Sunteți pe pagina 1din 84

COXARTROZA

CUPRINS

Capitolul I - Generalitati

Capitolul II - Anatomia articulatiei coxo-femurale

Capitolul III - Particularitati biomecanice si clinice ale

articulatiei coxo-femurale

Capitolul IV - Coxartroza - Definitie

- Etiopatogenie

- Anatomie patologica

- Simptomatologie

- Semne radiologice

- Evolutie si prognostic

- Tratament

Capitolul V - Tratament fizical kinetic al coxoartrozei

- Rolul asistentei medicale


Capitolul VI - Prezentarea cazurilor. Generalitati

Capitolul VII - Concluzii

BIBLIOGRAFIE

METODA DE RECUPERARE MEDICALA

IN COXARTROZA

Motto:

Paracelsus

' Medicina este nu numai o stiinta, ci este, de asemenea, o arta. Ea nu


consista din facerea de pilule si plasturi, ea se ocupa cu adevarat la procese ale
vietii, care trebuie bine cunoascute inainte ca acestea sa fie bine calauzite.'

'Pentru a fi desavarsite, arta si mestesugul medicinii trebuie sa izvorasca din


dragoste.'

CAPITOLUL I

GENERALITATI

Definirea notiunii de reumatism

Provenind din grecescul rheuma, care inseamna curgere, scurgere a


umorilor, reumatismul este o denumire generica pentru o serie de afectiuni ale
aparatului 1ocomotor (in special ale articulatiilor si ale tesuturilor inconjuratoare).
Dupa cum afirma d. Stefan Suteanu1 'nu exista reumatism, ci boli reumatice,
fiecare dintre ele avand anumite cauze si beneficiind de masuri profilactice si
curative specifice'.

Din punct de vedere istoric boala este cunoscuta din antichitate. Hippocrat
(sec. V i.Hr.) varbea de artrita. Numele de reumatism i 1-a dat Gallenus (131 - 210
d.Hr.). Abia in sec. al XVI-lea Baillou descrie mai corect acest grup de afectiuni,
incluzand insa printre acestea guta si tuberculoza articulara.

In concluzie, sub termenu1 generic de reumatism sunt incluse numeroase


boli, care au unele trasaturi comune, dar care prezinta si numeroase deosebiri.

1.Clasificarea bolilor reumatismale

Clasificarea bolilor reumatismale a creat numeroase dificultati medicinei,


deoarece nu exista un criteriu unic dupa care sa se poata face ordine in varietatea
nesfarsita a acestor boli. Cea mai acceptabila clasificare la noi in tara (elaborate de
Academia de Stiinte Medicale si Ministerul Sanatatii in 1963) imparte
reumatismul, ca boala in doua mari categorii: reumatism articular, care intereseaza
articulatiile, si reumatismul nearticular sau abarticular, care priveste tesutul
conjunctiv. La randul sau reumatismul articular cuprinde doua mari grupe:

reumatismul inflamator si infectios

reumatism degenerativ

Prezentam in tabelul urmator o clasificare a bolilor reumatismale:


1. Reumatism articular Artrite - R. Bouillaud -
Sokolski -
(caracter inflamator) R. secundar infectios

- P.C.E. (poliartrita cronica


evolutiva sau poliartrita
reumatoida) -
Spondilita anchilozanta

Artroze -
(caracter degenerativ) Spondiloze
-
Artroze
- Poliartroze

2. Reumatism - Periatrite
abarticular (nearticular)
- Nevralgii - Nevrite
inflamator sau
- Mialgii - Miozite
degenerativ
- Neuromialgii

- Tendinite

- Bursite

- Tenosinovite

Artrozele reprezinta cea mai frecventa boala articulara din intreaga lume.
Dintre afectiunile artrozice, coxartroza este deosebit de frecventa. In stadiul actual
al cunostiintelor noastre putem admite ca artroza soldului este o degradare
articulara cu o individualitate definita, caracterizata printr-un dezechilibru
morfologic dependent de un dezechilibru functional.
De-a lungul anilor aceasta afectiune a fost cunoscuta sub numele de artrita
cronica a soldului (coxartrie), artrita deformata, morbus coxae senilis sau juvenilis
(in functie de varsta), malum coxae senile, osteoartroza a soldului, artroza
hipertrofica sau degenerativa, osteoartritis, artritis sau artrosis deformans, termeni care
sunt utilizati inca si astazi si care au incercat sa defineasca ceea ce numim azi
coxartroza. Artrozele cuprind o serie de manifestari care au ca substrat anatomic o
degenerescenta mai mult sau mai putin intinsa a tesutului mezenchimal. Acest tip
lezional-produs in primul rand prin uzura, intereseaza de predilectie articulatiile
memberelor inferioare si ale coloanei

vertebrele supuse prin functia lor unei uzuri mai intense.

Artrozele sunt afectiuni neinflamatoare ale articulatiilor mobile,


caracterizate prin deteriorarea si abraziunea cartilajului articular precum si prin
leziuni hipertrofice ale extremitatilor osoase. Monoarticulare, uneori bilaterale,
artrozele cresc ca frecventa paralel cu varsta; neansotite de semne generale si nici
de leziuni extraarticulare, ele se traduc clinic prin dureri, impotenta functionala si
prin deformari articulare, iar radiologic prin pensarea spatiului articular, osteofitoza
subcondrala si uneori zone circums0rise de osteoporoza. Avand in vedere tendinta
actuala de crestere a proportiei subiectilor de varsta a treia, de imbatranire a
populatiei, este de asteptat o crestere a prevalentei coxartrozelor. De aceea orice
contributie cat de modesta, adusa in planul modalitatilor de tratament si recuperare
in aceasta boala, poate fi benefica.

CAPITOLUL II

ANATOMIA ARTICULATIEI COXO-FEMURALE


Aparatul locomotor este constitutit din sistemul osos si sistemul muscular,
ambele asigurand si deplasarea corpului. Organele de legatura dintre capetele
osoase se numesc articulatii, forma si structura lor fiind adaptate rolului pe care-1
indeplinesc in organism:

- de a participa la miscarile diferitelor segmente ale corpului;

- de a oferi rezistenta la presiune si tractiune.

Una dintre cele mai importante articulatii este articulatia coxo-femurala.


Este o articulatie mobila si solida, o diartroza, realizata intre doua suprafete
articulare: una sferoida, reprezentata de capul femurului, si cavitatea articulara,
reprezentata de acetabulul coxalului.

EXTREMITATEA SUPERIOARA A FEMURULUI SI

CAPSULA ARTICULATIEI COXO-FEMURALE


SISTEM OSOS

Cavitate cotiloida (acetabulum)

Descriere cavitatea cotiloida priveste inainte, in afara si in jos. Ea este


limitata de un rebod ascutit, spranceana cotiloida care prezinta trei scobituri.
Aceste scobituri corespund punctelor de jonctiune ale celor trei piese osoase eare
constituie osul coxal: ilionul, pubisul si ischionul.

Scobitura anterioara ilio-pubiana si cea posterioara ilio-ischio-pubiana este


larga si profunda.

La extremitatea anterioara a spancenei colitoide, in vecinatatea suprafetei


articulare se afla o mica ridicatura numita tubercul precotiloidian de care se fixeaza
fasciculele bandeletei suprapubiene (VALLOIS).

Cavitatea cotiloida prezinta doua parti distincte: una centrala de forma


patrulatera (deprimata), rugoasa, nearticulara numita fundul cavitatii cotiloide si
care se continua in jos cu scobitura ischio-pubiana, orificiu ovalar la barbati,
neregulat, triunghiular la femei.

Osul coxal este un os plat, format din doua lame de tesut compact care
acopera un strat de tesut spongios de grosime variabila.

Extremitatea superioara a femurului

Extremitatea superioara a femurului este formata de un cap articular, un gat,


o mare si o mica tuberozitate.
Capul femoral (capot femoris) este o suprafata neteda ce reprezinta doua
treimi de sfera de raza de 20-25 milimetri, priveste in sus inauntru si putin inainte.
El este circumscris de o linie sinuoasa, compusa din mai multe curbe din care se
disting mai bine una superioara si alta inferioara, a caror concavitate se dirijeaza in
afara pentru a reuni anterior si posterior, formand un unghi ascutit deschis in afara.
Acestea fac ca

suprafata sa se intinda inspre col mai mult inainte si inapoi decat in sus si jos.

Putin dedesupt si inapoi de centrul capului se afla depresiunea numita foseta


ligamentului rotund care da insertie ligamentelor cu acelasi nume.

Gatul femoral uneste capul cu cele doua tuberozitati. Axa lunga a gatului
este inclinata fata de axa lunga a diafizei femurale cu 125 o - 135o, iar unghiul
format de ele se numeste unghi de inclinatie.

Marea tuberozitate sau marele trohanter de forma patruletara, aplatizat


dinapoi

inauntru se gasesc situate in prelungirea diafizei femurului. Fata externa a marelui


trohanter, convexa, este strabatuta de sus in jos si inainte de o escavatie rugoasa in
forma de virgule, foseta digitala unde se insera muschiul obturator extern.

Micul trohanter este o apofiza conica situate la unirea colului cu fata interna
a corpului femurului. Ea da insertie muschiului psoas iliac.

Suprafete articulare

Acestea sunt de o parte femoral, iar de cealalta cavitate cotiloida a osului


coxal marita de un fibrocartilaj numit bureletul cotiloidian .
Capul femoral este acoperit de un fibrocartilaj mai ingrosat in jumatatea
superioara decat in cea inferioara si mai mult in centru decat la periferie. Foseta
ligamentului rotund nu prezinta cartilaj de acoperire.

Cavitatea cotiloida prezinta doua parti distincte: una articulara in forma de


semiluna, ale carei extremitati anterioara si posterioara limiteaza scobitura ischio-
pubiana.

Bureletul cotiloidal este un fibro cartilaj ce inconjoara cavitatea cotiloida. El


are in sectiune forma de prisma triunghiulara si prezinta o suprafata aderenta sau
bazala prin care se insera de marginea acetabulului, o suprafata interna, concava,
articulara, in continuitate cu suprafata articulara a cavitatii cotiloide si o fata
externa convexa care da insertie capsulei articulare.

MIJLOACE DE UNIRE

Suprafetele articulare sunt mentinute in contact prin sinoviala, capsula


articulara intarita de ligamente si musculatura periarticulara.

Sinoviala

Imbraca fata profunda a capsulei articulare si reflecta la insertiile coxale si


femurale ale capsulei inconjurand suprafetele articulare. Ea se insera de partea
cotiloidinala pe fata externa a bureletului, iar de partea femurala, pe portiunea
intrarticulara a colului intre insertia capsulei si suprafata cartilajinoasa a capului
femural.

Capsula articulara
Insertia iliaca a mansonului capsular se face pe spranceana cotiloida si fata
externa a bureletului cotiloidian, iar la nivelul scobiturii ischio-pubiene pe fata
externa a ligamentului transvers al acetabulului.

- capsula este constituita din doua feluri de fibre:

- fibre longitudinale de la coxal la femur, mai bine evidentiate anterior;

- fibre circulare si anulare care abunda mai ales in partea postero-


inferioara si in straturile profunde ale capsulei.

Ligamente

Capsula articulara este intarita inainte, inauntru si inapoi prin trei benzi
ligamentare cunoscute sub numele de: ligamentul ilio-femural, pubo-femural;
ischio- femural.

Ligamentul ilio-fenmural sau ligamentul BERTIN, are forma de evantai care


acopera fata anterioara a capsulei articulare si se insera la nivelu1 osului coxal
putin

dedesubtul spinei iliace antero inferioare, iar de partea femurala pe linia


interohanteriana, prin doua portiuni bine dinstincte: fasciculul superior ilio-
trohanterian si fasciculul inferior ilio-trohanterian.

Ligamentul pubo-femural, situate pe fata inferioara a capsulei se insereaza in


sus pe eminenta ilio-pectime si pe marginea anterioara a santului subpubian de
unde fibrele sale merg in jos, in afara si putin posterior fixandu-se pe partea
anterioara a depresiunii pretrohanteriene.
Ligamentul ischio-femural, situat pe fata posterioara a capsulei articulare,
porneste de la nivelul guterei subcotiloidiene de unde se indreapta in sus si in afara,
oblic, pe fata posterioara a colului si se insera inainte a fosetei digitale a marelui
trohanter.

Ligamentul rotund. Considerat ca vestij otogenic al muschilor ambieni,


ligamentul rotund se prezinta ca o lama fibroasa lunga de aproximativ 3 cm care se
intinde de la foseta capului femural la scobitura ischio-pubiana a osului coxal.

TESUTURILE PERIARTICULARE

Muschii soldului

Descriptia anatomica a muschilor ce vin in raport cu articulatia coxo-


femurala si care actioneaza asupra ei.

Fata anterioara

Fata anterioara a articulatiei coxo-femurale este in raport cu muschiul psoas


iliac (iliopsoas) de care este separata prin una sau doua burse seroase, care adesea
comunica cu sinoviala articulara.

Alcatuit in partea superioara din doua portiuni muschiul psoas, inserat pe


fata laterala a ultimei vertebre toracale si a primelor patru vertebre lombare si
muschiul

iliac inserat in fosa iliaca pe care o captuseste;

- -cele doua portiuni se unesc si formeaza un corp muscular comun, care trece
succesiv prin regiunea lombara si pelviana, iese din bazin prin lacuna
musculara si ajunge la coapsa unde se insera printr-un tendon comun pe micul
trohanter.

Actiune: Desi muschi pluriarticular, actiunea principala o are asupra


articulatiei coxo-femurale. Este cel mai important flexor al coapsei pe bazin.

Pe langa actiunea principala de flexor, iliopsoasul mai are o actiune


secundara de rotatie externa a coapsei.

Inervatie: Iliopsoasul primeste mai multe ramuri scurte din plexul 1ombar si
cateva ramuri din nervul femural L2, L3, L4.

Muschiul drept anterior (Rectus femoris). Are insertia superioara prin


tendonul direct la nivelul spinei iliace antero inferioare, iar prin tendonul reflectat
pe spranceana cotiloida in partea supero interna. Distal formeaza tendonul
quadricepsului impreuna cu vastul intern (vastus internus) vastul extern (vastus
externus) si cruralul (vastus intermedius).

Actiune: Flexor al coapsei pe bazin.

Inervatie: Ramura quadricepsului din nervul crucal.

Muschiul croitor (Sartotius). Insertia superioara este la nivelul spinei iliace


antero superioare de unde merge oblic in jos si inauntru pentru a se insera in jos pe
fata interna a extremitatii superioare a tibiei (pes anserinus).

Actiune: Flexor al gambei pe coapsa si flexor abductor si rotator in afara al


coapsei pe bazin.

Inervatie: Inervat de ramuri ale nervului femural.


Fata superioara

Fata superioara a articulatiei coxo femurale este in raport cu muschiul fesier


mic (Gluteus minimus). El se insera sub campul osos al fosei iliace externe, situate
inaintea

liniei semicirculare anterioare: de acolo fibrele converg spre un tendon puternic


care se insera pe marginea anterioara a marelui trohanter. Intre acest muschi si
trohanter se afla o bursa seroasa.

Actiune: Micul fesier este abductor al coapsei. Contractia izolata a


fasciculului anterior produce rotatia interna a coapsei. Contractia fasciculului
posterior determina rotatia externa a coapsei.

Inervatie: Ramura a fesierului inferior.

Muschiul fesier mijlociu(Gluteus medius) se insera pe portiunea fosei iliace


externa cuprinsa intre cele doua linii semicirculare. De aici fibrele sale converg
catre marele trohanter unde printr-un tendon, larg si plat se insera pe creasta oblica
a fetei externe a marelui trohanter. 0 bursa seroasa separa fesierul mijlociu de mare
trohanter.

Actiune: E1 este un puternic abductor si rotator inauntru. Este stabilizator


lateral al soldului. Cand isi ia punct fix pe femur, el ridica bazinu1. Are o mare
importanta in mers.

Fata posterioara

Fata posterioaraa articulatiei coxo-femurale este acoperita de muschii


rotatori externi care de sus in jos sunt:
Muschiul piramidal (Piriformis). Muschi alungit, de forma triunghiulara cu
baza in bazin, iar varful la marele trohanter. El se insera in interiorul bazinului, pe
fata anterioara a sacrului, in vecinatatea gaurilor sacrate (a 2-a, a 3-a si a 4-a),
fasciculele musculare merg in afara, ies din bazin prin marea scobitura sciatica si
se termina printr-un tendon pe marginea superioara a marelui trohanter.

Actiune: Ca si ceilalti muschi, pelvi-trohanterieni, roteste coapsa afara. Daca


coapsa este flectata, este un abductor al acesteia. Ca si abductorul intern este un
stabilizator al soldului.

Inervatie: Nervul piramidal din plexul sacrat.

Gemenii pelvieni (Muschii Gemelli spinalis si tuberalis) sunt muschi subtiri,


de forma patrulatera care insotesc portiunea extra pelvina a obturatorului intern.

Dupa situatia lor fata de acest tendon unul este superior si altul inferior. Gemenul
superior este numit spinal, fiindca se insera pe spina sciatica iar cel inferior numit
si tuberal fiindca se iasera pe tuberozitatea ischionului.

Actiune: Sunt rotatori in afara.

Inervatie: Ramuri din plexul sacrat.

Muschiul obturator intern se insera pe fata interna a membranei obturatoare


si pe periferia osoasa a gaurii obturatoare.

Actiune: Este un puternic rotator in afara al coapsei.

Inervatie: E inervat de nervul obturator intern, ramura dia plexul sacrat.


Muschiul obturator extern se prinde pe fata externa a cadrului osos al
gaurii.

Obturatoare, trece pe sub colul femural spre fata posterioara a articulatiei si


se termina printr-un tendon in fundul cavitatii digitale a marelui trohanter.

Actiune: Este ca si precedentii tot un rotator in afara dar datorita pozitiei sale
sub colul femural este un veritabil coaptor articular, fiind principalul stabilizator
inferior al soldului.

Muschiul patratul crural (Quadratus femoris) pleaca de la tuberozitatea


ischiatica, merge pe partea posterioara a articulatiei coxo-femurale si se insera in
afara pe creasta intertrohanteriana.

Actiune: Un puternic rotator in afara al coapsei.

Inervatie: Este inervat de o ramura din plexul sacrat. Acesti muschi sunt
acoperiti de muschiu1 mare fesier.

Fata inferioara

Fata iaferioara a articulatiei coxo-femurale este in raport cu muschiul


pectineu (Pectineus) care se insera in sus pe creasta pectineala si pe ligamentul lui
COOPER de unde fibrele lui merg in jos in afara si putin inapoi si se termina pe
creasta pectineala a femurului.

Actiune: Este aductor al coapsei, flexor si rotator in afara.

Inervatie: E inervat de ramuri din nervul crural. Dedesuptul acestui muschi


se etajeaza micul adductor, adductorul mijlociu si adductorul mare. Insertiile lor
superioare sunt pe ramura ischio-pubiana de unde coboara pe fata interna a
diafizei femurale.

Actiune: Sunt adductori ai coapsei si foarte slabi rotitori in afara.

Inervatie: Toti adductorii primesc ramuri din nervul obturator (plexul


lombar).

Fata externa

Fata externa a soldului este acoperita de expansiunea aponevrotica a fasciei


lata denumita si bandelata lui MAISSIAT, care porneste de la creasta iliaca,
acopera fesierul mijlociu si marele trohanter si coboara pe fata externa a coapsei,
spre gamba. in partea anterioara a acestei lame aponevrotice intr-o dedublare a sa
se afla muschiul tensor al fasciei lata care se insera sus pe spina iliaca antero-
superioara, iar in jos fibrele sale se confunda cu cele ale fasciei lata.

Actiune: Este abductor si flexor al coapsei. Prin conexiunile pe care le are cu


fesierul mare, ajuta la mentinerea pozitiei verticale la tendinta de cadere inainte.
Preia presiunea exercitata asupra trohanterului impinge capul femural in articulatie
devenind stabilizator extern al soldului.

Inervatie: Primeste ramuri din gluterul superior.


CAPITOLUL III

RTICULARITATI BIOMECANICE SI CLINICE

ALE ARTICULATIEI COXO-FEMURALE

Spre deosebire de articulatia scapulo-humerala, foarte mobila, articulatia


coxo- femurala are o mobilitate mai redusa, in schimb fiind dotata cu o stabilitate
mai mare. Prin centrul geometric al capului femural trec trei axe de miscare, foarte
importante in locomotie.

- un ax transversal (frontal) in jurul caruia se efectueaza flexia-extensia;

- un ax sagital, care permite abductia-adductia;

- un ax vertical, care permite miscarile de rotatie interna si externa.

Axul colului femural este oblic in sus, inauntru si inainte , formand un 'unghi
de inclinatie' de 125' cu axul diafizar si unul de 'declinatie' de 10 o-30o (deschis
inauntru si inainte ). Diafiza femurala se situeaza deci inapoi a planului frontal
vertical, trecand prin centrul capului femural si axa condililor.

Cavitatea cotiloida (acetabulara), de forma semisferica este acoperita de


cartilaj numai pe partea sa periferica, fundul cavitatii neintrand in contact cu capul
femural.
Ea este orientata in afara, in jos si inainte , formand cu orizontala un unghi de
30o- 40o. Acesta face ca partea superioara a cotilului sa acopere in parte fata externa
a capului. La nivelul acoperisului cotilului, capul exercita cea mai mare presiune.
Capul, colul si diafiza femurala formeaza un ansamblu biomecanic caracterizat prin
faptul ca greutatea corpului, repartizata la nivelul capului femural, nu se transmite
direct axului diafizar, ci prin intermediul colului femural, care joaca rol de brat de
parghie. De aceea baza colului este supusa frecvent la fracturi. Pe spranceana
cotiloidiana se insera un inel fibrocartilaginos, care sporeste profunzimea cavitatii
cotiloide.

Capsula articulara, un manson cilindric format din tesut fibros este intarita
prin ligamentele ilio-femurale, pubo-femura1, ischio-femural, rotund. In extensie

ligamentele sunt intinse si cooptatia coxo-femurala este ferma, in timp ce in flexie


ligamentele sunt destinse si capul femural nu mai apare asa de puternic aplicat pe
cotil.

Articulatia coxo-femuralp este supusp la o presiune permanentp prin tonusul


musculaturii periarticulare. S-a demonstrat cp in timpul mersului articulatia coxo-
femurala sufera o presiune intermitenta. Astfel, in timp ce greutatea corpului se
sprijina pe un singur picior, mijlocul fesier exercita o puternica presiune, coxo-
femurala suportand alternativ o presiune de patru ori mai mare decat greutatea
corpului. In coxa - valga, marele trohanter fiind prea apropiat de centrul capului
femural, presiunea suportata de capul femural la fiecare pas este de 6-7 ori mai
mare decat greutatea corpului. In cazul articulatiilor sanatoase, presiunea se
transmite pe intreg capul femural, fiind bine suportata de cartilaj. Ori de cate ori se
produce o hiperpresiune concentrata pe o zona mai restransa a capului, cartilajul se
ulcereaza.
EXAMENUL CLINIC SI FUNCTIONAL AL SOLDULUI

Examenul clinic al soldului trebuie facut sistematic si minutios, pentru a


putea depista orice anomalie. Mai intai se efectueaza examenul clinic in
ortostatism. In acest caz, se verifica pozitia reperelor oaselor si a axelor membrului
inferior.

daca spinele iliace antero-superioare sunt situate la aceeasi orizontala;

daca exista o basculare a bazinului intr-o parte sau alta;

daca este o inegalitate de lungime a membrelor inferioare;

daca exista atitudini vicioase la nivelu1 soldului, genunchiului,


picioarelor.

Studiul bazinului se efectueaza mai intai cu pacientul stand pe un taburet,


apoi in statiune unipodala. In acest ultim caz trunchiul se inclina de partea
piciorului de sprijin cu mijlocul fesier deficitar (semnul Trendelemburg).

Examenul clinic din pozitia culcat

Prin palpare atenta se localizeaza sediul durerilor (inghinale,


trohanteriene si ischio-trohanteriene).

Coxopatiile pot fi insotite de iradiatii dureroase posterioare, anterioare, pe


genunchi, pe fata interna a coapsei, pe fesierul superior.
Se apreciaza apoi daca durerea este de tip inflamator (durere continua, cu
accentuari nocturne si radiere matinala prelungita) sau de tip mecanic (calmata
de repaus si accentuate de ortostatism sau mers).

Se masoara lungimea comparativa a membrelor inferioare in raport cu maleola


interna, apoi perimetrul coapsei (masurat la 10 cm deasupra bazei rotulei).

Urmeaza palparea tesututului subcutanat si masele musculare, notand grupele


hipotone, hipertone, tendinta la retractii, existenta unor tulburari trofice de
origine venoasa.

Se efectueaza apoi bilantul articular, masurand goniometric fiecare miscare


fundamentala.

EXTENSIA IN COXO-
FEMURALE

Extensia C.F. cu Activa Pasiva


genunchiul
intins 20o 30o

Extensia C.F. cu 14o 60o


genunchiul
indoit

FLEXIA IN COXO-FEMURALE ABDUCTIA IN COXO-FEMURALE

Activa Pasiva Activa Pasiva


Extensia C.F. cu 90o 120o Abductia C.F. in 45o -
genunchiul intins extensie
120o 140o
Extensia C.F. cu
genunchiul indoit
ADDUCTIA IN COXO-FEMURALE ROTATIA INTERNA SI EXTERNA
IN COXO-FEMURALE

Activa Pasiva Activa Pasiva

Adductia C.F. in 30o - Rotatie C.F. 60o -


extensie externa in extensie
peste -
Rotatie C.F. 60o
externa in
semiflexie

Rotatie C.F. 30o


interna in extensie
peste
Rotatie C.F. 30o
interna in
semiflexie
Pe marginile acestor imagini notam ca:

Flexia genunchiului, relaxand ischio-gambierii, permite o flexie mai mare a


articulatiei coxo-femurale;

La flexie se imobilizeaza bazinul cand se calculeaza amplitudinile;

Extensia este mai redusa cand genunchiul este flexat, intrucat ischio-gambierii
fiind angajati in flexia genunchiului sunt mai putin eficace ca extensori;

Abductia este limitata prin muschii adductori, ligamente si prin contactul


colului femural cu spranceana cotiloidala. Prin exersare, amplitudinea abductiei
poate atinge 120o - 130o ,

Pentru testarea rotatiei se prefera pozitia in decubit ventral sau asezat pe


marginea mesei cu genunchiu1 in unghi drept. Ducerea gambei in afara permite
masurarea rotatiei externe.

Se calculeaza apoi coeficientul functional de mobilitate, masurandu-se


amplitudinea fiecarei miscari si inmultind-o cu coeficientii mentionati in tabelul
urmator:

Flexia 0 - 45o = coeficient 0,6

45 - 90o = coeficient 0,4

Peste 90o = coeficient 0,1

Abductia 0 -15o = coeficient 0,6

15 - 30o = coeficient 0,4


Peste 30o = coeficient 0,1

Rotatia externa 0 - 30o = coeficient 0,3

Peste 30o = coeficient 0,1

Rotatia interna

adductia,extensia = coeficient 0,2

Totalul (raportat la 100) reprezinta coeficientul functional al articulatiei, care


se masoara inainte si dupa recuperarea medico-chirurgicala.

In continuare se face bilantul muscular.

Pentru evaluarea flexiei, in care sunt implicati muschii flexori (psoasiliacul,


dreptul anterior, croitorul) se aplica contrarezistenta pe fata anterioara a coapsei,
deasupra genunchiului.

Pentru extensie (muschii extensori fiind fesierii, ischio-gambierii)


contrarezistenta se aplica pe fata posterioara a gambei, in timp ce cu mana cealalta
se imobilizeaza bazinul.

In abductie, care e asigurata de fesierul mic si mijlociu si de muschii


accesori, se aplica rezistenta pe fata externa a genunchiului.

In adductie (muschii adductori, ischio-gambierii, marele fesier avand rolu1


principal) rezistenta se aplica pe fata interna a genunchiului.
Pentru evaluarea rotatiei externe (muschii rotatori fiind fesierii, drept intern
si croitorul) rezistenta se aplica deasupra gleznei, ca si in rotttia interna (ischio-
gambierii, tensorul fasciei lata).

Pentru testarea fortei musculare se determina, prin tatonari progressive la


instalatia de scripeti, care este greutatea maxima care, atasatp la membrul inferior
intins, poate fi ridicata de 10 ori.

Se testeaza saptamanal forta flexorilor, extensorilor, abductorilor,


adductorilor, pentru obiectivizarea eficacitatii tratamentelor de recuperare aplicate.

In sfarsit, examenul clinic functional se completeaza cu examenul


radiographic (coxometria). Parametrii principali care trebuie masurati pe
radiografia de fata sunt:

a. Unghiul de inclinatie dintre axa diafizei si axa colului femural (normal:


130o) b. Unghiul de oblicitate al acoperisului cotilului. Se repereaza pe
fotografie:

1) locul de unire al acoperisului cu fundul cotilului (T);

2) cel mai extern punct al partii condensate a cotilului (E), apoi se


masoara unghiul format de dreapta TE si orizontala care trece prin T
(sub 10o)

c. Unghiul de acoperire externa a capului femural de catre cotil. Din centrul


capului femural C se ridica o verticala, care face un unghi de peste 25o.

d. Axul cotilului prelungit trebuie sa atinga cotilul intern si dedesubtul


punctului T.
In displazia coxo-femurala impactul cade asupra si in afara punctului T.

e. Arcul cervico-obturator e intrerupt in cazul displaziilor insotite de


subluxatii. f. Unghiul de declinatie a cotilului femural (intre axa colului si
axa cotililor femurali), normal de 10 - 15o, este marit in subluxasii sau luxatii
si redus in protruzii.

De obicei se efectueaza o radiografie de fata si una de profil.

CAPITOLUL IV

COXARTROZA

Coxartroza constituie, dupa majoritate statisticilor, cauza a 90 % din


suferintele adultului trecut de 50 ani.

ETIOPATOGENIE

In primul rand se descriu doua forme: coxartroza primara si secundara.


1. Coxartroza primara sau senila, numita si 'morbus coxae senilis' datorita
involutiei articulatiei legata de varsta, dar la care concura si alti factori,
ca cei metabolici (obezitate, diabet) sau profesionali (ortostatism
prelungit).

2. Coxartroza secundara cunoaste la randul ei mai multe forme:

forma traumatica, datorata unui traumatism major, cu fractura capului sau


colului femural si, mai rar, a unor microtraumatisme repetate.

forma malformativa, datorata unor anomalii congenitale: luxatii sau subluxatii


congenitale (coxa plana, coxa vara, coxa vulga).

forma postinflamatorie, rezultatul unui proces inflamator cronic in articulatia


soldului.

forma postnecrotica, datorata unor necroze aseptice ale capului femural.

ANATOMIA PATOLOGICA

Toate cauzele amintite mai sus determina alterari profunde ale capului
femural si ale cotilului, care nu mai au o coaptare articulara, din aceasta cauza
urmand distrugerea cartilajului articular si apoi deteriorarea articulara cu rezultatul
imediat in cele doua functii ale soldului: stabilitatea si mobilitatea.

SIMPTOMATOLOGIE

Semnele clinice sunt aceleasi cu ale celorlalte artroze:


durerea, care poate fi localizata in fese, in creasta iliaca sau la genunchi. Ea
apare la mers, dar mai ales la urcatul si coboratul scarilor.

limitarea algica a miscarilor active. Bolnavul nu poate incrucisa picioarele, nu


se poate incheia la pantofi, nu poate sta picior peste picior.

limitarea algica a miscarilor pasive, abductia fiind cea mai limitata, urmata de
rotatia sau adductia coapsei.

scurtarea membrului inferior de partea afectata, cu dificultati la mers

aparitia cracmentelor.

SEMNE RADIOLOGICE

Examenul radiologic este foarte edificator pentru coxartroza. El prezinta:

osteoscleroza marginala, cu ingrosarea sprancenei cotiloide.

ingustarea spatiului articular

hipertrofie osoasa.

Diagnosticul se stabileste pe baza anamnezei, a examenului clinic si a celui


radiologic. Principala afectiune cu care se face diagnosticul diferentiat este bursita
trohanteriana, care are simptome asemanatoare, cu iradierea durerii spre marele
fesier, dar nu prezinta limitarea miscarilor in articulatia coxo-femurala.

EVOLUTIE SI PROGNOSTIC
In baza unor masuri terapeutice adecvate, evolutia coxartrozei este lent
progresiva, agravanta. La multi bolnavi aceasta evolutie se poate intinde pe 10 - 15
ani mai mult, la altii insa evolutia poate fi rapid invalidanta, in 1 - 2 ani.

Agravarea coxozelor se exprima in general prin intensificarea durerilor, prin

accentuarea impotentei functionale, ca si prin agravarea deformarilor: scurtarea


membrului inferior, deformarea bazinului. Dintre toate artrozele, coxoza are
caracterul cel mai invalidant si ireversibil, de unde prognosticul rezervat.

TRATAMENT

Obiectivele tratamentului coxartrozelor sunt:

- combaterea durerilor

- diminuarea redorii si a impotentei functionale

- mentinerea functiei articulare si recastigarea miscarii (partiale, totale)

- micsorarea handicapului.

In tratamentu1 coxozelor, ca si a celorlalte artroze se folosesc mai multe


mijloace:

1. Masurile igienico-dietetice si educative:

- micsorarea solicitarilor articulatiei coxo-femurale prin evitarea


ortostatismului prelungit, a mersului pe scari sau pe teren accidentat;

- dieta echilibrata (hipocalorica in cazul obezilor).


2. Tratamentul medicamentos, care consta pe de o parte in folosirea unei
medicatii antialgice si antiinflamatorii (tratament simptomatic), iar pe de alta parte
in folosirea unei medicatii ce isi propune sa influenteze pozitiv insusi fondul
evolutiv al bolii (medicamente numite de reumatologii americani Direase
Modifying Osteo Arthritis Drugs DMOAD). In tabelul urmator prezentam
principalele grupe de medicamente folosite in tratamentul artrozelor:

1.Tratamentul simptomatic

A. cu actiune de scurta durata

a) analgeticele (paracetamo1, tramadol)

b) antiinflamatoarele nesteroidiene: ibuprofen, diclofenac,


indometacin, piroxicam, tenoxican, celebrex, movalis, ketoprofen

c) gel-urile si unguentele: ketoprofen (flexene), diclofenac, Fastum gel,

B. cu actiune de lunga durata

a. corticosteroizii depozit, intraarticular: triamcilonon

b. acidul hialuronic

2. Medicamentele DMOAD:

- glucozaminosulfat

- condroitinsulfat
- pentosansulfat

- orgoteina

- extracte de avocado si soia

- tetraciclinele

- terapiile experimentale.

3. Tratamentul balneo-fizioterapic are cele mai largi recomandari cu cele mai


eficiente rezultate. Pot fi folosite toate formele si metodele de tratament:
electroterapie, hidroterapie, termoterapie ca si kinetoterapia.

4. Tratamentul ortopedico-chirurgical poate fi precoce sau tardiv. Cel precoce


se adreseaza bolnavilor cu coxartroze secundare unor anomalii congenitale, ca
displazia subluxanta de sold, carora li se efectueaza osteotomii corectoare.

Tratamentul ortopedico-chirurgical tardiv se adreseaza bolnavilor cu artroze


de sold evoluate, care nu mai raspund la tratament medical. Acestora li se
implementeaza proteze totale de sold.

CAPITOLUL V

TRATAMENTUL FIZICAL-KINETIC

Tratamentul fizical-kinetic al coxartrozei urrnareste implinirea urmatoarelor


obiective:

- combaterea durerii;

- asigurarea unei bune stabilitati a soldului;


- asigurarea unor unghiuri de mobilitate functionale si evitarea instalarii
atitudinilor vicioase.

Pentru combaterea durerii, medicina fizica ofera o gama foarte larga de


proceduri, totul este ca ele sa fie cunoscute si aplicate individualizat de la caz la
caz in functie de mecanismele patogenetice care stau la baza durerii, stabilirea
tipului de reactivitate al bolnavului, pragul lui de sensibilitate la durere etc.

Caldura locala poate fi la fel de utila ca si recele aplicat 1ocal sau


crioterapia, depinde doar de substratul morfo-patologic caruia ne adresam.

In criza dureroasa se recomanda repausul la pat, medicatie analgetica si


decontracturanta, apoi solux albastru urmat de masaje usoare decontracturante,
curenti diadinamici (monofazat) fix si perioada lunga. Dupa ameliorarea durerilor
si contracturii musculare asociem baile kinetoterapice si dussl subacval. Aplicam
cu preponderenta kinetoterapia la pat (gimnastica posturala, exercitii izometrice,
mobilizarii active ajutate, flexi-extensii pe plan orizontal si abductie-adductie pe
plan orizontal si apoi usor inclinat).

In suferintele cronice, torpide, cu durere de mai mica intensitate dar totusi


sacaitoare, aplicatiile de cald local pot aduce o usurare notabila.

Ceea ce este esential pentru o reducere semnificativa a durerii se leaga de


posturarea antalgica. Fie ca lucram cu rece local sau cu cald, aceste tratamente
trebuie

aplicate in pozitie de decubit (descarcare articulara) cu soldul intr-o flexie lejera


sustinuta pasiv prin perne, sac de nisip etc. (relaxarea musculaturii, locul in care
nasc stimuli durerosi).
Dacaaexista posibilitatea tratamentului in apa, baia calda generala, baia cu
namol, dusul subacval, prin asigurarea conditiilor esentiale (descarcarea
articulatiei, relaxare musculara, sedare), calmarea durerilor este mult mai placuta.

0 incalzire superificiala se poate obtine in cele mai obisnuite conditii fara a fi


nevoie de deplasare la un serviciu de fizioterapie: punga cu sare de bucatarie
incalzita, perna electrica.

Pentru incalzirea structurilor profunde este neaparat nevoie de aparatura


medicala specifica: microunde, unde scurte, ultrasunet.

Utilizarea curentului galvanic fie sub forma de galvanizare simpla, fie sub
forma de ionogalvanizare reclama o durata mare de timp (in jur de 30 min.),
intensitati relativ mari ale curentului, de aici, respectarea cu mare riguozitate a
regulilor de aplicatie pentru a evita aparitia arsurilor chimice care vor compromite
tot programul de recuperare. Aceleasi precautii se iau pentru orice aplicatie de
curenti de joasa frecventa.

Acolo unde exista aparatura necesara, este de preferat utilizarea curentilor de


medie frecventa si a curentilor interferentiali.

Formulele de lucru antalgic sau excitomotor vor fi alese si/sau alternate in


functie de modul in care abordam durerea (simptomatic sau etiopatogenetic).

Tot cu scop antalgic se foloseste si ultrasunetul a carui actiune este de


maxima eficienta asupra manifestarilor algice si inflamatorii periarticulare ce
insotesc de obicei coxartroza.

Masajul, pe langa efectul antalgic este si miorelaxant sau, daca se doreste,


tonifiant, in functie de manevrele utilizate. Fara a intra in toate detaliile tehnicilor
de masaj, pot fi utile cateva consideratii practice. Pozitionarea bolnavului este
extrem de importanta deoarece fiecare pozitie permite o mai buna abordare a
diferitelor structuri

ce trebuie masate.

Decubitul dorsal este foarte bine suportat de bolnavi, permite cel mai bun
abord pentru musculatura coapsei si a regiunii trohanteriene.

Decubitul ventral este utilizat pentru abordarea regiunii lombo-sacrate si


retrotrohanteriene, dar este mai greu suportat de bolnavii obezi sau la cei cu flexum
important al articulatiei coxo-femurale.

Decubitul lateral fiind o pozitie destul de instabila este folosita mai rar si
pentru timp scurt.

Manevrele de masaj depasesc zona soldului coborand spre genunchi si


urcand- spre coloana vertebrala lombara si se adreseaza tuturor structurilor: piele,
tesut celular subcutanat, fascii, tendoane si muschi.

Fiind cunoscut faptul ca una din sursele generatoare de durere o constituie


staza venoasa din medulara osului spongios, in prezenta unui teren sugestiv (varice
hidrostatice ale membrelor inferioare) se efectueaza manevre de drenaj veno-
limfatic din pozitia antidecliva a membrelor inferioare. Aceste manevre se
alterneaza cu respiratii profunde care de asemenea favorizeaza intoarcerea
venoasa.

Fiecare sedinta de masaj se incheie cu tractiuni manuale executate in axul


membrului inferior. Se executa succesiv tractiuni si detractiuni corelate cu ritmul
respirator (favorizeaza circulatia si troficitatea locala). Forta de tractiune va fi
moderata deoarece este iluzoriu sa se creada ca prin tractiune manuala s-ar putea
realiza o decoaptare articulara reala.

Impotriva redorii articulatre, al doilea element important al deficitului


functional a1 bolnavului, kinetoterapia este arma terapeutica de baza care permite
recastigarea unor amplitudini functionale. Ca regula generala, sensul miscarii va fi
in sens opus tendintei naturale a bolii de limitare a miscarilor.

Asadar, mobilizarea pasiva va insista pe miscarile de extensie, abductie si


rotatie interna. Greu de recuperat mobilitatea intr-o articulatie in care deja redoarea
s-a

instalat. Mobilizarea pasiva insoteste masajul, dupa tractiunea si comprimarea

articulatiei. Miscarile pasive se efectueaza in diferite axe si planuri, analitic sau


global. Cea mai convenabila pozitie de lucru este decubitul dorsal care avantajeaza
toate miscarile, cu exceptia extensiei.

Posturile completeaza programul de mobizare pasiva in lupta impotriva


redorii articulare. Se porneste din pozitia de amplitudine maxima permisa de
redoare si cu ajutorul unor forte exterioare cu actiune prelungita in timp se incearca
cresterea amplitudinii unghiurilor de miscare. Aceste posturi pot fi realizate manual
sau cu ajutorul unor montaje de scripeti.

In cazul in care se lucreaza manual, se folosesc cu succes unele tehnici de


facilitare neuro-musculara proprioceptiva, cum ar fi: alternanta contractie
izometrica-izotonica, stabilizarea ritmica, hold-relax.
Acolo unde este posibil, pe langa tehnicile manuale de mobilizare articulara,
se recurge si la mecanoterapie in special tractiuni mecanice - care permit o durata
mai mare de actiune si o dozare perfect cuantificata a fortei externe de actiune.

Exercitiile la bicicleta ergonomica se indica cu conditia sa se tina seama de


parametrii de lucru ce trebuie individualizati pentru fiecare bolnav in parte:
inaltimea seii, incarcarea progresiva a solicitarii la efort, ritmul de pedalare, durata
sedintei. Daca se asociaza si o gonartroza se va acorda atentia necesara incarcarii
adecvate pentru a nu decompensa genunchiul.

Refacerea fortei musculare si a echilibrului dintre muschii agonisti si


antagonisti, in special a muschilor stabilizatori ai soldului (in plan frontal si in plan
sagital) trebuie inceputa cat mai precoce si continuata mereu printr-un program de
intretinere a tonusului si fortei musculare, chiar daca s-a ajuns la o forta de
contractie normala. Se insista asupra tonifierii urmatorilor muschi:

- fesierul mijlociu - stabilitatea soldului in plan frontal;

- fesierul mare si ischiogambierii - stabilitate in plan sagital si


contracararea flexum-ului de sold;

- cvadriceps - pentru a conserva extensia completa de genunchiului.

Tehnica de lucru este clasica, exercitiile izotetrice si izodinamice rezistive


contra unor rezistente crescute progresiv (De Lorme). Programul de kinetoterapie
prezentat pana acum este mai mult analitic si se adreseaza refacerii unghiurilor
normale de miscare si a fortei musculare care stabilizeaza soldul si asigura
performarea miscarilor, in amplitudine completa.
Odata ce aceste obiective au fost atinse, programul de kinetoterapie devine
mai mult global, functional, decat analitic, pentru a reintegra articulatia coxo-
femurala in schemele normale de miscare, sau cat mai aproape de normal. Un
aspect important ce nu trebuie neglijat il constituie invatarea bolnavului ca in
timpul miscarilor active sa poata executa, la inceput sub control constient si mai
apoi automat, urmatoarele activitati motorii:

- flexia soldului cu pastarea lordozei fiziologice;

- adductia soldului fara participarea patratului lombelor (adica fara


ascensiunea hemibazinului);

- rotatie pura, izolata strict in articulatia coxo-femurala, fara a rota intreg


bazinul.

Corelate, toate aceste 3 exercitii pasive, active izometrice, izodinamice,


functionale, trebuie sa se reflecte in redobandirea mersului, cat mai normal, in toate
conditiile pe care le ofera viata de zi cu zi.

La fel ca si pentru bolnavii cu gonartroza, kinetoterapeutul are obligatia sa


faca educatia bolnavului privind igiena soldului.

- folosirea obligatorie in timpul mersului a unui baston purtat in mana


opusa soldului afectat si mai ales utilizarea lui corecta pentru a se realiza
efectiv o descarcare a soldului bolnav;

- evitarea purtarii de greutati;

- evitarea purtarii incaltamintei cu toc inalt;


- efectuarea zilnica a unui program minimal de exercitii fizice de
intretinere

musculara si articulara;

- evitarea pastrarii prelungite a unor pozitii antalgice( cu flexia soldului)


precum si statul prelungit in fotoliu sau scaune joase;

- pentru odihna se va prefera pozitia de decubit cu gambele usor ridicate


deasupra planului patului.

Data fiind diversitatea formelor clinice ale coxartrozei, cateva consideratii


practice referitoare la tratamentul fizical-kinetic pot fi utile.

In coxartrozele primitive simple, evolutia este lenta, sunt posibile mai multe
pusee de exacerbare a durerii si a redorii articulare. Din aceasta cauza tratamentul
fizical-kinetic trebuie efectuat intr-un serviciu de specialitate de doua ori pe an. Cu
aceasta ocazie se refac bilanturile articular, muscular, functional si se pot face
aprecieri corecte asupra evolutiei si a eficientei programului terapeutic de
intretinere.

In coxartrozele secundare de origine mecanica (displazii, subluxatia


ssldului), tratamentul fizical-kinetic se efectueaza intr-o prima perioada pentru a
mentine soldul compensat. Cand acest lucru devine imposibil, scopul tratamentului
este de a asigura un teren favorabil interventiei chirurgicale corective.

In coxartrozele evaluate, cu durere cvasicontinua si redoare articulara severa,


tratamentul este in principa1 antalgic si de mentinere a unui tonus muscular bun in
perspectiva artroplastiei totale.
Acelasi mod de abordare este valabil si pentru formele clinice de coxartroza
cu evolutie degenerativa rapida.

Coxartroza anchilozanta, care este de obicei nedureroasa, va beneficia de


un program continuu de kinetoterapie pentru a evita instalarea pozitiilor vicioase.

In cazurile de coxartroza secundara a unor afectiunii medicale (SA, PR,


infectii specifice sau nespecifice), tratamentul fizical kinetic nu reprezinta decat o
parte a tratamentului complex al afectiunii de fond, are un caracter simptomatic si
urmeaza in general, evolutia bolii cauzale.

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE

Responsabilitatile esentiale ale asistentei medicale sunt: promovarea si


pastrarea sanatatii; prevenirea imbolnavirilor; restaurarea sanatatii; inlaturarea
suferintei.

Asistentele medicale creaza o ambianta in cadrul careia valorile, obiceiurile,


religia, credinta individului sunt respectate, este legata prin secretul profesional si
analizeaza indea-proape informatiile detinute despre bolnav, in ce masura si cui sa
le comunice.

Asistenta medicala va avea mereu dreptul la interventii autonome, dar mai


ales la cele delegate pe care medicul le prescrie.
Nu trebuie sa ia niciodata deciziile singura, ci sub stricta indrumare a unui
medic cu care trebuie sa se consulte indeaproape pentru sanatatea si mai presus
viata pacientilor.

Va fi intotdeauna alaturi de pacient, indiferent de starea acestuia, va incerca


sa-i asigure o buna postura, si mai ales un confort psihic si intelegere.

Toate interventiile asistentei trebuie facute cu maxima responsabilitate, cu


siguranta si atentie sporita, iar orice neregula trebuie adusa medicului la cunostinta
imediat si remediata.

A fi nursa inseamna:

sa nu fii nicodata plictisita

sa fii deseori frustata

sa fii inconjurata de probleme

sa ai multe de facut si atat de putin timp

sa porti o responsabilitate foarte mare si sa ai putina autoritate

sa intrii in vietile oamenilor si sa marchezi o diferenta

unii te vor binecuvanta, altii te vor blestema

vei vedea oameni (copii) in starea lor cea mai proasta si in starea lor cea
mai buna

nu vei inceta niciodata sa fii uluita de capacitatea oamenilor, de a iubi, de a


indura si de curajul lor
vei vedea viata incepand si sfarsindu-se

vei reputa triunfatoare si esecuri devastatoare

vei plange mult

vei rade mult

vei sti ce inseamna sa fii om si sa fii uman.

Cu dragoste si incredere, inainte!

(Pro Nurse, Washington. D.C. USA).

SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALE

TENSIUNEA ARTERIALA - Presiunea exercitata de masa sanguina


circulanta asupra peretilor arteriali.

Factrori de evaluat:

1. tensiunea arteriala sistolica tensiunea maxima

2. tensiunea arteriala diastolica tensiunea minima

3. tensiunea diferentiala diferenta dintre tensiunea arteriala maxima si


tensiunea arteriala minima

4. hipertensiunea arteriala cresterea valorilor tensiunii arteriale peste valorile


normale.
5. hipotensiunea arteriala scaderea valorilor tensiunii arteriale sub valorile
normale.

Valorile medii normale ale tensiunii arteriale:

T maxima T minima

copil 75 110 mmHg 50 65 mmHg

adolescent 90 120 mmHg 65 75 mmHg

adult 115 150 mmHg 75 90 mmHg

varstnic 150 mmHg 90 mmHg

Hipertensiunea arteriala HTA:

- peste 140 / 90 mmHg

- simptome: durere toracica, dispnee, cefalee, varsaturi, etc.

hipotensiunea arteriala:

- sub 100 / 65 mmHg

- apare in afectiuni ca: endocardite, miocardite, tulburari endocrine,


hemoragii, diaree, varsaturi.

Aparate pentru masurarea valorilor tensiunii arteriale:


- tensiometre cu mercur metoda Riva Rocci;

- tensiometre cu manometru:

- tensiometre electronice.

PULSUL

Unda de soc prezenta la palparea arterelor comprimate pe suprafetele


rezistente.

Factori de evaluat:

- frecventa;

- ritmicitate;

- amplitudine:

- celeritate.

Frecventa - reprezinta numarul pulsurilor pe minut.

- Puls tahicardic - puls accelerat pulsatiile depasesc valorile de 100 150 200
/ minut

- Puls bradicardic - puls scazut pulsatiile scad sub valoarea de 60 40 /


minut

Ritmicitate - reprezinta cursivitatea, regularitatea pulsatiilor si a pauzelor dintre


ele.
- Puls ritmic - undele pulsatile au intensitatea si pauzele dintre pulsatii egale.

- Puls aritmic - undele pulsatile nu sunt uniforme iar pauzele dintre pulsatii
sunt inegale.

Amplitudinea - este determinata de masa sanguina evacuata in sistemul circulator


arterial in timpul unei sistole.

Celeritatea - reprezinta rapiditatea de efectuare a undei pulsatile prin aspritie si


disparitie.

- puls tard

- puls celer

depinde de: tromboza vaselor arteriale, elasticitatea vaselor arteriale


(arterioscleroza vasculara determina puls tard), afectiuni cardiace
(insuficienta aortica determina puls celer).

ELIMINARILE NORMALE

Diureza - reprezinta procesul de formare si eliminare a urinei de catre si din


organism in decursul a 24 ore.

Scaune - materiile fecale reprezinta resturile alimentare din procesul de digestie


formate din apa 60 65 %, substante minerale si substante organice, eliminate din
organism prin defecatie.

Traspiratia dupa rinichi si tubul digestiv pielea are rol in excretia diferitelor
substante din organism prin intermediul glandelor sudoripare, iar procesul de
secretie al glandelor sudoripare este sudoarea.
Miros variabil in functie de dieta, climat, activitate, imbracaminte, varsta, sex si
obiceiuri igienice ale individului.

Menstra scurgerea biologica temporara si periodica de sange de origine uterina


prin vagin la interval de 25 31 zile, avand o durata de 3 5 7 zile si o cantitate
cuprinsa intre 50 200 gr. cu miros neplacut si jena fiziologica.

RESPIRATIA

Functia si capacitatea vitala a organismului de a asigura oxigenul necesar


metabolis-mului celular si eliminarea dioxidului de carbon rezultat din acest
metabolism.

Tipuri de respiratie:

1. eupneea respiratia normala

2. dispnee act reflex constinet in care subiectiv pacientul simte sete de aer, iar
obiectiv respiratiile sunt fortate cu modificarea frecventei respiratorii,
amplitudine si ritm respirator.

3. tohipnee respiratie cu cresterea frecventei miscarilor respiratorii peste 40 /


minut, amplitudine scazuta, respiratie superficiala si ritmica.

4. brodipnee respiratie cu ritm rar, frecventa respiratorie scazuta 8 12 / minut,


amplitudine crescuta, inspiratiile sunt profunde , insotite de tiraj si cornaj.

5. Cheynes Stokes respiratie caracterizata prin alternanta si periodicitatea


dintre polipnee (respiratie accelerata) si apnee (oprirea temporara a respiratiei).

6. Kussmaul - respiratie in 4 timpi: inspiratie pauza expiratie pauza.


7. Biot ciclurile de respiratie sunt intrerupte de apnee cu durata intre 10 12
secunde; reprezinta respiratia agonica constituind stadiul preletal.

8. Bauchut ciclurile de respiratie sunt inversate, inspiratia prelungindu-se iar


expiratia devenind mai mica.

9. Dispnee de efort in timpul efortului prin perturbarea circulatiei pulmonare


apare saturatia insuficienta a organismului cu oxigen.

10. Dispnee permanenta respiratie deficitara permanenta, determinata de


insuficienta cardiaca avansata, pneumotorax.

11. Dispnee de decubit pacientul nu poate sta culcat fiind obligt sa adopte
pozitia sezand.

12. Dispnee paroxistica este reprezentata prin accese respiratorii repetate


ziua / noaptea.

dispnee matinala cauzata de contractia spastica a branholelor cu timp expirator


mai ingreunat.

dispnee vesperala cauzata de insuficienta ventricolului stang.

respiratie profunda respiratie cu presiune pozitiva adica cu buzele stranse.

respiratie diafragmatica consta in amplificarea rolului diafragmului in procesul


respirator.

Respiratie normala pe minut 16 20 respiratii / minut.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALA

Administrarea medicamentelor peroral constituie calea naturala de


administrare a acestora cu resorbtie la nivelul mucoasei bucale si a mucoasei
digestive.

Prezentare farmaceutica:

1. Forma lichida : ceaiuri, siropuri, infuzii, decocturi, emulsii, extracte, uleiuri,


tincturi, solutii.

2. Forma solida: tablete, comprimate, drajeuri, capsule, granule, prafuri.

MOD DE ADMINISTRARE

Medicamente lichide

cu pahare gradate pentru a masura doza unica

cu pipete pentru tincturi, extracte

cu lingura pentru solutii, infuzii, decocturi, uleiuri

medicamentele ce sedimenteaza se agita inainte de utilizare

ceaiurile se prepara proaspat

Doze 1 lingura = 15 g apa; 20 g sirop; 12,5 g ulei

1 lingurita = 5 g apa; 6,5 g sirop; 4,5 g ulei

1 pahar apa = 200 g apa


1 ceasca cafea = 50 g apa.

Medicamente solide

Granulele se administreaza cu lingurita;

Tabletele, capsulele, comprimatele sau drajeurile ca atare;

Prafurile sunt administrate pe limba pacientului si sunt inghitite cu ceai,


limonada, lapte, apa.

Contraindicatii (nu se administreaza atunci cand):

- sunt inactive sau descompuse de sucurile digestive;

- este necesar a se obtine efect rapid;

- au efect iritant asupra mucoasei gastrice;

- refuz din partea pacientului;

- calea digestiva nu asigura resorbtia;

- interventii chirurgicale la nivelul tubului digestiv;

- afectiuni ale mucoasei bucale sau mucoaselor digestive;

- lipsa reflexului de deglutitie atat pentru solide cat si pentru lichide;

- evitarea sistemului venei porte.

RECOLTAREA ANALIZELOR
Modificarile organismului din punct de vedere morfologic, fiziologic,
biochimic sunt evidentiate prin examinarile de laborator ale produselor biologice si
patologice, completand simptomatologia afectiunilor cu elemente si alte obiective.

Obtinerea unor rezultate de laborator obiective si de ajutor pretios depinde


de:

- recoltarea produselor

- efectuarea analizelor.

Recoltarea produselor este prescrisa de medic in functie de:

- urgenta medicala

- conduita terapeutica

- conduita profilactica

- prognostic

- cercetare stiintifica

Examenele minimale de neinlocuit reprezentand cele trei examene


morfotinetoriale sunt:

- examenul sangelui

- examenul sedimentului urinar

- examenul produselor patologice care provin din sau de la focarele


infectioase.
1. Examenul sangelui:

Valori admise

Laborator biochimie Valori minime Valori maxime

uree - 15 mg/dl 45

creatinina - 0,5 mg/dl 1,4

trigliceride - 30 mg/dl 170

acid uric - 2,5 mg/dl 7,5

glicemie - 65 mg/% 110

colesterol - 130 mg/dl 270

magneziu - 1,6 mg/dl 2,3

calciu - 8,3 mg/dl 10,2

GOT - 15,46 u/l 46

GPT - 9 u/l 66

blirubina totala - 0,2 mg/dl 1,3


sodiu - 135 mg/dl 145

ptasiu - 3,5 mm/l 5

fier - 50 ug/dl 170

Laborator hematologie Valori minime Valori maxime

hemoglobina - 12,1 g/dl 17,2

leucocite - 4300 ul 10.800

eritrocite - 3,9 mii/ul 5,7

linfocite - 12 % 50

eozinofile - 1 % 4

bazofile - 0 % 2

hematoerit - 37 % 50,3

trombocite - 1h 150 mii/ul 450

VSH - 3 mm/1 h 12

Timp Qwik - 10,7 sec. 13,0


INR - 0,80 1,20

APTT - 21 sec. 27

fibrinogen - 200 mg/dl 400

2. Examenul sedimentului urinar

Laborator biochimie Examen urina

densitate - 1002 1030

PH - 56

nitriti - negativ

proteine - < 30 mg/dl

glucoza - < 50 mg/dl

corpi cetonici - negativ

urobilinogen - normal

bilirubina - negativ
Sediment: rare celule epiteliale, relativ frecvente celule epiteliale rotunde, rare
leucocite.

Laborator bacteriologie

urocultura - negativa

Proba Addis

- hematii - intre 1.000.000 si 500.00 / 24 ore

- leucocite - intre 2.000.000 si 1.000.000 / 24 ore

- cilindri - pana la 5000 /24 ore.

Proba BK urina

3. Examenul produselor patologice

Laborator Microbiologie

hemocultura

exudat faringian si exudat nazal

examen coproparazitologic si coprocultura

examen sputa

examenul lichidului gastrointestinal

examenul secretiilor purulente.


CAPITOLUL VI

PREZENTAREA CAZURILOR

STUDIU DE CAZ I

COXARTROZA PRIMARA DREAPTA

Nume: Tanase

Prenume: Marin

Varsta: 57 ani

Stare civila: casatorit

Ocupatie: mecanic auto

Adresa: Str. Iliada, Nr. 3, Sector 5, Bucuresti

Data internarii: 20.01.2008

Diagnostic: Coxartroza primara dreapta

Istoricul bolii: pacientul in varsta de 57 ani se interneaza pentru tratament,


recuperator. Pacientul acuza dureri in pozitia de ortostatism, greutate la deplasare,
impotenta functionala, durere inghinala cu iradire pe fata anterioara a coapsei
drepte.
Motivele internarii: deficit de deplasare, limitarea miscarilor active, nu poate
incrucisa picoarele, anxietate.

Antecedente heredo colaterale: neaga

Antecedente personale (fiziologie si patologie): TBC pulmonar din 1998, hernie


inghinala operata in 2001.

Conditii de viata si de munca: bune

Examen fizic: inaltime 1,75 m, greutate 80 Kg.

Sistem aganglionar: nepalpabil

Tegumente si mucoase: normal colorate

Obiective terapeutice:

inlaturarea durerii

posibilitatea de deplasare normala

inlaturarea anxietatii

efectuarea corecta a exercitiilor fizice medicale sub


supraveghere.

Analize laborator:

Glicemie: 110 mg/dl

Uree: 26 mg/dl
TGO: 46 u.i./l

TGP: 28 u.i./l

HLG: Hb = 12,8 g/dl, HT =39 g/dl

HDL colesterol: 120 mg/dl


NEVOIA PROBLEMA SURSA DE OBIECTIVE INTERVENTII
FUNDA- DIFICULTATE DELEGATE
MENTALA

1 2 3 4 5

1.Nevoia de dificultate in modificari sa aiba o buna la indicatia medicului se


a respira si a a respira respiratorii respiratie administreaza
avea o buna oxigenoterapie si repaos la
postura pat

2. Nevoia de alimentatie inapetenta, combaterea Administrarea la indicatia


a bea si a insuficienta ingestie de inapetentei, medicului perfuzie cu 5%
manca cantitativ si lichide hidratare glucoza si ser fiziologic
calitativ insuficiente corespunzatoare pentru echilibrarea hidro-
electrolitica

3. Nevoia de constipatie dificultate in a normalizarea administrarea de purgative


a elimina defeca scaune tranzitului la indicatia
tari si rare intestinal medicului
- ciocolax 3
tb./zi - ulei de
ricin

1 2 3 4 5

4. greutate in Limitarea miscarilor sa nu mai la indicatia medicului


Nevoia miscare datorita durerilor la prezinte administrez: MOVALIS
de a se mobilizare durere tb./zi si masaj in zona
misca si dureroasa cu IBUPROF
a avea o GEL
buna
postura
5. Nevoia Somn dificitar - astenie, - indepartarea la indicatia medicului
de a datorita oboseala asteniei, administrez
dormi si a durerilor - neliniste oboselii si DIAZEPAM
se odihni - treziri a 1 tb./seara
frecvente - nelinistii
epuizare

6. Nevoia greutate in a se mobilitatea sa se poata -


de se imbraca si membrului inferior imbraca si
imbraca dezbraca dezbraca
si a se singur
dezbraca

1 2 3 4 5

7. Nevoia de a pacientul nu - sa aiba la indicatia medicului masor


mentine prezinta temperatura in temperatura pacientului
temperatura temperatura limite normale
corpului in crescuta
limite normale

8. Nevoia de a pacientul pacientul nu nu prezinta -


fi curat, prezinta prezinta o leziuni ale
ingrijit si a tegumente dificultate pielii, are o
pastra tegu- normal referitor la igiena in stare
mentele curate colorate propria buna
igiena

9. Nevoia de a durere risc de pacientul sa nu administrez la indicatia medic


evita accident si de mai prezinte NOVALIS 3 tb./zi
pericolele agitatie complicatii dureri la DIUAZEPAM
nivelul /zi ROMERGAN
neliniste
articulatiilor

1 2 3 4 5

10. Nevoia de a - - - -
comunica

11. Nevoia de a - - - -
actiona conform
propriilor
credinte si valori

12. Nevoia de a dificultate de a incapabilitatea de a-si recapatarea - disc


fi preo-cupat in se realiza termina problemele increderii in si ii
vederea propria persoana pac
realizarii nev
spri
si in

13. Nevoia de a - - - -
se recrea

1 2 3 4 5

14. Nevoia de a cerere de cunostinte sa aiba cunos-tinte - ii ex


invata sa-si informatii insuficiente asupra suficiente despre sana
pastreze boliii si a diagnosti- diagnos-tic si despre mai
sanatatea cului medical satisfacerea este
propriilor sale nevoi si sa
cuno
refe
nevo

Recomandari la externare:
evitarea ortostatismului

efectuarea de exercitii fizice

pastrarea greutatii corporale

regim hipocaloric si hipoglicemic

Revine la control peste 2 luni


STUDIU DE CAZ II

COXARTROZA SECUNDARA INSTALATA SI NEOPERATA

Nume: Ilie

Prenume: Maria

Varsta: 52 ani

Stare civila: casatorita, 3 copii

Ocupatie: pensionara pe caz de boala

Adresa: B-dul Magheru, nr. 7, Bucuresti

Data internarii: 01.02.2008

Diagnostic: Coxartroza secundara instalata si neoperata

Istoricul bolii: pacienta in varsta de 52 ani cunoscuta cu coxartroza se


interneaza pentru investigatii si tratament.

Motivele internarii: durere, imobilitate dificultate la mers.

Antecedente heredo colaterale: mama - diabet

Antecedente personale (fiziologie si patologie):


Menarha - 13 ani

Nasteri: 3, avort 1

Instalarea menopauzei la 48 ani

Conditii de viata : bune

Examen fizic: inaltime: 1,55 m,

Greutate: 67 Kg.

La internare: Tegumente si mucoase normal colorate, sistem ganglionar


nepalpabil.

Aparat respirator: normal functionabil

nu prezinta alte afectiuni

Obiective terapeutice:

combaterea durerii

miscare adequata

inlaturarea starii de anxietate.

Analize laborator:
Glicemie: 109 mg/dl

Uree: 24 mg/dl

HL: 13,6 mg/dl

Calciu: 6,8 mg/dl

TGO: 36 u.i./l

TGP: 24 u.i./l

VSH: 12 mm/h

Colesterol: 205 mg/dl


NEVOIA PROBLEMA SURSA DE OBIECTIVE INTERVENTII
FUNDA- DIFICULTATE DELEGATE
MENTALA

1 2 3 4 5

1.Nevoia de a - - - -
respira si a
avea o buna
postura

2. Nevoia de a - - - -
bea si a manca

3. Nevoia de a unaoara miscari limitate normalizarea administrarea de


elimina constipatie tranzitului purgative si clisma
intestinal la indicatia
medicului

1 2 3 4 5

4. Nevoia imobilitate dificultate de a reluarea la indicatia medicului urme


de a se postura sta in ortosta- mobilitatii tratament fizical-kinetic cu
misca si a neadegvata tism timp locala pentru relaxarea mus
avea o indelungat , scaderea durerii, masaj mec
buna absenta vibrator si exercitii pentru c
postura activitatilor mobilitatii avand ca princip
fizice functiei soldului

5. Nevoia epuizare oboseala, inlaturarea la indicatia medicului se co


de a dormi datorita dificultate de a insomniei si a mentul fizical-kinetic si ad
si a se durerilor si dormi oboselii MEDAZEPAN
odihni insomniei

1 2 3 4 5
6. Nevoia de se dificultate in a greutate in inlaturarea se continua trata- -a
imbraca si a se se imbraca si miscare datorita dure-rii si mentul fizical- tra
dezbraca dezbraca imobilitatii posibilita-tea kinetic la co
membrului satisfacerii indicatia
-m
membrului nevoii de ase medicului cu
TA
inferior imbraca si masaj vascular al
dezbraca membrului,
masaj antialgic
in puseu si
executare de
miscari prin
flexie si extensie
precum si
adminis-trarea de
medica-mente
antialgice

7. Nevoia de a - - - se continua
mentine medicatia
temperatura prescrisa si
corpului in limite tratament fizical-
normale kinetic

1 2 3 4 5

8. Nevoia de a dezinteres fata refuzul de a reeducarea -


fi curat, ingrijit de masurile de indeplini pacientei pentru a
si a proteja igiena regulile de avea o buna igiena
tegu-mentele si igiena
mucoasele

9. Nevoia de a iritabilitate, durerea, inlaturarea dure-rii, se administreaza


evita pericolele miscari pierderea inlaturarea conform
ingreunate, negatica a sentimentului de prescriptiei
pierderea propriului frustare, inlaturarea ANXIAR, 2 tb/zi,
integritatii de corp si a anxietatii CALMEPAN 2
sine,. Anxietate functiilor sale tb/zi; se continua
tratamentul fizical-
kinetic cu frictiuni
pe punctele
dureroase si mers
pe bicicleta

1 2 3 4 5

10. Nevoia de singuratate aparenta trista si reintegrarea in se continua


a comunica izolare de mediul social si tratamentul si
anturaj si mediu familial exercitiile cu perna
electrica si masaj
umed decontractura
precedat de
termoterapie

11. Nevoia de neliniste fata de grija fata de indepartarea la indicatia medicul


a actiona semnificatia sensul vietii si sentimentului de conduc pacienta la u
conform propriei existente al mortii culpabilitate consult psihologic
propriilor
credinte si
valoria

12. Nevoia de Devalorizare sentiment de - se continua tratamen


a fi preo- incopetenta si tul medicamentos cu
cupat in respingere de ANXIAR, ,
vederea catre ceilalti CALMEPAN masa
realizarii prin tehnica Cyriax

1 2 3 4 5

13. Nevoia de dezinteres in refuzul de a participarea la -


a se recrea indeplini-rea participa la activitati
activita-tilor activitati recreative-
recreative recreative-

14. Nevoia de dificultate de a dificultatea de a pacienta sa aiba Medicul decide


a invata sa-si invata intelege minmul de intreruperea trata-
pastreze informatia cunostinte mentului medical
sanatatea referitoare la si a exercitiilor
pastrarea propriei fizical-kinetice
sanatati considerand
pacienta reabilitata

Recomandari la externare:

esa-si mentina greutatea corporala normala sau chiar sub valorile


obisnuite

sa evite statul prelungit in ortostatism

sa evite mersul prelungit pe jos

odihna sau repaosul se vor face in decubit si nu pe fotoliu sau


scaune

evitarea incaltamintei inalte

Revine la control peste 3 luni


STUDIU DE CAZ III

ARTROZA + ARTRITA STANGA

Nume: Crangu

Prenume: Stelica

Varsta: 51ani

Stare civila: casatorit, 1 copil

Ocupatie: operator calculator

Adresa: Str. Arad, Nr. 3, Bucuresti

Data internarii: 15.12.2007

Diagnostic: Artroza + artrita stanga

Istoricul bolii: bolnavul in varsta de 51 ani se prezinta la camera de garda cu


durere inghinala cu iradire pe fata anterioara a coapsei, acuza durere la mers, mers
ingreunat, iar in urma investigatiilor i s-a pus diagnosticul de artroza + artrita
stanga.

Motivele internarii: deficit de deplasare, dureri la mers si la miscari, mobilitate


scazuta a membrului stang.

Antecedente heredo colaterale: tatal decedat de cancer bronhopulmonar cu


metastaze osoase.

Mama: reumatism poliarticular acut (RPA).

Antecedente personale (fiziologie si patologie):

amigdalectomie la 26 ani

ruptura de piramida nazala la 28 ani

apendicectomie la 29 ani.

Conditii de viata si de munca: bune

Examen fizic: inaltime 1,80 m,

greutate 103 Kg.

Examen radiologic osteocreloza marginala si ingustarea spatiului


interarticular in urma disfunctiei de cartilaj.

TA = 16,6

Puls = 94

Respiratiii / minut = 22

Examen aparate : normal

Tegumente si mucoase normale

Sistem ganglionar nepalpabil.


Obiective terapeutice:

combaterea durerii

scaderea TA

scadere ponderala

Analize laborator:

VSH: 19 mm/h

HL: 13,5 g/dl

TGO: 41 u.i./l

TGP: 36 u.i./l

Acid uric: 4,3 mg/dl

Colesterol: 380 mg/dl

Trigliceride: 208 mg/dl

Fibrinogen: 285 mg/dl

Glicemie: 101 mg/dl


NEVOIA PROBLEMA SURSA DE OBIECTIVE INTERVENTII
FUNDA- DIFICULTATE DELEGATE
MENTALA

1 2 3 4 5

1.Nevoia de scaderea TA modificari scaderea TA la indicatia medicului se -m


a respira si a cardiace pana la limite administreaza vi
avea o buna fiziologice antihipertensiv: -a
postura CAPTOPRIL 2 tb. /zi as
po

2. Nevoia de pofta deficit pacientul sa administrearea la indicatia as


a bea si a exagerata de metabolic aiba aport medicului regim ali
manca mancare caloric scazut hipocaloric, hipoglucidic, ex
hipolipidic su
hi

3. Nevoia de constipatie dificultate in a normalizarea administrarea de purgative ur


a elimina defeca scaune tranzitului la indicatia fre
tari si rare intestinal medicului
- ciocolax 3 tb./zi

1 2 3 4 5

4. Nevoia de greutate in mobilitate scaderea in la indicatia medicului


a se misca si miscare greoaie a greutate si se face masaj general,
a avea o membrului combatarea sauna si exercitii
buna postura inferior, execs imobilitatii fizice
ponderal

5. Nevoia de dificultate in a durere, insomnii, inlaturarea la indicatia medicului


a dormi si a se odihni somn agitat cu insomniei, se administreaza oral
se odihni treziri frecvente combaterea ROMERGAN 2 tb/zi
durerii si continua masajul si
sauna terapeutica
6. Nevoia de neindema-narea dificultatea de a sa se poata se continua
se imbraca si de a se imbraca se imbraca si imbraca si tratamentul prescris
a se dezbraca si dezbraca dezbraca dezbraca singur de medic
si fara probleme

1 2 3 4 5

7. Nevoia de a usoara amorteli si indepartarea la indicatia medicului


mentine hipotermie furnicaturi ale hipotermiei si administrez
temperatura extremitatilor revenirea la antiinflamatoare:
corpului in datorate temperatura KETOPROFEN
limite normale inflamarii normala a tb/zi si masaj cu
articulatiei corpului DICLOFENAC gel
precum si sticle cu apa
calda

8. Nevoia de a alterarea rosata si eriteni indepartarea la indicatia medicului


fi curat, ingrijit tegumentelor si eritemului si a administrez NOVALIS
si a pastra mucoaselor roselii de pe tb/zi si aplic unguent cu
tegu-mentele fata anterioara KETOPROFEN
curate a coapsei

1 2 3 4 5

9. Nevoia de a durere, astenie si deplasare diminuarea durerii administrez la


evita risc de greoaie si si asteniei indicatia emdicului
pericolele accidentare teama de a nu ROMERGAN 1
se accidenta tb./zi si conduc
pacientul pentru
efectuarea
trataemntului cu
curenti dinamici
pentru relaxarea
musculaturii
membrului

10. Nevoia de comunicare dificultate de a almarea durerii si continua tratamentul


a comunica ineficace se concentra comunicarea cu prescris de medic
din cauza pacientul atat cel
durerii medicamentos cat si
accentuate cel cu curenti
dinamici

1 2 3 4 5

11. Nevoia de a dificultatea de a amaraciune, posibilitatea continua


actiona actiona dupa cre- incapacitatea de a- practicarii tratamentul
conform dintele si valorile si practica propria propriei religii prescris
propriilor sale si a-si religie
convingeri si practica
valori si a-si activitatea
practica religia religioasa

12. Nevoia de a devalorizare sentiemnt de sa se obisnuiasca continua


fi preo-cupat in incompetenta cu starea de tratamentul,
vederea sanatate actuala si masajul si
realizarii sa se reintegreze gimnastica si s
in societate recomanda
consult
psihologic

13. Nevoia de a - - - adimistrez in


se recrea continuare
medicatia

1 2 3 4 5

14. Nevoia de a cunostinte - pacientul doreste sa medicul decide oprirea


invata sa-si insuficiente stie cat mai multe tratamentului si
pastreze despre sanatatea si externarea pacien-tului,
sanatatea diagnosticul sau considerand ca starea
sa de sanatate i-o
permite si da
pacientului informatii
referitoare la diagnos-
ticul sau pentru a-l
intelege mai bine.

La externare i se recomanda:

esa continue tratamentul balnear la Eforie Nord

sa evite statul indelung in picioare

sa evite eforturile ce ar putea sa-i solicite prea mult piciorul

La examinare pacientul nu mai prezinta dureri


CAPITOLUL VII.

CONCLUZII

Coxartroza este una dintre cele mai frecvente boli care afecteaza populatia
varstnica, cu precadere cea feminina.

In fina1, putem spune ca scopul tuturor formelor de tratament este


intreruperea lantului evolutiv patogenic al artrozei pentru crearea conditiilor de
regenerare articulara.

Actiunile terapeutice vizeaza suprimarea durerii si a contracturii musculare,


cauze ale limitarii amplitudinii miscarilor.

Trebuie mentionat de la inceput, ca pana in prezent, nici un tratament


conservator, ortopedic, fizioterapeutic sau medicamentos, nu are pretentia de a
vindeca coxartroza, sau a-i stabiliza evolutia, care inevitabil, va merge spre o
agravare pregresiva.

Prescriptiile igienico-dietetice, sunt indispensabile pentru toate formele,


etiologice, de coxartroza, tuturor stadiilor evolutive ale leziunilor, valabile atat
pentru pacientii operati cat si pentru recalcitranti.

Ele se rezuma la:

- evitarea obezitatii;

- evitarea oboselii articulare, prin evitarea ortostatismului, a mersului


prelungit, a purtarii de greutatii. Folosirea bastonului sau a unei carje, este nu
numai utila, dar si inteleapta;
-mentinerea unei mobilitati articulare maxime, prin gimnastica zilnica, in
decubit, prin folosirea bicicletei si pe cat posibil practicarea inotului.

Utilizand metodele si tehnicile de recuperare expuse in lucrarea de fata,


bolnavii au sansa ameliorprii evidente a bolii, a reintegrprii in viata familiala,
profesionala si sociala.

BIBLIOGRAFIE

Albu Roxana Maria - Anatamiasi fiziologia omului, Editura Corint,

Bucuresti, 1982

Berlescu E. - Dictionar enciclopedic de balneoclimatologie,

Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti,

1982

Borundel Corneliu - Manual de medicina interna, Editura All,

Bucuresti, 1995

Crangulescu N. (coord.) - Medicina interna, Editura Stiintifica si Tehnica,

Bucuresti, 1998

Ionescu Adrian - Masajul, Editura All, Bucuresti, 1994

Ivan Sabin - Masajul pentru toti, Editura Coresi, Bucuresti,

2000
Maru V. - Masaj si kinoterapie, Editura Sport Turism,

Bucuresti, 1983

Nestor Remus - Diagnosticul bolilor reumatismale, Editura

Medicala, Bucuresti, 1972

Radulescu Andrei - Electroterapie, Editura Medicala

Sidenco Elena Luminita - Bilantul articular si muscular, Editura APP,

Bucuresti, 1999

Sbenghe Tudor - Bazele teoretice si practice ale kinetoterapiei,

Editura Medicala, Bucuresti, 1999

Soare Mihaela - Hidrotermoterapie, curs, Colegiul sanitar

'Carol Davila'

Suteanu Stefan - Bolile aparatului locomotor, Editura Medicala

Teoderescu Dem - Mic atlas de anatomie umana, Editura Didactica

si Pedagogica, Bucuresti, 1999

XXX - Noul atlas de anatomie umana, Editura Aquila

1993, Oradea