pe credinciosi. Bi vin aici in tot anul, impodobind-o cu flori (care sunt grozav de scumpe la Leningrad), cu ramuri de salcii si se roaga fierbinte, cu lacrimi in fata acestei capele, in- chinandu-se si facdnd metanii. Uneori, cand se strang mai multi credinciosi se citesc si se canta rugaciuni. Xenia Grigorievna Petrova, o femeie bogata, de 26 de ani, avea 0 casnicie fericita, cand, deodata, sotul ei a murit la o petrecere cu totul nepregatit, fara a se fi impartasit cu Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe. Aceasta lovitura i-a deschis Xeniei ochii spre viata spirituala. Pentru a-L urma pe Hristos, ea sia impartit toata averea Ia saraci si ratacea pe strazi marginase chiar si noaptea, lipsita de un aco- peris. Asa a ratacit, adancita in rugaciune, timp de 45 de ani. Ea a purtat imbracamintea fostului ei sot si, cand aceste vesminte s-au uzat, umbla in zdren- te, mereu in doua culori: rosu si verde, culorile uni- formei lui. Staruia fata de toi s-o strige dupa nu- mele sotului ei, Andrei Theodorovici, spunandule cA ‘Xenia este moarta’ si nu barbatul ei, pentru al carui suflet se ruga neincetat. Pentru toate acestea Dumnezeu i-a dat darul inainte-vederii pentru ai ajuta pe oameni si ai tamadui. Ea a trecut la cele vesnice intre 1796 si 1806, dar ajutorul ei miracu- los, venind din lumea de dincolo continua pana azi. In cele ce urmeaza se vor prezenta astfel de mar- 114 turii, dovezi graitoare ale ajutorului divin, stranse si verificate cu multa atentie si discernamant’. Salvare din prapastia mortii ‘Theodore G. Huene din Edmonton, Alberta, Ca- nada, este martor al interventiei miraculoase a Bine- cuvantatei Xenia in viata lui, chiar dincolo de hotar. Prin rugaciunile acesteia, el a fost eliberat din marasmul mortii atat fizic cat si spiritual; pentru ca ela fost mort si a inviat ca marturie a credintei orto- doxe. T. Huene, un luteran din Rusia, suferea de multi ani de un ulcer care nu putea fi ameliorat de vreun tratament medical. in 19 iulie 1952, boala i s-a complicat cu sangerare interna si a fost internat intr-un spital unde a suferit o interventie chirurgi- cala, in timpul careia i sa oprit inima, intrand in stare de moarte clinica. Timp de cateva minute i s-a facut masaj cardiac si inima lui a reinceput sa bata. Medicul a informat-o pe sotia si pe copiii acestuia ca inima poate rezista fara sa bata cel mult zece minute, dar a concluzionat totusi ca ‘noi nu stim exact care a fost durata stopului sau cardiac’. Se pare ca intervalul morfii clinice fusese mai indelun- gat, deoarece creierul nu fusese oxigenat pentru prea mult timp si ar fi putut interveni semne de de- teriorare a acestuia, cu simptome de agonie. Chiar daca printr-o minune el ar fi supravietuit, creierul 115i-ar fi fost afectat. Sotia lui, care era doar cu numele crestin-orodoxa, scrie: "In ziua urmatoare el a avut convulsii, a fost tintuit la pat si a inceput o infrico- satoare agonie. Aproape o saptamana a ramas in- constient. In acest timp, o prietena, d-na Barbara Kirillovici, a sfatuit-o s se roage impreuna Bine- tatei Xenia, incurajandu-ne: "Veti vedea ca in- tro jumatate de ora el se va simti mai bine’. Ea mi-a dat © sticluta cu un fitil in interior imbibat cu ulei din candela de la mormantul Fericitei Xenia, M-a invatat sai fac semnul crucii pe frunte si pe piept sotului meu, iar apoi s-o pun sub perna lui. Nu stiam deloc, cine este Sfanta Xenia dar imediat am cerut preotului sa ne facd o slujba spre a primi ajutorul ei si totodata ne-am rugat icoanei facatoare de minuni a Maicii Domnului din Kursk. Aceste rugaciuni au fost facute imediat. $i iaté cd numai dupa o juma- tate de ora, soful meu si-a deschis ochii pentru pri- ma oar, m-a strigat pe nume si mi-a cerut ulei (unt). Primul meu gand a fost ca era infometat, deoarece “ulei' si “unt” sunt redate in limba rusa prin acelasi cuvant, dar el a continuat cu glasul viaguit: “Acum ma simt mai bine’. Abia atunci am in{eles; Lam mi- ruit din nou, facand semnul crucii peste el si astfel a adormit linistit. Cand fata la vazut dupa ce isi recapatase cu- nostinta, acesta i-a spus cu mare bucurie: "Am vazut ingeri; stiu c& voi supravietui’ si insista sdi arate "acea icoana albastra’. Dupa catva timp si-a revenit, relatandu-ne cele ce urmeaza: Simtea ca se afla un- 116 deva in mijlocul unor tunele intunecoase, zbatan- du-se peste tevile din santurile adanci, unde era in- grozitor de frig, Era pe punctul de a se ineca intr-una dintre aceste gropi adanci, cand o batrana imb: cata in haine barbatesti a aparut deasupra. La prins de mana incercand de cateva ori s&1 scoata Ja uprafata. In mai multe randuri a simtit ca se cu- funda, dar in cele din urma ea 1a scos si ba adus Ja lumina. Atunci a vazut-o el cum este imbracata si ca trigea dupa ea o sanie pe care era o icoana albas- tra a Maicii Domnului. Ea se indrepta spre o biserica in constructie si pe acea sanie tara caramizi sus, pe schele. "Eu am intrebat-o daca i-as putea fi de vreun folos, dar ea mi-a raspuns ca asta e numai datoria ei’, a relatat di. Huene care nu stia nimic despre Binecuvantata. Numai dupa ce la vizitat pe arhiman- dritul Antonie (acum arhiepiscop in San Francisco), care i-a dat o carticica despre viata Binecuvantatei Xenia avand imprimata si icoana ei, a realizat cine este cu adevarat ea, si a exclamat cu recunostinta: "Aceasta este femeia pe care am vazut-o". Recu- perarea lui a decurs cu o rapiditate uimitoare. D-na Huene scrie: "Cand noi am pardsit spitalul, sora sefa era inundata de lacrimi, fiindca nici unul din spital nu mai credea ca soful meu va scapa cu viata. Cand iam multumit doctorului, acesta mi-a replicat: Nu-mi multumi mie, ci Doctorului din Ceruri. © putere de Sus la vindecat’. in 26 august, de ziua Sfantului Tihon de Zadonsk si a praznuirii Schimbarii la Fata, 7sotul meu a fost botezat in Biserica Ortodoxa si acum el participa activ la viata bisericii, find mana dreapta a parohului. Relativ recent, dl. Huene a avut posibilitatea s& vada pentru prima data icoana din Kursk in original, pe cand vizita eparhia Edmonton. A contemplat-o cu veneratie si imediat a recunoscut dumnezeiasca icoana facatoare de minuni; a impodobit-o cu o rama albastra stralucitoare, aidoma celei vazute in cealalta lume, pe cand Binecuvantata Xenia o purta cu o eviavie iesita din comun. Sfanta Xenia care i-a | deschis lui drumul spre mantuire iar asupa noastra a revarsat necontenit bogate milostiviri fara de nu- mar de la Bunul Dumnezeu. Aceasta relatare a fost probata cu martori si veri- ficata de dl. si d-na T. Huene, d-na Eugenia Pafnu- tieff, di. si d-na Kirillovici, dl. si d-na D. Horvath. Ajutor grabnic in restabilirea sanatat Soful meu, S.P., era bolnav si zdcea in pat, vai- tandu-se de dureri mari in tot abdomenul. in timpul noptii am chemat pe doctorul M. de trei ori si aces- ta ia prescris injectii contra durerii, care ins nu kau ajutat. Pe la sapte dimineata durerile nu incetasera, asa ca Lam chemat pe doctorul chirurg Cernici, care a venit si i-a inlocuit medicatia cu alte injectii contra durerii si imediat |-a trimis pe soful meu la spitalul francez. Au mai fost consultati si alti medici 118 0 , cum ar fi: dr. Klirenov, profesorul M. Viki si doi medici francezi, dar in nici un fel nu lau putut ajuta pe sotul meu. S-a vaitat de dureri mari vreo zece zile si i sau facut 16 radiografii. In cea de a zecea zi, doctorii iau descoperit pietre la rinichi, care erau plasate in ureter. Rinichii se inflamasera si se im- punea ¢e urgenta interventia chirurgicala pentru a le elimina. Dar doctorul Klirenov nu la sfatuit sa se opereze, deoarece sotul meu suferea de inima si nar fi supravietuit. El mi-a cerut sal externez fara apro- barea medicului. Peste 0 ord, doctorul Cernici mi-a telefonat sa ma intrebe de ce parasise sotul meu spitalul din moment ce operatia nu putea fi evitata, caci altfel exista pericolul inflamarii rinichiului, ceea ce ar fi cauzat uremia. Eu am replicat ca el era viaguit de dureri, de atatea analize si expunere la raze X, asa incat dorea sa se odihneasca acasa timp de patru zile, ca apoi sa revina in spital. Deodata mi-am re- amintit de Binecuvantata Xenia. Pastram o iconita ce 0 reprezenta stand in genunchi la rugaciune; am pus-o sub perna lui, rugandu-ma: “Binecuvantata Xenia, imploré-L pe Bunul Dumnezeu sa Se milos- tiveasca de sotul meu si sa salveze de Ia operatic’. Am intrat apoi in camera mea, continuand sa ma ]] rog acesteia. Dupa o jumatate de ora, m-am dus la soful meu si am aflat ca durerile se ameliorasera. Lam spus: "Roagéte si tu! Binecuvantata nu te las!" O ord mai tarziu, el a adormit fara nici un medicament si s-a odihnit bine pana dimineata. 119 DtApoi s-a trezit, spunand ca nu mai vrea sa mear- ga la spital. La ora patru ma pregateam de lucru, cand Lam vazut iesind din baie si spunandu-mi: "Vino repede sa vezi!" Avea trei pietre mari rotunde, pe care le eliminase fara durere sau urma de sange. L-am sunat imediat pe doctorul Cemici care mia spus: “Nu poate fi decat o minune!” A venit si el dupa 0 ora, a examinat calculi, apoi a sosit si pro- fesorul Viki, un urolog cu renume, care ~ constatand acelasi lucru — a ramas inmarmurit. De-a lungul intregii sale cariere profesionale nu mai intalnise un asemenea caz, iar profesorul, la vederea unor asemenea calculi uriasi, eliminati fara sange sau durere, a recunoscut si el: “Este 0 adevarata min- une!" Lam explicat ca numai Binecuvantata il putuse ajuta pana intr-atat pe sotul meu, binevoind sA primeasca smeritele si indureratele mele ruga- ciuni ce i le adresasem. Iconita acesteia se afla inca sub perna lui. Intotdeauna ii voi fi recunoscatoare Sfintei Xenia pentru ajutorul ei minunat. San Francisco, California, 1960. Capitolina P. Fagaduinfa imp! Eram copil pe cand tatal meu, generalul S. Sipov, suferea de crize ingrozitoare de angina pec- torala, asa incat mama si cu mine faceam cu randul la capataiul lui, Odata mama mi se adresa: "Due si 120 te odihneste putin! Raman eu cu tata’, Eram cum- plit de obosita si descurajata de starea tatei, gan- dindu-ma ca nu mai are nici o scapare si realmente mam prabusit pe pat epuizata si am cazut intr-un somn adanc. Am visat imediat 0 batrana, imbracata in zdrente pe deasupra unei imbracdminti barba- testi, care imi spuse: "Sunt Xenia. Tatal tau se va face bine, iar tu vei fi fericita in viata’. Cand m-am trezit, am intrebat-o pe doica daca stie cine ar putea fi Xenia. Cum nici ea nu auzise de acest nume, Lam intrebat pe majordom, care ne-a spus ca n-ar putea fi alta decat Binecuvantata Xenia, ale carei sfinte moaste sunt inmormantate in cimitirul Smolensk unde multi isi gasesc alinare si vindecare prin rugaciuni adresate ei. Ne-am grabit spre cimitirul Smolensk, am dat o slujba, ne-am rugat si, intr-ade- var, cuvintele Binecuvantatei s-au adeverit. Tatal meu si-a revenit, iar eu am avut o casnicie fericita, pentru ca apoi, dupa sangeroasa Revolutie, sa duc © viata linistita si indestulata intro lume libera. Fiicei mele celei mai mici iam dat numele de Xenia si ea este cea care imi poarta de grija, acum, la Elena N. Besak Berkely, California, aprilie 1969Ajutor grabnic in aflarea unel slujbe Binecuvantata Xenia se roaga pentru noi, paca- tosii, in toata vremea la nevoie. lata ce s-a intamplat de curand. Dupa ce a avut loc privegherea de sam- bata noapte, un tana student le-a cerut preotilor sa se roage Sfintei ca sA mijloceasca pentru el spre a gasi un post de arhitect, de altfel foarte greu de obfinut. Am luat si eu parte la cantarile ce insofeau aceasta slujba si-L imploram pe Dumnezeu sa ne ierte pe noi, pacatosii, si sa asculte rugaciunile Sfinei Xenia, astfel incat puterea credintei sa-i intareasca si pe cei tineri. $i, intr-adevar, milostiv este Bunul Dumnezeu! Chiar a doua zi, tanarul s-a apropiat de mine si mi-a spus: "Va mulfumesc pentru ca v-ati rugat pen- tru mine. Deja am si obtinut o slujba. Maine era ziua programata pentru a cduta de lucru, cand iata ca astazi chiar, am fost cautat la telefon si mi s-a oferit o slujba potrivita si foarte bine platita Slava Tie, Doamne! Anastasia Pavlov Australia, 16 julie 1969 Urmatorul pasaj este extras dintr-un articol des- pre Fericita Xenia scris de Vladimir Malcenko, care a aparut in ziarul rusesc "Rossiya’, 1973. 122 “Acum zece ani, cam prin 1963, autoritatile so- vietice au transformat capela Binecuvantatei Xenia in atelier de sculptura. Monumentul si piatra funera- r4 cu inscriptii religioase dedicate Fericitei Xenia impreuna cu toate cele ce aminteau de binefacerile ei au fost mutate din capela. $i totusi, cei credin- ciosi tot mai veneau la capela Binecuvantatei. Ei se inchinau, se rugau si isi strecurau acatistele prin toate ungherele usii si ale ferestrelor. La inceput, credinciosii au fost profund mahniti, smulgand fir- ma atelierului de sculptura de pe frontispiciul cape- lei. Cativa au patruns chiar in atelier si s-au proster- nat pe podea, cantand imnuri de marire Xeniei celei Nebune-pentru-Hristos. Credinciosii continua pana astazi sa faca peleri- naje la mormantul Binecuvantatei Maici Xenia, ruganduse pentru ajutor, intre acestia numarandu- se nu doar cei varstnici, dupa cum afirma tenden- tios autoritatile sovietice, ci si foarte multi tineri. laté ce cuprindea o astfel de rugaciune, printre multe altele raspandite peste tot, scrise pe bucatele de hartie de tinerii studenti pe timpul Sovietelor: “Praga noastra Binecuvantata, ne indreptam ruga catre tine si te rugdm sa ne fii sprijinitoare in viata, s& ne calduzesti pe calea cea dreapta si sa reversi tot binele asupra noastra. Niciodata nu te vom uita. Smeritele tale rugatoare: Vera, Zina si Zora’. in zilele noastre se pot intalni numeroase femei ce au facut legamant sa vind in pelerinaj la para- clisul Sfintei Xenia si sa facd acolo canon si ruga- 123EEE) ciuni fierbinti. Ele aduc cate 0 candela, pe care 0 ataseaza in afara zidului exterior al capelei aprin- zand-o, apoi, protejand-o de vant cu propriile ves- minte, asteapta rabdatoare pana cAnd fitilul se stinge. Adeseori pelerinii se strang in capela unde inalfa imnuri intru preamarirea Binecuvantatei Xenia, stand fie in picioare, fie in genunchi. Iar aceasta se obisnuieste in orice perioada a anului'. EXTRASE DIN SLUJBA SFINTEI XENIA Stihira, Glas 8 (O, preaslavita minune.. “O, Slavita Xenia, prea inteleapta fecioara Care {i-ai intampinat Mirele, pe Hristos, Cu candela aprinsa de dragostea pentru Dumnezeu. Nebund pentru lume, Tu ai fost plina de infelepciunea cea de dincolo de lume. Nu ne lasa orfani de milostivirile Pe care le-ai semanat din plin asupra noastra, Picurandu-ne mereu din ulejul tau binecuvantat Si noi ifi vom cinsti cu toata credinta Numele tau cel sfintit’. Condacul, Glas 5 “Pribeaga find, intro lume straina, Mereu suspinand dupa dumnezeiestile lacaguri, Pentru necredinciosi ~ nebuna — 124 Dar pururea inteleapta si sfanta pentru cei cre- dinciosi, ©, Xenia, ai fost preamarita de Dumnezeu Cu mare cinstire si stralucire, Cu minte de barbat si cu intelepciune cereasca. De aceea noi iti cantam si te preamarim: “Bucura-te, 0, Binecuvantato, Ca dupa calatoria ta cea pamanteasca Te desfatezi de acum in Casa Tatalui Ceresc’.ee DIN LUCRARILE SFANTULUI SINOD LOCALNIC AL BISERICII ORTODOXE RUSE, iN CINSTEA PRAZNUIRM A 1000 DE ANI DE LA CRESTINAREA RUSIEI, DESFASURATE LA LAVRA SFINTEI TREIMI A SFANTULUI SERGHIE, INTRE 6-9 IULIE 1988. DESPRE CANONIZAREA SFINTILOR In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh! Acum o mie de ani, pamantul Rusiei s-a lumi- nat prin stralucirea Sfintei Evanghelii. De atunci si pana acum Vestea cea Buna continua sa se ves- teasca pe acest pamant si, prin Biserica Ortodoxa Rusa, sa conduca spre mantuire pe fili cei credin- ciosi ai lui Dumnezeu. Multimi nenumarate de sfinti bineplacuti lui Dumnezeu, proslaviti si neproslaviti, cunoscuti lumii si necunoscuti, care s-au mantuit in epoci diferite ale acestei istorii milenare, ca un rod minunat semanat de Dumnezeu pe pamantul nos- tru, sunt mijlocitori si rugatori pentru semenii lor pamantesti si pentru patria lor mama. Astazi, intreaga Bisericd Rusa - a celor vii si a celor adormiti, a celor ce se mantuiesc astazi sia cetelor sfintilor care s-au proslavit pana in zilele 126 | noastre ~ vesteste cu cucernicie si proclama in chip solemn sarbatoarea biruintei sfintei sale slujiri. Nepretuita binefacere a mantuirii omenesti, care este telul vietii pamantesti, si o inalta insufletire duhovniceasca ne daruieste amintirea nevointelor dreptilor. De aceea, spre sporirea bucuriei fiilor bi sericii si spre tot mai vadita aratare a puterii si slavei lui Dumnezeu, Sfantul Sinod al Bisericii Orto- doxe Ruse, cercetand vietile, minunile, lucrarea si stradaniile cuviosilor intru credinta mai jos pome- niti, trditori in epoci diferite ale istoriei Biseri Ruse, ia hotararea canonizarii lor. Astfel, cu deplina convingere asupra autenticitatii si veridicitatii minu- nilor savarsite prin rugaciunile acestor cuviosi, luand in consideratie toate aspectele virtutii lor crestine, inalta lor viata duhovniceasca si de slujire a Bisericii, Sinodul hotaraste: binevoit-a Duhul Sfant si noi a numara in randul sfintilor celor bineplacuti lui Dumnezeu, pentru a fi cinstiti de Biserica intregii Rusii, pe urmatorii cuviosi ai credintei crestine: (...) Fe Fericita Xenia de Petersburg (secolul al XVIll-lea~incep. sec. al XIX-lea), care a fost nebuna pentru Hristos si care fusese cinstita inca din timpul vietii si in decursul intregului secol al XIX-lea si al XXea, ca grabnica ajutatoare si facatoare de min- uni. Pentru mantuire si din dragoste de aproapele, ea si-a luat nevointa de a se preface nebuna. Pentru stradaniile, rugaciunile, postul si pelerinajele ei si pentru rabdarea cu smerenie a batjocurilor, Fericita 127r a primit de la Dumnezeu darul inainte-vederii si al facerii de minuni. Paraclisul ei din cimitirul Smo- lensk din Sankt Petersburg a fost incarcat cu ofrande de multumire pentru minunile facute prin mijlocirea rugaciunilor ei. Pentru rugaciunile sfintilor noi canonizati, Domnul sa daruiasca mila si binecuvantarea Sa tuturor celor care ii cheama cu credinta si cu dragoste invrednicindu-se de cereasca lor mijlocire. Amin. Pimen, prin mila lui Dumnezeu, smeritul Patriarh al Moscovei si al intregii Rusii Membrii Sfantului Sinod localnic ACATISTUL SFINTEI XENIA DE SANKT PETERSBURG (pomenirea la 11 ianuarie si 29 august). Dupa obisnuitul inceput: Condac 1 Tie celei alese, bineplacutei lui Dumnezeu si nebunei pentru Hristos, sfanta si feri a Xenia, care ai ales nevointa rabdarii si relei patimiri, cantare de lauda iti aducem toti cei ce cinstim sfan- ta pomenirea ta. lar tu ne apara de vrajmasii cei va- zuti si nevazuti, ca sa strigam tie: Bucura-te sfanta Xenia, rugatoare pururea bineprimita pentru sufle- tele noastre. Icos 1 Vietii ingeresti ai ravnit_maica fericita, caci du- pa moartea sofului tau ai lepadat frumusetea lumii acesteia si toate cele din ea: pofta ochilor, pofta 129ee trupului si trufia vietii, dobandind nebunia cea pen- tru Hristos, Pentru aceasta auzi acum de la noi smerite laude: Bucurétte, ca te-ai asemnat prin viata ta sfan- tului Andrei celui nebun pentru Hristos; Bucurdétte, ca lepadandu-te de numele tau, cu numele celui adormit te-ai numit; Bucurate, ca nebunia cea pentru Hristos ai in- ceput-o luand numele sofului tau Andrei; Bucuré-te, caci numindute cu nume barbatesc neputinta femeiasca ai lepadat; Bucurdte, ca toata avutia ta ai impartit-o oa- menilor buni si saracilor; Bucurdte, cA pentru Hristos ai primit saracia cea de bunavoie; Bucurda-te, c prin nebunia ta ne-ai invatat sa lepadam cugetarea cea desarta a acestui veac; Bucurate, buna mangaietoare a tuturor celor ce alearga la tine cu credinta; Bucurate, sfanté Xenia, rugatoare pururea bineprimita pentru sufletele noastre. Condac 2 Vazand straina petrecerea ta, ca ai defaimat toata odihna si bogatia lumeasca, rudeniile tale cele dupa trup te-au crezut iesita din minti; dar locuitorii cetatii lui Petru vazand neagonisirea si saracia ta cea de buna voie au cantat lui Dumnzeu: Aliluia! 150 Ld ay Icos 2 intelepciunea cea data tie de Dumnezu ai as cuns-o, sfanta Xenia sub nebunia cea paruta, in de- sertaciunea marelui oras vietuind ca o locuitoare a pustiei si inaltand neincetate ‘rugaciuni lui Dumne- zeu. lar noi, minunandu-ne de aceasta petrecere a ta iti aducem unele ca acestea: Bucurate, ceea ce ai primit pe umeril tai greaua cruce a nebuniei pentru Hristos, data tie de Dumnezeu; Bucurate, ceea ce ai ascuns stralucirea haru- lui prin nebunia cea paruta; Bucurdtte, ca ai dobandit darul inainte-vederii prin inalta ta smerenie si prin nevointa rugaciunii; Bucurate, ca ai folosit darul tau spre binele si mantuirea celor in suferinte; Bucurdate, ceea ce ca o mai inainte-vazatoare i zarit suferintele omenesti in necuprinse departari; Bucurate, ceea ce ai proorocit femeii celei bune despre nasterea fiului ei; Bucura-te, cd pentru acea femeie ai cerut prunc de la Dumnézeu; Bucura-te, cea ce ai invatat pe toti sa alerge la Dumnezeu prin rugaciune; Bucurate, sfanta Xenia, rugatoare pururea bineprimita pentru sufletele noastre. 131