Sunteți pe pagina 1din 104

1

CAP. 1: INFRACTIUNI CONTRA VIETII

Intr-o opinie majoritara in doctrina europeana, se considera ca o persoana este in viata din momentul inceperii procesului
biologic al nasterii ( inceperea durerilor nasterii). Solutia este aceeasi indiferent daca acest proces se declanseaza natural
sau este declansat medicamentos. La cezariana, din momentul in care medicul incepe sa taie cu bisturiul.

In NCP: in principiu se pastreaza solutia traditionala conform careia dr la viata incepe a fi protejat de la finalizarea
procesului nasterii. Pt a suplini lacuna din reglementarea anterioara, pt agresiunile comise in perioada dintre declansarea
procesului nasterii pana la finalizarea lui, legiuitorul a creat o noua infractiune de vatamare a fatului (art 202 al 1,2,4)
fiind incriminate aici toate conduitele comise cu intentie sau din culpa asupra fatului. Astfel legiuitorul a creat o fiinta
intermediara care nu este nici persoana, nici fiinta nenascuta, ci este un fat in cursul nasterii.

Dpdv juridic, se considera ca o persoana este decedata atunci cand activitatea sa cerebrala a incetat. Astfel, cel care
se afla in stare de agonie sau moarte clinica posibil reversibila, se considera ca fiind in viata. Din acest motiv, medicul
care constata ca victima unui accident nu mai are activitate cerebrala si o deconecteaza pe aceasta de la aparate desi inima
si plamanii acesteaia mai functionau, in scopul de a recolta rinichii necesari unui alt pacient, nu comite omor.

Exista situatii in care e deficil de stabilit criteriul incetarii activitatii cerebrale si atunci se recurge la solutia traditionala
(inima a incetat sa bata sau individul a incetat sa respire), de ex cand avem un copil nascut fara creierul mare.

Dr la viata e un drept absolut. Totusi, caracterul acesta absolut cunoaste anumite exceptii: uciderea in legitima aparare,
uciderile conform dr razboiului, eutanasia pasiva (at cand medicul decide ca nu mai are sens sa lupte pt salvarea vietii,
decesul fiind inevitabil).

Dr la viata este un drept indisponibil. In mod evident, sinuciderea este o forma de a dispune de acest drept, dar
legiutorul sanctioneaza toate formele de participatie la sinucidere. La fel si omorul la cerere este sanctionat, poate fi
retinuta doar o circumstanta atenuanta judiciara, in functie de fiecare speta. Acelasi lucru si la eutanasia activa, desi
persoana isi da acordul, acest acord nu are nici o relevanta juridica, fapta fiind sanctionata, la fel, poate fi retinuta o
circumstanta atenuanta.

OMORUL

(1) Uciderea unei persoane se pedepsete cu nchisoarea de la 10 la 20 de ani i interzicerea exercitrii unor drepturi.

(2) Tentativa se pedepsete.

Formele agravate ale omorului nu au o autonomie conceptuala fata de forma de baza, ceea ce inseamna ca nu se va putea
retine un concurs intre omorul simplu si cel calificat cu privire la acelasi subiect pasiv.

Dpdv metodologic, pt o incadrare corecta a faptei, se va verifica intai daca fapta este un omor in sens generic sau o alta
infractiune (ucidere din culpa, lvcm etc) si doar in pasul urmator se va decide daca acel eventual omor a fost comis in
conditiile formei de baza sau a unei forma calificate.
2

S activ poate fi orice pers.

Participatia la omor se poate realiza in toate formele: coautorat, instigare sau complicitate.

Sinuciderea nu e vizata de acest articol, autorul tb sa fie o alta pers decat victima, lucru ce rezulta din interpretarea
notiunii de persoana din cadrul textului si de diferanta dintre SA si SP al oricarei I.

Infractiunea de omor este o infractiune cu cu continut deschis cat timp legiuitorul nu incrimineaza o modalitate concreta
prin care autorul ucide victima.

O pj poate comite I de omor, in conditiile art 135, atunci cand fapta e comisa in realizarea obiectului de activitate, in
numele sau in interesul pj. De exemplu, un spital privat accepta in mod intentionat sa realizeze transplanturi de organe de
la pers care nu au ajuns in moarte cerebrala. Sau o pj juridica isi obliga angajatii sa lucreze fara a lua masuri de protectia
muncii, at cand este evident ca lipsa masurilor va conduce la decesul acelor muncitori, angajatorul acceptand astfel
aceasta posibilitate. Sau o pj desemneaza un membru al organelor de conducere sa ucida un concurent.

Pj poate sa comita fapta in calitate de autor sau participant. Daca are un control asupra actului de executare al omorului,
va raspunde in calitate de autor, daca insa angajeaza o alta pers pt a ucide victima, va fi instigator. Va exista complicitate
at cand pj ajuta in orice fel, cu intentie, autorul sa comita omorul. De exemplu, firma de securitate care tb sa asigure
protectia victimei, ofera informatii cu privire la codurile de acces ale sistemelor de securitate.

LATURA OBIECTIEVA: actiunea consta in ucidere => activitate comisiva/omisiva, savarsita prin orice mijloace
prin care s-a realizat sau s-ar putea realiza suprimarea vietii unei persoane.

De regula, uciderea se realizeaza prin acte comisive indreptate direct sau indirect impotriva victimei, concretizandu-se
sub forma unor actiuni fizico-mecanice (sugrumare, lovire, taiere, impuscare, electrocutare, etc), actiuni chimice
(otravire) sau chiar actiuni psihice. In ipoteza uciderii prin actiuni psihice, exista dificultati practice in stabilirea
raportului de cauzalitate. De ex, daca autorul provoaca o spaima puternica victimei care sufera de inima, cu INTENTIA de
a o ucide, iar ca urmare a acestor actiuni, victima decedeaza => omor prin actiuni psihice. Tot un astfel de omor e si at
cand autorul hipnotizeaza victima si o determina sa se sinucida. Deci, tb sa fie si raport de cauzalitate si intentie.

I se poate comite si prin omisiune. De exemplu, medicul refuza sa administreze un medicament pacientului, fapt urmat
de decesul victimei. Conditiile raspunderii penale pt comiterea unei I prin omisiune sunt reglementate de art 17:

Svrirea infraciunii comisive prin omisiune

Infraciunea comisiv care presupune producerea unui rezultat se consider svrit i prin omisiune, cnd:

a) exist o obligaie legal sau contractual de a aciona;

b) autorul omisiunii, printr-o aciune sau inaciune anterioar, a creat pentru valoarea social protejat o stare de pericol care a nlesnit producerea
rezultatului.

Uciderea se poate realiza nemijlocit sau prin intermediul unor forte sau energii neanimate sau animate (lovituri cu
topotul in cap, folosirea unei arme, aruncarea in cusca cu animale salbatice etc).

Actiunea de ucidere poate sa constea chiar in fapta victimei, atunci cand, de ex, victima e constransa sa se arunce de la
inaltime, sa se otraveasca singura etc.

Mijloacele de intrebuintare trebuie sa fie apte sa produca rezultatul final, fie prin ele insele (idonee), fie prin
intrebuintarea lor in anumite moduri, imprejurari sau conditii.
3

Actiunea de contaminare cu HIV nu poate fi catalogata ca o I de ucidere a victimei, ci mai degraba o vatamare
corporala, pt ca autorul nu produce in mod nemijlocit moartea victimei, ci ii creeaza acesteia o stare particulara de
vulnerabilitate.

O alta problema ar fi situatia sinuciderii concomitente in care unul dintre sinucigasi este salvat. Speta: A si B se cearta
cu parintii si decid sa se sinucida impreuna, se urca in autoturismul lui A, in garaj, introduc un furtun legat la esapament si
pornesc motorul, asteptand sa se intoxice. Un vecin ii gaseste dar B nu mai poate fi salvata. Solutia justa ar fi ca A sa nu
raspunda penal pt nici o infractiune, deoarece el a dorit sa se sinucida, actiunii lui s-a alaturat si B care a decedat doar pt
ca a ramas si ea in autoturism, fara a fi constransa la aceasta de catre A.

Duelul nu mai este incriminat la noi, astfel, daca unul din participanti e ucis, celalalt raspunde pt omor. Daca nu moare
nici unul dar au incercat sa se omoare intre ei, fiecare va raspunde pt o tentativa de omor.

Momentul consumarii faptei este acela in care s-a produs moartea victimei, fiind o infractiune de rezultat.

Intre actiunea de ucidere si moartea victimei tb sa existe raport de cauzalitate. In cazul omorului, raportul de cauzalitate
va avea ca punct de reper actiunea de ucidere si nu cauza medicala a mortii, de ex, actiunea de impuscare, nu hemoragia
interna.

In caz de aberratio ictus si aberratio delicti se va retine un concurs de infractiuni intre tentativa de omor si uciderea din
culpa, respectiv fapta consumata din culpa (spre exemplu distrugerea din culpa), iar in caz de error in personam se va
retine o singura infractiune de omor consumata. La aberratio ictus se va retine tentativa de omor simplu sau calificat, in
functie de circumstantele concrete ale spetei, in concurs cu uciderea din culpa in forma de baza sau agravata (de ex, cand
uciderea din culpa a avut ca rezultat moartea a 2 sau m m pers).

aberratio ictus - expresie folosit pentru a denumi una dintre cauzele care genereaz infraciunea deviat. Se are n vedere ipoteza n
care datorit unei mnuiri greite a mijloacelor de comitere a infraciunii, s-a deviat aciunea ctre alt obiect, obinndu-se un alt
rezultat dect acela urmrit de autor

aberratio delicti - reprezint o ipotez de executare defectuoas a aciunii, caracterizat de producerea unui alt rezultat dect cel aflat
n reprezentarea agentului, rezultat care ntrunete cerinele unei alte norme de incriminare dect cea operant n raport cu rezultatul
dorit

LATURA SUBIECTIVA:

Intentie directa de gr I sau II, sau intentie indirecta. Cel care comite un omor tb sa aiba un animus necandi (dorinta autorului de a
produce moartea unei persoane), element specific al acestei infractiuni, care permite delimitarea ei de orice alta fapta care produce
moartea unei persoane. In lipsa acestui animus necandi, fapta e una din culpa. Elementul subiectiv se deduce din cel obiectiv ( dolus ex
re), prezumandu-se ca agentul a actionat in lumea materiala in conformitate cu intentiile sale launtrice.

Pe acest subiect, au fost elaborate cateva criterii concrete prin care se poate evalua existenta intentiei (a elementului subiectiv):

- folosirea unui instrument apt de a produce moartea (tinand seama de felul instrumentului, dimensiune, greutate etc);
- locul sau regiunea corporala unde s-au aplicat loviturile sau care au fost vizate de infractor;
- numarul si intensitatea loviturilor;
- alte imprejurari.

Aceste imprejurari nu au un caracter absolut, elementul subiectiv se deduce din intreaga conduita a agentului, facandu se o apreciere
globala a tuturor circumstantelor de comitere a faptei.

Definirea intentiei directe sau eventuale poate ridica anumite probleme de interpretare. De ex, medicul chirurg caruia i se aduce un
pacient grav bolnav, decide sa realizeze operatia cu intarziere deoarece apreciaza ca nu e necesara o interventie de urgenta, pacientul
moare. Dpdv teoretic, ar fi o intentie eventuala (a prevazut rezultatul desi nu l-a urmarit, a acceptat producerea lui). Credem ca e
excesiv sa raspunda pt omor, fiind in mod evident vinovat de o fapta din culpa. Nu exista animus necandi. Asa se retine si in practica.
4

Mobilul si scopul comiterii nu sunt elemente de tipicitate a I de omor dar pot releva periculozitatea infractorului, reflectandu-se de
regula in sanctiunea aplicata.

Tentativa se pedepseste.

O problema ar fi sanctionarea sau nu a persoanei care convinsa ca victima este in viata, realizeaza o actiune de ucidere. De ex,
impusca o persoana deja decedata, crezand ca e doar adormita. Aceasta fapta nu este una putativa, cum sustin unii, ci este o tentativa
imposibila care trebuie sanctionata penal. Actiunea putea sa produca moartea, agentul nu are nici un merit ca pers era deja decedata.
Deci, va raspunde pentru tentativa la I de omor.

Valoarea sociala protejata este viata persoanei (obiect juridic), obiectul material: corpul persoanei, SA si SP general, intentie
directa/eventuala, tentativa se pedepseste, actiune/inactiune, antijuridicitate: text inaplicabil in caz de legitima aparare, autorizarea
legii sau razboi.

OMORUL CALIFICAT

(1) Omorul svrit n vreuna dintre urmtoarele mprejurri:

a) cu premeditare;

b) din interes material;

c) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la rspundere penal sau de la executarea unei pedepse;

d) pentru a nlesni sau a ascunde svrirea altei infraciuni;

e) de ctre o persoan care a mai comis anterior o infraciune de omor sau o tentativ la infraciunea de omor;

f) asupra a dou sau mai multor persoane;

g) asupra unei femei gravide;


5

h) prin cruzimi,

se pedepsete cu deteniune pe via sau nchisoare de la 15 la 25 de ani i interzicerea exercitrii unor drepturi.

(2) Tentativa se pedepsete.

In cazul existentei mai multor imprejurari care califica omorul, nu se retine un concurs de I intre formele calificate, ci
autorul va comite un singur omor calificat in conditiile mai multor imprejurari de calificare. Pluralitatea formelor de
calificare va fi reflectata in pedeapsa concret aplicata.

In cazul in care anumite imprejurari sun prevazute concomitent, atat ca circumstante agravante generale cat si ca forme
de calificare a omorului, se va retine doar omorul calificat. Daca insa exista alte circumstante agravante generale, acestea
pot sa agraveze pedeapsa chiar daca sunt intrunite conditiile unui omor calificat (de ex, omorul calificat comis din interes
material poate atrage si retinerea circumstantei agravante a comiterii faptei de 2 sau m m pers impreuna).

OMORUL CU PREMEDITARE

Cu privire la natura juridica a premeditarii s-au formulat 2 teorii:

1. Teoria subiectiva: conform careia e necesar a fi indeplinite 2 conditii pt a fi in prezenta unui omor cu
premeditare si anume: o stare de relativ calm cu privire la modul si mijloacele de comitere + un interval mai
indelungat de timp intre momentul luarii hotararii si cel al actionarii; actele preparatorii (de pregatire) in cazul
acestei teorii sunt elemente de proba luate in calcul care pot releva existenta premeditarii insa nu sunt elemente
intrinseci ale notiunii de premeditare; conform acestei teorii, coexistenta premeditarii cu provocarea este exclusa;
Proful e de parere ca asta e teoria buna, pt ca un omor poate fi comis cu premeditare chiar daca nu exista acte de
pregatire, si invers, existenta actelor de pregatire poate fi un indiciu de premeditare, dar nu orice omor pregatit
este si premeditat. Doar starea de calm si existenta acelui interval de timp sunt conditii care tb a fi indeplinite pt a
retine aceasta forma calificata.

Omorul comis prin omisiune poate fi premeditat! (mama nu hraneste pruncul pt o perioada lunga)

2. Teoria obiectiva: considera actele de pregatire ca fiind elemente indispensabile premeditarii; actul preparator e
cel mai usor de identificat, astfel, e mult mai comod sa refuzi retinerea premeditarii daca nu exista acte
preparatorii, decat sa incerci sa probezi ca, in ciuda lispei acestor acte, exista premeditare;

O consecinta a acestei teorii ar fii aceea ca este intotdeauna premeditat omorul comis in stare de betie preordinata
sau in alte cazuri de actio libera in causa, cand autorul isi provoaca o stare de iresponsabilitate inainte de
comiterea faptei. Ori nu e asa, tb dovedita existenta premeditarii. De ex, desi betia e preordinata, fapta se comite
in stare de provocare in urmatoarea situatie: x provocat de victima cu care se afla intr-un local, comanda imediat o
cantitate de bautura pt a-si face curaj si ucide victima. Betia e voluntara, preordinata si partiala, dar omorul e
comis in stare de provocare, nu se pune problema premeditarii faptei.

Premeditarea e dpdv a naturii juridice, o circumstanta personala subiectiva, nu se rasfrange asupra celorlalti participanti.
S-a sustinut ca daca participantul a realizat acte de pregatire, circumstanta devine una reala.
6

OMORUL DIN INTERES MATERIAL

Elementul circumstantial de calificare al acestei fapte rezida in acest caz in mobilul special al infractiunii, si anume,
interesul material care l-a determinat pe autor sa comita fapta.

Se va interpreta notiunea de interes material intr-un sens restrans, nu in sens larg. Astfel, in concret, acesta poate consta
in dorinta obtinerii ca urmare a omorului a unor foloase sau avantaje materiale directe sau indirecte (mostenirea victimei,
stingerea unor datorii etc). Ceea ce particularizeaza acest interes material este faptul ca dobandirea folosului tb sa se
realizeze pe o cale aparent legala, urmare a decesului victimei (prin moartea victimei, autorul mosteneste averea ei, se
elibereaza o functie pe care autorul vrea sa o ocupe etc).

Nu este necesar ca agentul sa si realizeze efectiv acel interes material, fapta e tipica, indiferent daca ca urmare a
comiterii ei, folosul s-a realizat efectiv sau nu. Este posibil sa nici nu existe in realitate acel folos, de ex, agentul ucide
victima crezand ca exista un testament redactat in favoarea lui, dar defapt nu exista.

Fapta nu mai este tipica, chiar daca agentul a mostenit victima, daca uciderea ei nu s-a realizat din interes material
(autorul ucide pers pe care tb sa o intretina datorita unor dispute, nu pt ca a urmarit un interes material).

Se subsumeaza acestei forme de calificare si cazul ucigasului platit. Aici, calea aparent legala este plata realizari unui
serviciu. El nu se imbogateste ca urmare a mortii victimei ci prin faptul ca realizeaza un serviciu,

Trebuie ca folosul patrimonial sa fie consecinta directa si aparent legala a mortii victimei. Urmarea e doar aparent legala,
deoarece, de ex, ucigasul unei pers nu poate sa mosteneasca legal victima datorita regulilor succesorale.

In spatele multor omoruri exista si interese indirecte materiale, intelese in sens larg, sau cel putin, ele se suprapun cu alte
mobiluri ale omorului dar aceasta nu inseamna ca mobilul omorului il constituie interesul patrimonial. Nu se retine
aceasta circumstanta atunci cand agentul a comis omorul pt a inlesni o infractiune contra patrimoniului, aici suntem in
prezenta unui omor comis pt a inlesni sau ascunde alta infractiune.

Este o circumstanta personala care nu se rasfrange asupra participantilor.

In caz de error in personam, omorul e calificat chiar daca victima ucisa e alta pers decat cea de pe urma careia autorul
dorea sa dobandeasca un interes material. Intereseaza mobilul actinuii de ucidere, care nu s-a schimbat chiar daca autorul
a confundat victima. Nu are importanta si efectivitatea dobandirii acelui folos.

OMORUL SAVARSIT PENTRU A SE SUSTRAGE SAU PENTRU A SUSTRAGE PE ALTUL DE LA


TRAGEREA LA RASPUNDEREA PENALA SAU DE LA EXECUTAREA UNEI PEDEPSE

Aceasta agravanta tine de scopul infractorului, acela de a se sustrage sau a sustrage pe altul de la urmarire, arestare sau
executarea unei pedepse. Cu toate acestea, nu e necesar ca acest scop sa se si indeplineasca, fiind suficient ca atunci cand
comite omorul, agentul sa il comita in acest scop.

Autorul urmareste suprimarea fizica a persoanei chemate sa exercite acte de urmarire penala sau sa execute mandate
emise impotriva celor in cauza sau a oricaror altor persoane care contribuie direct sau indirect la procedura de urmarire
sau arestare.

Pentru retinerea agravantei este necesar sa fie pusa in miscare o procedura de urmarire, arestare sau executare a unei
pedepse si ca faptuitorul sa realizeze uciderea in scopul zadarnicirii procedurii judiciare respective.

S-a sustinut ca daca arestarea se face ilegal, nu sunt indeplinite cerintele pt aceasta fapta. Ei bine, tb sa aiba un caracter
VADIT ilegal pt a se inlatura retinerea acestei forme calificare (se retine forma calificata daca judecatorul nu a respectat
un termen sau alte asemenea aspecte nesemnificative din acest pdv).
7

Fapta se comite de regula cu intentie directa, deoarece autorul are un anumit scop, dar se poate si cu intentie eventuala.
De ex, pt a scapa de urmarire, agentul sparge un baraj al politiei, lovind violent autovehiculele ce ii barasera drumul, iar ca
urmare a acestui fapt, unul din autovehicule se rastoarna peste un politist care si moare. Autorul nu doreste dar accepta ca
ar putea produce acest rezultat.

OMORUL SAVARSIT PENTRU A INLESNI SAU ASCUNDE SAVARSIREA ALTEI INFRACTIUNI

Acesta se retine atat in situatia in care victima omorului este o alta persoana decat victima infractiunii-scop sau a
infractiunii ce se doreste a fi ascunsa cat si in situatia in care SP e acelasi la ambele infractiuni.

Daca pe langa I de omor se comite si I scop, se aplica regulile privind concursul de I.

Se poate retine o infractiune de omor comisa pt a inlesni orice alta infractiune asupra persoanei cand SP e acelasi si fapta
e comisa in aceeasi imprejurare? Deoarece, daca victima a decedat, teoretic, nu mai poate fi SP al unei I contra persoanei.
Astfel, nu s-ar putea imagina comiterea unui omor pt a inlesni un viol asupra aceluiasi SP, autorul nu mai poate comite
viol asupra cadavrului, fapta ar putea fi calificata ca o profanare de morminte. Omorul este comis pt a inlesni o alta
infractiune ori de cate ori agentul a crezut ca prin actiunea de ucidere isi usureaza comiterea infractiunii scop. Autorul
doreste ca prin comiterea omorului sa inlesneasca sau sa ascunda actiunea infractiunii scop si nu rezultatul infractiunii
scop. De aceea, credem ca se poate retine aceasta forma de omor calificat in concurs cu orice infractiune contra
persoanei sau patrimoniului ei, atunci cand agentul a comis actiunea de ucidere cu scopul de a inlesni comiterea
unei alte I.

Un alt argument in favoarea retinerii acestei forme calificate este acela ca scopul agentului exista chiar in momentul
comiterii actiunii de ucidere, chiar daca nu va mai comite si I pe care doreste sa o inlesneasca. Ulterioara indeplinire sau
nu a scopului este lipsita de relevanta. In consecinta, nu este necesar ca actiunea ce se doreste a fi inlesnita sa se si comita
sau sa se poata comite in concret, iar in cazul comiterii este indiferent daca infractiunea scop a ramas in forma tentativei
sau este consumata. La fel, nu are importanta daca faptuitorul va participa la comiterea infractiunii pe care doreste sa o
inlesneasca, e suficient ca autorul sa isi reprezinte fapta ca fiind posibila in mod teoretic si sanctionabila.

A doua modalitate a acestei forme calificate este omorul comis pentru a ascunde savarsirea unei alte I. Aici e simplu. Nu
are importanta daca agentul a participat la I pe care doreste sa o ascunda.

Se pune problema daca fapta care doreste a fi inlesnita sau ascunsa e suficient sa fie doar o fapta prevazuta de legea
penala sau tb sa indeplineasca toate conditiile de tipicitate, vinovatie, antijuridicitate. De ex, se comite un omor pt a
inlesni un viol comis de un minor de 13 ani. Credem ca circumstanta e indeplinita si in acest caz, notiunea e I se
interpreteaza in sens larg.

Se retine aceasta forma calificata si atunci cand prin ucidere se urmareste ascunderea nu a unei fapte ci participatia la
comiterea faptei (autor, instigator, complice).

Daca se doreste inlesnirea sau ascunderea comiterii unei contraventii, fapta nu e omor calificat. Se poate eventual retine
circumstanta agravanta generala a comiterii omorului din motive josnice.

Se retine forma calificata si atunci cand fapta care se doreste a fi ascunsa a fost descoperita de autoritati dar agentul
considera ca prin comiterea omorului va ascunde faptul ca el a fost autorul primei I.

Nu se retine forma calificata atunci cand omorul e comis doar pentru a-si asigura scaparea si nu pt a ascunde comiterea
unei I, daca autorul fusese deja descoperit si el stia acest lucru.

Daca avem 2 omoruri, primul comis in scopul de a-l inlesni pe al doilea, primul va fi calificat in cadrul acesti infractiuni
aici analizate si al doilea va fi un omor calificat comis de o pers care a mai savarsit un omor.
8

Cel care loveste victima cu un par in cap pt ca mai apoi sa o poata ucide prin inecare va comite un singur omor simplu,
deoarece exista un proces executional unic.

Aceasta e o circumstanta cu caracter subiectiv si se rasfrange doar asupra participantilor care au actionat in acest scop.

Se comite de regula cu inentie directa dar se poate si cu intentie eventuala. De ex, agentul, sofer al unui autovehicul
incearca sa violeze victima si desi aceasta il avertizeaza ca daca va continua agresiunea se va arunca din masina in timp ce
agentul se deplasa cu viteza, ceea ce si face, agentul poate fi sanctionat pt comiterea unui omor calificat comis cu intentie
eventuala pt a inlseni un viol, in concurs cu tentativa de viol.

OMORUL COMIS DE CATRE O PERSOANA CARE A MAI COMIS ANTERIOR O INFRACTIUNE DE


OMOR SAU O TENTATIVA LA INFRACTIUNEA DE OMOR

Aceasta e o forma de recidiva speciala. Pt a se retine aceasta forma calificata tb ca autorul sa mai fi comis anterior o
infractiune de omor indiferent daca aceasta a ramas in forma tentativei sau a fost consumata si indiferent daca a comis
fapta in calitate de autor sau doar ca participant. Nu se iau in calcul comiterea unor I care au avut ca urmare moartea
victimei deoarece s-ar face o analogie in defavoarea celui acuzat pt ca se face trimitere expresa la I de omor.

In cazul in care pt primul omor agentul a fost condamnat definitivse vor aplica regulile recidivei intre primul omor ca
prim termen si al doilea omor care este calificat si e cel de-al doilea termen al recidivei.

Daca autorul nu a fost condamnat pt primul omor, se vor aplica regulile concursului intre primul omor si al doilea care
este calificat. In cazul concursului, e necesar ca cele 2 omoruri sa nu fie comise in aceeasi imprejurare, altfel ar fi omor
comis asupra a doua sau m m pers.

Cum se face dovada comiterii unui omor anterior? In doctrina s-a sustinut ca nu intereseaza daca pt primul omor a
operat prescriptia, amnistia sau o alta cauza de inlaturare a raspunderii penale. Afirmatia tb nuantata. Cand a intervenit
prescripita pt primul omor, acesta nu poate fi luat in calcul pt retinerea acestei forme calificate. Nu se poate face o
delimitare intre un omor faptic si omorul constatat de o instanta printr-o hotarare judecatoreasca. Este fiersc ca aceasta
antecedenta sa rezulte dintr-o hot jud. Omorul faptic nu poate fi luat ca temei de antecedenta. Daca raspunderea pt
primul omor este prescrisa sau a interventi amnistia antecondamnatorie, nu se mai poate obtine o hot jud de
condamnare a faptei iar comiterea ulterioara a unui omor NU face ca acesta sa fie unul calificat. In caz contrar s-ar
incalca prezumtia de nevinovatie care e un principiu constitutional si un dr fundamental.

Este necesar ca pt primul omor sa existe o hot definitiva de condamnare sau ca cele doua omoruri sa fie judecate
impreuna.

SP pot sa fie diferiti sau poare sa fie acelasi (tentativa+tentativa sau tentativa+omor consumat impotriva aceluiasi SP).

Nu se va retine aceasta forma de omor calificat daca tentativa de omor se comite in forma continuata.

In cazul in care pt primul omor infractorul a fost reabilitat, nu mai sunt indeplinite conditiile cerute de tipicitatea formei
calificate deoarece reabilitarea are ca efect inlaturarea oricaror interdictii, decaderi si incapacitati.

Pt ca faptele comise in timpul minoritatii nu atrag incapacitatii sau decaderi, al doilea omor nu poate fi calificat pe
aceasta circumstanta daca primul omor a fost comis in timpul minoritatii.

In cazul amnistiei postcondamnatorii a primului omor, se va retine omor calificat comis de o pers care a mai comis un
omor dar nu se vor putea aplica suplimentar dispozitiile de sanctionare specifice recidivei.

OMORUL ASUPRA A DOUA SAU MAI MULTE PERSOANE


9

Prin reglementarea acestei forme de omor se creeaza o unitate legala sub forma infractiunii complexe deoarece in
continutul sau intra 2 actiuni care constituie prin ele insele I. In lipsa acestei forme agravate s-ar aplica regulile din
materia concursului de I, fie acesta real sau ideal. Aceasta agravanta se retine din cauza pluralitatii de victime.

Uciderea a 2 sau m m pers tb sa fie comisa in aceeasi imprejurare, chiar daca actiunile sunt diferite. (x aplica lovituri de
cutit pt a ucide 2 pers in aceeasi imprejurare) => UNITATE DE IMPREJURARE

Cand actele de executare sunt independente unele de altele, fara nici o legatura intre ele, nu se poate retine aceasta forma
calificata, eventual se retine omorul comis de o pers care a mai comis un omor. Se va aprecia in concret daca actiunile de
ucidere au fost comise in aceeasi imprejurare sau nu, in functie de eventuala legatura sau conexiune intre actele de
ucidere.

Daca ca urmare a actiunii de ucidere o pers decedeaza si una nu, se rupe unitatea legala si incadrarea va fi intr-un
concurs intre o tentativa de omor si un omor consumat.

Daca 2 pers au decedat si o a 3 a victima a fost salvata, se va retine o sg infractiune de omor calificat, fapta fiind
consumata iar restul urmarilor constand in moartea altor persoane sau doar tentative sunt absorbite in mod legal in forma
consumata de omor asupra a 2 sau m m persoane.

Tentativa la aceasta I exista in ipoteza in care nici o persoana nu a decedat.

Daca ca urmare a actiunii, o pers decedeaza si cu privire la alte 2 se produc doar tentative, credem din nou ca tb rupta
unitatea legala si tratate ca fapte distincte, deoarece in concret se comite mai mult decat o tentativa la fapta calificata dar
acest rezultat nu indeplineste conditiile de tipicitate ale faptei calificate in forma consumata. Astfel in cazul imposibilitatii
de a aplica regula speciala, se va reveni la regula de principiu, adica, pluralitate de victima => pluralitate de I contra
persoanei => concurs.

Circumstanta are un caracter real.

OMORUL SAVARSIT ASUPRA UNEI FEMEI GRAVIDE

E o circumstanta reala si vizeaza o anumita calitate a SP. Ratiunea acestei forme agravate e determinata de faptul ca
autorul urmareste si uciderea altei fiinte decat femeia. Se recunoaste o protectie penala suplimentara pentru fiinta inca
nenascuta, similara omorului comis asupra a doua sau m m persoane.

femeie gravida = femeie insarcinata

Legea impune drept conditie existenta reala a starii de graviditate. Daca autorul a dorit sa ucida o femeie gravida dar
aceasta intre timp pierduse sarcina sau nici nu fusese in realitate insarcinata, nu se va retine omorul calificat, fapta nu mai
este una tipica, lipseste calitatea speciala a SP.

Daca agentul nu a cunoscut starea de graviditate, eroarea de fapt in care s-a aflat inlatura retinerea formei ca omor
calificat. Nu conteaza daca starea de graviditate era vizibila sau nu, ori daca agentul a cunoscut-o din alte surse.

Fiind o circumstanta reala se rasfrange asupra participantilor in masura in care au cunoscut-o sau au prevazut-o.

OMORUL PRIN CRUZIMI

Circumstanta consta in modul feroce, sadic, brutal sau crud folosit pt a provoca moartea unei persoane.

Prin cruzimi se inteleg modurile, procedeurile, mijloacele si actele de violenta aplicate victimei de natura a-i provoca
suferinte deosebit de mari si prelungite in timp, fie pt a o ucide, fie pt a o chinui inainte de a o ucide sau inainte de
10

survenirea mortii acesteia, sau actele care denota ferocitate, sadism, un mod inuman, iesit din comun de savarsire a
omorului, care trezeste in constiinta opiniei publice un sentiment de oroare.

Comite un omor prin cruzimi cel care cauzeaza puternice suferinte corporale sau intelectuale victimei, in mod special,
chinuind victima cu indiferenta afectiva si fara mila. De ex, victima a fost supusa unor suferinte fizice si psihice timp de o
ora dupa care a fost ucisa.

Uneori cruzimea e generata chiar de mijlocul folosit in uciderea persoanei, fara a fi nevoie de agresiuni suplimentare
actiunii de ucidere. Astfel, in practica, uciderea victimei prin incendiere este intotdeauna omor prin cruzimi.

De regula, suferintele cauzate victimei sunt fizice, dar pot fi si de natura morala atunci cand, spre ex, victima, inainte de
a fi ucisa, e obligata sa asiste la brutalitati comise asupra unei persoane de care este legata afectiv.

Pt a se retine circumstanta cruzimilor tb sa se comita acte care sa depaseasca nivelul de suferinta pe care il presupune
uciderea unei persoane. Un criteriu practic in aprecierea existentei cruzimilor poate fi inutilitatea unor acte de executare
pt producerea decesului. De ex, infometarea, insetarea, lovirea repetata timp indelungat, incendierea.

Nu e omor calificat daca la primele 2 lovituri victima nu decedeaza, doar la a 3 a lovitura agentul reusind sa o ucida.

Se va retine agravanta chiar daca victima e in stare de inconstienta si e insensibila dpdv senzorial pt ca se are in vedere
cruzimea faptei din perspectiva autorului ei.

In doctrina s-a sustinut ca adaugarea sentimentului de oroare al publicului ca mijloc de apreciere a cruzimilor, face ca
aplicarea textului sa fie dificila. Orice omor produce o oarecare oroare in randul publicului, nu se poate face o delimitare
in acest sens intre omorul simplu si cel calificat. De aceea, aprecierea nu se va face cu privire la sentimentul de oroare ci
cu privire la modul concret de comitere a faptei.

Daca se comit acte de violenta ulterioare uciderii victimei si autorul stie ca aceasta a decedat, acestea nu mai pot fi
incadrate in categoria cruzimilor deoarece aceste acte nu se subsumeaza unei actiuni de ucidere.

In cazul acestei forme agravate nu se poate retine si circumstanta generala agravanta a cruzimilor, are prioritate
circumstanta speciala.

Circumstanta este una reala si se rasfrange asupra participantilor in masura in care au cunoscut-o sau prevazut-o.

Forme agravate din VCP care nu au fost preluate la omorul calificat in NCP:

- omorul savarsit asupra sotului sau unei rude apropiate: se gaseste sub o denumire distincta in NCP Violenta
in familie, pt ca legiuitorul a decis ca toate I comise de un membru de familie ce vizeaza integritatea, sanatatea
sau viata unui alt membru de familie, sa fie reunite in continutul unei sg norme de incriminare, maximul special se
majoreaza cu ;
- omorul savarsit profitand de neputinta victimei de a se apara: in NCP e circumstanta agravanta generala =>
majorarea maximului cu pana la 2 ani;
- omorul savarsit prin mijloace ce pun in pericol viata mai multor persoane: in NCP e circumstanta agravanta
generala => majorarea maximului cu pana la 2 ani;
- omorul savarsit in legatura cu indeplinirea atributiilor de serviciu sau publice ale victimei: circumstanta e
preluata in parte ca element constitutiv al ultrajului;
- omorul comis in public: nu se mai gaseste sub nici o forma in NCP;
- omorul comis pt a savarsi sau ascunde savarsirea unei talharii sau piraterii: intra azi la omorul pt a inlesni
sau ascunde savarsirea altei I;
11

- omorul comis asupra unui magistrat, politist, jandarm ori asupra unui militar in timpul sau in legatura cu
indeplinirea indatorililor de serviciu sau publice ale victimei: fapta va fi sanctionata la I de ultraj in forma
agravata;
- omorul comis de un judecator, procuror, politist, jandarm sau militar, in timpul sau in legatura cu
indeplinirea indatoririlor de serviciu sau publice ale acestora: nu mai exista in NCP, o astfel de fapta va fi
omor simplu.

UCIDEREA LA CEREREA VICTIMEI


Uciderea svrit la cererea explicit, serioas, contient i repetat a victimei care suferea de o boal incurabil sau de
o infirmitate grav atestat medical, cauzatoare de suferine permanente i greu de suportat, se pedepsete cu nchisoarea
de la unu la 5 ani.

Chiar daca, prin denumire, textul de incriminare sugereaza ca elementul care justifica atenuarea este exclusiv cererea
victimei, o analiza mai atenta a tipicitatii faptei, releva ca suntem mai degraba in prezenta unei incriminari atenuate a
eutanasiei active, nu a unui omor la cerere in sens larg. Precizarile suplimentare a legiutorului in raport de situatia
victimei, apropie ipoteza de cea a eutanasiei active.

I de omor la cerere nu este, de fapt, decat o forma atenuata de omor justificata prin circumstante particulare de comitere
care reduc gradul de reprosabilitate al faptei.

SA poate fi orice persoana fizica sau juridica.

Elementul central care diferentiaza I de omorul clasic este consimtamantul victimei la ucidere. Pt ca viata e o val soc
indisponibila, consimtamantul nu produce un efect total ci doar atenueaza raspunderea penala a autorului. A cest
consimtamant tb sa fie valabi, cum sune textul, cererea tb sa fie: constienta, serioasa si repetata.

Cererea sa fie constienta, adica persoana care o formuleaza sa aiba discernamant. Caracterul serios al cererii sugereaza
ca nu poate fi atenuata raspunderea daca cerereaa fost facut in gluma. Caracterul repetat al cererii ridica anumite
probleme, in opinia profului, o cerere repetata trebuie sa fie formulata de cel putin 2 ori in imprejurari diferite.

Pot persoanele fara capacitate de exercitiu in dr civil sa faca astfel de cereri? (minorii si cei pusi sub interdictie) Dreptul
penal recunoaste eficacitatea consimtamantului chiar si atunci cand acesta nu provine de la o persoana cu capacitate
deplina de exercitiu conform dr civil. Asadar, nu poate fi exclusa aceasta ipoteza, e important doar ca in toate cazurile
consimtamantul sa fie valabil din perspectiva existentei discernamantului, cel care cere sa aiba capacitatea de a intelege
integral consecintele cererii formulate.

Forma aceasta atenuata a omorului va fi incidenta doar atunci cand cererea este motivata de starea fizica a victimei: care
suferea de o boala incurabila sau de o infirmitate grava atestata medical, cauzatoare de suferinte permanente si
greu de suportat. Ca atare, cererea victimei de a muri nu e suficienta, per se, din acest motiv si datorita acestor
circumstante cerute discutam aici de fapt de o forma atenuata in cazul eutanasiei active.

Poful considera ca cererea poate fi formulata chiar si inainte ca durerile sa apara daca exista posibilitati ridicate ca odata
cu evolutiei bolii/infirmitatii, aceasta sa cauzeze acele suferinte fizice.

Permanenta suferintelor e discutabila, nu vedem de ce nu s-ar putea retine aceasta atenuanta in cazul in care ar exista
oscilatii ale durerii.
12

Fapta se comite doar prin actiune, omisiunea de a interveni ar fi o eutanasie pasiva.

Fapta se comite de obicei cu intentie directa dar poate fi comisa si cu intentie eventuala. De ex, victima cere persoanei sa
ii administreze un anumit calmant acceptand ca acesta ii poate produce moartea, autorul raspunde solicitarii, acceptand si
el ca s-ar putea sa produca decesul iar in final victima moare.

Autorul tb sa actioneze motivat de cererea victimei, deoarece altfel nu ar avea o reprosabilitate mai redusa fata de un
omor simplu. Deci, nu e suficienta cererea victimei in mod obiectiv, autorul tb sa actioneze in considerarea acestei cereri.
E insa posibil sa aiba si alte motive, de ex faptul ca va mosteni victima, in masura in care actiunea e motivata si de
cererea victimei, se retine forma atenuata.

Circumstanta de atenuare e una personala subiectiva, referindu-se la motivele care il determina pe autor sa actioneze, nu
se rasfrange asupra participantilor doar daca si acestia au actionat in considerarea cererii victimei.

Coexistenta unor circumstante de la omorul calificat nu produce nici un efect asupra incadrarii juridice, acelea nu se iau
in calcul in cazul uciderii la cerere.

Tentativa nu se pedepseste, daca prin actiune s-a cauzat victimei o lezare a integritatii corporale, aceasta fiind consimtita
ii va fi inlaturata antijuridicitatea faptei.

DETERMINAREA SAU INLESNIREA SINUCIDERII


(1) Fapta de a determina sau nlesni sinuciderea unei persoane, dac sinuciderea a avut loc, se pedepsete cu nchisoarea
de la 3 la 7 ani.
(2) Cnd fapta prevzut n alin. (1) s-a svrit fa de un minor cu vrsta cuprins ntre 13 i 18 ani sau fa de o
persoan cu discernmnt diminuat, pedeapsa este nchisoarea de la 5 la 10 ani.
(3) Determinarea sau nlesnirea sinuciderii, svrit fa de un minor care nu a mplinit vrsta de 13 ani sau fa de o
persoan care nu a putut s-i dea seama de consecinele aciunilor sau inaciunilor sale ori nu putea s le controleze, dac
sinuciderea a avut loc, se pedepsete cu nchisoarea de la 10 la 20 de ani i interzicerea exercitrii unor drepturi.
(4) Dac actele de determinare sau nlesnire prevzute n alin. (1)-(3) au fost urmate de o ncercare de sinucidere, limitele
speciale ale pedepsei se reduc la jumtate.

Legiutorul roman incrimineaza formele de participatie la sinucidere, fara a incrimina si fapta autorului de a se sinucide.

SA e general, I poate fi comisa si de o pers juridica, de ex, o asociatie care asigura spatiu sau mijloace pt un act de
sinucidere.

Fapta tb sa constea intr-o activitate de determinare sau inlesnire.

Determinarea consta in actiunea de a indemna si de a convinge pe altul sa ia hotararea de a se sinucide prin insuflarea
acestei idei cand sinucigasul nu se gandise la o asemenea posibilitate, sau prin convingerea victimei at cand aceasta avea
indoieli daca sa comita actul sau nu. Determinarea se poate realiza expres dar si implicit prin acte de supunere la chinuri,
abuzuri repetate etc, aceasta deoarece este suficient ca autorul sa accepte producerea rezultatului prevazut si anume
determinarea sinuciderii. Agresiunile repetate asupra victimei pot fi acte de determinare implicita la sinucidere doar atunci
cand victima a putut in concret sa aleaga intre a se sinucide si a trai. Daca singura posibilitate a ei de a ascapa de agresiuni
a fost prin sinucidere, atunci fapta se incadreaza la omor.
13

Inlesnirea consta in sprijinul sau ajutorul material oferit victimei pentru executarea sinuciderii (procurarea armei,
inlaturarea obstacolelor etc). In doctrina s-a sustinut ca inlesnirea presupune orice fel de ajutor dat victimei, chiar si acela
constand in sfaturi. Credem ca sfaturile tb sa se refere exclusiv la modalitatea concreta de a se realiza actul suicidar si nu
la orice sfat. De ex, daca sinucigasul isi anunta un prieten ca vrea sa se sinucida si il roaga sa nu spuna nimanui, daca
prietenul nu spune nimanui nu inseamna ca a inlesnit sinuciderea. Trebuie sa existe un ajutor material oferit, nu e
suficienta nedenuntarea intentiei sau omiterea descurajarii. Daca, dimpotriva, agentul blocheaza accesul unor persoane
care doresc sa il impiedice pe sinucigas, atunci fapta agentului va fi tipica.

Activitatea de suprimare a vietii trebuie sa fie opera exclusiva a sinucigasului. Daca autorul comite acte de executare, va
raspunde pentru omor. De ex, daca agentul ii injecteaza otrava victimei pt ca aceasta nu avea curaj sa o faca, raspunde pt
omor, consimtamantul victimei nu inlatura antijuridicitatea, se poate retine doar o circumstanta atenuanta judiciara.

Fapta se consuma in momentul in care se produce sinuciderea sau incercarea de sinucidere.

Tentativa nu e sanctionata.

Fapta se comite cu intentie directa sau eventuala, prin actiune/inactiune.

Forma agravata: determinarea sinuciderii unui minor cu varsta cuprinsa intre 13-18 ani sau a unei persoane cu
discernamant diminuat. Discernamantul diminuat e o imprejurare factuala,nu depinde de existenta unor afectiuni
constatate medical. Nu are importanta cum a ajuns victima in aceasta stare, voit sau involuntar, culpabil sau neculpabil,
fiind suficient ca agentul sa cunoasca aceasta stare cand comite actul de determinare sau inlesnire a sinuciderii.

Daca determinarea sau inlesnirea a fost comisa intr-un moment in care persoana nu avea un discernamant diminuat dar
ulterior, in momentul actului de executare aceasta are un discernamant diminuat, fapta se va incadra in forma de baza din
cauza lipsei intentiei autorului cu privire la forma agravata.

A doua forma agravata: determinarea sau inlesnirea sinuciderii savarsita fata de un minor care nu a implinit varsta de
13 ani sau fata de o persoana care nu a putut sa isi dea seama de consecintele actiunilor sau inactiunilor sale, sau nu putea
sa le controleze. Ca si la cealalta forma agravata, agentul trebuie sa cunoasca elementul circumstantial agravant. Starea
sinucigasului se va analiza in concret in fiecare speta, fiind lipsit de relevanta daca acesta a fost declarat anterior ca fiind
persoana iresponsabila.

In cazul acestei forme agravate, sanctiunea este similara cu cea de la omor, lucru firesc intrucat aceste persoane nu
inteleg suficient ceea ce presupune a fi viata si moartea iar o activitate de determinate a sinuciderii consta practic intr-un
omor prin fapta victimei.

Vor exista dificultati practice de a delimita ipoteza de determinare a sinuciderii unui minor sub 13 ani de cea a omorului
asupra unui minor savarsit prin fapta minorului. De ex, daca autorul constrange minorul sa se arunce de la atej, va fi omor
simplu sau calificat in functie de circumstante.

Forma atenuata: in toate cazurile (si la forma de baza si la formele agravate), atunci cand moartea sinucigasului nu a
avut loc, existand doar o incercare de a se sinucide, limitele pedepsei se reduc la jumatate. A nu se echivala aceasta forma
cu o tentativa, tentativa nu se pedepseste la aceasta I. Motivul pentru care nu se produce moartea sinucigasului este
indiferent pentru aplicarea formei atenuate (victima e salvata de terti, otrava nu a fost suficienta etc). In prima faza se
incadreaza fapta in limitele formei de baza/ agravate, apoi acestea se reduc.

Relatia cu I de omor: daca victima a fost constransa la sinucidere, fara a avea libertatea de a decide daca se sinucide sau
nu, vom fi in prezenta unui omor comis prin fapta victimei. De ex, daca agentul ii spune victimei care se afla la marginea
unui ferestre ca are posibilitatea fie sa se arunce singura fie o arunca el, daca victima se arunca, va fi un omor prin fapta
victimei.
14

UCIDEREA DIN CULPA


(1) Uciderea din culp a unei persoane se pedepsete cu nchisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Uciderea din culp ca urmare a nerespectrii dispoziiilor legale ori a msurilor de prevedere pentru exerciiul unei
profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activiti se pedepsete cu nchisoarea de la 2 la 7 ani. Cnd
nclcarea dispoziiilor legale ori a msurilor de prevedere constituie prin ea nsi o infraciune se aplic regulile privind
concursul de infraciuni.
(3) Dac prin fapta svrit s-a cauzat moartea a dou sau mai multor persoane, limitele speciale ale pedepsei prevzute
n alin. (1) i alin. (2) se majoreaz cu jumtate.

SA al uciderii din clupa poate fi orice persoana, cu conditia ca aceasta sa nu fie chiar victima, chiar si o persoana juridica
(in cazul multor accidente de munca se poate discuta de culpa pj).

Fapta se poate comite din culpa cu sau fara prevedere, imprejurare ce se va reflecta in sanctiunea concret aplicata.

Fiind o I din culpa, tentativa nu e posibila.

Actiunea sau omisiunea pot sa constea in neindemanare, neatentie, imprudenta, neglijenta, intarzierea realizarii unui act,
nesupravegherea unei surse de pericol. De ex, se va retine comiterea faptei prin omisiune cand agentul uita sa schimbe
semaforul in cazul unor reparatii la un drum si se produce un accident. In categoria modurilor comisive pot intra si
automatismele sau comportamentele impulsive. De ex, agentul apasa instinctiv pe frana la aparitia unui obstacol si pierde
controlul pe carosabilul umed si ucide o persoana. Tot o conduita culpabila este si lipsa de reactie atunci cand i se cere o
anumita conduita. De ex, agentul se sperie de pericol si nu mai actioneaza pedala de frana.

Conduita este omisiva atunci cand agentul lasa nesupravegheata o arma si copilul ajunge la ea si se impusca.

Fapta e comisa in forma de baza atunci cand agentul nu respecta in sens larg o obligatie de prudenta.

Intre activitatea ilicita si moartea victimei trebuie sa existe raport de cauzalitate.

Ce se intampla cand actiunea ce poate atrage raspunderea agentului pt ucidere din culpa este incriminata ca o infractiune-
obstacol? De ex, X incredinteaza masina lui Y care nu are permis iar acesta din urma ucide o persoana. Poate fi tras la
raspundere X pt ucidere din culpa pe langa I rutiera de incredintare a conducerii automobilului pe drumurile publice?
Incriminarea infractiunii-obstacol nu duce la intreruperea raportului de cauzalitate. Ar fi ilogic sa raspunda penal pt
ucidere din culpa cel care incredinteaza masina unei persoane pt a fi condusa pe un camp si aceasta din cauza
neindemanarii ucide o persoana sau chiar conducatorul auto isi pierde viata in accident. Existenta raportului de cauzalitate
se va analiza in fiecare speta de incredintare si daca exista raport, cel care va raspunde pentru infractiunea rutiera va
raspunde si pentru ucidere din culpa.

De regula, analiza unei I de ucidere din culpa se face dinspre rezultat spre actiunea sanctionabila penal. Se pune
intrebarea daca producerea mortii unei persoane ii este imputabila cu titlu de culpa altei persoane. Daca raspunsul este
afirmativ, autorul va raspunde pt ucidere din culpa.

In cazul formei de baza a uciderii din culpa, se analizeaza ca o culpa comuna, generala a unei persoane, bazata pe
obligatia si posibilitatea faptuitorului de a prevedea ca fapta sa ar putea sa cauzeze moartea unei persoane, imprejurare
dedusa din cunostintele generale si experienta social-comuna. Cu alte cuvinte, se analizeaza o obligatie generala de
prudenta.

De ex, daca mama unui nou nascut adoarme si se aseaza peste copil si il sufoca, va raspunde pt ucidere din culpa
deoarece experienta comuna ne spune ca trebuie sa ai o grija deosebita cu copii nou nascuti.
15

In situatia asa numitelor culpe concurente, cand exista o coduita culpabila atat a victimei cat si a autorului: de ex, x
trece strada prin loc nepermis iar y desi trebuia sa o sesizeze, pt ca nu era atent la drum, o ucide. Culpa concurenta
conteaza doar in solutionarea laturii civile. Daca agentul a avut o culpa de 10%, va raspunde penal pt ucidere din culpa dar
pe latura civila va fi obligat la repararea prejudiciului doar in proportie de 10%. Daca se retine culpa exclusiva a victimei,
fapta nu va mai fi tipica.

S-a sustinut in doctrina ca la ucidere din culpa ar fi posibil coautoratul. De ex, x si y arunca impreuna un panou de la
inaltime si ucid un trecator. Proful zice ca nu e coautorat deoarece coautoratul presupune existenta unei legaturi subiective
intre participanti, lucru care nu e posibil in cazul culpei. Ei nu pot sa se inteleaga sa comita o I al carui rezultat nici nu il
prevad. Aici am fi de fapt in situatia unei forme distincte de pluralitate de infractori, pluralitatea material-
complementara (au produs fapta impreuna, fara a exista o legatura subiectiva intre ei). Exista o astfel de forma cand m m
persoane si-au incalcat impreuna din culpa atributiile, de ex, 2 angajate al unui salon de frumusete uita au o disputa si uita
sa opreasca aparatul de bronzat, iar urmare a arsurilor provocate, victima decedeaza. Daca in cazul culpei cu prevedere s-
ar putea sustine ca a existat si o minima colaborare psihica prin faptul ca au prevazut impreuna rezultatul, in cazul culpei
fara prevedere e exclusa o astfel de legatura. Pluralitatea material-complementara se poate aplica si in cazul celorlalte
infractiuni de rezultat din culpa.

Forma agravata: CULPA PROFESIONALA

Aceasta forma consta in uciderea unei persoane ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legala ori a masurilor de prevedere
pentru exercitiul unei profesii sau meserii sau pentru efectuarea unei anumite activitati. Intra aici accidente de circulatie,
accidente de munca, uciderile din culpa comise de medici etc.

In cazul culpei profesionale se vor aplica regulile privitoare la concursul de infractiuni daca incalcarea dispozitiilor
legale sau a masurilor de prevedere constituie prin ea insasi o infractiune.

In cazul faptei comisive, actiunea este indeplinita necorespunzator, fara a se repsecta masurile de prevedere, iar in cazul
modalitatii omisive, inactiunea se manifesta prin neindeplinirea sau neexecutarea unui act care era impus ca obligatie.

Conditiile de aplicare:

- agentul sa desfasoare in concret o profesie, meserie sau activitate, daca nu, se retine eventual forma de baza in
cazul in care se constat existenta unei culpe in producerea rezultatului;
- sa existe dipozitii legale sau masuri de prevedere, evident ca pt a inclaca o dispozitie, aceasta tb sa existe formal,
dincolo de experienta comuna a oamenilor (orice act normativ, chiar si individual);
- uciderea din culpa sa fie savarsita in timpul exercitiului meseriei, profesiei sau activitatii; daca fapta nu a fost
comisa in acest timp, nu exista o astfel de obligatie particulara, putand eventual sa se retina forma de baza a
uciderii din culpa; de ex, x bucatar foloseste neglijent cutitul la servici si omoara un coleg => forma agravata,
daca asta se intampla acasa in familie => forma de baza;

In concret, activitatea agentului poate fi realizata defectuos (circula cu viteza) sau prin neindeplinirea unei obligatii
impuse ca masura de prevedere (nu a dus masina la verificarea tehnica a franelor).

Uciderea din culpa comisa de un medic (malpraxis)

Pentru ca, prin natura sa, activitatea medicala prezinta un anumit grad de risc, uciderea din culpa comisa de un medica
are anumite particularitati.

Exista o culpa de drept comun al medicului supusa regulilor generale (de ex cand vine beat si din cuza asta omoara un
pacient), aici nu sunt diferente deoarece nu se vizeaza conduita medicala in sens larg ci aspecte din viata privata a
medicului. Mai exista o culpa legata de actul medical, adica culpa medicala, pe care o vom analiza in continuare.
16

Conduita medicala culpabila poate fi comisiva sau omisiva si o putem clasifica in umaroarele categorii:

- culpa medicala propriu-zisa (erori de diagnostic, erori in controrul realizarii actului medical, uitarea unor obiecte
in corpul pacientilor, prescirerea unui tratament eronat, lipsa unor indicatii terapeutice, nerespectarea regulilor de
igiena etc);

- incalcarea obligatiei de informare;

- erori organizatorice (lipsa de coordonare a echipei medicale, erori de comunicare intre membrii echipei medicale,
delegarea unor atributii in mod eronat, neorganizarea activitatii de supraveghere speciale a pacientului atunci cand
starea acestuia o cere, folosirea de personal necalificat sau de medici extenuati, folosirea de echipamente defecte
sau instrumentar impropriu, netransferarea de urgenta a unui pacient la o clinica de specialitate).

Conduita culpabila se probeaza de regula printr-o expertiza medico-legala dar judecatorul poate propune o solutie
diferita de rezultatul expertizei atunci cand culpa medicului apare ca evidenta.

In sens general, o conduita medicala este considerata culpabila atunci cand medicul, intr-un caz concret, nu a avut
conduita pe care stiinta medicala o astepta de la el.

Din acest motiv, stiinta medicala a stabilit anumite standarde medicale pe care orice medic trebuie sa le respecte. Daca
aceste standarde au fost respectate, medicul nu va putea raspunde penal. Aceste standarde reprezinta o dimensiune
stiintifica (cunostinte teoretice) si o dimensiune practica (experienta medicului in aplicarea unui tratament).

Descoperirea unui nou tratament nu obliga medicul sa il aplice imediat daca nu are si experienta practica in acest sens.

Standardele medicale se analizeaza diferentiat si in concret. Astfel, daca o eroare de diagnostic nu se contituie ca fiind o
conduita culpabila a unui generalist, aceasta poate genera raspundere penala a unui specialist, tocmai pt ca standardele
medicale sunt diferentiate. Standardele se raporteaza si la situatia concreta in care se afla medicul, astfel, o eroare de
diagnostic care o face un medic intr-un spital pe timpul unui razboi poate sa nu fie o conduita culpabila iar aceeasi eroare
a unui medic ce lucreaza in conditii normale, sa fie culpabila.

Spre deosebire de dr comun, aici, evaluarea conduitei culpabile se face ex ante, nu post factum, raportat la momentul
realizarii actului medical si nu la cel al producerii rezultatului, chiar daca intre timp stiinta a evoluat iar tratamentul
recomandat atunci de medic, azi e considerat periculos.

Activitatea medicala e guvernata de principiul libertatii in alegerea tratamentului. In virtutea acestui principiu,
medicul poate propune o alta abordare decat standardul medical traditional daca nu expune pacientul unui risc vadit mai
mare decat tratamentul clasic recomandat.

O influenta importanta asupra standardului medical o are si existenta unor resurse materiale. Nu ii poate fi imputata
medicului lipsa fondurilor statului pt a acorda instrumentar mai bun.

Conduita medicala se raporteaza si la obligatia de pregatire permanenta a medicului. Exista cunduita culpabila daca
acesta nu se pregateste teoretic si practic pentru noile standarde si din acest motiv aplica proceduri periculoase. Nivelul de
documentare trebuie sa fie unul rezonabil. Nu va fi apreciata o culpa nedocumentarea daca in urma cu cateva saptamani a
aparut intr-o revista americana un tratament revolutionar iar medicul nu il aplica inca. Daca insa acel tratament a fost
acceptat de comunitatea medical si chiar aplicat in concret, necunoasterea acestuia este imputabila medicului.

Eroarea de diagnostic de principiu nu se sanctioneaza penal, nu tb imputate medicului limitele la care a ajuns medicina.
Daca el a respectat protocoalele de diagnostic si cu toate astea s-a inselat, aceasta eroare nu echivaleaza cu o culpa cu
semnificatie penala.
17

Culpa se apreciaza in fiecare caz concret, prin raportare la mijloacele folosite si nu la rexultatul produs. Reprosabilitatea
rezultatului se analizeaza in functie de tot ceea ce am spus mai sus.

Operatiile estetice, dat fiind ca nu sunt nevoi generate de necesitati de tratament, se analizeaza ca si in celelalte cazuri de
culpa comuna, cel care ofera serviciul isi asuma riscul pe care orice alta activitate il genereaza, fara a beneficia de
nuantarile din cazul tratamentelor medicale. Daca insa operatia e un tratament medical, datorat unor arsuri sau alte cazuri,
se vor aplica regulile de la culpa medicala.

A doua forma agravata: DACA PRIN FAPTA S-A CAUZAT MOARTEA A 2 SAU M M PERSOANE

Este aplicabila atat formei de baza cat si culpei profesionale unde intra si cea medicala. In acest caz legiuitorul a dorit sa
stabileasca o unitate legala. Singura conditie este sa fi decedat 2 sau m m pers ca urmare a unei singure actiuni sau
omisiuni. Daca sunt actiuni sau inactiuni diferite, se vor aplica regulile de la concurs.

Daca ca urmare a unui proces executional unic, unele din victime nu au decedat, se va retine pt fiecare victima care nu a
decedat cate o I de vatamare corporala din culpa care vor fi toata in concurs cu uciderea din culpa a 2 sau m m persoane.

CAP. 2: INFRACTIUNI CONTRA INTEGRITATII CORPORALE SAU SANATATII

Acele fapte savarsite prin orice mijloace, prin care se cauzeaza persoanei o suferinta fizica sau o vatamare a integritatii
corporale sau a sanatatii.

Integritatea fizica a persoanei este de principiu disponibila, deoarece consimtamantul victimei exonereaza de raspundere
daca acest consimtamant nu vizeaza o vatamare corporala ireversibila si nu contravine bunelor moravuri sau dispozitiilor
legale.

Si o persoana care, in momentul comiterii infractiunii era bolnava, va fi protejata impotriva actiunii prin care se incearca
lezarea integritatii sau sanatatii sale. Comparatia se face intre starea de sanatate inaintea agresiunii si starea de sanatate de
dupa agresiune. Astfel, va fi tipica fapta daca victimei i s-a cauzat pierderea unui ochi, chiar daca nu putea sa vada cu acel
ochi.

Daca se produce victimei o suferinta psihica, care necesita ingrijiri medicale in functie de urmarea concreta, se poate
realiza tipicitatea acestor texte de incriminare. Prin urmare, se poate sustine ca e protejata si integritatea psihica a
persoanei. Este insa discutabil daca o consiliere psihologica se circumscrie notiunii de tratament medical in sensul legii
penale, de principiu, raspunsul este negativ. Dar in situatii de exceptie, cand ea devine tratament psihiatric, se poate
discuta de ingrijiri medicale in sensul legii penale.

SA este general, infractiunile din acest capitol pot fi comise si de persoane juridice.

I din acest capitol sunt I de rezultat, consumarea lor are loc in momentul producerii rezultatului vatamator.

Pentru evaluarea nivelului de gravitate a vatamarilor sunt folosite diverse criterii:

- criteriul curativ sau al duratei ingrijirilor medicale: criteriul de delimitare e raportat la numarul zilelor de
ingrijiri medicale de care are nevoie victima pt a se insanatosi; acest numar de zile se stabileste prin certificatul
medico-legal sau printr-o expertiza medico-legala;
18

- criteriul fizio-patologic sau al gradului tulburarii sau vatamarii provocate: delimitarea se face in functie de
vatamarea concret suferita, astfel, de ex, chiar daca victima a avut nevoie doar de 2 zile de ingrijiri medicale, fapta
va fi o vatamare corporala si nu loviri sau alte violente daca victimei i s-a provocat o infirmitate;

- criteriul socio-economic, al gradului pierderii sau reducerii capacitatii de munca: la noi nu e folosit acest
criteriu.

In caz de pluralitate de subiecti pasivi, se va retine si o pluralitate de infractiuni deoarece aceste infractiuni sunt
infractiuni contra persoanei.

Consimtamantul victimei ca si cauza justificativa opereaza dupa regulile generale, in sensul ca fapta nu trebuie sa
contravina bunelor moravuri. Anumite precizari sun necesare:

a) nu se pune problema existentei consimtamantului in cazul in care autorul se autolezeaza , de ex, in cazul in
care a violat o persoana si astfel a dobandit o boala venerica; in acest caz, prin constrangere, victima violului
devine un obiect prin care autorul se autolezeaza;
b) in ceea ce priveste interventiile medicale asupra corpului unei persoane trebuie precizat ca medicul se afla in
fata unor obligatii contrarea caror neindeplinire ii poate aduce sanctiunea penala; fie nu intervine si atunci
raspunde prin comiterea faptei prin omisiune, fie intervine si atunci raspunde pt producerea rezultatului prin
comisiune;

Analiza vinovatiei in cazul medicilor se face dupa distinctiile care le-am facut in cazul culpei medicale. Se analizeaza in
primul rand daca exista o omisiune nejustificata de a interveni in sprijinul pacientului, medicul avand o pozitie de garant
raportat la pacientul sau. In al doilea rand, se analizeaza daca procedura medicala este corecta si daca rezultatul obtinut
corespunde vointei pacientului, daca e asa, evident, medicul nu a comis nici o infractiune, chiar daca rezultatul se refera la
inlaturarea unui organ, de ex, sau administrarea unor injectii sau alte tratamente dureroase.

Se analizeaza apoi ipoteza in care desi procedura medicala a fost corecta, nu s-a produs rezultatul dorit de pacient.
Trebuie verificata existenta consimtamantului pacientului, drept cauza justificativa, de a fi supus la respectiva procedura
medicala, iar daca acesta lipseste, se poate angaja raspunderea penala, fapta nemaifiind justificata.

Dr pacientului de a fi informat cu privire la riscurile si consecintele tratamentului la care este supus, e consacrat expres
de legea speciala. In lipsa acestei informari, in cazul producerii acelui risc medical, medicul poate raspunde pentru acel
rezultat, deoarce, daca pacientul ar fi cunoscut riscul, ar fi fost posibil sa nu fie de acord cu procedura. In acest caz, faptei
medicului ii lispeste intentia in producerea acelei vatamari a integritatii corporale, dar va putea raspunde pentru fapta din
culpa.

In cazul in care necesitatile medicale din timpul operatiei conduc la o extindere a procedurilor medicale, consimtamantul
prezumat al pacientului are prioritate fata de obtinerea consimtamantului in procedura obisnuita, adica, inainte de
inceperea operatiei.

Legea speciala prevede ca in situatia in care pacientul nu isi poate exprima vointa dar e necesara o interventie medicala
de urgenta, personalul medical are dreptul sa deduca acordul pacientului dintr-o vointa anterioara exprimata de acesta.
Credem ca prevederea creeaza probleme de aplicare practica deoarece in aceasta situatie temeiul este autorizarea legii,
nemafiind necesar consimtamantul pacientului. Este imposibil ca o persoana sa exprime un consimtamant anterior in
eventualitatea ca vreodata va fi nevoie ca personalul medical sa deduca acest consimtamant din vointa sa.

In cazul obtinerii unui rezultat nedorit, daca procedura medicala a fost respectata, medicul nu va raspunde penal pentru
nici o infractiune.
19

Regulile sunt diferite in cazul activitatilor medicale ce nu urmaresc un scop medical (tratamente chirurgicale cosmetice,
transplant de par, folosirea de substante dopante in sport, inlaturarea chirurgicala a posibilitatii de procreare etc) care sunt
guvernate de regulile particulare.

Infractiunile intentionate contra integritatii corporale sau sanatatii sunt absorbite in mod natural in continutul infractiunii
de omor. Prin exceptie, in cazul tentativei de omor pentru care a operat desistarea sau impiedicarea producerii rezultatului,
autorul va raspunde pentru fapta impotriva integritatii corporale corespunzatoare rezultatului produs.

Infractiunile din acest capitol isi pierd autonomia atunci cand sunt prevazute ca element constitutiv sau ca forma agravata
a unei alte infractiuni (ultraj, talharie etc).

LOVIREA SAU ALTE VIOLENTE


(1) Lovirea sau orice acte de violen cauzatoare de suferine fizice se pedepsesc cu nchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amend.
(2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectat sntatea unei persoane, a crei gravitate este evaluat
prin zile de ngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepsete cu nchisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amend.
(3) Aciunea penal se pune n micare la plngerea prealabil a persoanei vtmate.

Legiuitorul nu a incriminat si autolezarea, aceasta nefiind relevanta dpdv penal decat atunci cand prin autolezare se
aduce atingere unui interes social, de ex, agentul se autolezeaza pt a se sustrage de la efectuarea serviciului militar.

Aceasta infractiune se va urmari la plangerea prealabila a persoanei vatamate, impacarea inlatura raspunderea penala.

Lovirea este acel act de agresiune care consta in actiunea mecanica a unei energii cinetice exterioare, de atingere,
compresiune sau izbire brusca si violenta a suprafetei de contact a corpului victimei, cu sau de un corp contondent, de
regula prin proiectare, calcare, alunecare, aruncare sau cadere.

Prin acte de violenta se intelege orice alt mod de exercitare a unei forte brutale, constrangeri sau energii de orice natura
care cauzeaza suferinte fizice.

Diferenta dintre lovire si act de violenta consta in aceea ca actul de violenta este orice alt act decat lovirea care, in
concret, cauzeaza victimei o suferinta fizica. In cazul lovirii suferinta fizica este prezumata, la actul de violenta
trebuie sa se faca dovada ca s-a cauzat o suferinta fizica.

Actul de executare are un caracter material, fizic, dar poate consta chiar si intr-o actiune psihica. In acest din urma caz,
trebuie ca actiune psihica sa produca suferinta fizica.

Discutabile sunt situatiile limita in care, de ex, victima este supusa unei agresiuni psihice, de ex prin sperierea ei. In
aceste cazuri, fapta este una tipica daca efectele acestor actiuni au un caracter corporal, in sensul ca integritatea corporala
este lezata mijlocit, prin excitarea sistemului nervos vegetativ (sperierea grava a victimeiii produce un atac de panica,
puternice dureri de cap etc).
20

Simplele efecte psihice, tulburarile care nu afecteaza si constitutia fizica a victimei, nu indeplinesc tipicitatea acestei
infractiuni (enervarea, teama, obosirea, tulburarea somnuluiprin telefoane repetate sau prin organizarea unei petreceri cu
muzica la maximum etc).

Prin suferinta fizica se intelege suportarea unei dureri fizice indiferent de gradul de intensitate.

Fapta se poate comite printr-o actiune, prin forta proprie a autorului, prin forte animate sau neanimate sau chiar prin
fapta victimei, cand de ex, autorul constrange victima sa sara de la inaltime si astfel i se produc suferinte fizice.

Fapta se poate comite si printr-o omisiune, atunci cand autorul are o obligatie de garant cu privire la impiedicarea
producerii suferintei fizice si nu isi indeplineste aceasta obligatie (agentul era insarcinat sa avertizeze trecatorii atunci
cand se arunca zapada de pe acoperis, iar acesta, intentionat nu avertizeaza un trecator care este lovit de zapada).

Se considera ca lovirile foarte usoare sau suferintele fizice de foarte mica intensitate nu antreneaza raspunderea penala.

Este interzisa orice forma de violenta ca mijloc de educare a copiilor, asa ca fapta parintilor care cauzeaza suferinte fizice
minorilor in exercitarea dreptului de educare intra sub incidenta acestui articol, cutuma nemafiind aplicabila deoarece
fapta e prohibita expres de lege. Aceeasi poveste si cu invatatori, educatori, profesori. Asta nu inseamna ca nu opereaza in
cazul lor cauza justificativa a legitimei aparari atunci cand sunt supusi ei sau alti copii unor agresiuni. O lovire sau un act
de violenta care nu pune in pericol grav persoana victimei, nu poate fi catalogata ca fiind un atac in sensul cerut de lege
pentru a putea justifica legitima aparare.

In cazul in care profesorul solicita interventia fortelor de ordine (jandarmi, politisti etc), violenta lor indreptata asupra
elevilor agresori este justificata in temeiul autorizarii legii.

Violenta folosita de organele statului in limitele legii, este autorizata de lege si fapta nu este antijuridica.

Fapta se consuma in momentul folosirii actului de violenta care corespunde cu momentul producerii suferintei => I de
rezultat.

Forma agravata: fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectata sanatatea unei persoane a carei gravitate
este evaluata prin zile de ingrijiri medicale de cel mult 90 de zile.

Elementul care confera faptei un caracter agravat este faptul ca victima are nevoie de ingrijiri medicale. E suficienta o
singura zi de ingrijiri medicale pt a se realiza tipicitatea acestei forme agravate.

Prin ingrijiri medicale se intelege, in sens larg, supunerea victimei la un regim sau tratament adecvat in vederea
vindecarii. Este indiferent daca ingrijirile se acorda de medic sau de orice alta persoana, in spital sau ambulatoriu, Nu are
importanta daca durata ingrijirilor s-a prelungit pt ca tratamentul nu a fost adecvat, cu exceptia cazului in care se stabileste
ca victima s-a comportat astfel incat sa se prelungeasca durata ingrijirilor.

Echimoza (vanataia) e o leziune care de regula nu necesita zile de ingrijire medicala, fapta incadrandu-se la forma de
baza, cu exceptia cazurilor in care se intinde pe o zona mare si poate genera un soc traumatic ori impiedica functia unui
organ, cand pot fi necesare zile de ingijire medicala.

Criteriul de delimitare a formei agravate de forma de baza este criteriul curativ sau terapeutic al ingrijirilor medicale iar
criteriul legal de apreciere al gravitatii leziunilor este durata zilelor de ingrijire care cuprinde global perioada de tratament
a leziunilor si urmarilor acestora, a eventualelor boli posttraumatice, a complicatiilor legate de traumatism si a
tratamentelor preventive generale (antitetanic, antirabic etc). In cazul ingrijirilor medicale succesive se insumeaza intreaga
perioada in care victima a fost supus la ingrijiri medicale.

Se poate retine aceasta forma de la 1 zi de ingrijiri pana la 90 de zile inclusiv.


21

In practica, pt a proba aceste imprejurari, sunt folosite certificatele medico-legale. Asta nu inseamna ca durata numarului
de zile de ingrijiri nu s-ar putea face cu orice alt mijloc de proba. Certificatul medico-legal e doar un mijloc de proba, nu
are caracter absolut, poate fi combatut.

Fapta se comite cu intentie directa sau eventuala in forma de baza iar in cazul formei agravate se poate comite si cu
praeterintentie (a vrut sa comita forma de baza dar rezultatul a fost forma agravata).

VATAMAREA CORPORALA
(1) Fapta prevzut n art. 193, care a cauzat vreuna dintre urmtoarele consecine:
a) o infirmitate;
b) leziuni traumatice sau afectarea sntii unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de
ngrijiri medicale;
c) un prejudiciu estetic grav i permanent;
d) avortul;
e) punerea n primejdie a vieii persoanei,
se pedepsete cu nchisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Cnd fapta a fost svrit n scopul producerii uneia dintre consecinele prevzute n alin. (1) lit. a), lit. b) i lit. c),
pedeapsa este nchisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) Tentativa la infraciunea prevzut n alin. (2) se pedepsete.

In cazul infractiunii de vatamare corporala se foloseste pentru evaluarea gravitatii urmarii, atat criteriul curativ (durata
ingrijirilor medicale), cat si criteriul fizio-patologic (al naturii vatamarilor).

Fapta este una comisiva dar care se poate comite si prin omisiune, la fel ca si la loviri sau alte violente.
Actiune/inactiune: loviri sau orice alte acte de violenta.

Tentativa la I prevazuta la alineatul 2 se pedepseste. In celelalte cazuri vorbim de praeterintentie, deci tentativa nu e
posibila. Sau in cazul de la lit. d) si e), daca fapta ar fi intentionata s-ar incadra la alte texte.

S-a considerat ca infractiunea este una autonoma, cu continut juridic propriu, dar, de fapt, este doar o forma agravata a I
de loviri sau alte violente. Singurele diferente sunt date exclusiv de urmarea produsa ca rezultat a actiunii faptuitorului.
Din acest motiv putem spune ca este si o I progresiva.

Forma de baza:

a) cand fapta a cauzat o infirmitate, aici intra:


- pierderea unui simt: lipsirea sau privarea totala si permanenta a victimei de facultatile de perceptie exterioara
(vazul, auzul, pipaitul, gustul si mirosul), este evident ca daca organul de simt este pierdut, acelasi lucru se
intampla si cu simtul in sine, insa este posibil ca o persoana, urmare a unei leziuni, sa nu isi piarda organul de simt
22

ci doar simtul, de ex, s-a lovit la cap si isi pierde auzul; pierderea simtului poate fi consecinta directa a aactivitatii
infractorului sau consecinta unei interventii de ordin medical determinate de gravitatea traumatismului;

- pierderea unui organ: aceasta urmare presupune pierderea completa a ansamblului de elemente, a unei piese sau
parti anatomo-fiziologice a corpului, care indeplineste o atributie sau functie biologica; textul se refera la orice
organ, fie intern (rinichi, ficat), fie extern (ochi, ureche); legea nu cere ca si conditie de tipicitate ca organul sa fie
functional, ci doar ca urmare a conduitei infractorului sa se produca pierderea acestui organ; pierderea unui dinte
nu poate fi asimilata pierderii unui organ deoarece ar fi inacceptabil sa se admita ca un dinte singular asigura
functia fiziologica a masticatiei;

- incetarea functionarii unui simt sau organ: aducerea simtului sau organului in stare de a nu mai functiona, organul
exista dar a incetat a mai functiona;

- infirmitate permanenta fizica sau psihica: orice stare anormala a integritatii corporale sau a sanatatii care aduce
corpul uman intr-o stare de inferioritate fizica sau psihica permanenta, ireversibil natural; starea de inferioritate se
raporteaza la starea avuta inainte de a suferi vatamarea; traumatismul suferit de victima ii slabeste, ingreuneaza,
altereaza sau reduce partial functionalitatea initiala sau anterioara a organismului (scaderea sau alterarea vederii,
auzului, dificultati de vorbire, de folosire a membrelor etc);

In toate cazurile, la infirmitate, NCP se refera doar la infirmitatea permanenta, nu si la cea temporara prin care victima
poate reveni la starea anterioara printr-un anumit numar de zile de ingrijiri medicale. Infirmitatea este permanenta daca
este in mod natural ireversibila, chiar daca exista posibilitatea ca efectele ei sa fie diminuate sau aparent inlaturate prin
tratamente chirurgicale sau prin folosirea de aparate sau mijloace artificiale. Raspunderea penala nu se raporteaza la
evolutia medicinii ci la urmarea produsa efectiv de actiunea agentului. Existenta unui tratament care mascheaza complet
infirmitatea victimei, este un lucru pozitiv pentru aceasta dar de acesta nu trebuie sa beneficieze cel care a produs
infirmitatea. Existenta unor proteze performante nu face ca victima sa nu mai fie o persoana care sufera de o infirmitate.

b) cand fapta a cauzat leziuni traumatice sau afectarea sanatatii unei persoane, care a necesitat, pentru
vindecare, mai mult de 90 de zile de ingrijiri medicale: daca victima a avut nevoie de cel putin 91 de zile de
ingrijiri medicale, fapta este tipica, indiferent daca aceasta cifra este mult mai mare decat numarul minim de
ingrijiri medicale prevazut de lege. De regula se elibereaza un certificat medico-legal care stabileste cu titlu de
prognoza nr de zile de ingrijiri medicale necesare, dupa consultarea victimei, urmand ca procesul penal sa se
desfasopare dupa aceste date estimative. Daca se stabileste ulterior ca victima a avut nevoie de mai putine zile de
ingrijiri medicale decat cele estimate, atunci se va schimba incadrarea juridica daca va fi necesar.

c) cand fapta i-a cauzat victimei un prejudiciu estetic grav si permanent: alterarea in orice fel a infatisarii fizice
sau aspectul normal al unei parti a corpului care face acea parte inestetica, urata sau chiar respingatoare; trebuie sa
aiba un caracter permanent si ireversibil natural; nu inlatura tipicitatea faptei posibilitatea ca prin operatii estetice
sa fie restabilit aspectul normal al corpului victimei, aceasta pt ca o eventuala operatie estetica nu face decat sa
ascunda urmarea faptei, inlaturarea pe cale artificiala a acestei urmari nu face decat sa repare prejudiciul produs,
fara a influenta consumarea faptei; taierea parului si raderea sprancenelor nu este o chestiune ireversibila, o astfel
de fapt nu s-ar incadra aici; in schimb, pierderea unui singur dinte din fata poate fi considerata tipica, insa tb
analizat de la caz la caz daca infatisarea victimei a fost alterata;

d) cand fapta a avut ca urmare avortul: indiferent daca fatul s-a nascut viu si a supravietuit nasterii premature sau
a murit in cursul sarcinii; avortul poate sa fie urmarea directa a lovirii sau violentei faptuitorului sau sa fie
determinat de interventiile medicale necesare inlaturarii urmarilor faptei savarsite; nu are importanta pentru
tipicitatea faptei daca agentul a cunoscut ca femeia e insarcinata sau nu pentru ca rezultatul mai grav ii este
imputabil acestuia cu titlu de culpa; fapta se comite doar cu praeterintentie; daca agentul a urmarit sau a accepta
producerea acestui rezultat, fapta s-ar incadra in textul de la intreruperea cursului sarcinii, vatamarea corporala
23

fiind doar mijlocul pt a realiza fapta urmarita de agent; daca a urmarit atat vatamarea corporala cat si intreruperea
cursului sarcinii, se va retine concurs de I intre cele doua; daca ca urmare a actiunii agentului, femeia isi pierde
capacitatea de a mai purta in viitor o sarcina, atunci victimei i s-a cauza si o infirmitate;

e) cand fapta a pus in primejdie a viata persoanei: atunci cand vatamarea pricinuita prin tulburarile sau alterarile
profunde ale vreuneia din functiile vitale, creeaza sau determina ca rezultat particular, probabilitatea concreta a
compromiterii vietii si a survenirii mortii victimei; si aici fapta se comite cu praeterintentie, daca ar fi cu intentie
directa sau eventuala am fi in cazul unei tentative de omor, existand un animus necandi;

Forma agravata: daca fapta a fost savarsita in scopul producerii infirmitatii, ingrijiri > 90 de zile sau un prejudiciu
estetic grav si permanent, adica in cazul vatamarii corporale comise cu intentie directa.

In NCP este prevazut expres ca scopul comiterii acestie I in forma agravata, nu poate fi avortul sau punerea in primejdie
a vietii unei persoane ca urmare a vatamarii produse, deoarece, in acest caz, se va incadra ca avort sau ca omor, dupa caz.

LOVIRILE SAU VATAMARILE CAUZATOARE DE MOARTE


Dac vreuna dintre faptele prevzute n art. 193 i art. 194 a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este nchisoarea
de la 6 la 12 ani.

Conceptual, aceasta I e o forma agravata a celorlalte I contra integritatii corporale, avand la baza un act intentionat de
lezare a integritatii corporale a victimei peste care se suprapune un rezultat mai grav, adica moartea victimei, rezultat
imputabil autorului cu titlu de culpa.

SA este general, fapt poate fi comisa si de o pj. De ex, un partid politic angajeaza persoane pentru a agresa militantii
partidului advers si se intampla ca din cauza acestor agresiuni, una din victime sa moara.

In cazul unei pluralitati de victime se va retine concurs de I, cate o I de lvcm pt fiecare victima, in concurs real sau ideal,
in functie de actul concret de executare.

Din perspectiva rezultatului, este in mod evident o I contra vietii, dar din perspectiva actiunii, ea apare ca un rezultat mai
grav al unei infractiuni contra integritatii corporale sau sanatatii persoanei. Astfel, valoarea sociala protejata este viata
unei persoane, daca rezultatul mortii este urmarea lezarii integritatii fizice sau sanatatii persoanei.

Precizam ca aceasta culpa cu privire la rezultatul mai grav se analizeaza in practica judiciara dintr-o perspectiva
normativa, adica, daca rezultatul ii poate fi reprosat agentului. Daca raspunsul este afirmativ, agentul va raspunde pentru
lvcm. Expresia putea si trebuia sa prevada din continutul culpei fara prevedere, conduce la ideea de reprosabilitate mai
mult decat la cea de proces psihologic.

Daca agentul care conduce un autovehicul agreseaza un pasager in timp de conduce si apoi pierde controlul volanului si
produce moartea celui pe care il agresase, va raspunde pentru concurs intre loviri sau alte violente si ucidere din culpa, nu
pentru lvcm, deoarece culpa sa in producerea rezultatului nu este suprapusa peste intentia de lovire initiala a victimei.

Credem ca este posibila participatia in toate formele la comiterea faptei. Aceasta solutie se explica prin legatura
subiectiva care exista intre participanti cu privire la actul de executare si rezultatul intentionat. Imprejurarea ca ulterior se
produce o urmare si mai grava nu face sa dispara existenta legaturii subiective intre participanti. Rezultatul mai grav din
24

culpa este imputabil in aceeasi masura tuturor participantilor. Nu e just ca cel care mobilizeaza victima pt lovirea ei sa
raspunda pt complicitate la loviri sau alte violente si cel care o loveste sa raspunda pt lvcm, ambii raspund pt lvcm.

Fiind o I praeterintentionata, tentativa nu este posibila.

Latura obiectiva: act/inactiune orice vatamare care a produs moartea unei persoane.

VATAMAREA CORPORALA DIN CULPA


1) Fapta prevzut n art. 193 alin. (2) svrit din culp de ctre o persoan aflat sub influena buturilor alcoolice ori a
unei substane psihoactive sau n desfurarea unei activiti ce constituie prin ea nsi infraciune se pedepsete cu
nchisoare de la 3 luni la un an sau cu amend.
(2) Fapta prevzut n art. 194 alin. (1) svrit din culp se pedepsete cu nchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amend.
(3) Cnd fapta prevzut n alin. (2) a fost svrit ca urmare a nerespectrii dispoziiilor legale sau a msurilor de
prevedere pentru exerciiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activiti, pedeapsa este
nchisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
(4) Dac urmrile prevzute n alin. (1)-(3) s-au produs fa de dou sau mai multe persoane, limitele speciale ale pedepsei
se majoreaz cu o treime.
(5) Dac nerespectarea dispoziiilor legale ori a msurilor de prevedere sau desfurarea activitii care a condus la
comiterea faptelor prevzute n alin. (1) i alin. (3) constituie prin ea nsi o infraciune se aplic regulile privind
concursul de infraciuni.
(6) Aciunea penal se pune n micare la plngerea prealabil a persoanei vtmate.

Val soc protejata e integritatea fizica si sanatatea unei persoane. SA e general. Actiune/Inactiune.

Tentativa nu este posibila.

Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

In cazul lovirii si a altor violente, I din culpa este sanctionata doar daca sunt necesare zile de ingrijiri medicale (forma
agravata, cel putin 1 zi) si doar daca autorul se afla sub influenta bauturilor alcoolice sau a unor substante psihoactive sau
se afla in desfasurarea unei activitati care constituie prin ea insasi I. In ipoteza in care conduita culpabila este ea insasi o I,
se aplica regulile de la concursul de infractiuni.

In cazul vatamarii corporale din culpa, fapta intra sub incidenta legii penale indiferent de alte circumstante. Astfel, daca
fapta a avut ca umare o infirmitate, > 90 zile de ingrijiri, prejudiciu estetic grav si permanent, avortul sau a pus in
primejdie viata unei persoane, din culpa, fapta intra sub incidenta acestui text de lege. Daca vatamarea corporala din culpa
a fost savarsita ca urmare a unei culpe profesionale, fapta are un caracter agravat. In ipoteza in care conduita culpabila
este ea insasi o I, se aplica regulile de la concursul de infractiuni.
25

Agravata: atat in cazul lovirilor si altor violente din culpa cat si in cazul vatamarii corporale din culpa, daca fapta a avut
o pluralitate de victime, limitele speciale se majoreaza cu jumatate.

A consuma alcool nu este echivalent cu a te afla sub influenta alcoolului. O persoana se afla sub influenta alcoolului doar
atunci cand actiunile sale sunt afectate de acest consum, atunci cand ii este afectata capacitatea de a actiona si de a
reactiona. De regula, persoanele nu consuma alcool daca nu doresc sa isi produca modificari cel putin in plan psihologic,
de aceea, de regula, o persoana care a consumat alcool, e sub influenta acele substante. Nu este exclus ca in cazul unui
consum redus de alcool, persoana sa nu fie sub influenta sa, aspect care face ca vatamarea corporala din clupa in cazul
lovirilor si altor violente, sa nu fie tipica. Faptul ca o persoana se afla sub influenta alcoolului sau altor substante
psihoactive, e o chestiune de fapt, determinabila prin orice mijloc de proba. Un efect major al aceste reglementari din
NCP, va fi acela ca accidentele de circulatie care, de regula, produc vatamari corporale din culpa, vor fi considerate a fi
infractiuni doar daca au produs o vatamare pe art 194, pe 193 doar atunci cand autorul se afla sub influenta alcoolului sau
altor substante sau daca actiune de conducere a autoturismului avea prin ea insasi un caracter infractional (nu avea permis,
autoturismul nu era inmatriculat etc).

CAP. 3: INFRACTIUNI SAVARSITE ASUPRA UNUI MEMBRU DE FAMILIE

Din motive de sistematizare, legiuitorul a decis sa atribuie in noul cod penal un capitol distinct agresiunilor fizice in sens
larg comise intre membrii de familie.

VIOLENTA IN FAMILIE
(1) Dac faptele prevzute n art. 188,art. 189 i art. 193-195 sunt svrite asupra unui membru de familie, maximul
special al pedepsei prevzute de lege se majoreaz cu o ptrime.
(2) n cazul infraciunilor prevzute n art. 193 i art. 196 svrite asupra unui membru de familie, aciunea penal poate
fi pus n micare i din oficiu. mpcarea nltur rspunderea penal.

Art. 177
Membru de familie
(1) Prin membru de familie se nelege:
a) ascendenii i descendenii, fraii i surorile, copiii acestora, precum i persoanele devenite prin adopie, potrivit legii,
astfel de rude;
b) soul;
c) persoanele care au stabilit relaii asemntoare acelora dintre soi sau dintre prini i copii, n cazul n care
convieuiesc.
(2) Dispoziiile din legea penal privitoare la membru de familie, n limitele prevzute n alin. (1) lit. a), se aplic, n caz
de adopie, i persoanei adoptate ori descendenilor acesteia n raport cu rudele fireti.

Legiuitorul a dorit sa consacre un capitol distinct infractiunilor ce sanctioneaza formele de violenta fizica, in sens larg,
comise intre membri de familie. Conceptual, aceste I sunt forme agravate ale infractiunilor de omor, omor calificat, loviri
sau alte violente, vatamare corporala ori lovituri sau vatamari cauzatoare de moarte.

In cazul unui omor comis asupra unui membru de familie, daca exista o alta imprejurare de calificare a omorului, de
exemplu premeditarea, majorarea maximului se poate face astfel incat pedeapsa pentru infractiunea de violenta in familie
26

sa fie pedeapsa detentiunii pe viata sau inchisoarea intre 15 si 30 de ani, acesta din urma fiind maximul general ce nu
poate fi depasit in nici o situatie.

Valorile sociale protejate sunt viata, integritatea sau sanatatea unui membru de familie, deoarece in cazul acestor
persoane exista o obligatie legala sau morala de a se sprijini si sustine reciproc, ori, agresiunea comisa releva si incalcarea
acestei norme morale.

SA si SP este special, ei trebuie sa fie membrii de familie.

Tentativa se pedepseste acolo unde forma corespondenta a I are sanctionata tentativa (omor, vatamare corporala).

Limitele speciale se obtin prin majorarea cu o patrime a limitelor speciale ale I corespondente.

In cazul lovirilor si altor violente si vatamarii corporale din culpa savarsite asupra unui membru de familie, actiunea
penala poate fi pusa in miscare si din oficiu; impacarea inlatura raspunderea penala.

UCIDEREA ORI VATAMAREA NOU-NASCUTULUI

SAVARSITA DE CATRE MAMA


(1) Uciderea copilului nou-nscut imediat dup natere, dar nu mai trziu de 24 de ore, svrit de ctre mama aflat n
stare de tulburare psihic se pedepsete cu nchisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Dac faptele prevzute n art. 193-195 sunt svrite asupra copilului nou-nscut imediat dup natere, dar nu mai
trziu de 24 de ore, de ctre mama aflat n stare de tulburare psihic, limitele speciale ale pedepsei sunt de o lun i,
respectiv, 3 ani.

Aceasta nu este altceva decat o forma atenuata a infractiunilor de omor, loviri sau alte violente, vatamare corporala si
lvcm, determinata de calitatea subiectului activ si de starea psihica a acestuia (mama aflata in puternica stare de tulburare
pricinuita de procesul nasterii). Sunt excluse motivele sociale sau economice ca motivatie a comiterii omorului de catre
mama imediat dupa nastere (mama care nu poate sa isi creasca copilul dpdv material, excluderea sociala a mamei care
avea copil din afara casatoriei, varsta imatura a mamei etc).

SA este unul calificat. Doua conditii trebuie sa indeplineasca SA: sa fie mama a copilului ucis, ceea ce inseamna ca I este
una cu autor unic, fiind exclus autoratul; si in momentul comiterii faptei, mama sa se afle intr-o stare de tulburare
pricinuita de procesul nasterii. Prin tulburare se inteleg stari psiho-fiziologice anormale, de natura psiho-patologica,
consecutive nasterii, care pot fi provocate in perioada aceasta de diversi agenti nocivi (infectii, intoxicatii,
psihotraumatisme, anemii etc) si care actioneaza prin efectele lor asupra costiintei femeii lehuze, diminuand controlul
asupra conduitei sale. Aceasta tulburare trebuie sa depaseasca prin gravitatea si intensitatea ei tulburarea acceptata sau
normala suportata de toate mamele in timpul si dupa nastere. De regula, proba acestei stari se face cu ajutorul unei
expertize psihiatrice medico-legale, dar poate fi teoretic dovedita prin orice mijloc de proba. Oricum, expertiza psihiatrica
se face post factum, iar starea de tulburare trebuie sa fi existat in cursul sau imediat dupa procesul nasterii.

Mama adoptiva nu indeplineste conditiilpe SA special deoarece ea nu se poata afla intr-o stare de tulburare pricinuita de
nastere.
27

In schimb, fapta este tipica daca este comisa de mama-surogat, elementul de particularitate este starea de tulburare iar nu
relatia de rudenie intre mamai si copil.

Avand in vedere ca regimul atenuat al acestei I este justificat de o circumstanta personala subiectiva specifica femeii care
a nascut copilul, coautoratul la aceasta I nu este posibil. Celelalte forme de participatie sunt posibile doar pentru mama
aflata in stare de tulburare. Cel care comite acte de executare alaturi de mama. este autor al I de omor sau al infractiunii
clasice contra integritatii si sanatatii. Tot pentru participatie la I clasica va raspunde si instigatorul sau complicele mamei,
desi mama va raspunde ca autor al I de ucidere sau vatamare a fatului.

Aceasta I nu poate fi comisa de o persoana juridica nici ca autor, nici ca participant. Orice actiune de participatie
realizata de o pj ar fi incadrata ca participatie la I de omor.

SP este si el unul calificat, copilul nou-nascut.

Actiunea de ucidere sau celelalte actiuni nu prezinta particularitati fata de I clasice. De ex, omorul se poate comite si prin
omisiune cand mama abandoneaza copilul si acesta decedeaza.

I se comite cu intentie directa sau indirecta, dar, datorita starii de tulburare intentia este repentina, ea trebuie sa se fi
format sub impulsul starii de tulburare psihopatologica consecutiva nasterii, in intervalul de timp cat aceasta tulburare
persista sau se mentine.

Valoarea sociala protejata de acest text este dreptul la viata si inegritatea corporala sau sanatatea copilului.

Textul consacra o forma atenuata a tuturor tipurilor de agresiune comise de mama aflata in stare de tulburare , daca va fi
comisa asupra copilului imediat dupa nastere (omor, loviri sau alte violente, vatamare corporala si lovituri sau vatamari
cauzatoare de moarte.

Textul de incriminare stabileste expres un interval de maxim 24 ore pana la care se considera ca agresiunea sa fost
comita imediat dupa nastere. Credem ca cele 24 de ore stabilite de legiutor curg de la finalizarea procesului nasterii, nu de
la debutul acestui proces. Daca actiunea este comisa dupa acest interval, va fi aplicabil textul de la violenta in familie, o
eventuala tulburare a mamei putand fi retinuta doar ca o circumstanta concreta de comitere a faptei ce va putea determina
atenuarea tratamentului sanctionator.

Notiunea de tulburare psihica trebuie interpretata de o maniera restrictiva. Daca se considera ca relatia conflictuala dintre
mama care a nascut si tatal copilului poate genera o stare de tulburarare sau ca excluderea sociala a mamei care a nascut
un copil in afara casatoriei, poate la randul ei genera o stare de tulburare psihica, textul de incriminare devine un adevarat
mecanism de atenuare a raspunderii penal pentru ipoteze care cu mare greutate mai pot fi regasite in siteme moderne.
Notiunea de tulburare trebuie interpretata in context cu ratiunea incriminarii acestei fapte, care conceptual are un caracter
de exceptie, cel putin fata de uciderea sau vatamarea de drept comun a unui nou-nascut.

Fapta din alineatul 1, va absorbi in mod natural si I din alineatul 2, ceea ce inseamna ca cele 2 alineate nu pot fi retinute
in concurs daca faptele sun comise in aceeasi imprejurare. Intervalul de 24 de ore va determina o analiza de mare finete
pentru a decide daca actiunile de vatamare si de ucidere comise in 24 de ore asupra aceleasi victime din cauza tulburarii
psihice sunt comise intr-o unitate de imprejurare. Daca sunt comise in imprejurari diferite, se va retine concursul de I.

La nivelul laturii subiective, I se comite cu intentie directa, indirecta sau praeterintentie, in functie de I clasica comisa,
intentia fiind una repentina, dupa cum am mai spus.

Tentativa nu se pedepseste, insa o tentativa de omor s-ar putea incadra la o fapta consumata de vatamare corporala.
28

CAP. 4: AGRESIUNI ASUPRA FATULUI

In acest capitol legiutorul reuneste toate I care au ca subiect pasiv o persoana nenascuta, indiferent de momentul in care
actul de executare are loc (in timpul sarcinii sau in timpul procesului nasterii).

Cele 2 infractiuni din acest capitol, intreruperea cursului sarcinii si vatamarea fatului, urmaresc sa acopere toate
conduitele prin care fatul este lezat, indiferent de momentul in care rezultatul actiunii vatamatoare se produce si in
anumite situatii chiar de latura subiectiva cu care acesta se produce.

INTRERUPEREA CURSULUI SARCINII


(1) ntreruperea cursului sarcinii svrit n vreuna dintre urmtoarele mprejurri:
a) n afara instituiilor medicale sau a cabinetelor medicale autorizate n acest scop;
b) de ctre o persoan care nu are calitatea de medic de specialitate obstetric-ginecologie i drept de liber practic
medical n aceast specialitate;
c) dac vrsta sarcinii a depit paisprezece sptmni, se pedepsete cu nchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amend i
interzicerea exercitrii unor drepturi.
(2) ntreruperea cursului sarcinii, svrit n orice condiii, fr consimmntul femeii nsrcinate, se pedepsete cu
nchisoarea de la 2 la 7 ani i interzicerea exercitrii unor drepturi.
(3) Dac prin faptele prevzute n alin. (1) i alin. (2) s-a cauzat femeii nsrcinate o vtmare corporal, pedeapsa este
nchisoarea de la 3 la 10 ani i interzicerea exercitrii unor drepturi, iar dac fapta a avut ca urmare moartea femeii
nsrcinate, pedeapsa este nchisoarea de la 6 la 12 ani i interzicerea exercitrii unor drepturi.
(4) Cnd faptele au fost svrite de un medic, pe lng pedeapsa nchisorii, se va aplica i interzicerea exercitrii
profesiei de medic.
(5) Tentativa la infraciunile prevzute n alin. (1) i alin. (2) se pedepsete.
(6) Nu constituie infraciune ntreruperea cursului sarcinii n scop terapeutic efectuat de un medic de specialitate
obstetric-ginecologie, pn la vrsta sarcinii de douzeci i patru de sptmni, sau ntreruperea ulterioar a cursului
sarcinii, n scop terapeutic, n interesul mamei sau al ftului.
29

Pozitiile extreme care trebuie sa ajunga la un compromis sunt curentele pro-choice curent ce militeaza pentru
dezincriminarea avortului si pro-life curent ce militeaza pentru incriminarea nediferentiata a avortului.

Avortul fiind in principiu permis pana la o anumita varsta a sarcinii (interval in care are prioritate dreptul la viata privata
al femeii insarcinate) urmand ca, subsecvent, acesta sa fie doar in mod exceptional permis (de la acest punct avand
prioritate dreptul la dezvoltare intrautrina si viata al nenascutului).

Ceea ce se doreste a fi protejat prin I de avort este in primul rand dreptul la dezvoltare intrauterina si viata al
nenascutului, aceasta este valoarea principala protejata. Apoi, in doctrina s-a observat ca prin conditiile negative de
tipicitate pe care textul le introduce (efectuarea avortului de catre un medic de specialitate, intr-o unitate medicala de
specialitate), in plan secund pe langa dreptul persoanei nenascute, se afla protejat dreptul la integritate corporala si
sanatate al femeii insarcinate.

Aparent, o interventie revolutionara a legiuitorului ar fi aceea de a introduce un nou reper temporar in cazul avortului, si
implicit un nou concept in dreptul penal material, respectiv cel al viabilitatii fatului (prin introducerea limitei temporale
de 24 de saptamani in ipoteza cauzei justificative speciale). La o analiza mai atenta a reglementarii, sesiszam ca desi nou-
introdus, reperului viabilitatii i se fura intreaga relevanta prin a doua teza a textului privind cauza justificativa speciala
care stabileste ca sarcina va putea fi intrerupta si dupa 24 de saptamani atunci cand ea este realizata in scop terapeutic, in
interesul mamei sau al fatului. Cu alte cuvinte, dupa 14 saptamani si inainte de 24 de saptamani sarcina poate fi intrerupta
in scop terapeutic, iar dupa 24 de saptamani sarcina poate fi intrerupta in scop terapeutic in interesul mamei si al fatului.
(Sic!)

Sfarsitul sarcinii este considerat momentul in care s-a declansat procesul nasterii, mai exact, declansarea durerilor
nasterii; in caz de cezariana, momentul de la care este deschis corpul mamei. Pana in acest moment poate fi incidenta I de
intrerupere a cursului sarcinii pentru ca pana aici avem o sarcina.

Pentru retinerea acestei I este indiferenta durata sarcinii sau daca produsul de conceptie sau fatul este viabil sau nu.

In situatia in care se instaleaza moartea cerebrala a gravidei, fiinta din corpul mamei se bucura inca de protectie penala,
ceea ce dovedeste ca valoarea sociala protejata de legea penala constand in viata in devenire, se bucura de
independenta. In acest caz se pune problema faptei celui care intentionat sau din culpa nu indeplineste un act medical
necesar pentru a salva viata copilului nenascut aflat in corpul persoanei aflate in moarte cerebrala. O prima solutie ar fi
aceea de a cosidera ca fapta ar fi un avort insa o atare solutie e discutabila deoarece nu se mai poate vorbi despre existenta
unei sarcini. O persoana decedata nu poate sa fie insarcinata asa ca fapta nu ar putea fi o intrerupere a cursului sarcinii. De
altfel, cursul sarcinii a fost intrerupt odata cu moartea cerebrala a femeii insarcinate. In plus, avortul din culpa nu este
incriminat, asa ca o eventuala culpa medicala nu ar putea fi retinuta medicului care nu salveaza copilul din motive
imputabile cu titlu de culpa. Cea de-a doua solutie e aceea de a considera ca odata cu decesul mamei, copilul dobandeste
statutul de persoana, chiar daca are statutul unei persoane active in corpul unei alte persoane decedate. In acest caz, fapta
de a nu salva copilul ar putea fi sanctionata ca un omor sau ucidere din culpa, in functie de forma de vinovatie a celui care
comite fapta.

Actul de intrerupere a cursului sarcinii se poate realiza prin orice mijloace, metode sau procedee (medicale sau empirice,
folosirea de bauturi, alimente, violenta etc.) La o varsta timpurie a sarcinii, actul de intrerupere al acesteia sa poate realiza
prin aspirarea cu ajutorul unei seringi, apoi prin chiuretaj, iar dupa 12 saptamani prin injectii prostglandine etc.

Se pune problema existentei unei pluralitati de I daca femeia insarcinata are gemeni sau tripleti. Daca am accepta ca prin
incriminarea avortului este protejat exclusiv dreptul la viata al copilului nenascut, ar trebui ca autorul sa raspunda pentru
un concurs ideal de I de intrerupere a cursului sarcinii. In realitate agentul raspunde pentru o singura I, fiind intrerupt
cursul unei singure sarcini, chiar daca s-ar fi putut naste gemeni sau tripleti.
30

Este interesanta si situatia in care, urmare a manoperelor avortive, doar unul din cei doi gemeni isi pierde viata. Fapta de
intrerupere a cursului sarcinii este consumata sau ramane in forma de tentativa? Credem ca in acesr caz, cursul sarcinii nu
este intrerupt ci doar afectat si din acest motiv vom fi in prezenta une tentative de avort. Daca s-ar accepta ca e protejat
exclusiv dr la viata al fiintei nenascute, atunci ar trebui sa se retina concurs intre o tentativa la I de intrerupere a cursului
sarcinii si forma consumata al aceleiasi I. Solutia ar fi stranie pentru ca in acelasi timp, aceeasi sarcina nu poate si sa fie
intrerupta si sa isi continuie cursul.

SA este necircumstantiat, orice persoana putand comite I de avort, in cazul in care fapta este comisa de catre un medica,
acestuia i se va aplica si pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii profesiei de medic.

Forma de baza: intreruperea cursului sarcinii savarsita in vreuna din urmatoarele imprejuarari: in afara institutiilor
medicale/cabinetelor medicale autorizate, de o pers care nu e medic de specialitate obstetrica-ginecologie si drept de
practica, daca sarcina a depasit 14 saptamani;

A. Atunci cand varsta sarcinii e mai mica sau egala cu 14 saptamani: inainte de acest moment, sarcina va putea fi, de
principiu intrerupta fara a atrage vreo consecinta de natura penala, doar daca sunt respectate conditiile ce rezulta din
interpretarea per a contrario a conditiilor prevazute de legiutor. Astfel, avortul va avea un caracter licit daca:

i) varsta sarcinii e sub 14 saptamani; Raportat la aceasta prima conditie, varsta sarcinii se va determina conform
protocoalelor medicale. La fel ca in vechea reglementare, o interpretare literara a textului ar fi inclus in sfera
de aplicare a normei a situatiilor de utilizare a unor mijloace contraceptive imediat dupa intretinerea
raportului sexual (pastila de a doua zi). Pentru a evita o asemenea incluziune neconforma perceptiei sociale,
termenul de 14 saptamani va incepe de la finalizarea procesului de nidare (9-12 zile de la momentul
intretinerii raportului sexual).

ii) actul de intrerupere a fost realizat intr-o unitate medicala de specialitate, de catre un medic de specialitate
obstetrica-ginecologie, cu drept de libera practica; In cazul in care fapta v-a fi comisa de catre un medic de
alta specialitate, fapta va fi tipica. Intr-o situatie de acest gen ar putea fi incidenta cauza justificativa speciala a
exercitarii unui drept (dreptul la viata privata sau autodeterminare al femeii insarcinate), medicul trebuind sa
demonstreze ca nu exista posibilitatea efectiva a femeii de a efectua intreruperea cursului sarcinii in conditiile
cerute de lege. In ceea ce priveste locul in care se poate realiza intreruperea cursului sarcinii, din punct de
vedere spatial, credem ca aceasta chestiune se interpreteaza in sens larg. Daca actul medical se realizeaza in
cadrul normal in care isi desfasoara activitatea clinica sau cabinetul medical respectiv, conditia de tipicitate a I
nu este indeplinita. Sa ne imaginam ca medicii din cabinetul medical autorizat in acest scop cred ca este mai
bine ca intreruperea cursului sarcinii sa fie realizata intr-o alta clinica, care nu are aceasta specialitate dar care
poate oferi conditii mai bune raportat la situatia particulara a gravidei (gravida sufera de diabet, se face
avortul intr-o clinica de diabet).

iii) actul de intrerupere a cursului sarcinii trebuie sa se realizeze cu consimtamantul femeii insarcinate;

In concluzie, in acest interval (pana la 14 saptamani), doar in cazul in care sarcina va fi intrerupta fara respectarea
oricareiea din aceste conditii, fapta de intrerupere a cursului sarcinii va fi tipica.

B. Atunci cand varsta sarcinii este mai mare de 14 saptamani.

Din acest moment, dr nenascutului are prioritate in fata dreptului de autodeterminare al femeii gravide. In ceea ce
priveste actul de executare, intreruperea cursului sarcinii se va putea realiza atat prin actiune cat si prin inactiune.
Actiunile de intrerupere a cursului sarcinii pot fi diverse, de la procedee medicale clasice pana la actiuni mai brutale cum
ar fi lovirea puternica a femeii in abdomen, administrarea de substante toxice etc.
31

Raportat la sfera de cuprindere a laturii obiective, este interesant de analizat daca eventualele activitati riscante realizate
de catre mama cunoscand ca acestea ar putea intrerupe cursul sarcinii, s-ar putea circumscrie unei actiuni tipice. Din
punctul nostru de vedere, pentru a nu limita excesiv dreptul la viata privata al femeii insarcinate, o asemenea calificare nu
va putea fi realizata a priori. Doar in situatia in care activitatea riscanta nu mai reprezinta o forma de exercitare a dreptul
la viata privata ci doar o alta forma de intrerupere a cursului sarcinii, in sensul in care ea este derulata tocmai in scopul de
a intrerupe cursul sarcinii. O asemenea calificare ar putea fi permisa. In aceasta ultima situatie, abuzul de drept comis de
mama prin deturnarea scopului pentru care i se acorda dreptul de derulare a unor activitati riscante, va fundamenta
caracterul tipic al faptei.

In ceea ce priveste intreruperea cursului sarcinii prin inactiune, aceasta va putea fi comisa doar de catre cel care are
pozitia de garant fata de femeia insarcinata sau fata de fat (fiind o I pluriofensiva, va fi suficient sa constatam pozitia de
garant raportat la cel putin una din valorile sociale protejate prin norma). Avand in vedre prevederile art 17 care stabileste
ipotezele in care o asemenea pozitie este activata (existenta unei obligatii contractuale, legale, sau care a rezultat din
crearea anterioara a unei stari de pericol pentru valorile sociale protejate prin norma), credem ca va putea comite prin
omisiune aceasta fapta, medicul, femeia insarcinata (dar aici tipicitatea nu va produce nici o consecinta data fiind cauza de
nepedepsire), sotul sau rudele femeii insarcinate care cu intentie omit sa intervina pentru a salva sarcina etc.

Cauza justificativa speciala - AVORTUL TERAPEUTIC:

In acest caz nu mai discutam doar despre un conflict intre drepturile fatului si dreptul de autodeterminare al femeii
insarcinate, ce se rezolva dupa 14 saptamani in favoarea fatului, ci despre un conflict intre drepturile fatului si dreptul la
integritate corporala, sanatate sau viata al femeii. Acest ultim conflict va fi rezolvat in favoarea femeii insarcinate, prin
inlaturarea caracterului antijuridic al faptei de intrerupere a cursului sarcinii comisa in aceste circumstante.

Nu poate fi identificata nici o diferenta de substanta la nivelul cauzei justificative intre momentul anterior atingerii
viabilitatii si cel ulterior. Simpla dublare a fundamentului terapeutic din sintagma in interesul fatului sau al mamei, nu-si
atinge deloc scopul de a limita cele doua intervale in vreun fel, fiin evident ca, inclusiv anterior acestui moment, o
eventuala intrerupere a sarcinii ar fi fost facuta in interesul mamei sau al fatului si nu al unui tert.

Asadar, chiar daca prin aceasta fragmentare legiutorul a dorit sa atribuie un tratament si mai putin permisiv avortului
terapeutic efectuat dupa varsta de 24 saptamani, in sensul sublinierii caracterului sau de exceptie, rezultatul este unul din
care o asemenea cocluzie se poate extrage cu maxima dificultatel.

Prin intreruperea cursului sarcinii efectuata in scop terapeutic trebuie sa intelegem ca pentru incidenta cauzei justificative
este necesar ca avortul sa fie efectuat pentru a salva viata, integritatea corporala sau sanatatea femeii insarcinate avort
terapeutic propriu-zis, sau in interesul fatului, atunci cand nenascutul sufera de boli genetice avort eugenic. Medicii sunt
cei care vor decide asupra avortului, respectand protocoalele medicale.

Scopul terapeutic pentru care sarcina a fost intrerupta va trebui atestat prin acte medicale care sa demonstreze ca
intreruperea cursului sarcinii era in mod real o alternativa terapeutica pentru inlaturarea unei stari de pericol actuale sau
potentiale pentru sanatatea sau viata mamei. Observam ca textul nu mai cere ca intreruperea cursului sarcinii sa reprezinte
singura modalitate in care ar fi putut avea loc vindecarea sau inlaturarea starii de pericol potentiale, fiind suficient ca
aceasta sa reprezinte o alegere medicala rezonabila.

Avortul etic reprezinta acea situatie de intrerupere a cursului sarcinii care a rezultat dintr-o fapta penala privitoare la viata
sexuala a femeii (viol, incest, act sexual cu un minor). Controversa nu e una ce trebuia ignorata, fiind dificil la nivel
conceptual ca avortul etic sa fie inclus in notiunea de scop terapeutic, atunci cand continuarea sarcinii nu ar produce efecte
secundare asupra sanatatii psihice a femeii. Dat fiind insa tacerea legiutorului, tragand de limitele avortului terapeutic,
vom considera ca avortul etic reprezinta o subspecie a acestuia. Este absurd ca victima unui viol sa fie obligata sa pastreze
acea sarcina. Poate fi inclusa aici si I de act sexual cu un minor, avand in vedere consecintele pentru viitorul copilului, nu
se poate discuta de un consimtamant responsabil al minorei la respectivul act sexual. Si incestul poate fi temei daca
32

priveste rude naturale, nu prin adoptie. Cum se face proba faptului ca sarcina este urmare a unui viol? A se astepta
finalizarea unui proces penal ar face fara eficienta un astfel de mecanism. Certificatul medico-legal care sugereaza
existenta unui viol, act sexual cu un minor sau incest, este un mijloc de care medicul poate sa tina cont atunci cand decide
intreruperea cursului sarcinii.

Deci, in notiunea de scop terapeutic, intra si avortul etic si cel eugenic

O alta contributie adusa de legiutor este inlaturarea unei cauze justificative prevazute anterior, respectiv a celei privind
efectuarea avortului din motive terapeutice chiar si atunci cand nu exista consimtamantul mamei. In opinia noastra,
inlaturarea sa nu produce nici un efect asupra conditiei privind incidenta cauzei justificative. De regula aceasta se va putea
retine doar atunci cand exista consimtamantul mamei. Exceptional, cauza justificativa va putea produce efecte atunci cand
mama, desi aflata in imposibilitate de a-si exprima consimtamantul, nu si-a exprimat anterior opozitia cu privire la
intreruperea cursului sarcinii pentru salvarea vietii ori pentru a evita punerea in pericol a sanatatii sau integritatii sale
corporale. In acest ultim caz, s-ar putea spune ca egoismul femeii insarcinate se prezuma in sensul in care se prezuma ca
mama doreste sa se salveze in detrimentul copilului nenascut.

Aceasta cauza justificativa esre practic o reluare a definitiei starii de necesitate. Exista o proportionalitate necesare intre
intreruperea cursului sarcinii si pericolul pentru viata, integritatea corporala sau sanatatea femeii, restul conditiilor de la
starea de necesitate fiind indeplinite.

Formularea legiuitorului scop terapeutic muta responsabilitatea deciziei in sarcina medicului sef de sectie. Dispozitiile
la care se face referire sunt in realitate protocoale medicele de interventie in acest caz, adica ipotezele in care este
recomandata intreruperea cursului sarcinii.

Sanatatea femeii poate sa priveasca integritatea fizica sau psihica a acesteia. Exista un pericol ca prin dezvoltarea sarcinii
sa fie afectata integritatea corporala sau sanatatea mamei. S-a discutat daca opereaza cauza de nepedepsire in cazul in care
exista pericolul de sinucidere a mamei. Consideram ca in cazul in care cauzalitatea intre sarcina si sinuciderea victimei
poate fi anticipata, intreruperea nu ar trebui pedepsita. Facem precizarea ca aceasta circumstanta are un caracter de
exceptie, nu orice amenintare cu sinuciderea din partea gravidei face operanta aceasra cauza de nepedepsire.

Forme agravate:

- fapta e comisa fara consimtamantul femeii insarcinate;

Avortul nu este consimtit atunci cand consimtamantul a fost smuls prin constrangere sau frauda ori cand, desi femeia a
consimtit ca altcineva sa ii provoace avortul, totusi, avortul a fost realizat printr-un mijloc sau procedeu pe care
aceasta l-a refuzat categoric.

- fapta a avut ca urmare vatamarea corporala a femeii insarcinate;


- fapta a avut ca urmare moartea femeii insarcinate;

Pentru a clarifica discutiile intre vatamarea corporala care a avut ca urmare avortul si avortul care a avut ca urmare
vatamarea corporala, facem urmatoarele precizari. Daca agentul a dorit sa ii cauzeze femeii insarcinate o vatamare
corporala dar din culpa se produce un rezultat mai grav, fapta se incadreaza la vatamare corporala. Fapta e
praeterintentionata dar actiunea intentionata vizeaza integritatea corporala sau sanatatea femeii. Daca agentul vrea sa
ii cauzeze victimei o vatamare corporala dar accepta si faptul ca s-ar putea produce si intreruperea cursului sarcinii, se
va retine concurs intre cele 2 fapte, ambele fiind comise cu intentie. Daca agentul doreste sa intrerupa cursul sarcinii
dar din culpa se produce vatamarea corporala, avem din nou de a face cu o I praeterintentionata dar de dara aceasta
actiunea intentionata vizieaza intreruperea cursului sarcinii=> pentru asta raspunde. Aceeasi distinctie se face si intre
lvcm si intreruperea cursului sarcinii care avut ca urmare moartea victimei.
33

Cauza de nepedepsire: femeia insarcinata nu se pedepseste. Fiind vorba de o cauza de nepedepsire, ea va produce
efecte doar in ceea ce o priveste pe mama, indiferent daca mama are calitate de autor sau instigator/complice. In cazul
celorlalti participanti care au contribuit in orice fel la comiterea acestei I, fapta ramane sanctionabila.

Tentativa: se pedepseste; precizam ca in temeiul art 36(3) va fi sanctionata cu pedeapsa prevazuta de lege pentru
forma consumata, fapta autorului de a incerca sa produca avortul, rezultat care nu se produce, producandu-se insa
rezultatul vatamarii corporale a femeii insarcinate, rezultat imputabil autorului cu titlu de culpa. Spre ex, va raspunde
pentru tentativa de avort (sanctionabila insa in limitele prevazute pentru forma consumata) cel care administreaza
niste substante toxice femeii insarcinate pentru a produce intreruperea cursului sarcinii, rezultat care nu se produce, iar
ca urmare a acestora victima sufera o vatamare corporala respectiv imposibilitatea de a mai avea copii. Similar se va
stabili incadrarea juridica in cazul avortului care a avut ca urmare moartea femeii.

SA este genreal. Actiune/omisiune (pozitie de garant). In forma de baza cu intentie dir/eventuala. In forma
avortului care a avut ca urmare vatamare corp/moartea cu praeterintentie. Antijuridicitate: cauza justificativa
speciala-avort terapeutic.

VATAMAREA FATULUI
(1) Vtmarea ftului, n timpul naterii, care a mpiedicat instalarea vieii extrauterine se pedepsete cu nchisoarea de la
3 la 7 ani.
(2) Vtmarea ftului, n timpul naterii, care a cauzat ulterior copilului o vtmare corporal, se pedepsete cu
nchisoarea de la unu la 5 ani, iar dac a avut ca urmare moartea copilului pedeapsa este nchisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Vtmarea ftului n timpul sarcinii, prin care s-a cauzat ulterior copilului o vtmare corporal, se pedepsete cu
nchisoarea de la 3 luni la 2 ani, iar dac a avut ca urmare moartea copilului pedeapsa este nchisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(4) Vtmarea ftului svrit n timpul naterii de ctre mama aflat n stare de tulburare psihic se sancioneaz cu
pedeapsa prevzut n alin. (1) i alin. (2), ale crei limite se reduc la jumtate.
(5) Dac faptele prevzute n alin. (1)-(4) au fost svrite din culp, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumtate.
(6) Nu constituie infraciune faptele prevzute n alin. (1)-(3) svrite de un medic sau de persoana autorizat s asiste
naterea sau s urmreasc sarcina, dac acestea au fost svrite n cursul actului medical, cu respectarea prevederilor
specifice profesiei i au fost fcute n interesul femeii gravide sau al ftului, ca urmare a riscului inerent exercitrii actului
medical.
(7) Vtmarea ftului n perioada sarcinii de ctre femeia nsrcinat nu se pedepsete.

Observam ca raportat la cadrul temporal in care fapta se poate comite textul va incrimina atat actiunile vatamatoare sau
fatale realizate asupra fatului in timpul nasterii, cat si in timpul sarcinii, daca acestea si-au produs rezultatul dupa nasterea
persoanei. Reglementarea acestor 2 situatii diferite are la baza motive diferite, astfel ca prezentarea motivelor care au
fundamentat incriminarea se va face diferentiai.

Astfel, in ceea ce priveste faptele din noua reglementare, in care actul de executare se comite in timpul nasterii, textul
urmareste acoperirea unui interval care, in reglementarea anterioara, era descoperit din perspectiva protectiei penale,
respectiva a celui dintre inceputul procesului nasterii si finalizarea procesului nasterii.

Ca atare, in viziunea doctrinara si jurisprudentiala predominanta din vechea reglementare, fatul pe cale sa devina
persoana ramane complet neprotejat in intervalul cuprins intre inceputul procesului nasterii si finalizarea acestuia. Noua
34

incriminare remediaza acest defect major al legislatiei anterioare. Asadar, in prezen, protectia vietii lato sensu va avea
urmatoarea structura temporala:

- finalizarea procesului de conceptie - inceperea procesului nasterii: art 201


- inceperea procesului nasterii finalizarea procesului nasterii: art 202 alin 1, 2, 4, 5
- finalizarea procesului nasterii moartea persoanei: I contra persoanei

Avand in vedere motivatia incriminarii, este clar ca tipicitatea faptei va fi neutra fata de existenta unui eventual
consimtamant al mamei in realizarea actiunii vatamatoare asupra fatului. Fapta va ramane tipica, chiar daca mama a fost
de acord cu savarsirea actului de executare. In acest caz, femeia insarcinata nu mai este titularul vreunei valori sociale
protejate prin norma, textul protejand dr la viata al fatului, si dr sau la integritate corporala. Ca atare, mama nu va putea
exprima un consimtamant care sa opereze ca o cauza justificativa. Observam pe un ton critic ca abordarea legiutorului cu
privire la problema consimtamantului este una asimetrica raportat la I de intrerupere a cursului sarcinii, acesta omitand
sa introduca si pt aceasta I o forma agravata similara celei prevazute in cazul art 201, respectiv, situatia in care vatamarea
fatului a avut loc fara consimtamantul femeii insarcinate.

Desi plasate intr-un singur art, cele 2 categorii de texte de incriminare, reunit sub titulatura de vatamare a fatului, sunt
eterogene din perspectiva conditiilor de comitere, fiind de fapt texte de incriminare distincte, unite doar de un nomen juris
comun.

Aceste texte insa pot fi grupate in 2 categorii, in functie de numitorul lor comun, respectiv momentul in care are loc actul
de executare: in timpul nasterii sau in timpul sarcinii.

A. VATAMAREA FATULUI IN TIMPUL NASTERII

Acest interval are ca limite temporale inceputul procesului nasterii respectiv finalizarea procesului nasterii prin instalarea
vietii extrauterine.

1) vatamarea intentionata a fatului in timpul nasterii care a impiedicat instalarea vietii extrauterine

Valoarea sociala protejata este dr la viata al fatului prin protejarea fatului fata de orice conduite anterioare instalarii vietii
extrauterine din timpul nasterii, care ar putea determina impiedicarea finalizarii procesului nasterii si moartea copilului in
timpul acestui proces.

SA este general. Teoretic, fapta va putea fi comisa si de o pj. De ex, o companie farmaceutica eliberaza pe piata un
medicament utilizat de personalul medical in timpul nasterii acceptand ca acesta va putea duce la impiedicarea instalarii
vietii extrauterine.

In ceea ce priveste actul de executare, chiar daca legiuitorul foloseste termenul de vatamare, ce ar putea sugera ca pt
determinarea continutului actului de executare, ar trebui sa ne raportam la art 194, credem ca in acest context actiunea de
vatamare tb detasata de semnificatia acolo atribuita.

Astfel, va constitui act de executare orice actiune sau inactiune care a produs impiedicarea instalarii vietii extrauterine
(respectiv finalizarea procesului nasterii), urmare caracteristica ce defineste actul de executare in acest caz.

Fiind o I cu continut deschis, actul de executare va putea fi comis nu doar prin actiune, ci si prin incatiune, cu precizarea
necesara ca in aceasta ultima ipoteza autorul va tb sa aiba pozitie de garant fata de fatul nenascut.
35

Actul de executare va fi tipic doar daca el este comis in timpul procesului nasterii. Daca o actiune anterioara inceputului
procesului nasterii a determinat impiedicarea vietii extrauterine, fapta va constitui infractiunea de intrerupere a cursului
sarcinii si nu cea de vatamare a fatului.

In aceasta forma fapta poate fi comisa cu intentie. Va exista intentie atunci cand autorul a dorit sau a acceptat ca
rezultatul tipic se va produce.

2) vatamarea intentionata/praeterintentionata a fatului in timpul nasterii care a cauzat ulterior copilului o


vatamare sau care a avut ca urmare moartea copilului

Diferentierea dintre aceste 2 forme se face exclusiv prin raportare la rezultatul produs prin conduita vatamatoare. Daca in
primul alineat rezultatul specific era cel al impiedicarii vietii extrauterine, in al doilea alineat rezultatul se produce dupa
instalarea vietii extrauterine.

Alineatul prezent inglobeaza doua forme de vatamare a fatului, delimitarea facandu-se prin raportare la rezultatul produs:
vatamarea corporala a fatului sau moartea copilului.

a) vatamarea fatului in timpul nasterii care a cauzat copilului vatamarea corporala

Faptul ca rezultatul tb sa se produca dupa acest moment reiese din terminologia utilizata de catre legiuitor, respectiv
vatamarea corporala a copilului. Sintagma vatamare corporala va avea aceeasi semnificatie cu cea din art 194. Astfel,
va exista vatamare corporala daca in urma conduitei din timpul nasterii s-a produs cel putin una din urmarile specifice
vatamarii corporale: infirmitate, >90 zile de ingrijiri, prejudiciu estetic grav si permanent sau punerea in primejdie a vietii
persoanei.

Prin maniera de reglemenatare raman in afara dr penal acele conduite realizate in timpul nasterii care produc leziuni
traumatice sau afectarea sanatatii unei persoane care au necesitat pt vindecare mai putin de 90 de zile de ingrijiri medicale.
O asemenea excludere nu este justificata, textul trebuind sa acopere toate ipotezele in care fatului i se produce o vatamare
pentru care e nevoie de zile de ingrijiri medicale.

I e una cu continut deschis, astfel ca ea va putea fi comisa si prin inactiune, in masura in care agentul are pozitia de
garant fata de valoarea sociala protejata prin norma de incriminare.

In ceea ce priveste maniera de delimitare a aceste I fata de I de vatamare corporala, ea se va face prin identificarea
momentului in care a avut loc actul de executare generator al rezultatului specific.

Fapta poate fi comisa cu intentie directa sau eventuala.

b) vatamarea fatului in timpul nasterii care a cauzat moartea copilului

Astfel, in acest caz actiunea de vatamare a fatului va produce moartea copilului, si nu doar vatamarea sa corporala.
Conduita agentului va avea loc in timpul nasterii iar rezultatul se va produce dupa instalarea vietii extrauterine.

Delimitarea fata de I de omor se va face in aceeasi maniera.

Fapta va putea fi comisa cu intentie directa sau eventuala.

Din acest punct de vedere, tb insa observat ca enuntul normei poate genera confuzie in identificarea laturii subiective.
Folosirea sintagmei a avut ca urmare moartea copilului pentru numirea rezultatului tipic, poate induce senzatia ca fapta
este una care se comite intotdeauna cu praeterintentie, dat fiind ca aceasta formulare este frecvent folosita de legiutor in
cazul I praeterintentionate. Insa, o analiza mai atenta a structurii I releva ca aceasta nu urmeaza intotdeauna structura unei
I praeterintentionate. O asemenea structura nu poate exista atunci cand actiunea de vatamare produce direct moartea
36

copilului, nu si un rezultat de vatamare corporala, pentru ca in acest caz nu avem o fapta initiala tipica peste care sa se
suprapuna un rezultat mai grav, formandu-se o I praeterintentionata. Mai exact, simpla actiune de vatamare a faptului care
nu produce un rezultat mai putin grav decat moartea copilului, nu va fi tipica pe nici o I contra fatului si ca atare nu va
furniza baza intentionata a unei I praeterintentionate. In concluzie, atunci cand rezultatul mortii se produce in mod direct
in urma actiunii de vatamare, fapta se va putea comite doar cu intentie.

Infractiunea se va putea plia pe structura unei I praeterintentionate, doar atunci cand prin conduita sa in timpul nasterii,
autorul a dorit sau a acceptat ca va cauza copilului o vatamare corporala, rezultat intermediar intentionat care s-a produs,
peste care se va suprapune subsecvent rezultatul mai grav al mortii copilului, rezultat imputabil autorului cu titlu de culpa.
Doar in aceasta ipoteza se va putea retine comiterea faptei cu praeterintentie.

Relatia cu I de vatamare a fatului care a avut ca urmare vatamarea corporala a copilului: intre cele doua I poate fi trasata
o relatie similara cu cea dintre I de vatamare corporala si omor sau lovituri ori vatamari cauzatoare de moarte. Astfel, in
cazul in care initial actiunea vatamatoare produce o vatamare corporala, rezultat care se agraveaza conducand la moartea
copilului, in sarcina autorului se va retine I de vatamare a fatului care a avut ca urmare moartea copilului, prima fapta
fiind absorbita natural in aceasta din urma.

Forma atenuata comuna: vatamarea fatului in timpul nasterii comisa de catre mama aflata in stare de tulburare
psihica se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta in art 202 al 1 sau 2 ale care limite se reduc la jumatate. Eventualii
participanti la fapta comisa de catre mama, nu vor beneficia de acest tratament sanctionator, ei fiind sanctionati pentru
comiterea faptei in forma de baza. Cu privire la elementele obiective specifice acestei circumstante atenuate, precizam ca
ea se va putea retine doar daca fapta este comisa de catre mama, in timpul nasterii, iar conduita acesteia a fost determinata
de o stare de tulburare psihica. In opinia noastra, in considerarea relatiei de corespondenta a acestei forme atenuate cu cele
prevazute la art 200 al 1 si 2, si a faptului ca in acest ultim caz, cerinta suplimentara ca actul de executare sa se comita in
maxim 24 de ore de la momentul nasterii, conduce la ideea ca starea de tulburare la care legiutorul se refera, este cea
provocata de nastere, solutia trebuie sa fie similara si in cazul de fata. Astfel, starea de tulburare psihica a mamei
trebuie sa fie cauzata de sarcina sau de procesul nasterii si nu poate avea la baza o cauza extrinseca a acestei stari
fiziologice.

Cauza justificativa speciala comuna: nu constituie I faptele prevazute in alin. 1-3 savarsite de un medic sau de
persoana autorizata sa asiste nasterea sau sa urmareasca sarcina, daca acestea au fost savarsite in cursul actului
medical, cu respectarea prevederilor specifice profesiei si au fost facute in interesul femeii gravide sau al fatului, ca
urmare a riscului inerent exercitarii actului medical. Fapta este comisa in scopul salvarii unei alte valori sociale, a
carui titular este mama sau chiar fatulu (actiunile justificate sunt facute in interesul femeii gravide sau al fatului)

In acest caz, actul medical realizat in interesul mamei sau al fatului, nu va fi considerat antijuridic, tocmai pentru ca
respectiva conduita avea ca scop salvarea unei alte valori sociale (viata sanatatea sau integritatea corporala a mame sau a
fatului).

Din punctul nostru de vedere, reglementarea cauzei justificative in contextul I intentionate este cel putin bizara dat fiind
ca, de cele mai multe ori, rezultatele vatamatoare care sunt consecinta unui act medical, nu sunt imputabile personalului
medical cu titlu de intentie, ci cu titlu de culpa. Chiar si atunci cand vorbim despre un risc pentru fat, acceptat de catre
personalul medical, in situatia producerii sale, nu vom putea discuta despre imputarea unei fapte intentionate, ci despre
imputarea unei fapte din culpa. Desi formal, fiind vorba despre un risc medical acceptat, am putea discuta despre o
intentie eventuala, scopul in care actul e realizat, respectiv in interesul mamei sau al fatului, priveaza aceasta intentie de
animus necandi scazand semnificativ gradul de reprosabilitate a conduitei si transformand astfel fapta intr-una culpabila.

Revenind la conditiile de fond ale cauzei justificative speciale, sesizam ca pentru a evita o incidenta arbitrara, conditiile
de aplicare sunt extrem de stricte. Atentia legiutorului se justifica in primul rand prin importanta valorii sociale protejate
prin I de vatamare a fatului, respectiv, a vietii aflate in punctul final al crearii.
37

Astfel, pentru ca fapta de vatamare a fatului sa fie una justifiata, este necesar ca:

- fapta sa fie comisa de catre un medic sau de catre o persoana autorizata sa asiste la nastere sau sa urmareasca
sarcina;

- actul de executare sa reprezinte un act medical realizat cu respectarea prevederilor specifice profesiei in interesul
femeii gravide sau al fatului. In ceea ce priveste aceasta conditie, observam ca legiutorul nu a inpus cerinta unei
necesitati absolute a actului medical, in sensul in care acesta trebui sa fie unica solutie pentru a proteja interesele
mamei sau ale fatului. Aceasta libertate a medicului in alegerea tratamentului trebuie insa limitata. Cauza
justificativa putand fi incidenta doar in situatia in care actul medical vatamator pentru fat reprezinta o alegere
medicala rezonabila pentru protejarea acelor interese. In opinia noastra, cauza justificativa nu va putea opera
atunci cand medicul, chiar si avand la dispozitie o alternativa medicala la fel de valabila, opteaza pentru realizarea
actului medical vatamator pentru fat.

- rezultatul vatamator asupra fatului sa fie urmarea riscului inerent exercitarii actului medical si nu consecinta unui
act medical defectuos realizat; daca in sarcina medicului va putea fi identificata o coduita medicala culpabila (act
culpabil) aflata in raport de cauzalitate cu rezultatul de vatamare al fatului, fapta nu va mai fi una justificata, in
speta putand fi retinuta forma de vatamare a fatului prevazuta de art 202 al 4.

- actul medical sa fie realizat cu consimtamantul femeii insarcinate. Chiar daca aceasta conditie nu este explicit
prevazuta de lege, avand in vedere motivatia justificarii faptei, respectiv caracterul medical al actului vatamator,
este cert ca acesta va trebui realizat cu acordul femii insarcinate. In cazul in care femeia se afla in imposibilitatea
de a-si exprima vointa, vom putea discuta despre existenta unui consimtamant prezumat. Daca in schimb, anterior
survenirii imposibilitatii de a-si expria vointa, femeia insarcinata si-a exprimat in mod explicit opozitia vizavi de
efectuarea actului medical, vatamarea fatului in conditiile efectuarii de catre medic a unui act medical
neconsimtit, nu va mai putea fi justificata.

3) vatamarea fatului din culpa in timpul nasterii:

Daca faptele prevazute in alineatul 1 2 4, au fost savarsite din culpa, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumatate.

Incriminarea vatamarii din culpa a fatului in timpul nasterii, nu aduce modificari de esenta la nivelul laturii obiective. Ca
atare, tot ceea ce a fost expus in cazul vatamarii intentionate/praeterintentionate a fatului in timpul nasterii in art 202 al
1,2,4, ramane si in acest cadru valabil. Avand in vedere ca fapta este una din culpa, ceea ce va constitui elementul obiectiv
al faptei, va fi o conduita culpabila, comisiva sau omisiva, neconforma cu obligatiile de diligenta sau prudenta ale
agentului. In cazul in care nu se va putea identifica incalcarea unei asemenea obligatii, fapta nu va fi tipica.

Aceasta ultima conditie este deosebit de importanta in cintextul activitatii medicale, unde, in situatia in care actul
medical a fost realizat cu respectarea tuturor standardelor medicale, neexistand incalcarea unei obligatii de catre
personalul medical, fapta nu va mai fi tipica din punct de vedere obiectiv.

La fel daca, initial conduita culpabila vatamatoare a produs doar un rezultat de vatamare a fatului iar apoi acest rezultat
s-a agravat producandu-se moartea copilului, autorul v-a raspunde pt I de vatamare din culpa a fatului in timpul sarcinii
care a cauzat moartea copilului, primul rezultat fiind absorbit natural in rezultatul mai grav.

In acest caz, este sanctionata orice conduita culpabila, comisiva sau omisiva care produce unul din rezultatele tipice.

B. VATAMAREA FATULUI IN TIMPUL SARCINII


38

O a doua ipteza avuta in vedere de legiutor in aceasta noua incriminare, este cea in care actul de executare are loc in
timpul sarcinii, insa, rezultatul (vatamarea sau moartea copilului) are loc dupa instalarea vietii extrauterine.

1) vatamarea intentionata a fatului in timpul sarcinii care a cauzat copilului o vatamare sau a avut ca urmare
moartea sa

Din punctul de vedere al laturii obiective, singurele diferente fata de situatiile deja analizate la punctul A. sunt legate de
momentul in care are loc actul de executare, respectiv in timpul sarcinii, si nu in timpul nasterii.

Delimitarea fata de I de avort se va face in primul rand raportat la momentul obiectiv al producerii rezultatului asupra
fatului sau copilului.

O ipoteza mai interesanta ce se impune a fi analizata este cea in care autorul actioneaza in scopul intreruperii cursului
sarcinii (actul de executare fiind comis deci in timpul sarcinii) insa rezultatul dorit nu se produce, producandu-se insa
vatamarea sau moartea copilului dupa nasterea sa.

Spre ex, X pentru a produce avortul lui Y ii aplica acesteia 2 lovituri puternice in abdomen. Cursul sarcinii lui Y nu se
intrerupe insa dupa nastere, copilul e vatamat sau decedeaza din cauza unor complicatii generate de leziunile craniene
produse de actul de executare a lui X din timpul sarcinii.

Intr-o asemenea speta, par a fi incidente ambele texte ce protejeaza fatul: pe de o parte, fapta poate constitui I de
tentativa de avort, avand in vedere ca X a actionat in scopul intreruperii cursului sarcinii, rezultat care insa nu s-a produs.
Pe de alta parte, fapta poate constitui I de vatamare a fatului prevazuta la art 202 al 3, existand o actiune de vatamare a
fatului in timpul sarcinii, care produce vatamarea sau moartea copilului, dupa instalarea vietii extrauterine. Aceasta a
doua fapta ar putea fi comisa cu intentie eventuala sau directa (atunci cand autorul a acceptat sau a dorit ca rezultatul
alternativ avortului, vatamarea sau decesul copilului) ori cu praeterintentie (atunci cand rezultatul vatamarii sau mortii
copilului dupa nastere i-ar fi imputabil autorului cu titlu de culpa).

O prima solutie posibila ar fi cea a retinerii ambelor I respectiv a tentativei de avort si a vatamarii fatului in timpul
sarcinii care a avut ca urmare vatamarea sau moartea copilului. Din puntul nostru de vedere, o astfel de incadrare poate fi
pusa in discutie, ea valorificand de doua ori aceeasi actiune. O atare valorificare nu ar fi nepermisa in masura in care, prin
retinerea celor 2 I, s-ar valorifica lezearea a doua valori sociale diferite. Insa, raportat la valorile sociale protejate prin cele
2 I, observam o suprapunere substantiala a acestora in conditiile in care ambele vizeaza intr-un mod sau altul, protejarea
vietii sau integritatii corporale a fatului in momente diferite ale evolutiei sale. Asadar, retinerea in concurs a celor 2 fapte
ar putea pune probleme la nivelul principiului non bis in idem.

O alta solutie, respectiv retinerea doar a unei I de tentativa de avort, prezinta si ea deficiente pt ca lasa nevalorificat
rezultatul produs dupa nasterea copilului, respectiv vatamarea sau moartea acestuia.

O a treia solutie ar putea fi retinerea doar a I prevazute de art 202 al 3. Prin retinerea acestei I se valorifica ata faptul ca
autorul a comis o actiune de vatamare a fatului in timpul sarcinii (incercarea de a produce intreruperea cursului sarcinii),
dar si ca aceasta actiune vatamatoare a produs un rezultat dupa instalarea vietii extrauterine. Si aceasta are insa
deficientele sale. Pe de o parte, prin retinerea doar a I de vatamare a fatului nu e valorificata incalcarea dr la integritate
corporala a mamei, protejat prin I de avort. Pe de alta parte, incadrarea mai ridica si probleme legate de sanctiune,
probleme generate de o necorelare a limitelor sanctionatorii prevazute pentru avort si I de vatamare a fatului in aceasta
forma.

La nivelul lat subiectie si in acest caz, I poate fi comisa cu intentie directa sau eventuala. Aparent, I ar putea fi comisa si
cu praeterintentie, in situatia in care autorul doreste sa produca avortul, nu reuseste, dar ulterior nasterii copilului, sufera o
vatamare sau intervine chiar moartea sa ca urmare a manoperelor abortive initiale.
39

De fapt, in acest caz, fapta nu urmeaza structura unei I praeterintentionate clasice. Astfel, spre deosebire de I
praeterintentionate clasice ce presupun un rezultat intentionat intermediar mai putin grav peste care se suprapune cauzal
un rezultat mai grav imputabil cu titlu de culpa, fapta de vatamare a fatului comisa cu praeterintentie are o structura
deosebita. Astfel, autorul actioneaza in scopul intreruperii cursului sarcinii (rezultat initial intentionat care insa nu se
produce ascpectul particular fata de infractiunile praeterintentionate clasice), actul de executare producand insa din
culpa moartea sau vatamarea copilului dupa instalarea vietii extrauterine.

Avand in vedere aceste particularitati putem spune ca in acest caz, fapta se comite cu o latura subiectiva inca nedefinita,
diferita ca structura de praeterintentia clasica, fiind un soi de praeterintentie sui generis.

2) vatamarea din culpa a fatului in timpul sarcinii prin care s-a cauzat ulterior copilului o vatamare corporala
sau moartea

Si in acest caz, la nivelul laturii obiective, nu exista nici o diferenta fata de fizionomia formei intentionate a infractiunii.

Diferenta majora la nivelul tipicitatii este data de latura subiectiva, textul sanctionand actiunile de vatamare culpabile
care produc rezultatul specific.

Avand in vedere latura subiectiva ceruta de norma de incriminare, in acest caz nu se mai pune problema unei delimitari
fata de I de intrerupere a cursului sarcinii, dat fiind ca cele 2 sunt incompatibile din perspectiva laturii subiective
(intreruperea cursului sarcinii se comite cu intentie sau praeterintentie, iar aici avem culpa).

Delimitarea I de vatamarea corporala din culpa care a avut ca urmare avortul, se va face prin raportare la momentul in
care se produce rezultatul mortii. Daca fatul decedeaza ca urmare a intreruperii din culpa a cursului sarcinii, atunci fapta
constituie vatamare corporala din culpa. Pe de alta parte, daca exista o actiune de vatamare din culpa, care isi produce
rezultatul doar ulterior finalizarii procesului nasterii, producand moartea copilului, fapta va constitui I de vatamare a
fatului in timpul sarcinii care a cauzat moartea copilului.

Cauza justificativa speciala in cazul vatamarii intentionate a fatului savarsite actului medical: in cazul acestei
modalitati de vatamare a fatlui, regasim aceeasi cauza justificativa speciala, deja analizata in contextul vatamarii fatului in
timpul nasterii.

Cauza de nepedepsire comuna prevazuta de art 202 al 7: vatamarea fatului in timpul sarcinii de catre femeia
insarcinata nu se pedepseste. Prezenta cauza de nepedepsire este o consecinta fireasca a opticii legiuitorului cu privire la
nesanctionarea femii care isi autoprovoaca avortul. Ar fi fost partial ilogic ca femeia insarcinata care isi provoaca avortul
sa nu fie sanctionata dar sa fie sanctionata femeia care realizeaza vatamarea fatului in timpul sarcinii cu scopul de a-i
produce acestuia dupa nastere o vatamare sau moartea.

CONCLUZII:

Valorile sociale protejate sunt:

- in cazul actiunilor de vatamare comise in timpul nasterii dr la viata al persoanei in devenire ( in cazul
impiedicarii instalarii vietii extrauterine 202 al 1) si dr la viata sau integritate corporala si sanatate al persoanei
(art 202 al 2)
- in cazul vatamarilor comise in timpul sarcinii- dr la viata/ integritate corporala si sanatate, ce poate fi lezat chiar
prin actiuni anterioare momentului in care subiectul pasiv devine o persoana (art 202 al 3)

SA general. Nu se pedepsete mama daca ea produce vatamarea copilului nenascut in cursul sarcinii.
40

202 al 1-4 : fapta se comite cu intentie

202 al 2 : praeterintentie

202 al 5 : clupa

ANTIJURIDICITATE: in cazul vatamarii fatului in timpul nasterii sau in timpul sarcinii, conduita ce a produs vatamarea
corporala a fatului sau moartea copilului, nu constituie I daca ea a fost savarsita de un medic sau de pers autorizata sa
asiste nasterea sau sa urmareasca sarcina, a fost savrasita in cursul actului medical, cu respectarea prevederilor specifice
porfesiei, in interesul femeii gravide sau al fatului, iar rezultatul tipic s-a produs ca urmare a riscului inerent exercitarii
actului medical.

Tentativa nu se pedepsete.

Nu se pedepseste vatamarea fatului in timpul sarcinii de catre femeia insarcinata cauza de nepedepsire.

Nu are forme agravate.

Forma atenuata: atunci cand mama, aflata in stare de tulburare psihica, realizeaza un act vatamator asupra copilului in
timpul nasterii, limitele speciale se reduc la jumatate.

CAP. 5: INFRACTIUNI CONTRA LIBERTATII PERSOANEI

Valoarea soviala protejata este libertatea persoanei in sens restrans, adica libertatea fizica de miscare (prin incriminarea
lipsirii de libertate in mod ilegal) si libertatea psihica a unei persoane (prin reglementarea amenintarii, santajului si
hartuirii).

Toate aceste I ce vizeaza protejarea libertatii fizice sau psihice a persoanei au o natura strict umana, fiind astfel exclusa
retinerea lor atunci cand subiectul pasiv al conduitei este o persoana juridica. Deci SP pot fi doar pf.

Libertatea persoanei este de principiu intangibila si disponibila.


41

De principiu intangibila, deoarece legea reglementeaza anumite situatii in care libertatea fizica a persoanei poate fi
limitata. Astfel, o persoana poate fi retinuta, arestata. Lipsirea de libertate este elementul central al pedepsei inchisorii sau
detentiunii pe viata. De asemenea, legea autorizeaza impunerea unor restrictii de circulatie, de acces in anumite zone etc.
Din aceste motive, caracterul intangibil al dreptului la libertate al persoanei trebuie acceptat, cu aceste nuante firesti.

In ceea ce priveste libertatea psihica a unei persoane, credem ca incalcarea acesteia trebuie sa aiba un caracter de
absoluta exceptie. De aceea sunt interzise, de exemplu, orice forma de presiune psihica exercitata asupra unui acuzat de a
da declaratii, de a consimti la anumite comportamente etc.

Libertatea fizica este de principiu disponibila, deoarece o persoana poate sa consimta la a i se restrange libertatea fizica,
evident, daca acest consimtamant indeplineste toate conditiile pentru a inlatura antijuridicitatea faptei.

In mod evident, aceste I sunt I contra persoanei si presupun o persoana in sensul general, care l-am prezentat deja. Nu
poate fi imaginat un exemplu de incalcare a libertatii unui cadavru sau a unei persoane nenascute care nu se poate deplasa,
deci nu are in concret capacitate de a decide unde sa se afle la un anumit moment, iar cu privire la libertatea psihica,
cercetarile stiintifice nu ofera date care sa implice interventia legiutorului in acest domeniu.

LIPSIREA DE LIBERTATE IN MOD ILEGAL


(1) Lipsirea de libertate a unei persoane n mod ilegal se pedepsete cu nchisoarea de la unu la 7 ani.
(2) Se consider lipsire de libertate i rpirea unei persoane aflate n imposibilitatea de a-i exprima voina ori de a se
apra.
(3) Dac fapta este svrit:
a) de ctre o persoan narmat;
b) asupra unui minor;
c) punnd n pericol sntatea sau viaa victimei,
pedeapsa este nchisoarea cuprins ntre 3 i 10 ani.
(4) Dac fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este nchisoarea de la 7 la 15 ani i interzicerea exercitrii
unor drepturi.
(5) Tentativa la infraciunile prevzute n alin. (1)-(3) se pedepsete.

I de lipsire de libertate protejeaza libertatea fizica a persoanei in sens restrans. Fiind vorba de protejarea unui drept
personal si disponibil, circumscris notiunii de autodeterminare a persoanei, consimtamantul victimei inlatura natura
ilicita a privarii de libertate, fapta nefiind in acest caz tipica.

Trebuie mentionat ca protectia conferita de dreptul penal intervine doar in situatia unor conduite privative de libertate,
nu si in situatia conduitelor restrictive de libertate (spre ex, impiedicarea victimei sa intre intr-o anumita incapere sau sa
se deplaseze intr-un anumit loc). Diferenta dintre privarea de libertate si restrangerea dreptului la libertate fizica este una
principal cantitativa, insa delimitarea dintre cele doua poate fi realizata si prin utilizarea altor repere (libertatea de miscare,
prezenta familiei, posibilitatea de a munci, accesul la activitati culturale sau religioase etc).

SA poate fi orice persoane, chiar si o pj (o SC decide sa inchida angajatii peste programul de lucru pentru a termina o
lucrare, impotriva vointei lor, sau un sindicat sechestreaza conducerea unei firme etc).

I este una comisiva (de ex, agentul leaga victima) dar se poate comite si prin omisiune (nu elibereaza persoana care
fusese legal lipsita de libertate. S-a sustinuta ca e omisiva propriu-zisa insa profu nu e de acord pt ca atunci ar trebui sa fie
sanctionata si lipsirea de libertate din culpa.

Actiunea de lipsire de libertate se poate comite printr-un singur act sau prin mai multe acte de imobilizare, impiedicare,
sau retinere a unei persoane de a se misca, deplasa ori actiona fizic dupa vointa sa, sau de obligare, silire a unei persoane
de a se misca, deplasa sau actiona contrar vointei sale.
42

Lipsirea de libertate poate fi totala (cand victimei i se administreaza o substanta narcotica si nu se mai poate deplasa in
nici un fel, sau victima e imobilizata) sau partiala (victima are o libertate limitata, in sensul ca se poate deplasa in
interiorul unui spatiu permis de infractor, dar nu poate parasi acel spatiu).

Lipsirea de libertate trebuie sa aiba o anumita durata, doar astfel se produce urmarea prevazuta de lege. Aceasta durata
califica fapta ca fiind una continua. Evident, legea nu prevede cat timp este necesar pentru ca lipsirea de libertate sa aiba
caracter infractional, dar, instanta va aprecia de la caz la caz daca persoana a fost sau nu lipsita de libertate. Elementul in
functie de care se va aprecia acest lucru este cel al impiedicarii victimei sa se afle intr-un anumit loc sau sa paraseasca un
anumit loc.

Daca victima este impiedicata sa urce intr-un tren pentru a nu ajunge la un concurs, fapta e tipica. Daca, insa, retinerea
victimei nu a avut nici o semnificatie pentru ea, atunci nu s-a realizat actiunea de lipsire de libertate.

Nu se cere ca victima sa se poata deplasa singura, se considera ca orice persoana, indiferent cat e de neputincioasa, are dr
la libertate fizica.

Nu are importanta daca victima, facand eforturi mari, ar fi putut depasi obstacolul, si nici daca regimul la care a fost
supusa a fost unul convenabil sau nu. Daca insa eforturile pentru a depasi obstacolul sunt cele firesti, atunci nu exista o
actiune de lipsire de libertate (agentul incuie victima in casa dar ii lasa o cheie la indemana). Daca era posibil ca victima
sa paraseasca imobilul doar escaladand fereastra, chiar daca apartamentul era la parter si se putea sari usor, lipsirea de
libertate este tipica, pentru ca victima a trebuit sa faca un efort mai mare decat cel pe care in mod firesc il presupune
parasirea acelui imobil.

Lipsirea de libertate trebuie sa aiba un caracter ilegal. Elementul de ilegalitate este un element de tipicitate al faptei si nu
unul de antijuridicitate. Daca legea permite lipsirea de libertate in anumite conditii, fapta nu mai este tipica.

Lipsirea de libertate a minorilor comisa de cei care au un drept de educatie asupra lor nu are caracter ilegal, doar fapta sa
nu fie abuziva (legat cu lanturi de pat).

E posibila ca o lipsire de libertate legala sa se transforme in una ilegala (cel retinut nu e eliberat dupa expirarea duratei
arestului sau a disparut temeiul in cazul conducerii la sectie in vederea identificarii).

In cazul I contra persoanei, este evident ca victima unui omor, viol sau a unei vatamari corporale este si lipsita de
libertate insa in acest caz opereaza o absortie naturala a I de lipsire le libertate. Daca insa actul de lipsire de libertate
depaseste durata de executare a celeilalte I, atunci se retine un concurs de I. Situatia e similara si in cazul I de talharie.

Daca lipsirea de libertate se realizeaza printr-o retinere, arestare sau executare a unei pedepse ilegale, I nu va fi lipsire de
libertate ci I de arestare nelegala si cercetare abuziva.

Fapta are un moment al consumarii at cand persoana a inceput sa fie lipsita de libertate, si un moment al epuizarii, atunci
cand ii este redata libertatea. I e una de rezultat.

VCP: Pentru a exista o lipsire de libertate, doctrina germana spune ca persoana trebuie sa aiba capacitatea de a se putea
deplasa. De aceea, la ei, un sugar de cateva luni nu ar putea fi SP al acestei I, in schimb, o persoana care doarme sau care
sufera de anumite deficiente fizice sau psihice, dar care ii permit o relativa posibilitate de miscare, este SP al lipsirii de
libertate. In doctrina si practica romana, nu se cere o astfel de conditie si se considera ca orice persoana, indiferent de cat e
de neputincioasa, are dreptul la libertate fizica (de ex, un sugar poate fi SP al acestei I, daca e transportat de o alta
persoana, impotriva vointei parintilor sai sau a celor care legal ii apara interesele).

Este controversata problema momentului consumarii faptei atunci cand victima nu constientizeaza ca este lipsita de
libertate. De ex, agentul incuie victima in casa fara ca aceasta sa stie. Daca victima ar incerca sa paraseasca locuinta
43

respectiva, nu ar avea aceasta posibilitate. Se pune problema daca fapta s-a consumat in momentul in care agentul a
incuiat victima sau in momentul in care victima a aflat ca e lipsita de libertate. Nu este necesar ca victima sa si
constientizeze ca e lipsita de libertate, legea penala protejeaza libertatea unei persoane, iar o persoana este libera atunci
cand in orice moment poate sa se deplaseze sau nu acolo unde doreste.

In cazul victimei inchise in casa, se considera ca libertatea este potentiala. Dar faptul ca i se lasa victimei o libertate
partiala, nu inlatura tipicitatea faptei (chiar daca se poate uita la tv in apartamentul ala si se poate deplasa prin
apartament). Se sustine ca decizia victimei ca la un anumit moment sa incerce sa se elibereze, nu modifica actiunea
agentului de lipsire de libertate si nici elementul subiectiv al acestuia. In acelasi sens, o persoana lipsita de libertate prin
administrarea unui drog, este in mod evident lipsita de libertate fara ca ea sa fie constienta pe moment de situatia in care
se afla (la fel ca victima inchisa in casa).

NCP: se va considera lipsire de libertate si rapirea unei persoane aflate in imposibilitate de a-si exprima vointa sau
de a se apara (rapirea unui nou nascut dintr-o maternitate). Chiar daca intentis legiuitorului a fost una de extindere a
efectelor textului de incriminare, la o analiza mai atenta, precizarea aceasta a determinat de fapt o restrangere a sferei de
tipicitate raportat la aceste categorii de persoane. Astfel, doar rapirea unei asemnea persoane si nu orice alta conduita
privativa de libertate va intra sub incidenta legii penale. Prin rapire se intelege orice conduita prin care victima este
ridicata, luata de la locul in care se afla si dusa in alt loc, fiind astfel lipsita de libertate. Din perspectiva justificari unei
asemenea limitari, probabil, rationamentul legiutorului a fost urmatorul: persoana privata de libertate in acest caz
beneficiaza doar de un drept teoretic la libertate fizica pe care insa nu are libertatea de a si-l exprima cum doreste, data
fiind conditia in care se afla: persoana in imposibilitate de a-si exprima vointa sau de a se apara. Asadar, o lezare a
libertatii fizice poate fi constatata doar in situatia in care persoana a fost mutata din loul in care se afla initial, in aceasta
ipoteza putandu-se prezuma o incalcare a libertatii sale fizice, prin presupunerea ca, daca o persoana rapita si-ar fi putut
exprima vointa, ea ar fi ales sa se afle in locul initial. Raportat la o asemenea abordare, rezulta ca, in actuala reglementare,
inchiderea unei persoane aflate in imposibilitatea de a-si exprima voina sau de a se apara, intr-o incapere, nu va constitui o
fapta tipica. Oricum, daca autorul, in prealabil conduitei sale privative de libertate, determina imposibilitatea victimei de a
se apara sau de a-si exprima vointa, orice conduita privativa de libertate, fie ea rapire sau altceva, va avea relevanta penala
si I de lipsire de libertate va fi tipica. Cu alte cuvinte, noul text introdus se refera doar la acele situatii in care starea
subiectului pasiv preexista oricarei conduite a agentului.

Forme agravate:

- lipsirea de libertate comisa de catre o persoana inarmata: autorul trebuie sa aiba asupra sa o arma propriu-zisa
(instrument, dispozitiv sau piese declarate a fi arme de dispozitiile legale), sau o arma asimilata, adica, orice alt
obiect pe care il foloseste la atacarea victimei (doar daca au fost intrebuintate la atac, armele asimilate devin arme
in sensul acestui text; intrebuintarea unui obiect la atac presupune intrebuintarea acestuia la amenitarea sau
agresarea victimei ori a unui tert, cu prilejul comiterii actului de privare de libertate, in scopul de a inlatura
opozitia efectiva sau potentiala a acestora fata de actul privativ de libertate);

Avand in vedere ca lipsirea de libertate este o I continua, forma agravata se va retine daca autorul este inarmat sau
foloseste o arma asimilata in orice moment al privarii de libertate, pana la epuizarea infractiunii.

Nu este necesar ca arma propriu-zisa sa fie vizibila, e suficient ca infractorul sa fie inarmat, deoarece, el este cel
care se asigura ca in caz de opunere a victimei, poate folosi si arma care o are asupra sa.

A fi inarmat inseamna ca are o arma asupra sa, o poarta sau la indemana (chiar daca pune arma pe masa, nu
inseamna ca persoana nu mai este inarmata atata timp cand o poate folosi oricand).

- lipsirea de libertate comisa asupra unui minor;


44

- lipsirea de libertate comisa prin punerea in pericol a sanatatii sau vietii victimei: forma agravata se justifica
doar din perspectiva primei urmari (punerea in pericol a sanatatii), deoarece, in acest caz, actul privativ de
libertate nu produce niciun rezultat vatamator efectiv, astfel ca, nu ar fi incidenta niciuna din I privitoare la
integritatea corporala sau sanatatea victimei; in cazul in care starea de pericol asupra sanatatii s-a concretizat
ulterior prin producerea unui rezultat vatamator aflat in raport de cauzalitate cu actul privativ de libertate, fapta nu
va mai fi in forma agravata ci se va retine concurs de I intre lipsirea de libertate in forma de baza si I contra
integritatii sau sanatatii aferenta rezultatului produs;

Pentru cea de a doua urmare (punerea in pericol a vietii), existenta formei agravate nu se mai justifica, ea
contrazicand regula concursului de I pentru care legiuitorul a optat in cazul unui rezultat specific lovirilor sau
altor violente produs prin privarea de libertate. Prezenta forma agravata devine o I complexa care absoarbe in
continutul sau legal I de vatamare corporala atunci cand rezultatul specific acesteia e punerea in primejdie a vietii
persoanei, rezultat imputabil autorului cu titlu de culpa.

Care va fi incadrarea juridica atunci cand actul privativ de libertate va produce o alta urmare de la vatamarea
corporala, alta decat punerea in primejdie a vietii? In acest caz se va retine concursul de I intre lipsirea de libertate
si vatamarea corporala.

In cazul in care starea de pericol pentru viata victimei se concretizeaza, privarea de libertate provocand moartea
victimei, fie fapta va fi tipica infractiunii de lipsire de libertate in forma agravata (atunci cand fapta a avut ca
urmare moartea victimei) daca moartea este imputabila autorului cu titlu de culpa, fie se retine concurs intre I de
lipsire in forma de baza si omor, atunci cand moartea victimei a fost intentionata.

- lipsirea de libertatea care a avut ca urmare moarte victimei: (ultimul paragraf), infractiune complexa; Este
posibil ca privarea de liberate sa nu se fi consumat, existand doar un act initial de privare de libertate iar in acest
act initial sa se fi produs moartea (de ex, ea victima in brate pentru a o rapi, aceasta se zbate si cade, da cu capul
de beton si moare), in acest caz, suntem in prezenta unei tentative la I de lipsire de libertate care a avut ca urmare
moartea victimei si conform art 36 (3), o astfel de tenativa este asimilata I consumate, fiind sanctionata in limitele
speciale prevazute pentru forma consumata.

- Art. 36
- Pedeapsa pentru infraciunea continuat i infraciunea complex
- (1) Infraciunea continuat se sancioneaz cu pedeapsa prevzut de lege pentru infraciunea svrit, al crei
maxim se poate majora cu cel mult 3 ani n cazul pedepsei nchisorii, respectiv cu cel mult o treime n cazul
pedepsei amenzii.
- (2) Infraciunea complex se sancioneaz cu pedeapsa prevzut de lege pentru acea infraciune.
- (3) Infraciunea complex svrit cu intenie depit, dac s-a produs numai rezultatul mai grav al aciunii
secundare, se sancioneaz cu pedeapsa prevzut de lege pentru infraciunea complex consumat.

Forme agravate din vechiul cod care nu se mai gasesc in NCP:

- lipsirea prin simulare de calitati oficiale: daca simularea de calitati oficiale va intruni tipicitatea unei alte I, se va
retine concurs intre cele 2 fapte;
- lipsirea de libertate prin rapire: pe noul cod daca fapta se comite prin rapire, va fi in forma de baza, imprejurarea
fiind doar un criteriu ce tine de gravitatea faptei
- lipsirea de libertate comisa de 2 sau m m pers: azi e circumstanta agravanta generala a comiterii faptei de 3 sau m
m pers impreuna;
45

- lipsirea daca in schimbul eliberarii se cere un folos material: se va retine concurs intre lipsire si o eventuala I de
santaj; raporatat la tipicitatea faptei de santaj, in cazul unei asemenea spete, amenintarea nu va consta in comiterea
unei I sau unei fapte pagubitoare si in continuarea comiterii lipsirii de libertate;
- lipsirea de libertate prin supunerea victimei la suferinte fizice sau psihice: se va retine concurs cu loviri sau alte
violente daca sunt indeplinite conditiile de tipicitate ale acestei din urma I;
- lipsirea unei pers pt a o obliga la practicarea prostitutiei: fapta va fi in noua reglementare o I de trafic de persoane
care absoarbe si lipsirea de libertate;
- lipsirea comisa atunci cand pentru eliberarea persoanei se cere in orice mod, ca statul, o pj, o organizatie
internationala interguvernamentala sau un grup de persoane, sa indeplineasca sau sa nu indeplineasca un anumit
act: se revine si in acest caz la concurs cu I de santaj;
- lipsirea comisa de o persoana care face parte dintr-un grup infractional organizat: concurs de I;
- lipsirea care a avut ca urmare sinuciderea victimei: daca sinuciderea e imputabila autorului cu titlu de intentie
directa sau eventuala, lipsirea se retine in concurs cu I de determinare sau inlesnire a sinuciderii.

CONCLUZII:

Val soc protejata e libertatea fizica in sens restrans.

Actiune/omisiune. In cazul persoanelor aflate in imposibilitate de a se apara sau de a-si exprima vointa, fapta va putea fi
comisa doar prin rapire.

Tentativa se pedepseste. In situatia tentativei care a avut ca urmare moarte, fapta se va sanctiona in limitele formei
consumate.

Forme agravate: minor, persoana inarmata, a pus in primejdie sanatatea sau viata, a avut ca urmare moartea.

AMENINTAREA
(1) Fapta de a amenina o persoan cu svrirea unei infraciuni sau a unei fapte pgubitoare ndreptate mpotriva sa ori a
altei persoane, dac este de natur s i produc o stare de temere, se pedepsete cu nchisoare de la 3 luni la un an sau cu
amend, fr ca pedeapsa aplicat s poat depi sanciunea prevzut de lege pentru infraciunea care a format obiectul
ameninrii.
(2) Aciunea penal se pune n micare la plngerea prealabil a persoanei vtmate.

I de ameintare protejeaza libertatea psihica a persoanei fata de orice conduite care ar avea aptitudinea sa o lezeze. In mod
cert, amenintarea unei persoane cu o infractiune sau cu o fapta pagubitoare, are in anumite conditii aptitudinea de a starni
nelinistea victimei, generandu-se astfel o limitare a libertatii psihice a acesteia.

O modificare adusa tipicitatii faptei, fata de vechiul cod, se refera la largirea sferei persoanelor ce pot fi vizate de
infractiunea sau fapta pagubitoare cu care se ameninta. In vechea reglementare sfera persoanelor era restransa la sot sau o
ruda apropiata sau persoana amenintata. Se lasau astfel in afara tipicitatii faptei conduite echivalente din perspectiva
lezarii valorii sociale (amenintarea cu comiterea unei I asupra logodnicei sau asupra unui prieten etc). Noua norma repara
imperfectiunea textului anterior, stabilind ca I cu care se ameninta poate sa vizeze orice persoana, astfel incat, instanta sa
aiba posibilitatea de a aprecia in fiecare caz concret daca fapta e de natura sa alarmeze persoana amenintata. Realitatea a
46

demonstrat ca aceasta stare de alarmare poate fi cauzata si de o eventuala fapta indreptata impotriva unui prieten sau a
unei alte persoane de care victima e legata afectiv.

Chiar daca noul text nu precizeaza expres, coditia suplimentara a aptitudinii amenintarii de a starni o stare de temere,
restrange factual sfera acestor persoane la persoanele cu care victima amenintarii are o anumita legatura particulara
(emotionala, profesionala etc).

Nu este necesar sa se produca o stare de temere la nivelul victimei in concreto, fapta se poate retine si atunci cand starea
de temere nu s-a produs dar amenintarea ar fi avut aptitudinea de a o genera (de ex daca nu era o persoana curajoasa ci era
una mai sensibila, aceasta s-ar fi temut). Aceasta aptitudine se va determina in concreto, raportat la toate circumstantele in
care amenintarea a fost facuta.

Valoarea sociala protejata e libertatea psihica a persoanei.

Fapta se poate comite cu intentie directa sau eventuala.

Tentativa nu se pedepseste.

Fapta se urmareste la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Actiune/omisiune

SA poate fi orice persoana, chiar si o pj (de ex, o pj trimite o scrisoare prin care ameninta ca reprezentantii firmei o vor
deconecta de la reteaua electrica).

Actul de executare consta de regula intr-o actiune de amenintare. Actiunea se poate realiza prin orice mijloace: oral, in
scris, semne grafice, simboluri, gesturi, sau alte acte cu asemenea semnificatie. Ea poate fi explicita sau implicita, adresata
direct sau indirect.

Actiunea de amenintare trebuie sa se refere la savarsirea unei I sau a unei fapte pagubitoare (fapta cauzatoare de
prejudicii materiale, nu morale).

Amenintarea cu suportarea acestor consecinte trebuie sa aiba un caracter injust. Nu este injusta amenintarea cu
introducerea unei actiuni in justitie, atunci cand aceasta e un mijloc normal de a rezolva respectiva situatie. Daca se
ameninta cu un rau just (introducerea unei actiuni in justitie, intreruperea serviciului telefonic in caz de neplata) fapta nu
mai este tipica.

Amenintarea trebuie sa fie determinata in sensul ca agentul trebuie sa arate in mod precis raul cu care se ameninta, sau
cel putin determinabila, atunci cand amenintatul poate sa isi reprezinte raul cu care este amenintat.

De ex, afirmatia generala ca ai sa suferi tu in viitor, nu indeplineste conditiile de tipicitate, daca nu se poate determina,
expres sau implicit, fapta cu care se ameninta.

Consecintele trebuie sa fie iminente sau sa se produca in viitorul apropiat. Daca raul cu care se ameninta se va produce la
un interval foarte mare de timp, aceasta consecinta devine improbabila si e firesc ca victima sa nu fie in acest caz lipsita
de libertatea sa psihica.

Daca iminenta consecintei se refera la comiterea unei I in aceeasi imprejurare cu actiunea de amenintare, atunci
amenintarea e absorbita in continutul acelei I (de ex, agentul ameninta victima ca o va ucide, ceea ce si face in momentul
urmator).
47

Precizam totusi ca daca raul cu care se ameninta consta intr-o fapta pagubitoare, atunci I de amenintare nu e absorbita de
producerea efectiva a faptei pagubitoarecu care s-a amenintat, pt ca acea fapta nu e o I, deci nu o poate absorbi.

Nu indeplinesc conditiile de tipicitate amenitarile facute in gluma sau amical, sau cand agentul nu are posibilitatea de a
controla producerea acelei consecinte (de ex, agentul ii spune victimei ca un cutremur ii va darama casa).

Aptitudinea actului de a fi de natura sa alarmeze, se apreciaza in raport de toate circumstantele spetei.

Fiind o I de pericol, fapta se consuma in momentul comiterii amenintarii de natura a alarma victima, imprejurare adusa la
cunostinta victimei in orice mod.

Daca amenintarea este pusa in practica, la un moment ulterior si nu in aceeasi imprejurare, se va retine concurs de I.

Uneori, amenintarea este element component al unei I complexe (talharie, santaj, nerespectarea hot jud etc) situatie in
care va fi absorbita legal in continutul acestor I.

SANTAJUL
(1) Constrngerea unei persoane s dea, s fac, s nu fac sau s sufere ceva, n scopul de a dobndi n mod injust un
folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepsete cu nchisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeai pedeaps se sancioneaz ameninarea cu darea n vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromitoare
pentru persoana ameninat ori pentru un membru de familie al acesteia, n scopul prevzut n alin. (1).
(3) Dac faptele prevzute n alin. (1) i alin. (2) au fost comise n scopul de a dobndi n mod injust un folos patrimonial,
pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este nchisoarea de la 2 la 7 ani.

Pozitionarea infractiunii in capitolul infractiunilor contra persoanei ne determina ca cel putin la prima vedere sa afirmam
ca infractiunea vizeaza protejarea libertatii psihice a persoanei. Avand in vedere ca elementul central al faptei il contituie
constrangerea victimeila realizarea unei anumite conduite, credem ca, mai degraba, infractiunea doreste sa asigure oricarei
persoane, un exercitiu liber al dreptului la autodeterminare. Mai exact, ceea ce textul urmareste este ca orice persoana sa
aiba libertatea sa adopte o anumita conduita pentru ca ea vrea, nu pentru ca e obligata sa o faca. Astfel, valorile sociale
protejate sunt libertatea psihica a persoanei si dreptul ei la autodeterminare.

Legiutorul prevede in mod expres faptul ca folosul urmarit de autorul santajului poate sa fie si de natura nepatrimoniala.
Santajul comis pentru a obtine un folos patrimonial devine o forma agravata a santajului.

Faptul ca textul de lege cere ca element de tipicitate sa existe scopul de a dobandi un folos, ingreuneaza includerea in
tipicitatea faptei a situatiilor in care folosul urmarit de autor nu exista sau este incert conturat. In aceste ipoteze,
circumstantierea obliga la a trage de limitele de tipicitate ale normei, astfel incat, fapte care in mod natural sunt
percepute ca fiind fapte de santaj, sa fie incadrabile in textul de incriminare.

Sintagma folos nepatrimonial ridica ea insasi probleme de interpretare, fiind neclar de unde pana unde un asemenea
folos exista. Daca in cazul constrangerii la o anumita conduita pentru prezervarea unei bune imagini publice este clar ca
un asemenea folos exista, nu la fel de clar este daca existenta sa poate fi constatata in cazul constrangerii la o anumita
conduita comisa pentru a obtine satisfactie sexuala (intr-o imprejurare diferita, pentru ca altfel constrangerea ar putea fi
act de executare al violului) sau al constrangerii la o anumita conduita strict pentru umilirea victimei sau pentru a se
razbuna pe victima.
48

In ceea ce priveste obtinerea unei satisfactii sexuale, in practica judiciara au existat situatii in care autorul santajului
obliga victima sa ii transmita poze in ipostaze erotice in vederea obtinerii unei satisfactii sexuale. Sub vechea
reglementare , practica judiciara considera ca aceste fapte se circumscriu notiunii de santaj, cocluzie ce credem noi ca
poate fi mentinuta si cu privire la noul text de incriminare.

Mult mai problematice vor fi insa situatiile in care conduita este impusa de autor victimei doar cu titlu de razbunare,
pentru umilirea ei sau pentru amuzamentul autorului etc. In asemenea ipoteze, neputand fi identificat un folos, fapta nu ar
trebui sa intre sub incidenta legii penale.

In notiunea de constrangere pot intra si acele situatii in care nu discutam despre o fapta tipica de amenintare sau loviri
sau alte violente.

Infractiunea de amenintare prcum si caracterul determinabil al amenintarii ca infractiune absorbita, pentru ipoteza
constrangerii morale, determina absortia sa legala in infractiunea de santaj. Infractiunea de loviri sau alte violente va fi si
ea absorbita legal in I de santaj. In cazul in care actul de constrangere a produs o urmare specifica vatamarii corporale, aici
se va retine un concurs de I intre santaj si vatamare corporala.

Forma asimilata a santajului: comisa prin amenintarea cu darea in vileag a unei fapte reale sau imaginare,
compromitatoare pentru persoana amenintata ori pentru un membru de familie al acesteia, in scopul obtinerii in mod injust
al unui folos. Si aici, vom avea o forma de baza a formei asimilate, atunci cand s-a urmarit un folos nepatrimonial, si o
forma agravata a formei asimilate, atunci cand folosul urmarit era patrimonial.

Relatia dintre santajul propriu-zis si forma asimilata: ambele forme vizeaza protejarea aceleiasi valori sociale, ele
fiind astfel echivalente din perspectiva semnificatiei juridice, asadar, infractiunea de la art 207 este o I cu continut
alternativ, in cazul comiterii ambelor forme, se va retine o singura I in forma UNC sau in forma infractiunii continuate.

Fapta se comite cu intentie directa sau indirecta.

Tentativa nu se pedepseste.

Forme agravate:

- atunci can folosul urmarit este patrimonial;


- cand fapta e comisa de una din persoanele prevazute la art 1 L78/2000: persoana care are o functie de
conducere intr-un partid, sindicat, patronat, pj fara scop lucrativ (isi foloseste influentapt a obtine foloase) in
aceasta forma limitele speciale se majoreaza cu o treime;

SA este genreal, fapta poate fi comisa si de o pj.

SP poate fi doar o pf. Daca constrangerea vizeaza o pj, santajata va fi doar pf ce va trebui sa puna in practica cerinta
santajistului.

I de santaj e o I comisiva, dar in concret se poate comite si prin omisiune atunci cand victima are obligatia de a realiza un
act pentru a impiedica cauzarea de suferinte fizice. De ex, bodyguardul ii lasa pe 2 sa ii bata clientul pentru a-l santaja sa ii
mareasca salariul.

Actiunea de constrangere trebuie sa fie exercitata asupra victimei pentru a o sili sa indeplineasca conduita impusa sau
pretinsa.

Tipicitatea faptei se realizeaza indiferent daca persoana santajata satisface sau nu pretentia faptuitorului,
49

Ceea ce legiutorul sanctioneaza este dobandirea in mod injust al unui folos si nu faptul ca acel folos este injust sau nu.
Recuperatorii de datorii de multe ori urmares recuperarea unei creante a unui creditor, dar maniera in care o fac, prin
violente si amenintari, transforma fapta in una ce intra sub incidenta dr penal. De ex, este tipica fapta celui care pretinde
unui chirias sa evacueze imobilul pentru neplata chiriei, in caz contrar ii vor fi distruse bunurile din casa. Modul e injust,
chiar daca folosul e just.

Santajul se consuma in momentul realizarii actului de constrangere cu acel scop special, indiferent de realizarea sau nu a
conduitei ceruta de santajist.

HARTUIERA
(1) Fapta celui care, n mod repetat, urmrete, fr drept sau fr un interes legitim, o persoan ori i supravegheaz
locuina, locul de munc sau alte locuri frecventate de ctre aceasta, cauzndu-i astfel o stare de temere, se pedepsete cu
nchisoare de la 3 la 6 luni sau cu amend.
(2) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicri prin mijloace de transmitere la distan, care, prin frecven sau
coninut, i cauzeaz o temere unei persoane, se pedepsete cu nchisoare de la o lun la 3 luni sau cu amend, dac fapta
nu constituie o infraciune mai grav.
(3) Aciunea penal se pune n micare la plngerea prealabil a persoanei vtmate.

Din perspectiva urmarii produse asupra victimei, aceasta fapta s-ar putea apropia de o amenintare, fara a se realiza in
concret un act amenintator implicit sau explicit.

Textul de incriminare protejeaza libertatea psihica a unei persoane doar fata de anumite conduite expres enumerate de
legiuitor. Daca libertatea psihica este lezata prin alte actiuni ce ar putea genera victimei o stare de teama, textul nu va
putea fi aplicat.

SA este genral, fapta poate fi comisa si de o pj. De ex, pj prin angajatii sai, urmareste victima, angajat al unei firme
concurente, pentru a-i starni acesteia o stare de temere.

208 al 1 prima forma:

Conduita incriminata in primul alineat consta in fapta celui care in mod repetat urmareste fara drept sau fara interes
legitim o persoana, ori ii supravegheaza locuinta, locul de munca sau alte locuri frecventate de catre aceasta, cauzandu-i
astfel o stare de temere.

Textul insusi impune repetabilitate, astfel ca, infractiunea este una de obicei. S-a apreciat deci ca interventia penala nu se
justifica in cazul unui singur act de urmarire sau supraveghere, chiar si atunci cand acesta ar starni o stare de temere la
nivelul victimei.

Urmarirea victimei consta in supravegherea directa a acesteia de catre autor prin deplasarea sa pe acelasi traseu cu cel al
victimei. Actul de urmarire va subzista si atunci cand autorul continua sa supravegheze victima atunci cand aceasta se
opreste in anumite locuri. Ca regula, credem ca activitatea de urmarire trebuie sa fie nemijlocita sau cel putin realizata
intr-o maniera perceptibila pentru victima, doar asa ar avea aptitudinea de a starni victimei o stare de temere.

Supravegherea presupune o activitate statica, autorul de aceasta data nu se mai deplaseaza pe urmele victimei ci doar ii
observa intr-o maniera imobila activitatea. De cele mai multe ori, supravegherea va fi realizata in mod direct de catre
autor sau cel putin intr-o maniera perceptibila pentru victima, doar asa avand aptitudinea de a starni o stare de temere.

Locurile supravegheate de autor pot fi atat locuinta victimei, locul de munca sau alte locuri pe care aceasta le
frecventeaza.
50

Avand in vedere natura actului de executare, aceasta I nu se poate comite prin inactiune.

Pentru a fi tipica, e necesar ca urmarirea sau supravegherea sa se faca fara drept sau fara un interes legitim. Avand in
vedere acesta conditie negativa de tipicitate, fapta nu va fi tipica in cazul unei supravegheri operative a victimei
efectuata de politia judiciara sau in cazul urmaririi victimei de catre un detectiv particular, chiar daca ar fi generata o stare
de temere. Aceasta conditie nu va functiona insa nelimitat, urmarirea trebuind sa se faca fara o deturnare a dreptului sau
interesului legitim de la scopul pentru care a fost conferit. Limitarea este importanta. De ex, in materia jurnalistilor de tip
paparazzi care urmaresc persoane publice in scopul informarii opiniei publice. Chiar daca o asemenea activitate poate fi
justificata de dr de informare a publicului sau de libertatea de exprimare, ea poate dobandi semnificatie penala in situatia
in care sunt depasite limitele pentru care un asemenea drept de urmarire a fost acordat.

Legea prevede expres ca tipicitatea actiunilor autorului de urmarire sau supraveghere va depinde si de pozitia subiectiva
a victimei, fiind necesar ca actele de executare sa cauzeze victimei o stare de temere in concreto, altfel nu e tipica fapta.
Aceasta presupune ca victima sa constientizeze sau sa banuiasca faptul ca este urmarita sau supravegheata.

Cerinta textului de a cauza efectiv persoanei o stare de temere determina o aplicare inegala a normei. Asfel, o pers
curajoasa nu va fi victima acestei I, pe cand in aceleasi circumstante, o alta persoana poate fi.

Momentul consumarii este momentul in care s-a provocat starea de temere, momentul epuizarii va fi in momentul
incetarii conduitei.

art 208 al 2 a doua forma:

Efectuarea de apleuri telefonice (clasice sau video) sau comunicari prin mijloace de transmitere la distanta (email, skype,
fax, chat) care prin frecventa sau continut cauzeaza o temere.

In aceasta forma, fapta poate fi retinuta si atunci cand nu prin repetarea ci prin continutul mesajului transmis a fost
provocata acea stare de temere. (deci fie repetabilitate fie continut) Cu alte cuvinte, se sugereaza ca o singura comunicare,
prin prisma continutului sau, poate genera o stare de temere, caz in care fapta va fi tipica. Astefl aceasta forma nu mai este
atat de evident calificata ca fiind o I de obicei, importanta are producerea temerii iar nu repetabilitatea actiunilor.

Legiutorul nu mai prevede drept conditie negativa de tipicitate ca efectuarea apelurilor sau comunicarii la distanta sa se
faca fara drept sau fara un interes legitim, insa nu este o omisiune, fiind greu de imaginat situatii in care un drept sau
interes legitim ar putea justifica o astfel de fapta. In orice caz, daca ar aparea situatii de acest gen, fapta va putea fi
justificata prin retinerea autorizarii legii sau a oricarei alte cauze justificative.

Pentru aceasta a doua forma, legea prevede o clauza legala de subsidiaritate, stabilind ca textul se va aplica doar in
masura in care fapta nu constituie o I mai grava. Asadar, textul va fi inlaturat atunci cand , din cauza continutului
comunicarii fapta constituie o alta I (amenintare de ex) sau atunci cand conduita repetata a autorului genereaza rezultate
mult mai grave raportat la sanatatea fizica sau psihica a persoanei. In acest caz se va retine o eventuala I de vatamare
corporala, fapta de hartuire fiind inlaturata.

Eterogenitatea materiale a faptelor prevazute de al 1 si 2 creeaza aparenta unor I distincte ceea ce sugereaza existenta
unei infractiuni cu continuturi alternative. Cele 2 acte sunt insa omogene raportat la ratiunea incriminarii si valoarea
sociala protejata, din aceasta perspectiva, infractiunea e una cu continut alternativ. In ceea ce ne priveste, avand in vedere
diferentele de reglementare dintre cele doua, inclusiv la nivel sanctionator, apreciem ca legiuitorul a urmarit constructia
unei I cu continuturi alternative => concurs intre cele 2 alineate.

Fapta se comite cu intentie directa sau indirecta.

Val soc protejata e libertatea psihica a persoanei.


51

In cazul primului alineat tentativa nu e posibila, in cazul celui de-al doilea, tentativa nu e sanctionata.

In ambele forme de comitere fapta se urmareste la plangerea prealabila a victimei.

Relatia cu I de hartuire sexuala: hartuirea protejeaza libertatea psihica pe cand hartuirea sexuala protejeaza libertatea
sexuala; actul de executare in cazul hartuirii consta in urmarirea, supravegherea, efectuarea de apeluri, pe cand in cazul
hartuirii sexuale conduita incriminata este pretinderea in mod repetat de favoruri sexualein cadrul unor relatii de munca.

Relatia cu I de violare a vietii private: daca activitatea de supraveghere a victimei a generat o lezare a dr sau la viata
privata dar si o stare de temere, se retin in concurs; daca actiunea sa realizat prin mijloace neperceptive pentru victima, se
retine doar I de violare a vietii private.

Relatia cu I de violare a secretului corespondentei: daca in activitatea de supraveghere autorul procedeaza si la


interceptarea convorbirilor victimei, cele doua I se retin in concurs.

CAP. 6: INFRACTIUNI CONTRA LIBERTATII SI INTEGRITATII SEXUALE

Initial, in reglementarea anterioara era incriminat ca act de executare a violului doar raportul sexual firescdintre un
barbat si o femeie, iar orice alte acte sexuale erau considerate ca fiind acte de perversiune sexuala (fiind definite legal ca
acte nefirestiin legatura cu viata sexuala).

Codul penal anterior a trebuit sa fie modificat in sensul dezincriminarii actelor sexuale intre persoane de acelasi sex,
deci, azi, homosexualitatea nu mai este incriminata. Astfel, s-a dorit excluderea din sfera raspunderii penale a actelor de
homosexualitate consimtite, nu si cele comise prin constrangere care sunt inca incriminate. Solutia legiuitorului roman la
acel moment a fost aceea de a modifica definitia actelor incriminate in textul de viol, adica sa inlocuiasca notiunea de
raport sexual firesc intre un barbat si o femeie, cu expresia act sexual de orice natura comis prin constrangere, fiind
evident ca homosexualitatea prin constrangere va fi inclusa aici.

In NCP, elementul esential al capitolului nu mai este notiunea de raport sexual firesc, nici act sexual de orice natura,
ci actul de executare a violului este definit expres printr-o enumerare limitativa a modalitatilor de comitere, adica:
raportul sexual, actul sexual oral sau anal si acte de penetrare vaginala sau anala. Toate celelalte forme de agresiune
sexuala intra sub incidenta unei noi I, respectiv a celei de agresiune sexuala.
52

Infractiunea de incest nu a fost abrogata, ci realocata in capitolul infractiunilor contra familiei, deoarece, fie fapta este
consimtita si atunci valoarea sociala lezata este moralitatea vietii de familie, fie vorbim despre un act incestuos constrans
situatie in care fapta va fi calificata drept viol.

Prin exceptie, in cazul actului sexual cu un minor, fapta are un caracter infractional, dar nu din motive de moralitate a
vietii sexuale ci datorita faptului ca minorul nu poate consimti de o maniera in care sa se presupuna ca actul a fost in mod
real consimtit, nu se poate sustine ca minorul intelege pe deplin semnificatia si consecintele unui act sexual, fie din cauza
varstei, fie din cauza diferentei de varsta sau din cauza unor relatii particulare dintre major si minor.

In concluzie, arhitectura NCP din prezentul capitol este urmatoarea:

- viol: raport sexual, act sexual oral sau anal, acte de penetrare orala sau anala comise prin constrangere;

- agresiune sexuala: constrangerea folosita pentru orice alta conduita sexuala decat cele enumerate in cazul
violului;

- act sexual cu un minor: raport sexual, act sexual oral sau anal, acte de penetrare orala sau anala, acte sexuale
consimtite comise cu un minor;

- corupere sexuala: celelalte acte de natura sexuala consimtite, comise cu un minor;

- racolare a minorilor: actele pregatitoare comise de majori pentru a comite in viitor acte sexuale cu un minor;

VIOLUL

(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoan, svrit prin constrngere, punere n imposibilitate de a se
apra ori de a-i exprima voina sau profitnd de aceast stare, se pedepsete cu nchisoarea de la 3 la 10 ani i interzicerea
exercitrii unor drepturi.

(2) Cu aceeai pedeaps se sancioneaz orice alte acte de penetrare vaginal sau anal comise n condiiile alin. (1).

(3) Pedeapsa este nchisoarea de la 5 la 12 ani i interzicerea exercitrii unor drepturi atunci cnd:

a) victima se afl n ngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul fptuitorului;

b) victima este rud n linie direct, frate sau sor;

c) victima nu a mplinit vrsta de 16 ani;

d) fapta a fost comis n scopul producerii de materiale pornografice;

e) fapta a avut ca urmare vtmarea corporal;

f) fapta a fost svrit de dou sau mai multe persoane mpreun.


53

(4) Dac fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este nchisoarea de la 7 la 18 ani i interzicerea exercitrii
unor drepturi.

(5) Aciunea penal pentru fapta prevzut n alin. (1) i alin. (2) se pune n micare la plngerea prealabil a persoanei
vtmate.

(6) Tentativa la infraciunile prevzute n alin. (1)-(3) se pedepsete.

In primul rand, in NCP este redefinit actul de executare al violului, fiind inlocuit actul sexual de orice natura ca latura
obiectiva a faptei, cu un act de executare in care sunt enumerate limitativ modalitatile de comitere a violului, adica: raport
sexual, act sexual oral sau anal, alte acte de penetrare vaginala sau anala. Notiunea de raport sexual isi recapata
semnificatia pe care o avea in codul penal anterior, respectiv de raport heterosexual firesc. Toate celelalte forme ce
excedeaza enumerarea limitativa, intra sub incidenta unei noi I, respectiv cea de agresiune sexuala.

Actiunea penala pentru fapta in forma de baza (alin 1 si 2) se pune in miscare la plangerea prealabila, ceea ce inseamna
ca permite victimei sa isi retraga plangerea, raspunderea penala fiind inlaturata.

Valoarea sociala protejata este libertatea sexuala a victimei.

Fapta se comite cu intentie directa sau eventuala si praeterintentie in cazul unor forme agravate (vatamare corp. sau
moartea).

Tentativa se pedepseste, in cazul tentativei care a avut ca urmare vatamarea corporala sau moartea victimei, se aplica art
36(3), adica fapta va fi sanctionata in limitele speciale ale sanctiunii pt fapta consumata (explicatii mai jos).

Obiectul material al acestei I este corpul persoanei, iar subiectul pasiv este o persoana in viata. Altfel, daca victima e
decedata in momentul realizarii actului sexual, fapta se va incadra la profanare de morminte iar daca repspectivul act
sexual a fost comis in public sau a produs scandal public, autorul va raspunde si pentru infractiunea de agresiune sexuala.

Infractiunea de viol este o I complexa atunci cand mijlocul de constrangere este incriminat ca o fapta distincta
(amenintare, loviri sau alte violente).

SA e general, fapta poate fi comisa si de pj , de ex, membrii unei secte organizate ca o pj, sunt supusi unor agresiuni
sexuale in forma violului ca parte a procesului de dobandire a calitatii de membru.

SP poate fi orice persoana de acelasi sex sau de sex opus fata de cel al infractorului.

Participatia este posibila in toate formele, dar daca fapta este comisa de doua sau mai multe persoane impreuna, ea
indeplineste conditiile tipicitatii a unei forme agravate a violului.

In doctrina se sustine ca nu ar fi posibil coautoratul, fiecare agent raspunzand ca autor la propria infractiune, aceasta
pentru ca o pluralitate de raporturi sexuale simultane asupra aceleiasi persoane nu este posibila. Consideram ca
imposibilitatea naturala a realizarii unui coautorat la viol nu mai poate fi considerat azi un argument imbatabil, deoarece o
persoana poate fi supusa concomitent la raporturi sexuale normale si orale. In plus, asa cum s-a sustinutin mod just in
doctrina, coautoratul se poate retine si atunci cand o persoana realizeaza un act de executare din structura infractiunii
complexe, iar cealalta persoana realizeaza restul actelor ce intra in structura infractiunii. La viol sunt acte de executare atat
constrangerea victimei cat si realizarea actelor sexuale. Din aceasta perspectiva credem ca participatia sub forma
autoratului nu ridica nici o problema.

Exista un act sexual ce intra in tipicitatea violului si atunci cand penetrarea s-a facut cu un obiect si nu intr-o maniera
obisnuita, prin conjunctia corporala a agresorului cu victima.
54

Consideram ca evidentierea caracterului sexual al penetrarii se face raportat la situatia victimei si nu la satisfactia sexuala
a agresorului. Daca printr-un act de penetrare s-a lezat libertatea si inviolabilitatea sexuala a victimei, fapta trebuie
calificata ca viol, indiferent daca agresorul a urmarit prin comiterea faptei sa obtina o satisfactie sexuala, sau a fost doar
un mijloc de pedepsire a victimei, sau s-a urmarit un alt scop.

Fapta este tipica si atunci cand victima este constransa sa realizeze ea actul de penetrare asupra agresorului, faptuitorul
avand o atitudine pasiva din perspectiva realizarii actului sexual.

Tot viol va fi si atunci cand victima este constransa sa realizeze actul sexuala asupra unei alte persoane decat cea care o
constrange.

Actul de penetrare se poate realiza prin conjunctia corporala dintre victima si agresor sau prin folosirea unui corp strain.

De ex, s-a considerat ca in cazul in care sotul si-a constrans sotia sa realizeze un act sexual cu un caine, fapta
indeplineste conditiile de tipicitate ale violului. Actul de penetrare este elementul obiectiv ce poate fi luat in calcul pentru
a delimita violul de actul de agresiune sexuala, iar faptul ca penetrarea trebuie sa aiba un caracter sexual, sugereaza faptul
ca prin actiunea sa, agentul a lezat libertatea si inviolabilitatea sexuala a victimei. De aceea, daca se introduc obiecte in
gura victimei prin constrangere, fapta nu se va incadra la viol daca penetrarea nu are caracter sexual, ci este doar o forma
de agresiune asupra victimei.

Constrangerea poate fi de natura fizica (folosirea de violente), caz in care infractiunea de loviri sau alte violente e
absorbita in continutul I de viol. Daca violentele produc urmari de la vatamarea corporala, fapta va avea un caracter
agravat.

Constrangerea poate fi si de natura psihica. Consideram ca in continutul acesteia intra amenintarea ca infractiune, dar si
alte acte care desi nu indeplinesc conditia tipicitatii amenintarii, sunt totusi acte de constrangere psihica.

Nu are importanta modalitatea in care victima s-a opus actului sexual sau chiar daca dimpotriva, nu s-a opus pentru ca nu
a dorit sa isi agraveze situatia, ceea ce conteaza este ca actul sexual sa se realizeze fara consimtamantul ei.

Evident ca daca victima refuza expres de fatada dar in realitate accepta un astfel de act, aceasta nu semnifica lipsa
consimtamantului, fapta nu este viol.

Constrangerea trebuie comisa in scopul savarsirii actului sexual. Astfel, actul de constrangere trebuie sa lezeze libertatea
si inviolabilitatea sexuala a victimei si trebuie sa existe o corelatie intre actul de constrangere si realizarea actului sexual.
Daca autorul agreseaza victima din alt motiv si apoi au raport sexual consimtit, fapta nu e viol, autorul va raspunde pentru
o I contra inegritatii corporale.

Daca ulterior comiterii actului sexual prin constrangere, agentul loveste, ameninta, sau chiar ucide victima pentru a nu-l
denunta sau pentru alte motive, infractiunea subsecventa violului va intra in concurs cu I de viol sau tentativa de viol.

Daca autorul obtine consimtamantul prin inselaciune (se mascheaza si e confundat cu sotul femeii, sau se aseaza in pat in
locul sotului si femeia crede ca are relatii cu partenerul ei), fapta nu este tipica deoarece nu exista act de constrangere.

Doctrina a sustinut ca exista viol si in cazul in care agentul e infestat cu hiv si daca victima ar fi stiut, nu si ar fi dat
consimtamantul la actul sexual. Nu e viol, e I de contaminare venerica.

In cazul in care victima e in imposibilitate de a se apara sau de a-si exprima vointa, se instituie o prezumtie de inexistenta
a consimtamantului.
55

Imposibilitatea de a se apara presupune incapacitatea fizica de a opune rezistenta, stare care se poate datora unei boli,
epuizare fizica sau daca persoana se afla blocata astfel incat nu se poate apara. De obicei victima constientizeaza existenta
agresiunii dar nu poate face nimic sa o impiedice.

Imposibilitatea de a-si exprima vointa presupune o stare psiho-fiziologica care impiedica victima sa isi dea seama ce se
petrece cu ea, sau sa-si manifeste vointa (intoxicatie cu alcool, substante stupefiante, medicamente etc).

Motivul pentru care se afla in aceasta stare este irelevant (provocat de victima sau de alta persoana, sau de autorul
violului, sau din auze fizice sau psihice)

Fapta este tipica si daca victima ar fi consimtit la raportul sexual in ipoteza in care ar fi putut sa isi exprime vointa. In
acest din urma caz, ea poate sa nu depuna plangere.

Daca imposibilotatea de a se apara sau a-si exprima vointa este produsa chiar de autor, lipsirea de libertate se absoarbe in
mod natural in continutul I de viol.

Trebuie ca faptuitorul sa profite de aceasta stare a victimei, daca nu a cunoscut ca victima se afla in neputinta de a-si
exprima vointa sau de a se apara, actul sexual, desi s-a realizat cu o persoana in neputinta de a-si exprima vointa, fapta de
viol nu va fi tipica, deoarece agentul nu a profitat de starea in care sa afla victima pentru ca nu stia ca acea stare exista.

In doctrina si practica s-a analizat situatia bolnavilor psihici si a minorilor sub o anumita varsta. S-a decis ca un minor de
9 ani nu poate consimti valabil la un raport sexual si de aceea, fapta se va incadra la viol. Principiul e corect, insa se va
aprecia de la caz la caz daca minorul a inteles sau nu semnificatia unui act sexual. In cazul bolnavilor psihici, daca acestia
au inteles semnificatia actului intr-o maniera rezonabila, fapta nu va fi viol, altfel acestia ar fi impiedicati tot timpul sa
aiba relatii sexuale.

Fapta se consuma in momentul in care s-a realizat actul de penetrare, indiferent daca autorul a avut sau nu satifactie
sexuala. Simplul contact al organelor sexuale constituie tentativa de viol si nu fapta consumata.

Forme agravate:

- victima se afla in ingrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului: fapta are caracter
agravat datorita calitatii subiectului activ; nu se cere ca autorul sa aiba o calitate speciala, adica sa fie medic,
parinte, profesor etc, e suficient ca autorul sa desfasoare in concret o astfel de activitate; de ex, cel care ingrijeste
victima fara a fi ruda cu ea;

- victima este ruda in linie directa, frate sau sora;

- victima nu a implinit varsta de 16 ani: daca victima are o varsta frageda, un act sexual, fie el si consimtit, e
considera a fi viol; varsta de la care un consimtamant face ca fapta de viol sa nu mai fie tipica, si sa se analizeze
din perspectiva unui act sexual cu un minor, nu e prestabilita, judecatorul va decide, raportat la starea minorului,
daca acesta putea exprima un consimtamant astfel ca fapta sa nu fie tipica;

- fapta a fost comisa in scopul producerii de materiale pornografice: orice materiale cu caracter obscen:
obiecte, gravuri, fotografii, holograme, desene, scrieri, imprimate, embleme, publicatii, filme, inregistrari video si
audio, spoturi publicitare, programe sau aplicatii informatice, piese muzicale si alte forme de exprimare care
prezinta explicit sau sugereaza o activitate sexuala; nu are importanta daca s-a realizat efectiv materialul, fapta se
consuma in momentul realizarii actului sexual;

- fapta a avut ca urmare vatamarea corporala: fapta se va retine in forma de baza daca victimei i se produce o
lezare a integritatii corporale sau sanatatii, care s-ar incadra din perspectiva tipicitatii (zile de ingrijiri) la loviri
56

sau alte violente; deci, daca victima violului a suferit leziuni ce necesita pentru vindecare 70 de zile, violul se va
retine in forma de baza;

in aceasta forma, fapta se comite cu praeterintentie; daca agentul urmareste atat producere violului cat si a
vatamarii corporale, se va retine un concurs intre vatamare corporala si viol in forma de baza sau intr-o forma
agravata, alta decat ce a violului care a avut ca urmare vatamarea corporala;

tentativa de viol care a avut ca urmare vatamarea corporala se sanctioneaza in limitele de pedeapsa ale violului
consumat care a avut ca urmare vatamarea corporala (vezi explicatii la forma agravata a violului care a avut ca
urmare moartea), chiar daca la alineatul 6 este incriminata tentativa de viol care a avut ca urmare vatamarea
corporala, acesta e doar un exces de reglementare al legiutorului, in speta primeaza art 36(3);

- fapta a fost savarsita de doua sau mai multe persoane impreuna: daca unul dintr coautori e un minor care nu
raspunde penal, fapta de viol va fi incadrata tot in categoria acestei forme agravate;

- fapta a avut ca urmare moartea victimei: moartea trebuie sa fie consecinta violentelor exrcitate pentru a
constrange la actul sexual; poate fi imaginat un exemplu in care victima moare ca urmare a actiunii de amenintare
din structura constrangerii, fapta va fi incadrata tot aici, nu se vizeaza doar actele de violenta ci intreaga conduita;

in cazul tentativei de viol care a avut ca urmare moartea victimei, conform art 36 (3): infractiunea complexa
savarsita in intentie depasita (praeterintentie), daca s-a produs numai rezultatul mai grav al actiunii secundare, se
sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea complexa in forma consumata, (deci, daca
autorul dorind sa violeze victima, ii produce acesteia o vatamare care are ca urmare moartea victimei inainte de a
fi comis raportul sexual, actul sexual oral sau anal sau alte acte de penetrare vaginala sau anala, o astfel de
tentativa de viol care a avut ca urmare moartea victimei se sanctioneaza in aceleasi limite de pedeapsa cu cele ale
faptei consumate de viol care a avut ca urmare moartea victimei);

AGRESIUNEA SEXUALA

(1) Actul de natur sexual, altul dect cele prevzute n art. 218, cu o persoan, svrit prin constrngere, punere n
imposibilitate de a se apra sau de a-i exprima voina ori profitnd de aceast stare, se pedepsete cu nchisoarea de la 2
la 7 ani i interzicerea exercitrii unor drepturi.

(2) Pedeapsa este nchisoarea de la 3 la 10 ani i interzicerea exercitrii unor drepturi atunci cnd:

a) victima se afl n ngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul fptuitorului;

b) victima este rud n linie direct, frate sau sor;

c) victima nu a mplinit vrsta de 16 ani;


57

d) fapta a fost comis n scopul producerii de materiale pornografice;

e) fapta a avut ca urmare vtmarea corporal;

f) fapta a fost svrit de dou sau mai multe persoane mpreun.

(3) Dac fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este nchisoarea de la 7 la 15 ani i interzicerea exercitrii
unor drepturi.

(4) Dac actele de agresiune sexual au fost precedate sau urmate de svrirea actelor sexuale prevzute n art. 218 alin.
(1) i alin. (2), fapta constituie viol.

(5) Aciunea penal pentru fapta prevzut n alin. (1) se pune n micare la plngerea prealabil a persoanei vtmate. (6)
Tentativa la infraciunile prevzute n alin. (1) i alin. (2) se pedepsete.

Valoarea soc protejata este libertatea sexuala a victimei care trebuie protejata impotriva oricaror forme de agresiune.

SA general, atat pf cat si pj.

Fapta se comite cu intentie directa sau eventuala si praeterintentie (la vatamare corp si moarte).

Tentativa se pedepseste (specificatiile de la viol in cazul faptei praeterintentionate de agresiune care a avut ca urmare
vatamarea sau moartea).

Actiunea penala pt fapta in forma de baza se pune in miscare la plangerea prealabila a victimei.

Dpdv al lat obiective, 2 elemente sunt esentiale, pe de o parte comiterea uni act sexual, altul decat cel de la viol (din
aceasta perspectiva I e una cu continut deschis, legiutorul enuntant caracteristica esentiala a acestor acte, anume natura
sexuala a actului si ca trebuie sa fie altul decat cel de la viol, astfel nu se lasa nici o componenta a libertatii sexuale
neprotejata fata de orice forma de agresiune), iar, pe de alta parte, fapta sa se comita prin constrangere, punerea in
imposibilitate de a se apara sau de a-si exprima vointa ori profitand de aceasta stare.

Act de natura sexuala, altul decat cele de la viol: daca victima e constransa de autor sa se masturbeze, fapta va
constitui o infractiune de agresiune sexuala deoarece nu suntem in prezenta unui raport sexual, act sexual oral sau anal cu
o persoana sau a unor acte de penetrare vaginala sau anala (acte specifice violului); credem ca pentru a se retine ca o
persoana a comis un act de natura sexuala, nu e obligatoriu ca prin acesta sa se urmareasca obligatia de a obtine satisfactie
sexuala sau ca acesta sa fie comis cu sexul sau asupra sexului, ceea ce este esential e ca respectivul act sa lezeze libertatea
victimei, care a fost constransa la o conduita ce in sens larg poate fi calificata ca o conduita sexuala; nu are importanta
daca fapta se comite intre persoane de acelasi sex sau de sex diferit ori daca victima este constransa sa realizeze actele
asupra propriului corp.

Actele comise de autor asupra propriului corp sau cu obiecte, animale sau cadavre, nu pun in discutie lezarea valorii
sociale protejate de acest text de incriminare. Aceste fapte erau incriminate in vechiul cod ca fiind acte nefiresti de
satisfacere a apetitului sexual, or, aspectele de moralitate dpdv al sexualitatii nu mai sunt incriminate de noile texte de
lege. Aceste conduite vor putea fi insa sanctionate daca sunt intrunite elementele de tipicitate a altor I (ultraj contra
bunelor moravuri, profanare de cadavre sau morminte, etc).

Actul trebuie sa se realizeze fara consimtamantul victimei, fie prin constrangere, fie prin punerea ei in imposibilitate de a
se apara sau de a-si exprima vointa ori profitand de aceasta stare.
58

Fapta se consuma in momentul in care s-a realizat actul de natura sexuala, indiferent daca autorul a avut sau nu vreo
satisfactie.

Solutia traditionala conform careia I de viol si de agresiune sexuala nu pot fi comise decat cu intentie directa, este
eronata. Exemple cu intentie eventuala: autorul a realizat cu victima un act de natura sexuala fiindu-i indiferent daca
aceasta avea sau nu capacitatea de a-si exprima vointa (accepta ca victima se poate afla in imposibilitate de a-si exprima
vointa); sau atunci cand victima nu a implinit 16 ani, autorul nu a verificat acest aspect dar a acceptat o astfel de
posibilitate.

ca si la viol urmatoarele:

Constrangerea poate fi de natura fizica (folosirea de violente), caz in care infractiunea de loviri sau alte violente e
absorbita in continutul I de agresiune sexuala. Daca violentele produc urmari de la vatamarea corporala, fapta va avea un
caracter agravat.

Constrangerea poate fi si de natura psihica. Consideram ca in continutul acesteia intra amenintarea ca infractiune, dar si
alte acte care desi nu indeplinesc conditia tipicitatii amenintarii, sunt totusi acte de constrangere psihica.

Nu are importanta modalitatea in care victima s-a opus actului sexual sau chiar daca dimpotriva, nu s-a opus pentru ca nu
a dorit sa isi agraveze situatia, ceea ce conteaza este ca actul sexual sa se realizeze fara consimtamantul ei.

Evident ca daca victima refuza expres de fatada dar in realitate accepta un astfel de act, aceasta nu semnifica lipsa
consimtamantului, fapta nu este agresiune sexuala.

Constrangerea trebuie comisa in scopul savarsirii actului sexual. Astfel, actul de constrangere trebuie sa lezeze libertatea
si inviolabilitatea sexuala a victimei si trebuie sa existe o corelatie intre actul de constrangere si realizarea actului sexual.
Daca autorul agreseaza victima din alt motiv si apoi agresiunea sexuala este consimtita, fapta nu e agresiune sexuala,
autorul va raspunde pentru o I contra inegritatii corporale.

Daca ulterior comiterii actului sexual prin constrangere, agentul loveste, ameninta, sau chiar ucide victima pentru a nu-l
denunta sau pentru alte motive, infractiunea subsecventa agresiunii sexuale va intra in concurs cu I de agresiune sexuala
sau tentativa de agresiune sexuala.

Daca autorul obtine consimtamantul prin inselaciune (se mascheaza si e confundat cu sotul femeii, sau se aseaza in pat in
locul sotului si femeia crede ca are relatii cu partenerul ei), fapta nu este tipica deoarece nu exista act de constrangere.

In cazul in care victima e in imposibilitate de a se apara sau de a-si exprima vointa, se instituie o prezumtie de inexistenta
a consimtamantului.

Imposibilitatea de a se apara presupune incapacitatea fizica de a opune rezistenta, stare care se poate datora unei boli,
epuizare fizica sau daca persoana se afla blocata astfel incat nu se poate apara. De obicei victima constientizeaza existenta
agresiunii dar nu poate face nimic sa o impiedice.

Imposibilitatea de a-si exprima vointa presupune o stare psiho-fiziologica care impiedica victima sa isi dea seama ce se
petrece cu ea, sau sa-si manifeste vointa (intoxicatie cu alcool, substante stupefiante, medicamente etc).

Motivul pentru care se afla in aceasta stare este irelevant (provocat de victima sau de alta persoana, sau de autorul
violului, sau din auze fizice sau psihice)

Fapta este tipica si daca victima ar fi consimtit la agresiunea sexuala in ipoteza in care ar fi putut sa isi exprime vointa. In
acest din urma caz, ea poate sa nu depuna plangere.
59

Daca imposibilotatea de a se apara sau a-si exprima vointa este produsa chiar de autor, lipsirea de libertate se absoarbe in
mod natural in continutul I de agresiune sexuala.

Trebuie ca faptuitorul sa profite de aceasta stare a victimei, daca nu a cunoscut ca victima se afla in neputinta de a-si
exprima vointa sau de a se apara, actul sexual, desi s-a realizat cu o persoana in neputinta de a-si exprima vointa, fapta de
agresiune sexuala nu va fi tipica, deoarece agentul nu a profitat de starea in care sa afla victima pentru ca nu stia ca acea
stare exista.

In doctrina si practica s-a analizat situatia bolnavilor psihici si a minorilor sub o anumita varsta. S-a decis ca un minor de
9 ani nu poate consimti valabil la un act sexual si de aceea, fapta se va incadra la viol. Principiul e corect, insa se va
aprecia de la caz la caz daca minorul a inteles sau nu semnificatia unui act sexual. In cazul bolnavilor psihici, daca acestia
au inteles semnificatia actului intr-o maniera rezonabila, fapta nu va fi viol, altfel acestia ar fi impiedicati tot timpul sa
aiba relatii sexuale.

Formele agravate sunt aceleasi ca la viol, cu aceleasi explicatii.

Relatia cu I de viol: din perspectiva lat obiective, I de viol consta in raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o
persoana sau alte acte de penetrare vaginala sau anala, iar in cazul I de agresiune sexuala, actul de executare consta in
orice alt act de natura sexuala.

In concret, se va verifica daca actiunea e una din cele enumerate limitativ la viol, daca nu, desi nu e specific violului,
actul are o natura sexuala, se va incadra la agresiune sexuala.

Atunci cand sunt comise acte de executare din tipicitatea ambelor infractiuni, in aceeasi imprejurare, infractiunea de viol
absoarbe I de agresiune sexuala => se retine doar viol.

Relatia cu I de lipsire de libertate: lipsirea de libertate va fi absorbita natural in agresiunea sexuala, doar daca lipsirea
de libertate excedeaza actelor de agresiune sexuala, acestea se vor retine in concurs.

ACTUL SEXUAL CU UN MINOR


(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum i orice alte acte de penetrare vaginal sau anal comise cu un
minor cu vrsta ntre 13 i 15 ani se pedepsesc cu nchisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Fapta prevzut n alin. (1), svrit asupra unui minor care nu a mplinit vrsta de 13 ani, se pedepsete cu
nchisoarea de la 2 la 7 ani i interzicerea exercitrii unor drepturi.
(3) Fapta prevzut n alin. (1), comis de un major cu un minor cu vrsta ntre 13 i 18 ani, cnd majorul a abuzat de
autoritatea ori influena sa asupra victimei, se pedepsete cu nchisoarea de la 2 la 7 ani i interzicerea exercitrii unor
drepturi.
(4) Fapta prevzut n alin. (1)-(3) se sancioneaz cu nchisoarea de la 3 la 10 ani i interzicerea exercitrii unor drepturi,
atunci cnd:
a) minorul este rud n linie direct, frate sau sor;
b) minorul se afl n ngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul fptuitorului;
c) a fost comis n scopul producerii de materiale pornografice.
(5) Faptele prevzute n alin. (1) i alin. (2) nu se sancioneaz dac diferena de vrst nu depete 3 ani.

O astfel de I exista in majoritatea codurilor penale, deoarece consimtamantul la un act sexual al unui minor, aflat in
situatiile reglementate de textul de incriminare, este mult mai usor de obtinut, fie datorita varstei, fie datorita relatiei
particulare dintre agent si minor. Aceasta si pentru ca minorul nu este pe deplin familiarizat cu ceea ce presupune si ce
consecinte produce implicarea lui intr-o relatie sexuala. Practic, legiutorul prezuma ca acest consimtamant este oarecum
viciat, dar nu atat de grav incat fapta sa constituie viol.
60

Val soc protejata este libertatea sexuala a minorului afectata de implicarea sa in activitati sexuale ale caror semnificatie si
consecinte nu le intelege pe deplin.

Se face diferenta dpdv sanctionator intre minorul care nu a implinit 13 ani si minorul intre 13 si 15 ani.

In cazul formei agravate in care agentul a abuzat de autoritatea sau influenta sa asupra minorului, pentru ca fapta sa fie
tipica, nu e important ca autorul sa aiba o anume calitate (medic, tutore, curator, profesor, director, sef etc) ci este esential
sa aiba o calitate faptica ce ii confera autoritate sau influenta asupra minorului. In concret, se va verifica daca persoana are
autoritate sau influenta asupra minorului, apoi se va verifica daca s-a folosit de aceasta calitate la intretinerea raportului
sexual. Persoana care are influenta e acea persoana care poate determina cu usurinta un anumit comportament al
minorului, victima ascultand si urmand sfaturile acestei persoane, fara a pune prea multe intrebari. Motivul concret pentru
care autorul este o persoana cu influenta asupra victimei nu are importanta, ceea ce se cere e doar ca aceasta relatie
particulara sa existe in concret.

Daca agentul nu a obtinut consimtamantul minorului folosindu-se de aceasta situatie particulara, fapta nu e infractiune
(?? sau nu e forma agravata). De ex un elev ii propune profesoarei sale pe care o intalneste intr-o discoteca sa aiba un
raport sexual, iar profesoara accepta. Profesoara comite o abatere disciplinara, realizeaza un act imoraldar fapta ei nu are
un caracter infractional chiar daca elevul nu a implinit 18 ani, deoarece nu a comis fapta folosindu-se de calitatea sa de
profesoara.

Au disparut formele agravate constand in vatamarea corporala, sinuciderea si moartea minorului deparece un act sexual
consimtit nu poate per se produce o vatamare a integritatii fizice sau vietii persoanei.

Tentativa nu este incriminata.

Fapta se comite cu intentie directa sau eventuala.

A fost stabilita o cauza de nepedepsire in cazul in care diferenta de varsta dintre persoanele care intretin actul
sexual nu depeseste 3 ani. Aceasta cauza de nepedepsire nu se va aplica insa si in cazul comiterii actului sexual cu un
minor in forma agravata, doar la forma de baza. Astfel, daca un minor de 14 ani decide sa intretina un raport sexual cu un
minor de 17 ani acceptand ca acesta sa inregistreze video raportul sexual (producere de materiale pornografice), cauza de
nepedepsire nu va putea opera.

SA al I e general, atat pf cat si pj.

SP e special, adica un minor.

Elementul de particularitate al acestei I e dat pe de o parte de existenta consimtamantului la actul de natura sexuala iar pe
de alta parte de varsta victimei, in rest actele de executare sunt cele de la viol.

Ridicarea varstei de la 14 la 15 ani e considerata nejustificata deoarece, in principiu, un minor de peste 14 ani poate sa
consimta in mod valabil la un astfel de act si are aceasta libertate.

Daca varsta minorului care nu a implinit este atat de frageda incat nu se poate vorbi de existenta in concret al unui
cosimtamant, fapta se va incadra la viol.

La formele agravate, citeste ce ai scris la corespondentele lor de la viol.

CORUPEREA SEXUALA A MINORILOR


61

(1) Comiterea unui act de natur sexual, altul dect cel prevzut n art. 220, mpotriva unui minor care nu a mplinit
vrsta de 13 ani, precum i determinarea minorului s suporte ori s efectueze un astfel de act se pedepsesc cu nchisoarea
de la unu la 5 ani.
(2) Pedeapsa este nchisoarea de la 2 la 7 ani i interzicerea exercitrii unor drepturi, atunci cnd:
a) minorul este rud n linie direct, frate sau sor;
b) minorul se afl n ngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul fptuitorului;
c) fapta a fost comis n scopul producerii de materiale pornografice.
(3) Actul sexual de orice natur svrit de un major n prezena unui minor care nu a mplinit vrsta de 13 ani se
pedepsete cu nchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amend.
(4) Determinarea de ctre un major a unui minor care nu a mplinit vrsta de 13 ani s asiste la comiterea unor acte cu
caracter exhibiionist ori la spectacole sau reprezentaii n cadrul crora se comit acte sexuale de orice natur, precum i
punerea la dispoziia acestuia de materiale cu caracter pornografic se pedepsesc cu nchisoare de la 3 luni la un an sau cu
amend.
(5) Faptele prevzute n alin. (1) nu se sancioneaz dac diferena de vrst nu depete 3 ani.

Necesitatea evitarii unor prejudicii de natura sexuala produse unor minori, nu implica faptul ca minorii trebuie sa ramana
intotdeauna in afara exercitiului sexualitatii cu terte persoane, deoarece nu poate fi ignorata dimensiunea sociala a vietii si
capacitatea lor de a dispune de propriul corp, care la fel ca si in cazul adultilor reprezinta un aspect esential al
personalitatii. Prin noua incriminare a coruptiei sexuale in NCP, nu vor fi interzise orice relatii sexuale cu si intre minori,
ci vor fi sanctionate doar acele relatii sexuale susceptibile sa le dauneze, nu in mod obligatoriu dpdv fizic sau psihic, ci in
planul personalitatiii lor.

Vor intra sub tipicitatea acestei norme: gesturi sau comportamente sexuale explicite, savrasite individual sau in grup,
imagini, sunete sau cuvinte care prin semnificatia lor aduc ofensa la pudoare, precum si orice alte forme de manifestare
indecenta privind viata sexuala. De exemplu, sunt acte cu caracter obscen , palparea organelor genitale, mangaierea
zonelor erogene etc.

Din perspectiva celor care le realizeaza, actele pot consta intr-un raport sexual firesc (cand minorul doar se uita).

Se pune problema daca in cazul cursurilor de educatie sexuala, prezentarea aspectelor legate de viata intima, indeplineste
sau nu tipicitatea acestei I. E evident ca fapta este tipica, insa opereaza cauza justificativa a autorizarii legii.

Decizia NCP a fost deci in sensul clarificarii textului, acesta fiind mai usor de aplicat, fara insa a pune o conditie legata
de posibilitatea lezarii personalitatii minorului implicat in activitati sexuale.

Val soc protejata este libertatea sexuala a unui minor afectata prin influentarea dezvoltarii firesti a vietii sexuale prin
implicarea prematura in activitati de natura sexuala.

Se poate observa ca in continutul acestei I sunt incriminate 3 tipuri de conduite infractionale eterogene:

- comiterea de acte sexuale (altele decat cele de la actul sexual cu un minor), asupra unui minor care nu a implinit
13 ani, si determinarea acestuia sa suporte sau sa efectueze astfel de acte;
- efectuarea de acte sexuale, indiferent de natura lor, in prezenta unui minor care nu a implinit 13 ani;
- determinarea de catre un major a unui minor care nu a implinit 13 ani, sa asiste la comiterea unor acte cu caracter
exhibitionist ori la spectacole sau reprezentatii in cadrul carora se comit acte sexuale de orice natura, precum si
punerea la dispozitia acestuia de materiale cu caracter pornografic.

Practic, noua incriminare a coruptiei sexuale, cuprinde toate conduitele de natura sexuala comise asupra unui minor, cu
exceptia actelor specifice I de act sexual cu un minor, cuprinzand si eventualele fapte ce ar putea fi calificate ca
tentativa la I de act sexual cu un minor.

Formularea generica cu privire la natura actului sexual, face dificila delimitarea faptei de o eventuala tentativa la
infractiunea de act sexual cu un minor. Asta deoarece, orice incercare de a realiza un raport sexual, act sexual oral sau anal
62

sau alte acte de penetrare vaginala sau anala cu un minor, este implicit si corupere sexuala. Asa cum am aratat, din punctul
nostru de vedere, in cazul in care autorul incearca realizarea unui act specific I de act sexual cu un minor dar nu reuseste,
fapta va putea fi incadrata la corupere sexuala (aceasta incadrare va fi data inclusiv de faptul ca tentativa la I de act sexual
cu un minor, nu se pedepseste).

In situatia in care se realizeaza un act sexual cu un minor si in aceeasi imprejuare si asupra aceleasi victime se comit si
actiuni din tipicitatea I de corupere sexuala, autorul va raspunde doar pentru I de act sexual cu un minor, aceasta deoarece,
actele de corupere sexuala pot fi calificate si ca acte premergatoare I de act sexual cu un minor. Realizarea unui raport
sexual, act sexual oral sau anal sau alte acte de penetrare vaginala sau anala cu un minor, lezeaza val soc protejata de
textul de incriminare in mod real, nu doar potential ca in cazul coruperii sexuale. In concluzie, apreciem ca in aceasta
ipoteza va opera o absortie naturala intre cele doua texte, autorul raspunzand doar pt I de act sexual cu un minor. Solutia
este fireasca si prin raportare la relatia expres stabilita de legiuitor intre agresiunea sexuala si viol comise in aceeasi
imprejurare.

Comiterea faptelor de mai sus in imprejurari diferite nu exclude retinerea concursului de I in sarcina autorului.

Faptele din alineatul 3 si 4 au autonomie fata de al 1, nu sunt forme agravate.

SA este general pentru alineatele 1 si 2 si special, adica un major, pentru alineatele 3 si 4. SP e un minor sub 13 ani.

Fapta se poate comite cu intentie directa sau eventuala.

Cauza de nepedepsire: fapta prevazuta la alineatul 1 nu se sanctioneaza daca diferenta de varsta nu depaseste 3
ani.

Aceleasi forme agravate ca si la I de act sexual cu un minor. FD

RACOLAREA MINORILOR IN SCOPURI SEXUALE


Fapta persoanei majore de a-i propune unui minor care nu a mplinit vrsta de 13 ani s se ntlneasc, n scopul comiterii
unui act dintre cele prevzute n art. 220 sau art. 221, inclusiv atunci cnd propunerea a fost fcut prin mijloacele de
transmitere la distan, se pedepsete cu nchisoare de la o lun la un an sau cu amend.

Legiutorul a constatat ca sanctionarea penala a coruptiei sexuale poate reprezenta o sanctiune tarzie a unei fapte care a
produs efecte ireversibile asupra minorului sub 13 ani. Internetul a creat posibilitatea minorilor sa intre in legatura cu
diverse persoane si nu intotdeauna partenerii de comunicare ai minorului sunt condusi de intentii onorabile.

Astfel, actele de pregatire a actului sexual cu un minor sau ale coruperii sexuale de minori sunt incriminate in mod
distinct, tocmai pentru a proteja suplimentar valoarea sociala protejata, chiar daca, la acest moment, lezarea valorii sociale
este doar potentiala.

Aceasta decizie de politica penala descurajeaza persoanele care dorind sa realizeze acte sexuale cu minori, incearca
racolarea lor, tocmai din cauza riscurilor de natura penala pe care o asemenea activitate pregatitoare le implica. Daca
actele pregatitoare nu ar fi incriminate, majorul nu ar fi descurajat sa faca astfel de propuneri.

Val soc protejata este libertatea sexuala a unui minor, afectata prin influentarea dezvoltarii firesti a vietii sale sexuale,
prin implicarea prematura in activitati de natura sexuala.

SA e special, un major. SP e si el special, minor sub 13 ani.


63

Propunerea majorului sa se refere la intalnirea pentru a realiza orice fel de acte sexuale (fie tipice I de act sexual cu un
minor, fi I de corupere sexuala a minorilor).

Textul nu limiteaza modalitatea prin care se face aceasta propunere, poate fi orala, scrisa, directa sau mijlocita, sau chiar
prin mijloace de comunicare la distanta.

Se pune intrebarea daca se pliaza pe tipicitatea faptei ipoteza in care propunerea majorului de a se intalni este una
disimulata, de ex, propunerea facuta minorului de a se intalni este pentru a realiza o conduita ce nu are nici o conotatie
sexuala, autorul dorind insa sa incerce coruperea minorului dupa ce acesta a acceptat sa se intalneasca. Mai exact, se pune
intrebarea daca este obligatoriu ca minorul sa cunoasca chiar din momentul propunerii ca intalnirea se refera la realizarea
de acte sexuale. Credem ca existenta sau absenta consimtamantului minorului nu este relevanta din perspectiva tipicitatii
faptei. Este suficient ca majorul sa urmarea prin propunerea facuta, realizarea de acte de natura sexuala. Chiar daca atunci
cand propunerea este disimulata, probarea faptei ar fi mai dificila, o asemenea imprejurare faptic nu trebuie sa determine
inaplicabilitatea textului. In caz contrar, unele ipoteze care pun in discutie protejarea valorii sociale, raman neincriminate.

La fel, in opinia noastra, fapta este tipic si in cazul in care majorul pretinde a fi un coleg de aceeasi varsta cu minorul, si
in aceste conditii ii propune minorului sub 13 ani sa se intalneasca pentru a realiza acte cu caracter sexual.

Daca autorul ii face o propunere unui minor care nu a implinit 13 ani, sa realizeze un raport sexual, iar minorul in aceeasi
imprejurare accepta si realizeaza actul impreuna, propunerea e absorbita in mod natural in continutul I de act sexual cu un
minor.

Prin formularea ca majorul sa faca o propunere minorului sa se intalneasca, legiuitorul a subinteles ca intalnirea trebuie
sa se realizeze in alt moment decat cel al propunerii. Doar in acest caz, propunerea va avea autonomia necesara pentru
valorificarea sa prin retinerea I de racolare de minori.

De ex, daca la o discoteca, un major ii propune unui minor sub 13 ani sa mearga impreuna intr-o camera de hotel pentru
a realiza un raport sexual, ceea ce se si intampla, autorul va raspunde doar pt I de act sexual cu un minor. Daca insa oferta
majorului este sa se intalneasca a doua zi pentru a realiza un raport sexual, autorul va raspunde pentru racolarea de minori
in scopuri sexuale in concurs cu I de act sexual cu un minor, daca aceasta din urma s-a produs.

La fel e si daca actul sexual nu e un raport sexual ci un act ce intra in tipicitatea infractiunii de corupere sexuala. I de
racolare are aceeasi relatie si cu I de act sexual cu un minor, si cu cea de corupere sexuala a minorilor.

Fapta nu are o conotatie mai grava din perspectiva existentei unor forma agravate daca oferta vine din partea unor rude,
persoane apropiate sau profesori etc ai minorului, dar aceste aspecte vor fi luate in considerare cu ocazia sanctionarii
concrete.

Tentativa nu e incriminata, fapta se consuma cand propunerea a ajuns la cunostinta minorului, doar in acest moment
avem o victima reala. Daca oferta e facuta de o maniera generala, fara a o adresa concret unui minor, fapta nu e tipica.

Fapta se comite cu intentie directa sau evetuala. Autorul trebuie sa stie ca oferta e adresata unui minor sub 13 ani. De
asemenea, prrpunerea trebuie facuta in vederea realizarii actului de natura sexuala cu minorul sub 13 ani.

HARTUIREA SEXUALA
(1) Pretinderea n mod repetat de favoruri de natur sexual n cadrul unei relaii de munc sau al unei relaii similare,
dac prin aceasta victima a fost intimidat sau pus ntr-o situaie umilitoare, se pedepsete cu nchisoare de la 3 luni la un
an sau cu amend.
(2) Aciunea penal se pune n micare la plngerea prealabil a persoanei vtmate.
64

Valoarea sociala protejata este libertatea si mai ales independenta sexuala a victimei.

NCP, spre deosebire de VCP, nu conditioneaza hartuirea de comiterea unei constrangeri sau amenintari, fiind suficient sa
existe o actiune repetata de pretindere de favoruri de natura sexuala.

Este o I de obicei, textul precizeaza exprins acest lucru (in mod repetat). Deci, daca o persoana pretinde favoruri de
natura sexuala o singura data, fapta nu e tipica, indiferent daca victima s-a simtit sau nu umilita.

O alta modificare substantiala a laturii obiective consta in prevederea conditiei ca fapta sa produca o urmare, repsectiv
pretinderea repetata de favoruri sexuale este incriminata doar daca prin aceasta, victima a fost intimidata sau pusa intr-o
situatie umilitoare. Aceasta conditie face ca textul sa fie mai restrictiv si exclude posibilitatea ca insistenta cuiva sa fie
sanctionata penal, in lipsa producerii urmarii cerute, respectiv intimidarea victimei sau punerea sa intr-o situatie
umilitoare. Legiutorul a impus producerea efectiva a acestei urmari si nu a stabilit ca fapta sa fie tipica si in ipoteza in
care actul de executare ar avea doar aptitudinea de a produce aceasta urmare.

In VCP legiuitorul sanctiona fapta doar atunci cand agentul comitea un exces de putere in plan descendent. In NCP, fapta
se comite in cadrul unei relatii de munca sau al unei relatii similare, ceea ce inseamna ca, desi trebuie sa existe o relatie
particulara intre victima si faptuitor, nu se mai cere existenta unei relatii de autoritate. Cu alte cuvinte, fapta va fi tipica si
in cazul in care fapta se comite intre colegi de serviciu aflati pe aceeasi linie ierarhica (hartuire orizontala), si chiar si in
ipoteza in care autorul e subaltern victimei (hartuire ascendenta), de ex, un student comite fapta raportat la o profesoara,
sau un angajat raportat la sefa lui etc.

Este adevarat ca ipotezele in care victima se poate simti umilita sau intimidata, se produc de regula in cazul hartuirii
descendente (sef-subaltern), dar asta nu inseamna ca decizia legiuitorului de a extinde efectele textului la toate ipotezele in
care poate fi lezata valoarea sociala, nu e una fireasca.

Nu trebuie neaparat ca victima si autorul sa fie angajati in acelasi loc. De ex, poate fi vorba si de elev-profesor, educator,
politician, membru al unei autoritati publice, politice sau administrative. Trebuie sa fie doar o relatie asemanatoare celei
de munca.

Daca victima e constransa sau amenintata la un act sexual de orice natura in aceeasi imprejurare cu hartuirea, fapta se va
incadra la viol/agresiune sexuala.

Daca victima cedeaza avansurilor pentru a-si pastra locul de munca, raportul sexual e unul consimtit, nu se va putea
retine si un viol pe langa I de hartuire.

Daca hartuirea e urmata in viitor de constrangere la un act sexual, se va retine concurs intre viol/agresiune + hartuire.

Ceea ce califica fapta, nu este tipul de satisfactie sexuala si nici posibilitatea concreta de a se realiza acest scop, ci faptul
ca hartuirea se face cu acest scop. De ex, e tipica fapta atunci cand, in mod repetat, autorul cere victimei sa vina la serviciu
in haine transparente.

NCP in art 299 (2) sanctioneaza o forma particulara de hartuire, incriminand in mod distinc pretinderea sau obtinerea
de favoruri de natura sexuala de catre un functionar public care se prevaleaza sau profita de o situatie de autoritate sau
superioritate a victimei, ce decurge din functia detinuta. Aceasta inseamna ca o parte din hartuirea descendenta va fi
considerata o I de serviciu.

Atat SA cat si SP sunt calificati, respectiv persoane care se afla in cadrul unei relatii de munca sau a unei relatii
asemanatoare cu relatia de munca.

Fapta se comite cu intentie directa sau indirecta.


65

Tentativa nu se pedepseste.

Fapta se urmarese la plangerea prealabila a victimei.

CAP. 7: INFRACTIUNI CE ADUC ATINGERE DOMICILIULUI SI VIETII PRIVATE

In acest nou capitol, legiuitorul a grupat toate acele I care intr-o forma sau alta aduc atingere vietii private a unei
persoane, in multiplele sale dimensiuni: inviolabilitatea domiciliului, dreptul de a-si desfasura viata privata intr-un spatiu
izolat de ochii publicului etc.
66

Cu exceptia violarii sediului profesional si a divulgarii secretului profesional, celelalte infractiuni din acest capitol
vizeaza dimensiunea umana a dreptului la viata privata, asadar, faptele vor putea fi comise doar impotriva unei persoane
fizice.

VIOLAREA DE DOMICILIU
(1) Ptrunderea fr drept, n orice mod, ntr-o locuin, ncpere, dependin sau loc mprejmuit innd de acestea, fr
consimmntul persoanei care le folosete, ori refuzul de a le prsi la cererea acesteia se pedepsete cu nchisoare de la 3
luni la 2 ani sau cu amend.
(2) n cazul n care fapta este svrit de o persoan narmat, n timpul nopii ori prin folosire de caliti mincinoase,
pedeapsa este nchisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
(3) Aciunea penal se pune n micare la plngerea prealabil a persoanei vtmate.

Inviolabilitatea domiciliului constituie in mod cert o componenta esentiala a dreptului la viata privata.

Luand in considerare incriminarea distincta a violarii sediului profesional, devine clar ca violarea de domiciliu are in
vedere domiciliul intr-un sens restrans, respectiv locul in care o persoana fizica isi desfasoara viata privata in dimensiunea
sa personala, nu si profesionala.

A fost inlaturata forma gravata a comiterii faptei de 2 sau m m pers impreuna, dar se poate agrava raspunderea intr-o
asemenea situatie prin retinerea circumstantei agravante generale a comiterii faptei de catre 3 sau m m persoane.

In cazul I de furt sau talharie, violarea de domiciliu va fi parte componenta a unor forme agravate a acestor infractiuni,
astfel va exista o absortie legala a violarii de domiciliu in I scop si nu se va retine concurs. Daca insa in urma violarii de
domiciliu autorul a ucis o persoana, se va retine concurs intre vdd si omor.

Val soc protejata este inviolabilitatea domiciliului persoanei fizice.

SA este general, chiar si o pj, de ex, reprezentantii unei SC patrund fara drept in locul imprejmuit al unei locuinte, pt a
instala un echipament, fara a cere proprietarului acordul si fara ca patrunderea sa fie autorizata de lege.

Fapta se poate comite si prin omisiune: refuzul de a parasi domiciliul.

Tentativa nu se pedepseste.

Indiferent de forma de comitere (de baza sau agravata), I se urmareste la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Forme agravate:

- comiterea faptei de catre o persoana inarmata;


- comiterea faptei in timpul noptii: in general, se utilizeaza ca reper instalarea intunericului ca fenomen natural;
de exemplu, daca fapta se va comite intr-un imobil luminat artificial dar afara e intuneric, se retine forma
agravata; daca infracorul a patruns in timpul zilei si apoi s-a facut noapte si a refuzat sa plece, se retine forma
agravata- suntem in prezenta unui proces executional unic, iar comiterea unui singur act de executare in conditiile
acestei forme agravate, atrage retinerea formei agravate pentru toata fapta comisa sub forma UNC;
o comiterea faptei prin simulare de calitati mincinoase: aceasta imprejurare se va retine ori de cate ori
agentul isi atribuie o calitate pe care in realitate nu o are, indiferent daca este oficiala sau nu; daca
folosirea acelei calitati constituie prin ea insasi o I, se va retine concursul de infractiuni (uzurpare de
calitati oficiale); calitatea mincinoasa nu trebuie sa fie una care i-ar permite infractorului accesul in
locuinta (politist, procuror etc), ci poate fi orice calitate pe care agentul nu o are (sustine ca e de la firma
67

de gaz si trebuie sa verifice instalatia, sau zice ca e un vecin si vrea sa vada daca nu a fost inundat de catre
victima etc).

Nu constituie domiciliu imobilele neocupate de nimeni (nelocuite), incaperile unor imobile cu alta destinatie decat cea de
locuit (magazine, depozite etc) si nici spatiile comune ale unui imobil (lift, scari, curte comuna etc).

Locuinta este locul ales de o persoana pentru a-si desfasura viata personala, indiferent daca ea e permanenta sau
temporara. Nu conteaza daca imobilul e destinat pentru locuinta sau este folosit in concret ca locuinta.

Incaperea este doar o parte dintr-o constructie care are destinatia de locuinta (de ex, cel care locuieste in acelasi imobil in
care are si un magazin).

Dependinta este locul care constituie un accesoriu al locuintei si care intregeste folosinta acesteia (pivnita, camara, garaj
etc).

Loul imprejmuit semnifica un loc separat printr-o ingraditura de locurile invecinate, care intregeste si el folosinta
locuintei (curte, gradina etc).

In caz de ocupare fara drept a unui imobil care nu indeplineste cerinta unui domiciliu in sensul legii penale (de ex o casa
care nu e locuita), fapta nu e tipica dar va putea fi incidenta tulburarea de posesie.

Se pune problema daca se va retine un concurs de I atunci cand in locuinta respectiva locuiesc mai multe persoane.
Regula pluralitatii de subiecti pasivi, determina retinerea unui concurs de I de violare de domiciliu, cate o I fata de fiecare
locatar. Propunem de lege ferenda retinerea unei singure I.

Fapta se poate comite in 2 modalitati: fie prin patrundere, fie prin refuzul de a parasi.

Patrunderea trebuie sa se realizeze cu intregul corp, indiferent de modalitatea concreta, aceasta putand sa constituie la
randul ei chiar si o alta I (distrugere).

I de violare de domiciliu subzista chiar si atunci cand persoana vatamata locuia fara forme legale in acel imobil sau daca
nu detinea nici un titlu asupra folosintei imobilului, dar in concret, locuia acolo cu caracter de stabilitate.

Patrunderea trebuie sa se realizeze fara consimtamantul persoanei care foloseste repsectiva locuinta. In cazul locuintei
comune, acordul unui locatar e suficient pt ca patrunderea sa fie legala.

Lipsa consimtamantului se prezuma. Acesta rezulta din faptul ca accesul era impiedicat prin incuierea usilor etc. Cel care
patrunde poate dovedi ca a avut consimtamantul persoanei vatamate.

Consimtamantul de a patrunde trebuie sa provina de la o persoana resonsabila care are dreptul de a permite sau interzice
intrarea unei persoane in locuinta. De principiu suntem de acord cu aceasta afirmatie, dar trebuie sa lasam mai multa
libertate judecatorului. Sa ne imaginam ca in imobil locuieste si o persoana iresponsabila. Inseamna ca ea nu poate da in
nici o imprejurare un consimtamant valabil la accesul unei persoane in acel imobil? Credem ca daca minorul sub 14 ani
sau iresponsabilul inteleg ca si-au dat acordul la patrunderea in locuinta lor a unui tert, trebuie ca fapta tertului sa nu intre
sub incidenta penala. Asta nu inseamna ca nu s-ar putea retine aceasta fapta atunci cand agentul patrunde in locuinta
tocmai in temeiul unui consimtamant venit de la o persoana care nu intelege la ce a consimtit.

In cazul celei de a doua modalitati (refuzul de a parasi), avem o situatie premisa, anuma ca faptuitorul sa se afle in
locuinta persoanei vatamate si sa refuze eliberarea domiciliului acesteia la cererea ei expresa. E necesar ca cererea sa fie
expresa si categorica. Cererea poate sa provina de la proprietar sau de la orice alta persoana care foloseste acel domiciliu
sau il reprezinta pe cel care locuieste acolo.
68

Refuzul poate fi explicit sau implicit (at cand nu zice nimic da nici nu pleaca).

In cazul in care agentul patrunde fara drept si apoi refuza sa paraseasca imobilul, se va retine o singura I deoarece exista
un proces executional unic.

Atat patrunderea cat si refuzul de a parasi, trebuie sa fie fara drept. Ilegalitatea patrunderii e o conditie de existenta a
tipicitatii.

Astfel, patrunderea proprietarului in locuinta inchiriata, fara consimtamantul chiriasului, constituie I de violare de
domiciliu, chiar daca in contract a fost stipulata o clauza prin care proprietarul ar putea intra oricand in locuinta, daca
chiriasul refuza, contractul poate fi reziliat, dar daca proprietarul patrunde in imobil in ciuda opozitiei chiriasului, fapta de
violare de domiciliu va fi tipica.

In cazul in care organele de politie patrund in temeiul unei autorizatii de perchezitie, fapta nu mai este tipica.

In cazul parintilor care intra in locuinta copiilor pe care ii educa, fapta nu e I, e autorizata de dreptul conferit de lege
parintilor de a-si educa copilul. Daca parintii locuiesc impreuna cu copii, atunci nu se mai pune nici o problema, fapta nu
indeplineste conditiile de tipicitate a I de vdd.

VIOLAREA SEDIULUI PROFESIONAL


(1) Ptrunderea fr drept, n orice mod, n oricare dintre sediile unde o persoan juridic sau fizic i desfoar
activitatea profesional ori refuzul de a le prsi la cererea persoanei ndreptite se pedepsete cu nchisoare de la 3 luni
la 2 ani sau cu amend.
(2) n cazul n care fapta este svrit de o persoan narmat, n timpul nopii ori prin folosire de caliti mincinoase,
pedeapsa este nchisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
(3) Aciunea penal se pune n micare la plngerea prealabil a persoanei vtmate.

Textul protejeaza viata privata a unei persoane, fie ca discutam despre o persoana fizica sau juridica, din perspectiva
inviolabilitatii locurilor in care aceasta isi desfasoara activitatea profesionala. In ceea ce priveste persoana juridica, acest
drept al sau la viata privata se formeaza prin cumularea drepturilor la viata privata a persoanelor fizice care isi
desfasoara activitatea in acel loc. Asa se explica si conditionarea ce tine de tipicitatea noului text de incriminare,
respectiva ca actul de patrundere sau refuzul sa se realizeze fata de un spatiu al persoanei juridice in care aceasta isi
desfasoara activitatea profesionala.

Actele de executare a infractiunii sunt identice cu cele prevazute in cazul violarii de domiciliu, ca atare ele vor putea fi
interpretate intr-o maniera similara.

Sa presupunem ca X doreste sa patrunda in sediul societatii Y, el fiindprins de autoritati in curtea depozitului. Va


raspunde pentru violarea sediului profesional?

Din punctul nostru de vedre, textul incrimineaza doar actele de patrundere respectiv refuzul de a parasi sediul efectiv al
societatii, in care aceasta din punct de vedere faptic isi desfasoara activitatea profesionala prin persoane fizice, nu si actele
de patrundere in locuri imprejmuite ce tin de aceasta. De altfel, o astfel de interpretare este sustinuta chiar de maniera de
formulare a normei, care in raport cu textul de la violarea de domiciliu, nu face referire la retinerea faptei atunci cand
patrunderea s-a facut intr-un loc imprejmuit ce tine de sediul profesional. Din acest pdv putem concluziona ca I de violare
a sediului profesional se refera doar la acele situatii in care autorul patrunde in mod efectiv in sediul (imobilul) in care
persoana fizica sau juridica isi desfasoara activitatea,
69

Modificand putin ipoteza de lucru, sa presupunem ca X ajunge sa patrunda in depozitul societatii Y (dependinta), folosit
pentru depozitarea stocurilor de marfa ale acesteia. Va putea fi retinuta in acest caz I de violare a sediului profesional?

Ipoteza aceasta este mult mai problematica pt ca o interpretare gramaticala a sintagmi sediul in care o persoana fizica
sau juridica isi desfasoara activitatea profesionala ar pleda pentru retinerea infractiunii. Credem insa ca ratiunea
incriminarii faptei si valoarea sociala protejata prin aceasta impun o anumita restrangere a sferei de aplicabilitate a faptei,
strict la locatii in care prin activitatea profesionala desfasurata se poate discuta despre exercitiul dreptului protejat prin
acest text de lege. Astfel, un depozit nu prezinta, din punctul nostru de vedere, particularitatile necesare pentru a putea fi
calificat loc in care persoana juridica isi desfasoara activitatea. Textul doreste sanctionarea acelor comportamente care
determina o lezare al dreptului la viata privata ale persoanelor fizice sau juridice.

Asadar, in notiunea de sediu profesional ale persoanelor fizice sau juridice vor intra sediile profesionale ale persoanelor
fizice cu profesii liberale (cabinet avocatial, medical, psihologic etc), sediile persoanelor juridice (sediul central al unei
SC, punct de lucru etc), dar si alte locatii in care anumite persoane isi desfasoara activitatea (biserica, restaurant etc).
Pentru acele locatii care sun accesibile publicului larg intr-un anumit interval (restaurant, club etc), fapta se va putea
comite doar in intervalul in care acestea nu sunt accesibile publicului.

Fapta se poate comite cu intentie directa sau indirecta. Se poate comite si prin omisiune (refuzul de a parasi).

Relatia cu I de furt sau talharie este aceeasi ca si in cazul violarii de domiciliu => furtul si talharia in formele lor agravate
absorb violarea de sediu profesional.

Val soc protejata este dreptul la viata privata al pf sau pj in dimensiunea sa profesionala.

Tentativa nu se pedepseste.

Forme agravate (ca si la violarea de domiciliu): persoana inarmata, timpul noptii, simulare de calitati mincinoase.

Indiferent de forma de comitere, I se urmareste la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

VIOLAREA VIETII PRIVATE


(1) Atingerea adus vieii private, fr drept, prin fotografierea, captarea sau nregistrarea de imagini, ascultarea cu
mijloace tehnice sau nregistrarea audio a unei persoane aflate ntr-o locuin sau ncpere ori dependin innd de aceasta
sau a unei convorbiri private se pedepsete cu nchisoare de la o lun la 6 luni sau cu amend.
(2) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fr drept, a sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor prevzute n
alin. (1), ctre o alt persoan sau ctre public, se pedepsete cu nchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amend.
(3) Aciunea penal se pune n micare la plngerea prealabil a persoanei vtmate.
(4) Nu constituie infraciune fapta svrit:
70

a) de ctre cel care a participat la ntlnirea cu persoana vtmat n cadrul creia au fost surprinse sunetele, convorbirile
sau imaginile, dac justific un interes legitim;
b) dac persoana vtmat a acionat explicit cu intenia de a fi vzut ori auzit de fptuitor;
c) dac fptuitorul surprinde svrirea unei infraciuni sau contribuie la dovedirea svririi unei infraciuni;
d) dac surprinde fapte de interes public, care au semnificaie pentru viaa comunitii i a cror divulgare prezint
avantaje publice mai mari dect prejudiciul produs persoanei vtmate.
(5) Plasarea, fr drept, de mijloace tehnice de nregistrare audio sau video, n scopul svririi faptelor prevzute n alin.
(1) i alin. (2), se pedepsete cu nchisoarea de la unu la 5 ani.

Textul protejeaza viata privata a unei persoane, respectiv dreptul acesteia de a-si desfasura viata privata intr-un mod
izolat, fara a fi expusa fara voia sa perceptiei unei alte persoane sau chiar publicului.

Avand in vedere continutul actelor de executare, credem ca textul are in vedere exclusiv protejarea vietii private a unei
persoane fizice, nu si protejarea dreptului la viata privata unei persoane juridice.

Raportat la structura infractiunii, observam ca protectia penala in acest caz este structurata pe 3 nivele:

- la un prim nivel se situeaza incriminarea actelor de pregatire pentru comiterea supravegherii tehnice (al 5);

- la un al doilea nivel sunt incriminate ingerintele efective in viata privata a persoanei (al 1);

- iar la un ultim nivel e pozitionata informarea publicului sau a unei alte persoane cu privire la continutul
informatiilor obtinute;

Constructia infractiunii in aceasta modalitate transforma infractiunea in una cu continuturi alternative, toate aceste
conduite infractionale putand fi retinute in concurs in diferite combinatii.

A. ALINEATUL 1

Subiectul activ este general, fapta putand fi comisa atata de o pf cat si de una juridica.

Fotografierea, captarea sau inregistrarea de imagini. In ceea ce priveste captarea de imagini, credem ca sintagma
doreste sa cuprinda acele situatii in care, prin intermediul unor mijloace supratehnice, de ex sateliti, se reuseste captarea
unor imagini de la o distanta foarte mare, distanta care ar fi impiedicat imortalizearea persoanei fizice prin aparatura
clasica.

Oricare dintre aceste 3 acte de executare primeste semnificatie penala doar atunci cand sunt realizate asupra victimei care
se afla intr-o locuinta, incapere sau dependinta. Aceasta conditie suplimentara este justificata tocmai de ratiunea
incriminarii faptei, respectiv protejarea dreptului la viata privata.

Daca vorbim despre spatii publice in care victima este fotografiata, ea se expune ochiului public prin propria sa vointa.
Astfel, asa cum ea poate fi perceputa in mod direct de catre supraveghetor, la fel de bine ea va putea fi si imortalizata, prin
fotografierea, captarea sau inregistrarea de imagini.

Fapta este tipica si atunci cand victima se afla in locuinta altei persoane si nu in locuinta personala, acest spatiu trebuind
sa fie considerat la fel de izolat, ipotezele fiind deci echivalente.

Formularea utilizata de legiuitor ridica probleme de tipicitate atunci cand activitatea de fotografiere sau inregistrare nu
are loc cand victima este intr-o locuinta, incapere sau dependinta, ci se afla intr-un alt spatiu privat (de ex, local inchiriat
pentru o seara, pentru a-si celebra ziua de nastere).

Un alt aspect problematic al actului de executare il reprezinta numarul de infractiuni ce va fi retinut atunci cand in
activitatea de fotografiere, captare sau inregistrare de imagini a subiectului vizat de autor, ajung sa fie fotografiate, captate
71

sau inregistrate si alte persoane care nu prezinta un interes direct pentru acesta. Avand in vedere ca I este una contra vietii
private a persoanei, pluralitatea de subiecti pasivi atrage o pluralitate de I de violare a vietii private care se vor retine in
concurs. Chiar daca autorul nu doreste in mod direct violarea vietii private a acestor victime colaterale, el accepta ca viata
privata a acestora ar putea fi atinsa prin activitatea sa de supraveghere a victimei principale. In acest caz, fapta autorului
va fi comisa cu intentie indirecta sau intentie directa de gradul 2.

Ascultarea cu mijloace tehnice sau inregistrarea audio a unei persoane aflate intr-o locuinta incapere sau dependinta
tinand de aceasta sau ascultarea sau inregistrarea unei convorbiri private. In primul rand, remarcam ca pentru a doua
categorie de acte de executare, textul nu mai impune conditia suplimentara restrictiva ca respectiva convorbire a victimei
sa aiba loc intr-o locuinta incapere sau dependinta, adaugand acestei conditii un scenariu alternativ mul mai larg, respectiv
situatia in care, indiferent de locul in care are loc, convorbirea are un caracter privat.

Asadar, infractiunea va putea fi comisa in legatura cu orice convorbire, indiferent de spatiul in care aceasta se desfasoara,
in masura in care ea poate fi calificata ca o convorbire privata (de ex, o convorbire privata ce se desfasoara in parc, in
restaurant etc).

In ceea ce priveste ascultarea unei convorbiri , ea se refera la ascultarea in timp real a convorbirii purtate de catre victima
cu alta/alte persoane. Textul acopera doar acele situatii in care ascultarea are loc cu mijloace tehnice, nu se atunci cand
autorul asculta natural convorbirea privata dintre alte doua persoane. In acest caz vom discuta doar despre o indiscrtie a
acestuia, dar nu despre comiterea unei infractiuni. Inregistrarea convorbirii implica stocarea continutului convorbirii
private pe un suport magnetic sau optic de stocare a informatiei.

Avand in vedere ca notiunea de convorbire implica in mod natural o pluralitate de persoane, ia nastere aceeasi problema
a efectelor pe care aceasta pluralitate de persoane le produce asupra numarului de infractiuni de violare a vietii private.

Pe de o parte, dat fiind faptul ca infractiunea protejeaza dreptul la viata privata, care este un drept individual, s-ar parea
ca pluralitatea de participanti la convorbire implica pluralitatea de infractiuni. Pe de alta parte, in acest caz suntem in
prezenta unei pluralitati naturale de subiecti pasivi, ea fiind consecinta fireasca si naturala a actului de executare. Din
acest unghi, pluralitate de infractiuni nu mai pare atat de bine intemeiata. Un argument in plus pentru aceasta pozitie poate
fi acela ca, in reglementarea anterioara, asemenea situatii de pluralitate naturala de subiecti pasivi, erau solutionate in
favoarea unitatii de infractiune.

CONDITIILE NEGATIVE DE TIPICITATE (nu constituie infractiune fapta savarsita in urmatoarele situatii):

a) fapta este comisa de catre cel care a participat laintalnirea cu persoana vatamata in cadrul careia au fost
surprinse sunetele, convorbirile, imaginile , daca justifica un interes legitim

In aceasta prima ipoteza, fapta nu este tipica daca cel care a surprins sunetele, convorbirile sau imaginile, este o persoana
care a participat la intalnirea cu persoana vatamata, in cadrul careia s-a realizat activitatea de supraveghere.

Lipsa de tipicitate a faptei se explica prin aceea ca cel care imortalizeaza sunetele, convorbirea sau imaginile, a avut
consimtamantul victimei de a participa in mod nemijlocit la acest exercitiu punctual al dreptului sau la viata privata, astfel
ca o atara conduita nu mai poate fi privita ca o violare nepermisa a vietii private. Toate aceste informatii nu au un caracter
privat pentru autorul conduitei, cat timp tocmai persoana vatamata i-a conferit dreptul de a participa in mod direct la
aceasta desfasurare a vietii sale private.

In toate situatiile insa, avand in vedere ca persoana vatamata si-a dat acordul doar la participarea autorului la acest
exercitiu punctual al vietii sale private, nu si la fotografierea sau captarea sunetelor etc, autorul va trebui sa isi justifice
conduita printr-un interes legitim.

b) persoana vatamata a actionat explicit cu intentia de a fi vazuta sau auzita de faptuitor:


72

La fel ca in prima ipoteza, excluderea tipicitatii se fundamenteaza pe vointa presupusei victime de a se expune public.
Din acest motiv, din perspectiva autorului, actiunile victimei nu mai reprezinta un exercitiu privat al dreptului acesteia la
viata privata.

Astfel, daca tocmai persoana pe care norma intentioneaza sa o protejeze de ingerintele nedorite in dreptul sau la viata
privata actioneaza in ideea perceperii sale auditiv sau vizual de catre autor, ar fi fost ilogic ca autorul sa fie sanctionat
pentru adoptarea conduitei dorite chiar de catre victima (perceperea conduitei persoanei supravegheata si chiar
imortalizarea sa prin captarea de imagini, sunete sau convorbiri).

In ambele situatii (de la punctele a) si b) ) vorbim despre un consimtamant al victimei care prin conduita sa accepta
scoaterea actiunilor sale din sfera privata in sfera publica.

c) faptuitorul surprinde savarsirea unei I sau contribuie la dovedirea savarsirii unei infractiuni:

Aceasta a treia conditie negativa de tipicitate se justifica prin conflictul generat de 2 interese sociale contrare, respectiv
dr la viata privata si un interes social de infaptuire a justitie, primand ultimul interes, activitatea de supraveghere a
victimei nu va mai fi realizata fara drept.

Vizavi de intinderea efectelor acestei cauze de atipicitate, trebuie precizat ca ea acopera strict actul de supraveghere prin
care autorul surprinde savarsirea unei infractiuni sau contribuie la dovedirea savarsirii unei infractiuni. Asadar, daca
aceasta daca aceasta surprindere are loc in cadrul unei supravegheri care s-a intins deja pe o perioada ce excede savarsirea
infractiunii, doar actul de supraveghere ce respecta conditia negativa de tipicitate, nu va fi tipic.

Daca faptic, ceea ce autorul surprinde nu este faptul savarsirii unei infractiuni, ci doar in aparenta era savarsita o I,
autorul va putea invoca o eroare asupra tipicitatii faptei, intentia transformandu-se in clupa => fapta nu va fi tipica.

d) faptuitorul surprinde fapte de interes public, care au semnificatie pentru viata comunitatii si a caror divulgare
prezinta avantaje publice mai mari decat prejudiciul produs persoanei vatamate:

Ultima conditie negativa de tipicitate doreste sa rezolve cel mai important conflict ce va fi generat prin incriminarea
acestor conduite, anume violarea vietii private de catre presa, in numele dreprului opiniei publice de a fi in formata si in
numele libertatii presei.

Se vor pune in balanta interesul public, in sensul in care informatiile obtinute au semnificatie pentru viata comunitatii si
interesul individual al persoanei care are dr la viata privata. Pt ca dr la viata privata a victimei sa fie sacrificat, trebuie sa
primeze interesul public (se va analiza in fiecare speta in concreto).

In final, mai trebuie precizat ca reglementarea explicita a catirva cauze de atipicitate speciale, nu trebuie sa determine
cocluzia ca situatiile generale care ar conferi acestor fapte caracter legitim trebuie excluse. Ca atare, isi vor gasi in
continuare aplicabilitate toate acele situatii care inlatura caracterul ilicit al conduitei prevazute in partea generala
(exercitarea unui drept, autorizarea legii, starea de necesitate, legitima aparare).

In aceasta forma, fapta se comite cu intentie directa sau eventuala.

SA este general.

Tentativa nu se pedepseste.

Fapta se urmareste la plangerea prealabila a pers vatamate.

Relatia cu I de hartuire: cand conduita autorului indeplineste tipicitatea ambelor fapte, cele doua I vor fi retinute in
concurs.
73

B. ALINEATUL 2

In al doilea alineat e sanctionata urmatoarea etapa in incalcarea vietii private a unei persoane, respectiv transferarea
informatiilor obtinute prin activitatea de supraveghere prevazuta in primul alineat, din sfera privata in sfera publica, prin
divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea fara drept, a sunetelor, convorbirilor ori imaginilor catre o alta
persoana sau catre public.

Atunci cand informatia privata se refera la mai multe persoane, pentru fiecare din acestea se va retine o I de violare a
vietii private in aceasta forma.

Transmiterea informatiei trebuie sa aiba ca obiect sunete, convorbiri sau imagini obtinute printr-o conduita prevazuta la
alineatul 1? Chiar daca textul asa pare sa sugereze, nu este necesar ca informatia sa provina dintr-o conduita tipica
(realizata fara drept) prevazuta la alineatul 1, fapta va putea fi retinuta si atunci cand divulgarea se refera la informatii
obtinute in mod legal (de ex, intr-un caz in care a fost incidenta conditia negativa de tipicitate), care apoi au fost divulgate
fara drept.

Chiar daca obtinerea informatiilor a fost realizata in mod legitim (de ex de organele statului autorizate sau intr-un caz de
tipicitate negativa), divulgarea lor este facuta fara drept, ea fiind exterioara singurului cadru in care divulgarea ar putea fi
facuta cu drept, respectiv in cadrul procesului penal.

Pentru a putea discuta despre o atingere a vietii private, divulgarea trebuie sa se refere la informatii care au in continuare
un caracter privat. Astfel, fapta nu va putea fi retinuta atunci cand prin conduita sa, autorul nu face altceva decat sa
transmita mai departe o informatie care era deja publica. De ex, nu va comite aceasta fapta cel care divulga unei alte
persoane continutul unei convorbiri private care a fost publicat anterior intr-un mijloc de informare in masa.

O alta problema: care va fi semnificatia penala a faptei celui care dupa ce i-a fost transmis continutul unei convorbiri,
sunte, imagini etc, transmite mai departe aceasta informatie unei alte persoane? Daca transmiterea initiala a informatiei nu
a fost facuta unui numar nedeterminat de persoane, astfel incat sa putem discuta despre dobandirea unui caracter public al
informatiei, fapta continua sa ramana tipica. O data cu a doua transmitere se perpetueaza sau agraveaza atingerea adusa
vietii private a persoanei vatamate, prin faptul ca circulatia informatiei de la o persoana la alta sporeste riscul ca
informatia sa devina una publica. In mod evident, pentru a putea fi retinuta tipicitatea in cazul celei de a doua transmiteri,
autorul tb sa cunoasca izvorul primar al informatiei (dintr-o consuita prevazuta la al 1) si faptul ca fapta nu a intrat inca in
spatiul public. Alftel ar actiona din culpa => fapta nu va fi I.

Putem concluziona ca in acest caz, legiutorul impune o obligatie generala de discretie, orice persoana care a intrat in
posesia unei asemenea informatii fiind obligata la tacere, in situatia in care informatia nu a intrat in spatiul public. Orice
contributie a unei persoane de a transforma informatia din una privata in una publica, va fi sanctionata de prezenta norma.

In ceea ce priveste conditiile negative de tipicitate, nici in acest caz, fapta nu este tipica atunci cand conduita autorului
a fost realizata cu drept, drept care poate decurge fie din cele 4 situatii analizate supra, fie din situatiile generale care
inlatura caracterul ilicit al unei conduite.

Si in acest caz I se comite cu intentie directa sau indirecta.

SA este general.

Tentativa nu se pedepseste.

Fapta se urmareste la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Relatia cu I prevazuta la alineatul 1: intre cele doua I exista o conexitate clara, dar cu toate acestea, cele doua texte sunt
autonome, reprezentand stadii diferite ale atingerii vietii private, astfel, cele 2 I se vor retine in concurs.
74

Relatia cu I de violare a secretului corespondentei: cele 2 norme au o zona de reglementare comuna, repsectiv
incriminarea actului de inregistrare si divulgare a continutului unei convorbiri private. In opinia noastra, cele 2 norme vor
fi delimitate: atunci cand discutam despre interceptarea/divulgarea continutului unei convorbiri ce a avut loc in mod
nemijlocit intre participanti, vom retine I de violare a vietii private, iar atunci cand discutam despre divulgarea unei
convorbiri sau comunicari ce a avut loc prin mijloace de comunicare la distanta, vom retine I de violare a secretului
corespondentei.

C. ALINEATUL 5

La nivel conceptual, textul nu este decat o incriminare distincta a actelor de pregatire a infractiunilor deja analizate mai
sus.

La fel ca in cazul oricarei infractiuni-obstacol, incriminarea distincta a actelor de pregatire echivaleaza cu o interventie
proactiva a dreptului penal, prin care se urmareste impiedicarea crearii contextului necesar pentru lezarea efectiva a
vietii private prin conduite efectiv ofensive. Ceea ce se protejeaza prin acest text ramane viata privata a persoanei,
protectia fiind de aceasta data una indirecta.

SA este general.

Actul de executare prevazut de norma consta in plasarea fara drept de mijloace tehnice de inregistrare audio sau video.

Locatiile in care asemenea mijloace se pot plasa, pot fi o locuita sau dependinta precum si orice alta locatie in care
autorul prefigureaza ca persoana vatamata urmeaza sa aiba o convorbire privata.

Prin pozitionarea acestei I dupa reglementarea conditiilor negative de tipicitate, legiuitorul pare sa insinueaze ca in acest
caz (al plasarii de mijloace de inregistrare), conditiile negative nu ar fi eficace. In opinia noastra, textul trebuie interpretat
intr-o maniera logica, si ca atare, trebuie accesptat ca si in acest context, conditiile negative de tipicitate pot primi
eficacitate.

Fapta se comite cu intentie directa sau evenuala.

In acest caz, fapta se urmareste din oficiu.

Fapta nu va fi absorbita de infractiunile de la alineatul 1 sau 2, va fi retinuta in concurs cu acestea daca e cazul.

SA e general. Tentativa nu se pedepseste.

DIVULGAREA SECRETULUI PROFESIONAL


(1) Divulgarea, fr drept, a unor date sau informaii privind viaa privat a unei persoane, de natur s aduc un
prejudiciu unei persoane, de ctre acela care a luat cunotin despre acestea n virtutea profesiei ori funciei i care are
obligaia pstrrii confidenialitii cu privire la aceste date, se pedepsete cu nchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu
amend.
(2) Aciunea penal se pune n micare la plngerea prealabil a persoanei vtmate.

Infractiunea se refera doar la acele informatii cu privire la care persoana care le-a aflta in virtutea fuctiei, este tinuta sa
pastreze secretul profesional. Aceasta obligatie decurge de cele mai multe ori din lege, dar ea poate avea si un izvor
contractual. Divulgarea datelor de alta natura (informatii nepublice, secrete de serviciu etc) face obiectul unor incriminari
distincte, in capitolul privitor la infractiunile de serviciu.
75

Pentru existenta infractiunii e necesar ca intre faptuitor si victima sa fi intervenit in prealabil o legatura cu caracter
profesional, in baza careia, persoana vatamata i-a incredintat date, sau acesta a luat la cunostinta date ce constituie secret
profesional.

I se poate comite si prin omisiune.

Au caracter secret orice fel de fapte, imprejurari, manifestari legata de viata PERSONALA a cuiva, care prin natura lor
sau prin vointa celui la care se refera, sau potrivit legii, nu trebuie cunoscute de alte persoane. Nu indeplinesc aceasta
conditie acele date care sunt de notorietate.

Pot fi divulgate date daca persoana consimte ca datele sa fie divulgate sau cand exista o obligatie legala (nedenuntarea).

Credem ca exista o situatie de obligatii contrare in cazul avocatilor. De ex o pers ii marturiseste unui avocat in cursul
unei consultatii ca a comis o I de omor. In acest caz, un eventual denunt al avocatului ar fi in opinia noastra un act de
divulgare a secretului profesional (deci in acest caz, primeaza secretul profesional fata de I de nedenuntare). Pot fi
divulgate data in scop didactic daca identitatea persoanei nu este dezvaluita (de ex profu ne da spete din viata reala).

Obligatia de confidentialitate a datelor exista cu privire la oricare persoana, a carei date cu caracter personal, sunt
cunoscute de agent in exercitarea profesiei sale.

Divulgarea trebuie sa fie de natura a aduce prejudicii, aptitudine ce se analizeaza in concreto, fiind irelevant daca sunt
produse efectiv prejudiciile sau divulgarea doar a avut o asemenea aptitudine. Prejudiciile pot fi de orice natura, morala
sau patrimoniala.

Coautoratul nu e posibil, obligatia de a pastra secretul profesional e o obligatie personala. De aceasta obligatie sunt legati
si colaboratorii de serviciu ai avocatului, medicului etc.

Valoarea sociala protejata este dreptul la viata privata al persoanei vatamate.

SA este genral (?? in cartea veche zice ca e special). Avand in vedere conditiile de tipicitate, nu credem ca fapta poate fi
comisa de o persoana juridica.

Fapta se poate comite cu intentie directa sau eventuala.

Tentativa nu se pedepseste.

Fapta se urmareste la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

CAP. 8: INFRACTIUNI CONTRA INFAPTUIRII JUSTITIEI

In orice sistem penal, infractiunile contra infaptuirii justitiei joaca rolul de sprijin principal pentru desfasurarea in bune
conditii a procedurilor judiciare.

NEDENUNTAREA

(1) Fapta persoanei care, lund cunotin de comiterea unei fapte prevzute de legea penal contra vieii sau care a avut
ca urmare moartea unei persoane, nu ntiineaz de ndat autoritile se pedepsete cu nchisoare de la 6 luni la 2 ani sau
cu amend.
76

(2) Nedenunarea svrit de un membru de familie nu se pedepsete.


(3) Nu se pedepsete persoana care, nainte de punerea n micare a aciunii penale mpotriva unei persoane pentru
svrirea faptei nedenunate, ncunotineaz autoritile competente despre aceasta sau care, chiar dup punerea n
micare a aciunii penale, a nlesnit tragerea la rspundere penal a autorului sau a participanilor.

Prin infractiunea de nedenuntare, legiutorul urmareste sa asigure premisa unei bune infaptuiri a justitiei, respectiv
cunoasterea de catre organele ce trebuie sa infaptuiasca actul de justitie a faptului ca o persoana a comis o infractiune si ca
atare, se impune a fi sanctionata.

Desi obligatia de a descoperi faptele de natura penala si de a declansa procedurile penala impotriva autorilor acestor
fapte apartine statului, in acest caz, aceasta obligatie e transferata de la autoritatile statului la simpli cetateni. Altfel spus,
statul recunoaste ca ar avea dificultati in a interveni si, pentru a creste eficienta actului de infaptuire a justitiei, obliga
simpli cetateni, sub amenintarea unei sanctiuni penale, sa colaboreze la demararea unor proceduri penale in cazul in care
acestia afla de comiterea unor infractiuni grave.

Prin acest text, legiutorul roman incurajeaza delatiunea, sanctionand penal pe cel care nu denunta comiterea anumitor
infractiuni. Interesul pragmatic al statului de a proteja societatea in cazul comiterii unor infractiuni grave, a facut ca
legiuitorul sa sanctioneze penal nu doar complicitatea negativa, ci si orice atitudine de neimplicare in lupta impotriva
coduitei infractionale, pe care desi o cunoaste, tertul nu o denunta.

In NCP se poate observa o redefinire a infractiunilor pentru care nedenuntarea are un caracter infractional, elementul
central fiind infractiunile contra vietii unei persoane sau care au produs in mod praeterintentionat acest rezultat. Au fost
inlaturate, in mod firesc, infractiunile contra patrimoniuluicare ar fi atras obligatia de nedenuntare. Aceasta nu inseamna
ca prin legi speciale, in cazul altor infractiuni grave (de ex, terorism) nedenuntarea nu ar putea fi sanctionata penal.

Astfel, la fel ca invechea reglementare, obligatia legala de a denunta nu este una generala (denuntarea comiterii oricarei
infractiuni), ci una limitata la acele fapte penale prin care sunt lezate valori sociale primare. Astfel, in noua incriminare,
obligatia de a denunta intervine doar in cazul unei fapte penale contra vietii (omor, omor calificat, ucidere la cererea
victimei, determinare sau inlesnire a sinuciderii, ucidere din culpa) sau in cazul unei fapte care a avut ca urmare
moartea victimei, categorie in care intra toate infractiunile praeterintentionate ce au avut ca rezultat mai grav moartea
victimei (viol/talharie urmate de moartea victimei etc) + alte infractiuni care absorb legal un omor (I de violenta in
familie care include si uciderea intentionata a unui membru de familie, ultraj unde intra si uciderea unui politist etc).

Ceea ce este criticabil e faptul ca e sanctionata nedenuntarea uciderii din culpa. Astfel, toti martorii unui accident rutier
pot fi acuzati de nedenuntare.

Textul NU poate fi extins la I de vatamare a fatului, norma care nu protejeaza viata unei persoane ci viata unei fiinte care
nu a dobandit inca statutul de persoana.

Fapta NU e tipica daca persoana nu depune in sens formal un denunt ci doar aduce la cunostinta autoritatilor in orice fel.

O alta modificare este legata de faptul ca sintagma comiterea unei infractiuni a fost inlocuita cu cea de comitere a
unei fapte prevazute de legea penala. Pt ca in veche formulare, cel care denunta trebuia sa verifice el daca fapta e I sau nu
(tipicitate, antijuridicitate, vinovatie etc), lucru absurd. In noua reglementare, exista obligatia de denuntare atunci cand
agentul cunoaste ca s-a savarsit o fapta prevazuta de legea penala.

In ceea ce priveste termenul care trebuie sa se scurga, astfel incat sa putem discuta despre o fapta tipica de nedenutare,
legiuitorul foloseste sintagma de indata. Avand in vedere ambiguitatea termenilor, am fi preferat ca legiutorul sa opteze
pt o limita temporala mai clara ( 24h .. 2 zile etc). Judecatorul va aprecia de la caz la caz.

Fapta de nedenuntare se poate comite DOAR cu intentie directa sau eventuala. Din culpa nu se santioneaza (a uitat sau a
crezut ca cineva deja a denuntat fapta etc)
77

Cauze de nepedepsire: fapta nu se pedepseste atunci cand e comisa de un membru de familie sau atunci cand inainte de
punerea in miscare a actiunii penale incunostiinteaza autoritatile competente, sau chiar dupa punerea in miscare a actiunii
penale, inlesneste tragerea la raspundere penala a autorului sau participantilor.

Autoratul la infractiunea de nedenuntare va absorbi in mod natural actul de participatie la o o alta I de nedenuntare, care
se refera la aceeasi infractiune, deci nu se retine concurs (x stie ca y a omorat pe cineva, nu il denunta, dar il convinge si
pe z sa nu il denunte pe y). Doar in cazul in care nu se poate retine dintr-un motiv sau altul raspunderea penala pentru
autoratul la propria fapta, se va retine participatia la fapta celuilalt (de ex x e sotul lui y si beneficiaza de cauza de
nepedepsire).

Fiind o I cu autor unic, fapta nu se poate comite in coautorat.

Val soc protejata este buna infaptuire a justitiei care poate fi lezata prin neinformarea de catre cetateni a organelor
cometente cu privire la faptul ca o persoana a comis o I.

SA general.

Fapta se comite prin omisiune.

Fiind o I omisiva proprie, tentativa nu e posibila.

INDUCEREA IN EROARE A ORGANELOR JUDICIARE


(1) Sesizarea penal, fcut prin denun sau plngere, cu privire la existena unei fapte prevzute de legea penal ori n
legtur cu svrirea unei asemenea fapte de ctre o anumit persoan, cunoscnd c aceasta este nereal, se pedepsete
cu nchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amend.
(2) Producerea sau ticluirea de probe nereale, n scopul de a dovedi existena unei fapte prevzute de legea penal ori
svrirea acesteia de ctre o anumit persoan, se pedepsete cu nchisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Nu se pedepsete persoana care a svrit inducerea n eroare a organelor judiciare, dac declar, nainte de reinerea,
arestarea sau de punerea n micare a aciunii penale mpotriva celui fa de care s-a fcut denunul sau plngerea ori s-au
produs probele, c denunul, plngerea sau probele sunt nereale.

Fapta are caracter infractional nu doar in ipoteza unui denunt mincinos impotriva unei persoane anume ci si in cazul
sesizarilor mincinoase cu privire la existenta unei conduite infractionale cu autor necunoscut. Astfel, daca o persoana
depune o plangere mincinoasa in care sustine ca i-a fost furat un bun, desi bunul e pierdut, fapta va avea semnificatie
penala fiind sanctionata (e vorba de plangerile facute in rem). Asadar, textul de incriminare vizeaza si situatiile in care o
persoana sesizeaza in mod abuziv organele judiciare cu plangeri sau denunturi penale neadevarate.

Varianta asimilata de comitere cuprinsa in alineatul 2, are atat elementele unei forme agravate, atunci cand autorul unui
denunt mincinos produce si ticluieste probe in sensul dovedirii faptei denuntate, dar si caracteristicile unei infractiuni
distincte, atunci cand agentul prin producerea sau ticluirea unor probe sustine plangerea mincinoasa a altuia. Infractiunea
poate fi retinuta si atunci cand cel care produce sau ticluieste probele stie ca invinuirea este mincinoasa, in schimb, autorul
plangerii sau al denuntului este de buna credinta.

Producerea de probe inseamna crearea unor probe care nu au existat (de ex, inscrisuri falsificate), iar ticluirea inseamna
crearea unui scenariu cu probe existente (mincinoase sau adevarate), astfel incat sa se creeze aparenta de probare a
invinuirii mincinoase (de ex, aranjarea unor obiecte la locul infractiunii astfel incat sa se creeze o anumita aparenta).
78

Cu privire la semnificatia acestor acte, in doctrina s-a sustinut ca ticluirea se poate face doar cu probe neadevarate. In
opinia noastra, credem ca e posibil ca probele sa fie adevarate, caracterul lor fals decurgand din contextul in care au fost
prezentate (altfel nu ar fi nici o diferenta intre producerea sau ticluirea de probe).

Invinuirea e mincinoasa atunci cand pentru fapta respectiva instanta ar trebui sa pronunte achitarea, cu exceptia situatiei
in care fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni. In acest din urma caz, aprecierea lipsei de pericol a
faptei nu ii poate fi imputata celui care face plangerea sau denuntul. De cele mai multe ori, agentul comite aceasta fapta
din culpa, situatie in care fapta nu e tipica.

Daca avem de a face cu o plangere prealabila, in cazul in care aceasta e depusa de o alta persoana decat cea indreptatita
sa faca plangerea prealabila, fapta nu mai indeplineste conditiile de tipicitate deoarece nu s-ar putea declansa nici o
procedura.

Ne intrebam daca un acuzat va fi sanctionat pentru comiterea acestei fapte, daca, pentru a scapa de acuzatiile care i se
aduc, depune plangere mincinoasa impotriva unui tert. De principiu, o persoana poate sa aleaga orice mijloc prin care sa
incerce sa se salveze. Din acest motiv, declaratiile acuzatului cu privire la responsabilitatea unei alte persoane, desi sunt
mincinoase, nu pot fi temei de sanctionare penala a celui vinovat. Daca insa, dincolo de cadrul procesual al apararii sale
depune plangeri penale sau face denunturi mincinoase impotriva altei persoane, fapta va fi tipica, fiind nejustificata.

Fapta se consuma in momentul producerii sau ticluirii, indiferent daca, prin actul de executare agentul a reusit sau nu sa
insele organul judiciar.

Val soc protejata este buna infaptuire a justitiei ce poate fi afectata de declansarea nejustificata a unor proceduri penale,
ca urmare a unor sesizari penale mincinoase a organelor judiciare, generandu-se astfel nu doar un consum inutil de resurse
importante ci si riscul ca persoane nevinovate sa fie sanctionate.

SA este general, atat pf cat si pj.

In ambele forme de comitere, fapta se poate comite atat cu intentie directa cat si eventuala.

Tentativa nu se pedepseste.

Cauza de nepedepsire: nu se pedepseste persoana care a savarsit inducerea in eroare a organelor judiciare, daca declara,
inainte de retinerea, arestarea sau de punerea in miscare a actiunii penale impotriva celui fata de care s-a facut denuntul
sau plangerea ori sau produs probele, ca denuntul, plangerea sau probele sunt nereale.

FAVORIZAREA FAPTUITORULUI
(1) Ajutorul dat fptuitorului n scopul mpiedicrii sau ngreunrii cercetrilor ntr-o cauz penal, tragerii la rspundere
penal, executrii unei pedepse sau msuri privative de libertate se pedepsete cu nchisoare de la unu la 5 ani sau cu
amend.
(2) Pedeapsa aplicat favorizatorului nu poate fi mai mare dect pedeapsa prevzut de lege pentru fapta svrit de
autor.
(3) Favorizarea svrit de un membru de familie nu se pedepsete.
79

In plan conceptual, favorizarea poate fi asimilata unei complicitati posterioare, pe care insa, avand in vedere teoria
participatiei din dr penal roman care permite ca actul de participatie in forma complicitatii sa se realizeze doar anterior sau
concomitent comiterii faptei, legiuitorul o sanctioneaza ca un delict distinct.

Desi in principal I e una cu SA general, credem ca autorul faptei favorizate nu poate fi si autor al favorizarii la propria
fapta. Dat fiind ca, in plan conceptual, favorizarea este o forma de complicitate ulterioara, asa cum se stie, nu se poate
retine concurs intre formele de participatie cu care o persoana comite fapta. Astfel, o posibila complicitate anterioara sau
posterioara vor fi absorbite de actul de autorat, autoajutarea nefiind incriminata de acest text.

Orice persoana trebuie sa raspunda in calitate de favorizator, indiferent daca cel pe care il favorizeaza a comis o fapta
prevazuta de legea penala (fiind spre ex minor sau comitand fapta in legitima aparare) ori a comis o infractiune (fapta
tipica, antijuridica, cu vinovatie).

Singura precizare din noul text de lege care intr-adevar schimba ceva fata de VCP, este aceea privind posibilitatea
existentei unei favorizari pentru ingreunarea sau impiedicare executarii unei masuri privative de libertate. Astfel, va
raspunde pt aceasta I persoana care il ascunde pe X astfel incat sa ingreuneze executarea unui mandat de arestare
preventiva emis pe numele acestuia).

Conform art 48 al 2: este de asemenea complice persoana care promite, inainte sau in timpul savarsirii infractiunii, ca
va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favorizape faptuitor, chiar daca dupa savarsirea faptei, promisiunea nu
este indeplinita. In noul text de lege nu mai este mentionat expres ca favorizarea se face fara o intelegere stabilita inainte
sau in timpul savarsirii infractiunii, dar daca analizam art 48, acest lucru este subinteles, pt ca daca ar exista o astfel de
intelegere, am vorbi de complicitate la I initiala, nu de I de favorizare.

Un alt important element de noutate este acela ca legiuitorul a renuntat la sanctionarea ca favorizare a ajutorului dat
pentru asigurarea folosului sau produsului obtinut din comiterea faptei principale de catre cel favorizat (asa-numita
favorizare reala). Spre ex, cel care pazeste pt cateva ore anumite bunuri furate de x, pt ca x sa le poata transporta mai apoi
la el acasa, nici nu le primeste in sensul infractiunii de tainuire, nici nu le dobandeste, nici nu le transforma si nici nu le
inlesneste valorificarea, ci le pazeste. In acest caz, avand in vedere excluderea favorizarii reale, fapta nu va mai fi tipica
nici pe infractiunea de favorizare, nici pe cea de tainuire, deci se poate afirma ca in cazul favorizarii reala a aoperat
dezincriminarea.

Daca favorizatorul acorda ajutor faptuitorului prin comiterea unei infractiuni ce protejeaza o alta valoare sociala si nu
buna infaptuire a justitiei (fals, uz de fals, dare de mita etc), favorizarea infractorului se va retine in concurs cu aceasta din
urma).

Val soc protejata este buna infaptuire a actului de justitie ce este lezata prin faptul ca un infractor poate beneficia de
sprijin pentru a scapa de raspundere penala sau pentru a se sustrage de la executarea unor masuri preventive.

Actiune/omisiune.

SA genral, mai putin participantul la fapta principala.

Intentie directa/eventuala.

Tentativa nu se pedepseste.

Pedeapsa aplicata favorizatorului nu poate fi mai mare decat pedeapsa prevazuta de lege pt autorul faptei principale.

Cauza de nepedepsire: nu se sanctioneaza fapta comisa de un membru de familie.


80

TAINUIREA
(1) Primirea, dobndirea, transformarea ori nlesnirea valorificrii unui bun, de ctre o persoan care fie a cunoscut, fie a
prevzut din mprejurrile concrete c acesta provine din svrirea unei fapte prevzute de legea penal, chiar fr a
cunoate natura acesteia, se pedepsete cu nchisoare de la unu la 5 ani sau cu amend.
(2) Pedeapsa aplicat tinuitorului nu poate fi mai mare dect pedeapsa prevzut de lege pentru fapta svrit de autor.
(3) Tinuirea svrit de un membru de familie nu se pedepsete.

Art. 29 L 656/2002
(1) Constituie infractiunea de spalare a banilor si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani:
a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscand ca provin din savarsirea de infractiuni, in scopul ascunderi sau al
disimulari originii ilicite a acestor bunuri sau in scopul de a ajuta persoana care a savarsit infractiunea din care provin
bunurile sa se sustraga de la urmarire, judecata sau executarea pedepsei;
b) ascunderea sau disimularea adevaratei naturi a provenientei, a situarii, a dispozitiei, a circulatiei sau a proprietatii
bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscand ca bunurile provin din savarsirea de infractiuni;
c) dobandirea, detinerea sau folosirea de bunuri, cunoscand ca acestea provin din savarsirea de infractiuni.
(2) Tentativa se pedepseste.
(3) Daca fapta a fost savarsita de o persoana juridica, pe langa pedeapsa amenzii, instanta aplica, dupa caz, una sau mai
multe dintre pedepsele complementare prevazute la art. 136 alin. (3) lit. a)-c) din Codul penal.
(4) Cunoasterea, intentia sau scopul, ca elemente ale faptelor prevazute la alin. (1), pot fi deduse din circumstanele faptice
obiective.

Prin mutarea acestei I din capitolul infractiunilor contra P in cel al infractiunilor contra infaptuirii justitiei, s-a confirmat
ca I de tainuire afecteaza in primul rand desfasurarea actului de justitie prin ingreunarea sau impiedicarea identificarii ori
a recuperarii bunurilor tainuite, iar o eventuala lezare a unui patrimoniu reprezinta un simplu efect prin ricoseu al
compromiterii actului de justitie.

Prin incriminarea I de spalare de bani din art 29 L656 care e o norma de incriminare cu un continut extrem de extins,
importanta practica a infractiunii de tainuire este simtitor redusa.

La nivelul actelor de executare, exista o enumerare limitativa a potentialelor acte de tainuire: primirea (preluarea in
detentie a bunului), dobandirea (tainuitorul a devenit proprietar prin cumparare, donatie, chimb), transformarea
bunului (se modifica substanta sau forma: vopsire, reparare etc), inlesnirea valorificarii (acordarea de ajutor pt a inlesni
instrainarea sau schimbarea bunului).

Prin noua formulare a textului, devine tot mai evident ca obiect al I de tainuire este, de regula, un bun mobil, fara a se
putea exclude posibilitatea ca fapta sa fie tipica si in cazul inlesnirii valorificarii unui bun imobil provenit din savarsirea
unei infractiuni. De ex, I de tainuire va fi retinuta in modalitatea inlesnirii valorificarii atunci cand tainuitorul ajuta autorul
unei fapte de inselaciune, sa vanda unui tert bunul imobil dobandit prin acea fapta. Bineinteles, aceasta incadrare juridica
va putea fi retinuta in masura in care fapta nu constituie I de spalare de bani.

Fapta contituie I nu doar atunci cand autorul tainuirii a cunoscut provenienta ilicita a bunurilor, dar si atunci cand, din
imprejurarile concrete, a prevazut ca acesta provine din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala. Altfel spus, fapta
se poate comite si cu intentie eventuala. Desi legiutorul foloseste verbul a prevazut care aminteste mai mult de culpa cu
prevedere si mai putin de intentia eventuala, fapta nu poate fi comisa din culpa, este doar o greseala a legiuitorului ce
constituie o prevedere incompleta a cerintelor intentiei eventuale, formularea corecta si completa fiind a prevazut si a
acceptat ca bunul s-ar putea sa provina...
81

Este suficienta reprezentarea autorului ca bunul provine/s-ar putea sa provina din comiterea unei fapte penale, fara a fi
necesar ca autorul tainuirii sa cunoasca in mod exact incadrarea juridica ce ar putea fi atribuita acesteia.

Bunul trebuie sa provina dintr-o fapta prevazuta de legea penala, ceea ce inseamna ca nu este necesar ca cineva sa
raspunda penal pentru fapta respectiva (minor etc).

Legiuitorul a renuntat la scopul special al tainuirii, respectiv cel al obtinerii unui folos material pentru sine sau pentru
altul. O asemenea modificare doreste sa aseze in acelasi plan infractiunea de tainuire cu cea de favorizare a faptuitorului
(care nu prevede o asemnea conditie), construindu-se astfel un paralelism intre cele doua, de tipul norma generala-norma
speciala. Astfel, in noua reglemetare, va fi indiferent din perspectiva tipicitatii faptei, scopul cu care autorul tainuirii a
actionat, imprejurarea existentei scopului special al obtinerii unui folos material pentru sine sau pentru altul putand fi
valorificat in procesul de individualizare a pedepsei.

Val soc protejata este buna infaptuire a actului de justitie, ce este lezata prin faptul ca un infractor poate beneficia de
sprijin pentru a valorifica produsul infractiunii sale.

SA este general, fapta poate fi comisa si de o pj, de ex o firma de fier vechi, primeste astfel de fier care stie ca a provenit
dintr-o I. Nu va putea fi subiect activ al acestei I participantul la fapta principala. Trebuie indeplinita conditia negativa,
anuma ca tainuitorul sa nu fi participat, in orice fel, la fapta principala, altfel, nu va mai raspunde pentru I de tainuire a
propriei infractiuni. S-a exprimat si o opinie contrara, pe care nu o impartasim, si anume atunci cand, dupa ce au impartit
bunurile, unul din infractori il ajuta pe un altul sa isi valorifice si el bunurile, in acest caz comitandu-se I de tainuire (nu
avem nici aici tainuire).

Daca agentul promite ca va tainui bunurile, el participa la comiterea I principale in forma complicitatii.

Fapta se consuma in momentul in care bunul a fost primit, dobandit, transformat sau s-a inlesnit valorificarea lui.

In doctrina se sustine ca tainuirea comisa in forma continuata are semnificatia unui act de complicitate la fapta autorului.
Actul de tainuire repetata intareste rezolutiunea infractorului, si in acest fel, agentul devine complice. De principiu suntem
de acord cu o astfel de abordare, cu precizarea ca primul act de tainuire nu poate fi considerat ca act de complicitate,
deoarece se realizeaza dupa comiterea faptei, insa urmatoarele acte sunt acte de complicitate concurente cu primul act de
tainuire. In acelasi sens a hotarat si ICCJ: In situatia existentei unui prim act de tainuire, urmat de o alta actiune a
aceluiasi tainuitor care promite ca va asigura valorificarea in continuare si a altor bunuri sustrase, sunt intrunite elementele
constitutive ale complicitatii la I de furt in forma simpla sau continuata, dupa caz, in concurs real cu I de tainuire, chiar
daca promisiunea anticipata de tainuire a bunurilor nu a fost indeplinita.

Doar actiune, nu si omisiune.

Fapta se poate comite cu intentie directa/indirecta.

Tentativa nu se pedepseste.

Pedeapsa aplicata favorizatorului nu poate fi mai mare decat cea prevazuta de lege pentru autorul faptei principale.

Cauza de nepedepsire: nu se sanctioneaza fapta de tainuire comisa de un membru de familie.

OBSTRUCTIONAREA JUSTITIEI
(1) Persoana care, fiind avertizat asupra consecinelor faptei sale:
a) mpiedic, fr drept, organul de urmrire sau instana s efectueze, n condiiile legii, un act procedural;
82

b) refuz s pun la dispoziia organului de urmrire penal, instanei sau judectorului sindic, n tot sau n parte, datele,
informaiile, nscrisurile sau bunurile deinute, care i-au fost solicitate n mod explicit, n condiiile legii, n vederea
soluionrii unei cauze,
se pedepsete cu nchisoare de la 3 luni la un an sau cu amend.
(2) Dispoziiile alin. (1) nu se aplic n cazul persoanei urmrite sau judecate pentru infraciunea care formeaz obiectul
procesului penal.

Fiind vorba despre o obligatie legala cu caracter personal, fapta nu se poate comite in coautorat.

Exista si alte institutii procesuale care permit constrangerea celui care refuza sa coopereze cu organele judiciare. Credem
ca dr penal trebuie folosit ca ultima ratio, adica doar atunci cand mijloacele firesti de a obtine bunurile, inscrisuriel, datele
sau informatiile, necesare desfasurarii in bune conditii a unui proces, sunt blocate de catre tert, care pune astfel in pericol
eficacitatea sistemului judiciar.

Cel mai cunoscut exemplu de institutii procesuale alternative coercitiei prin sanctiuni penale este posibilitatea ca
judecatorul sa dispuna perchezitionarea unui anumit spatiu sau a unei persoane in situatia in care acesta refuza sa puna la
dispozitie bunurile, datele sau informatiile ce i-au fost solicitate. De asemenea, judecatorul sau organul de urmarire penala
poate aplica amenzi judiciare in cazul in care o persoana nu indeplineste dispozitiile date.

Faptul ca acest text de incriminare trebuie folosit cu prudenta, rezulta din conditionarea explicita a aplicarii textului de
incriminare de avertizarea persoanei asupra consecintelor faptei sale de obstructionare.

SA e genral, poate fi comisa si de o pj, de ex, o sc refuza sa puna la dispozitia organului de urmarire penala inscrisuri
care au relevanta intr-un proces penal ce are ca obiect o fapta de evaziune fiscala comisa de o alta persoana.

Norma contine 2 modalitati alternative de executare, echivalente din perspectiva semnificatiei lor juridice. Din acest pdv,
I e una cu continut alternativ. Avertismentul constituie o conditie prealabila de tipicitate, indispensabila pentru retinerea
faptei. Probabil, prin aceasta conditie s-a dorit si evitarea discutiilor legate de latura subiectiva a fapte (intentie d/e).

In ambele modalitati, fapta are si o cauza de excludere a tipicitatii: textul de incriminare nu se aplica in cazul in care
faptele sunt comise de persoana urmarita sau judecata pentru infractiunea care formeaza obiectul respectivului proces.
Restrangerea textului din acest unghi are ca principala motivatie dreptul unei persoane de a nu contribui la propria sa
incriminare. In aceste situatii, organul de urm penala sau instanta are la dispozitie doar acele mijloace procesuale prin care
ea poate dobandi in mod fortat informatiile sau bunurile relevante (perchezitie, ridicare de obiecte sau inscrisuri).

Mai trebuie adaugat ca textul nu poate fi interpretat abuziv. Astfel, acesta este aplicabil chiar si celui care, desi formal nu
figureaza in dosar ca suspect, este suspect din perspectiva organului de urmarire penala. Mai clar, ne referim la situatia in
care organul de urm penala nu incepe urmarirea penala in personam, tocmai pt a crea aparenta ca suspectul care nu a
dobandit formal acest statut, este un tert si in consecinta ar fi obligat sa colaboreze cu organele judiciare sub riscul unei
noi sanctiuni penale, la fel ca si cand ar fi fost un simplu tert, complet exterior de procesul penal. In acest caz discutam
despre o conduita abuziva a organului de urmarire penala, care insa nu poate paraliza dreptul persoanei de a nu contribui
la propria incriminare.

Asadar, notiunea de persoana urmarita folosita de legiutor, se interpreteaza in sens larg si nu e redusa doar la cazul
suspectului sau inculpatului, ca notiuni tehnice folosite in dispozitiile procesual penale.

Cele 2 modalitati alternative de comitere a faptei sunt:

a) impiedicarea fara drept a organului de urmarire penala sau a instantei sa efectueze, in conditiile legii, un
act procedural:
83

In ceea ce priveste actiunea de impiedicare, aceasta va primi intelesul comun al termenului, respectiv: orice fapta prin
care autorul blocheaza prin actiunile sale realizarea actului procedural de catre organul de urmarire penala sau instanta. In
opinia noastra, termenul cere o impiedicare absoluta a efectuarii actului procedural, nesanctionand acele conduite prin
care acest demers e serios ingreunat. A impiedica nu inseamna a tulbura sau stingheri.

Daca maniera concreta a comiterii impiedicarii constituie ea insasi infractiune (ultraj etc), cele doua fapte se vor retine in
concurs.

Referitor la notiunea de act procedural, definita din dreptul penal va corespunde cu cea din dr procesual. Pt a putea
discuta despre obstructionare, actul procedural tb sa fie facut in conditiile legii. Din acest pdv, o ipoteza ce s-ar preta
analizei ar fi aceea in care autorul impiedica efectuarea actului procedural deoarece, din punctul sau de vedere, acesta nu
se efectueaza in conditiile legii. Apreciem ca nu orice viciu de nelegalitate il va putea disculpa pe faptuitor, ci doar acele
vicii de vadita nelegalitate. Aceasta interpretare este fireasca, deoarece se prezuma ca actele infaptuite de o anumita
autoritate sunt indeplinite in conditii de legalitate, eventualele mici erori procedurale in indeplinirea actului neputand fi
invocate ca temei pentru blocarea acestuia de catre un particular. Spre ex, autorul nu are dreptul sa impiedice un act
procedural chiar si atunci cand, in opinia sa, acesta e realizat de o instanta necompetenta, pt ca u atare evaluare a
legitimitatii autoritatii judiciare poate fi evaluata doar de catre un alt organ judiciar. In schimb, acesta va avea dreptul sa
impiedice efectuarea unui act procedural vadit nelegal, de ex o perchezitie fara autorizatie de perchezitie.

Textul are in vedere impiedicare efectuarii actelor procedurale atat de catre instanta penala cat si de catre cea civila.

Este aplicabil textul in cazul in care un judecator si nu o instanta e impiedicat sa realizeze un act procedural? Unele
acte procedurale pot fi dispuse de judecator si nu de instanta, situatie in care se pare ca textul nu este aplicabil. Textul ar fi
aplicabil doar printr-o analogie in defavoarea inclupatului, doar asa s-ar putea sustine ca termenul instanta cuprinde si
notiunea de judecator. Asadar, daca nu ne vom permite sa facem o analogie in defavoarea inculpatului, textul de
incriminare se va aplica stricto sensu, consecintele unei atare interpretari fiind irationale. Din acest motiv, se impune de
urgenta, de lege ferenda, corelarea termenilor folositi de legiuitor si adaugarea faptului ca si judecatorul poate fi
impiedicat de autor sa realizeze acte procedurale, si nu doar instanta astfel cum prevede actualul text.

b) refuzul de a pune la dispozitia organului de urmarire penala, instantei sau judecatorului sindic, in tot sau
in parte, datele, informatiile, inscrisurile sau bunurile detinute, care i-au fost solicitate in mod explicit, in
conditiile legii, in vederea solutionarii unei cauze:

Ca structura cronologica, textul presupune, intr-o prima faza, o solicitare explicita din partea organului judiciar (organ de
urmarire penala, instanta sau judecator sindic) de a pune la dispozitie respectivele date/inscrisuri/etc.

Informatile etc solicitate nu trebuie sa aiba vocatia de a deveni probe esentiale intr-o procedura judiciara ci ele trebuie sa
poata contribui in vreun fel la solutionarea unei cauze (astfel, inclusiv refuzul de a furniza informatii cu privire la noua
adresa a reclamantului, in vederea indeplinirii procedurii citate, poate fi considerat un act de obstructionare a justitiei).

Si in acest caz, pt ca refuzul agentului sa poata avea semnificatie penala, solicitarea trebuie sa fie conform legii. La fel ca
in prima situatie, credem ca vom putea discuta despre o excludere a tipicitatii strict in situatia in care solicitarea instantei
este vadit nelegala (spre ex, instanta solicita avocatului sa puna la dispozitie o discutie inregistrata dintre acesta si
inculpat, discutie care face obiectul secretului profesional).

Conform tezei initiale a textului, pt a fi tipica, solicitarea trebuie sa fie dublata de avertismentul ca refuzul de a se
conforma dispozitiei organului de urmarire penala constituie infractiunea de obstructionare a justitiei.

Solicitarea organului judiciar este urmata de comiterea actului propriu-zis de executare, respectiv refuzul autorului de a
pune la dispozitie cele solicitate. De regula, aceasta solicitare a organului judiciar e insotita de un termen pana la care i se
poate da curs. De aceea, fapta va fi consumata nu doar atunci cand avem de a face cu un refuz explicit ci si atunci cand
84

refuzul e implicit, adica nu sunt furnizate datele pana la scurgerea temenului. Fapta va avea un caracter consumat chiar
daca la un moment ulterior autorul se razgandeste si da curs solicitarii organului. Un argument in acest sens poate fi
momentul de consumare a infractiunii de marturie mincinoasa, adica atunci cand e semnata declaratia, chiar daca ulterior
se gandeste sa spuna adevarul, fapta ramane consumata.

Interesant este ca printre cei care pot folosi acest text de incriminare de la litera b), a fost inclus si judecatorul sindic,
dar nu a fost enumerat si judecatorul (de ex jud de dr si libertati sau cel de camera preliminara), presupunandu-se in contra
dispozitiilor procedurale ca prin instanta se intelege si judecator. Asadar, lipsa de consecventa terminologica semnalata
la lit a) e mentinuta si la lit b), producand aceleasi efecte irationale.

Relatia cu I de influentare a declaratiilor: daca refuzul persoanei e motivat de o actiune de constrangere din partea altuia,
fapta nu va constitui I de obstructionare a justitiei, fiind savarsita fara vinovatie. In schimb, fapta celui care prin
constrangere a determinat aceasta conduita va constitui I de influentare a declaratiilor.

Val soc protejata e buna infaptuire a justitiei ce poate fi lezata prin refuzul de a colabora al persoanelor solicitate in acest
sens de catre organul de urmarire penala sau instanta, sau chiar prin impiedicarea efectuarii actelor procedurale.

SA e general. Pt a doua forma de comitere acesta trebuie sa fie o persoana de la care sa solicitat punerea la dispozitie de
date, informatii, inscrisuri sau bunuri.

Actiune/omisiune.

Cauza comuna de excludere a tipicitatii: fapta e comisa de persoana urmarita sau judecata pentru infractiunea care
formeaza obiectul procesului penal.

Intentie directa sau eventuala.

Tentativa nu se pedepseste.

INFLUENTAREA DECLARATIILOR
(1) ncercarea de a determina sau determinarea unei persoane, indiferent de calitatea acesteia, prin corupere, prin
constrngere ori prin alt fapt cu efect vdit intimidant, svrit asupra sa ori asupra unui membru de familie al acesteia,
s nu sesizeze organele de urmrire penal, s nu dea declaraii, s i retrag declaraiile, s dea declaraii mincinoase ori
s nu prezinte probe, ntr-o cauz penal, civil sau n orice alt procedur judiciar, se pedepsete cu nchisoarea de la
unu la 5 ani. Dac actul de intimidare sau corupere constituie prin el nsui o infraciune, se aplic regulile privind
concursul de infraciuni.
(2) Nu constituie infraciune nelegerea patrimonial dintre infractor i persoana vtmat, intervenit n cazul
infraciunilor pentru care aciunea penal se pune n micare la plngere prealabil sau pentru care intervine mpcarea.

Acest articol incrimineaza atat incercarea de a determina prin constrangere sau corupere un potential martor sa dea
declaratii mincinoase (asa cum era incriminata fapta si in VCP), cat si constrangerea unei persoane sa nu sesizeze organele
de urmarire penala, sa nu dea declaratii, sa isi retraga declaratiile, sa dea declaratii mincinoase ori sa nu prezinte probe,
intr-o cauza penala, civila sau in orice alta procedura judiciara (ca forme particulare de santajare a acelei persoane).
85

Atunci cand influentarea se face prin constrangere, infractiunea reprezinta practic o forma particulara de santaj care are
ca obiect obtinerea unei conduite din partea victimei care poate compromite actul de justitie. In acest caz, infaptuirea
justitiei ca valoare sociala supraindividuala, primeaza in fata valorii sociale individuale a libertatii psihice a persoanei. De
aceea, faptele au fost detasate din tipicitatea santajului, fiind incriminate in mod distinct si pozitionate in acest capitol.

Pe de alta parte, atunci cand actul de influentare se realizeaza prin corupere, fapta reprezinta in plan conceptual o
instigare la infractiunea de marturie mincinoasa/omisiunea sesizarii/obstructionarea justitiei. Incriminarea distincta a
acestei forme de participatie se justifica si prin aceea ca legiuitorul a vrut sa aseze pe acelasi plan instigarea (urmata sau
nu de executare) determinarea persoanei si tentativa de instigare (incercarea de a determina persoana). In absenta
acestor incriminari distincte a faptelor, doar o parte din aceasta modalitate de comitere ar fi putut intra sub incidenta legii
penale, in masura in care persoana corupta, chiar trecea la savarsirea conduitei determinate de catre instigator.

Daca mijlocul de influentare constituie el insusi infractiune, cele doua fapte se vor retine in concurs, nu se va pute afirma
ca in subsidiar norma protejeaza si valorile sociale lezate prin conduita de influentare, altele decat buna infaptuire a
justitiei. Lezarea acestora va fi valorificata prin retinerea infractiunilor corespondente.

SA al faptei poate fi orice pf sau pj. Chiar daca de cele mai multe ori persoana care va realiza aceasta conduita va avea
un interes direct in modul de solutionare a procedurii judiciare, textul de incriminare nu a introdus o asemenea
circumstantiere. Ca atare, acest element de fapt va fi indiferent din perspectiva tipicitatii faptei.

Prevederea alternativa a incercarii de a determina si a determinarii in concret, releva ca vointa legiuitorului a fost aceea
de a sanctiona ca forma consumata orice conduita in acest sens, fiind indiferent daca s-a reusit determinarea persoanei de
a realiza respectiva conduita sau daca persoana a realizat respectiva conduita.

Incercarea sau determinarea nu vor avea relevanta penala decat in situatia in care sunt realizate prin corupere (oferirea
de bani sau alte foloase), constrangere (amenintari sau agresiuni fizice) sau orice alta fapta intimidanta (orice actiune
sau inactiune care ar putea starni o stare de temere la nivelul victimei) asupra persoanei de la care se doreste obtinerea
conduitei sau asupra unui membru de familie al acesteia.

In cazul coruperii, nu e exclus ca si persoana corupta sa comita la randul ei o infractiune. De ex, in cazul in care un
fuctionar public va primi bani pentru a nu sesiza o fapta descoperita de acesta in cazul exercitarii atributiilor de serviciu,
cel care il corupe va raspunde pt I de influentare a declaratiilor in concurs cu dare de mita, iar functionarul va raspunde
pentru I de luare de mita in concurs (daca e cazul) cu omisiunea sesizarii.

Este important de sesizat ca tipicitatea faptei implica o procedura judiciara in curs, astfel ca realizarea actului de
influentare in cazul unei proceduri judiciare viitoare nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii.

In alineatul secund, textul prevede si o conditie negativa de tipicitate, stabilind ca nu constituie infractiune intelegrea
patrimoniala dintre infractor si persoana vatamata, intervenita in cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in
miscare la plangere prealabila sau pentru care poate sa intervina impacarea. Nu are importanta daca partea care ofera banii
sau foloasele este infractorul sau o alta persoana interesata de inlaturarea raspunderii penale a infractorului. In mod
evident, o asemenea tranzactie va putea fi realizata doar cu persoana indreptatita sa depuna sau sa retraga plangerea
prealabila sau sa se impace cu autoru faptei principale. Textul prevede in mod expres ca asemenea tranzactii sunt permise
doar in cazul in care fapta comisa se urmareste la plangerea prealabila sau legea permite impacarea partilor. Astfel, orice
tranzactii de acest fel incheiate pt infractiuni ce se urmares din oficiu, vor intra sub incidenta infractiunii de influentare a
declaratiilor.

Daca actul de intimidare sau corupere constituie prin el insusi o infractiune, se aplica regulile privitoare la concursul de
infractiuni. Astfel, cand influentarea se va realiza prin amenintare, loviri, dare de mita etc aceste fapte vor fi retinute in
concurs cu infractiunea de influentare a declaratiilor.
86

Relatia cu I de santaj: in varianta comiterii faptei prin constrangerea victimei, fapta e o forma speciala de santaj, iar
prezentul text de incriminare va avea prioritate fata de norma generala a santajului (specia-general).

Val soc protejata e buna infaptuire a justitiei care poate fi lezata prin actiuni de intimidare sau influentare a persoanelor
car vor si pot contribui la infaptuirea actului de justitie.

Actiun/omisiune. Intentie directa/indirecta. Tentativa nu se pedepseste, fiind asimilata formei consumate (incercarea de a
determina).

MARTURIA MINCINOASA
(1) Fapta martorului care, ntr-o cauz penal, civil sau n orice alt procedur n care se ascult martori, face afirmaii
mincinoase ori nu spune tot ce tie n legtur cu faptele sau mprejurrile eseniale cu privire la care este ntrebat se
pedepsete cu nchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amend.
(2) Mrturia mincinoas svrit:
a) de un martor cu identitate protejat ori aflat n Programul de protecie a martorilor;
b) de un investigator sub acoperire;
c) de o persoan care ntocmete un raport de expertiz ori de un interpret;
d) n legtur cu o fapt pentru care legea prevede pedeapsa deteniunii pe via ori nchisoarea de 10 ani sau mai mare
se pedepsete cu nchisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Autorul nu se pedepsete dac i retrage mrturia, n cauzele penale nainte de reinere, arestare sau de punerea n
micare a aciunii penale ori n alte cauze nainte de a se fi pronunat o hotrre sau de a se fi dat o alt soluie, ca urmare
a mrturiei mincinoase.

Legiuitorul exclude din tipicitatea faptei situatia in care martorul face decclaratii mincinoase cu privire la imprejurari
neesentiale ale cauzei sau pe cele in care martorul nu declara imprejurari esentiale pentru solutionarea cauzei, nefiind
intrebat de catre cel care il audiaza cu privire la aceste imprejurari. Aceasta pozitie pare surprinzatoare in conditiile in
care, de ex, in cazul I de influentare a declaratiilor nu se face o astfel de distinctie referitoare la continutul declaratiilor pe
care autorul doreste sa le determine. Astfel, se ajunge la situatia in care simplul fapt ca se incearca determinarea unor
declaratii mincinoase (inclusiv prin determinarea victimei sa nu dea declaratii complete) este sanctionat penal, indiferent
de natura esentiala sau nu a imprejurarilor ce se doresc a fi relevate in mod neadevarat, Daca insa persoana, ajunsa martor
face aceste declaratii mincinoase cu privire la imprejurarile neesentiale pentru cauza, sau daca nu declara imprejurarile
esentiale pentru ca nu este intrebata in mod expres de organul care o audiaza, fapta martorului nu va fi sanctionata penal.

Declaratiile neadevarate facute de catre o persoana care nu are calitatea de martor/interpret/expert sau facute in afara
unei proceduri de audiere, nu indeplinesc conditiile de tipicitate. Daca audierea martorului se va face in afara cadrului
procesual sau in faza actelor premergatoare, declaratia lui, fie ea mincinoasa, nu va fi tipica.

In anume situatii, legea autorizeaza ca martorii sa nu fie sanctionati pentru omisiunea de a declara adevarul, deoarece,
desi depunerea marturiei este o obligatie legala, ei pot refuza sa depuna marturie (cazul rudelor) sau pot refuza sa spuna
adevarul atunci cand legea ii obliga la respectarea secretului profesional (in cazul avocatilor de ex).

Din perspectiva participatiei, trebuie precizat ca e o I cu autor unic, nu e posibil coautoratul.

Aceasta I NU poate fi comisa de o PJ in calitate de autor.

Daca martorul nu a fost intrebat cu privire la anumite imprejurari, desi nu declara ceea ce stie, fapta nu e tipica. Nu are
importanta cine l-a intrebat (organul judiciar, partile, procurorul, avocatii etc).

Aceasta I nu poate fi retinuta atunci cand intrebarea pusa martorului ar putea duce la condamnarea sa chiar si intr-o alta
procedura judiciara decat cea in care este ascultat. Orice persoana beneficiaza de dr de anu se autoincrimina.
87

Martorul poate solicita prezenta unui avocat.

Daca martorul a uitat anumite aspecte sau le-a perceput gresit, fapta nu e tipica din perspectiva laturii subiective, fiindu-i
imputabila cu titlu de culpa.

I se consuma in momentul in care martorul semneaza declaratia, pana in acel moment, el poate sa revina asupra
declaratiei sale.

Dp nostru dv caracterul mincinos al unei declaratii poate fi analizat din 3 perspective:

- subiectiva: exista marturie mincinoasa ori de cate ori agentul spune altceva decat stie (crede ca a vazut un om
imbracat in rosu da zice ca era in negru, dar in realitate era albastru);
- obiectiva: se face diferenta intre realitatea fizica si cea relatata de autor, in ipoteza de mai sus declaratia e
mincinoasa pt ca autorul a relatat ca hainele erau negre desi in realitate erau albastre (fapta poate fi savarsita din
culpa) (din aceasta perspectiva, daca un martor relateaza ceva ce s-a intamplat desi el credea ca nu a fost asa si a
vrut sa minta, fapta lui nu e o declaratie mincinoasa dpdv obiectiv, fiind doar o incalcare a obligatiei juridice de a
fi onest);
- a treia abordare (pe care o accepta si profu) pune accentul pe dimensiunea normativa a obligatiei martorului de a
fi onest: astfel, daca martorul zice un adevar dar el crede ca minte, fapta va fi declaratie mincinoasa (in ex de mai
sus, daca zice ca hainele erau albastre lucru adevarat- dar el credea ca au fost rosii, fapta e tipica).

Formele agravate: atunci cand fapta e comisa:

- de un martor cu identitate protejata sau care se afla in programul de protectie a martorilor;


- de un ivestigator sub acoperire;
- de un expert sau un interpret;
- in legatura cu o fapta pt care legea prevede dpv/inchisoare mai mare sau egala cu 10 ani;

Coexistenta a 2 circumstante agravate speciale (de ex prima si ultima), va fi relevanta doar in procesul de individualizare
al pedepsei.

In noua sa forma, cauza de nepedepsire va fi incidenta doar daca autorul marturiei mincinoase isi retrage marturia, in
cauzele penal inainte de retinere, arestare sau de punerea in miscare a actiunii penale, si in alte cauze inainte de a se fi
pronuntat o hotarare sau de a se fi dat o alta solutie ca urmare a marturiei mincinoase. Se observa ca pentru cauzele penale
legiuitorul a introdus alte doua limite temporale: retinerea / punerea in misc a actiunii penale; in VCP, in cauzele penale
cauza de nepedepsire era activata doar daca retragerea marturiei avea loc inainte de arestarea persoanei. Asadar,
legiuitorul a considerat ca dupa aceste momente alternative, marturia mincinoasa a produs consecinte destul de grave
astfel ca o eventuala nepedepsire sau atenuare a raspunderii nu se mai justifica.

Val soc protejata este buna infaptuire a justitiei ce poate fi lezata prin declaratii neadevarate.

SA e special, respectiv martorul/expertul/interpretul.

Actiune/omisiune (face afirmatii mincinoase sau nu spune tot ce stie).

Fapta se poate comite cu intentie directa sau eventuala.

Tentativa nu se pedepseste.

INCALCAREA SOLEMNITATII SEDINTEI


88

ntrebuinarea de cuvinte ori gesturi jignitoare sau obscene, de natur s perturbe activitatea instanei, de ctre o persoan
care particip sau asist la o procedur care se desfoar n faa instanei, se pedepsete cu nchisoare de la o lun la 3
luni sau cu amend.

Noul continut al faptei releva ca norma vrea sa protejeze in primuul rand solemnitatea sedintelor de judecata si respectul
datorat autoritatii judiciare, si nu doar onoarea celor care realizeaza actul de justitie. Asa se explica de ce, in actuala
reglementare, comportamentul agentului poate viza orice persoana care participa sau doar asista la procedura judiciara, si
nu doar pe reprezentantii autoritatii judiciare.

Ca un efect al renuntarii incriminarii infractiunii insulta si calomnie si al schimbarii infractiunii de sfidare a organelor
judiciare in infraciunea actuala de incalcare a solemnitatii sedintei, faptele de insulta si calomnie comise fata de un
judecator/procuror/organ de cercetare penala in afara cadrului unei proceduri judiciare, nu vor mai intra sub incidenta legii
penale, ele fiind dezincriminate. In acest caz, magistratii vor beneficia de textele de incriminare la fel ca niste simpli
cetateni.

SA poate fi orice persoana care participa sau asista la o procedura judiciara.

Daca reprezentantii autoritatii judiciare (procuror, judecator), sau persoanele reprezentanti ai autoritatii de stat, care
participa la procedura judiciara in aceasta calitate intrebuinteaza expresii jignitoare la adresa unei persoane, fapta va
constitui I de purtare abuziva, nu cea de incalcare a solemnitatii sedintei.

Daca insa procurorul intrebuinteaza expresii sau gesturi fara a le adresa unei anumite persoane, perturbnd astfel
activitatea instantei, I de incalcare a solemnitatii sedintei se poate retine in sarcina sa. De ex, daca procurorul aflat in stare
de ebrietate in sala de judecata, incepe sa spuna bancuri cu caracter pornografic, adreseaza injurii Guvernului etc, fapta e
de natura a perturba activitatea instantei, situatie in care acesta nu va raspunde pt I de purtare abuziva ci pt incalcarea
solemnitatii sedintei.

Avocatul, pt ca el nu e functionar public ca sa raspunda pt purtare abuziva, poate fi autor al acesti I de incalcare a
solemnitatii sedintei.

O situatie particulara exista in cazul instantei, deoarece, textul incrimineaza conduite de natura sa perturbe activitatea
instantei. Astfel, apare intrebarea daca actele de autoperturbare intra sau nu sub incidenta textului. De ex, daca 2
judecatori, colegi de complet, se cearta in sala de judecata, pot fi actiunile lor considerata actiuni de incalcare a
solemnitatii sedintei de judecata? Fapta lor va fi tipica doar daca faptele membrilor completului perturba activitatea
instantei (de ex, perturba activitatea celui de al treilea coleg dintr-un comple ce judeca un recurs in casatie) si nu se
incadreaza pe textul de incriminare al purtarii abuzive la adresa celuilalt coleg.

O alta problema interesanta este in ce masura, daca avem un complet format dintr-un sg judecator, acesta poate
intrebuinta cuvinte, gesturi sau expresii jignitoare sau obscene de natura sa perturbe activitatea instantei? Avand in vedere
ca in acest caz instanta este chiar factorul perturbator, credem ca raspunsul e negativ, autoperturbarea neintrand sub
incidenta normei de incriminare.

I e una de pericol potential, oricare din conduite trebuind sa aiba aptitudinea de a perturba activitatea instantei, fara a fi
insa necesar sa se produca in mod efectiv o asemenea perturbare. Aptitudinea nu va exista doar daca actul de executare are
ca destinatar un reprezentant al autoritatii judiciare ci si atunci cand destinatarul este orice alt participant la procedura
judiciara sau chiar un tert care asista la procedura. De ex, un scandal izbucnit in sala de judecata intre doua persoane care
nu sunt parti in vreuna din cauzele aflate pe rolul instantei poate determina perturbarea activitatii instantei.

In acest context, in considerarea diferentelor de drept procesual dintre notiunile de judecator si de instanta, se pune
intrebarea daca fapta este tipica atunci cand procedura se desfasoara in fata unui judecator? In acest cadru, data fiind
89

ratiunea incriminarii, credem ca notiunea de instanta se va interpreta de o maniera generala, ea incluzand deci si
procedurile desfasurate in fata unui judecator.

Infractiunea e doar comisiva, nu se poate comite prin omisiune (de ex atunci cand acuzatul nu se ridica in picioare la
solicitarea instantei, fapta nu e tipica).

Val soc protejata e infaptuirea actului de justitie care e lezat prin incalcarea solemnitatii sedintelor de judecata.

SA e special, o persoana care participa sau asista la o procedura judiciara.

Fapta se poate comite cu intentie directa sau eventuala.

Tentativa nu se pedepseste.

ULTRAJUL JUDICIAR
(1) Ameninarea, lovirea sau alte violene, vtmarea corporal, lovirile sau vtmrile cauzatoare de moarte ori omorul,
svrite mpotriva unui judector sau procuror aflat n exercitarea atribuiilor de serviciu, se sancioneaz cu pedeapsa
prevzut de lege pentru acea infraciune, ale crei limite speciale se majoreaz cu jumtate.
(2) Svrirea unei infraciuni mpotriva unui judector sau procuror ori mpotriva bunurilor acestuia, n scop de
intimidare sau de rzbunare, n legtur cu exercitarea atribuiilor de serviciu, se sancioneaz cu pedeapsa prevzut de
lege pentru acea infraciune, ale crei limite speciale se majoreaz cu jumtate.
(3) Cu aceeai pedeaps se sancioneaz faptele comise n condiiile alin. (2), dac privesc un membru de familie al
judectorului sau al procurorului.
(4) Dispoziiile alin. (1)-(3) se aplic n mod corespunztor i faptelor comise mpotriva unui avocat n legtur cu
exercitarea profesiei.

SA al acestei I e general. SP e special: judecatorul, procurorul, avocatul sau un membru de familie a acestora.

Val soc protejata este infaptuirea justitiei ce ar putea fi lezata prin actiunile agresive sau chiar violente la adresa celor
implicati direct si nemijlocit in realizarea actelor de infaptuire a justitiei. In subsidiar, e protejata si libertatea psihica,
integritatea corporala, sanatatea si viata acestor persoane.

Fapta se poate comite cu intentie directa sau eventuala sau cu praeterintentie, in functie de de latura subiectiva specifica
infractiunii de baza.

Tentativa nu se sanctioneaza decat daca se sanctioneaza tentativa la I absorbita.

Modificarea textului il va face mai usor aplicabil in situatia in care, in concret, fapta se va comite in mai multe
modalitati. De ex, daca un judecator e lovit de mai multe ori si initial are nevoie de 90 de zile de ingrijiri medicale, iar
apoi, ca urmare a loviturilor aplicate decedeaza, in sarcina autorului se va retine o singura I de ultraj, loviriea sau
vatamarea corporala initiala fiind absorbita in I de loviri sa vatamari cauzatoare de moarte.

Pluralitatea de agenti judiciari agresati, atrage o pluralitate de I de ultraj.

Prin al doilea alineat, textul asigura o protectie suplimentara a celui care exercita autoritatea de stat, fapta incadrandu-se
in acest alineat atunci cand fie este motivata de intimidarea j/p/a, fie a fost determinata de razbunarea pentru modul in care
j/p/a si-a indeplinit atributiile legale. De ex, vom putea avea ultraj care sa absoarba un viol daca fapta e comisa in scopul
intimidarii j/p/a, in legatura cu atributiile sale de serviciu. De asemenea, putem avea ultraj care absoarbe o violare de
domiciliu etc.
90

Textul protejeaza organul judiciar si prin sanctiunea suplimentara aplicata celor care comit infractiuni asupra membrilor
de familie ai organului judiciar, in scop de intimidare sau razbunare in legatura cu exercitarea atributiilor legale de catre
ultimul.

Limitele de pedeapsa vor fi stabilite prin raportare la sanctiunea aplicata pentru I absorbita, ale carei limite se vor majora.

ASISTENTA SI REPREZENTAREA NELOIALA


(1) Fapta avocatului sau a reprezentantului unei persoane care, n nelegere frauduloas cu o persoan cu interese contrare
n aceeai cauz, n cadrul unei proceduri judiciare sau notariale, vtma interesele clientului sau ale persoanei
reprezentate se pedepsete cu nchisoare de la 3 luni la un an sau cu amend.
(2) Cu aceeai pedeaps se sancioneaz nelegerea frauduloas dintre avocat sau reprezentantul unei persoane i un ter
interesat de soluia ce se va pronuna n cauz, n scopul vtmrii intereselor clientului sau ale persoanei reprezentate.
(3) Aciunea penal se pune n micare la plngerea prealabil a persoanei vtmate.

Val soc protejata este in primul rand infaptuirea justitiei si doar in subsidiar eventualele interese patrimoniale sau
nepatrimoniale ale partii vatamate.

Asa cum se observa, textul contine doua modalitati alternative de comitere, echivalente din perspectiva semnificatiei lor
penale. Din acest pdv, noua infractiune e una cu continut alternativ.

ALIN 1:

E sanctionata fapta avocatului sau a reprezentantului unei persoane care, in intelegere frauduloasa cu o persoana cu
interesa contrare in aceeasi cauza, in cadrul unei proceduri judiciare sau notariale, vatama interesele clientului sau sau ale
persoanei reprezentate.

Nu orice conduita prin care avocatul sau reprezentantul vatama interesele clientului/persoanei reprezentate constituie o
conduita tipica, ci doar aceea care este realizata in intelegere frauduloasa cu o persoana cu interese contrare in aceeasi
cauza, in cadrul unei proceduri judiciare sau notariale. In cazul in care aceste conditii nu sunt indeplinite, eventuala
conduita vatamatoare fiind realizata cu un alt mobil (razbunare, obtinerea unor onorarii suplimentare prin formularea
ulterioara a unor cai de atac etc.), fapta nu va mai fi tipica, ea ramanand in sfera incalcarii obligatiilor profesionale,
sanctionabila doar ca o abatere disciplinara.

Cerinta unei intelegeri frauduloasae dintre avocat/reprezentant si o persoana cu interese contrare, presupune incheierea
unui acord (formalizat sau nu) prin care primul e de acord sa submineze interesele clientului sau in favoarea celui de al
doilea. Caracterul fraudulos al intelegerii provine din caracterul ascuns al acesteia fata de persoana vatamata apoi prin
conduita avocatului sau reprezentantului sau.

O asemenea precizare (intelegere frauduloasa), era necesara pentru a sugera ca textul nu acopera de plano orice incalcare
a obligatiilor mandatarului de a nu asista/reprezenta in aceeasi cauza persoane cu interese contrare, ci vizeaza doar
conduitele de acest gen realizate fara stirea persoanei ale carei interese ar fi trebuit protejate de autor.
91

Astfel, in situatia in care cele doua parti cunosc ca avocatul le asista pe ambele in cadrul unei proceduri judiciare,
avocatul va incalca doar obligatia sa profesionala prevazuta de L51/1995, insa fapta lui nu va fi sanctionata penal.

Cealalta parte a intelegerii frauduloase tb sa fie o persoana cu interese contrare in aceeasi cauza.

Asadar, vor fi, in mod evident, persoane cu interese contrare : inculpatul si partea civila, partea civila si partea
responsabila civilmente, reclamantul si paratul etc. Insa vor putea avea interese contrare chiar si persoane care ocupa
aceasi pozitie in proces: inculpatii intre ei (condamnarea unuia exclude condamnarea celuilalt), reclamantii intre ei etc.

Conform dispozitiilor legale, contrarietatea de interese trebuie sa existe in aceeasi cauza. Sintagma in aceeasi cauza va
primi semnificatia comuna a termenului, respectiv pe cea de acelasi cadru procesual lato sensu sau aceeasi procedura
notariala.

Conduita neloiala a avocatului sau reprezentantului se poate realiza atat prin actiune (spre ex depunerea la dosarul cauzei
a unor inscrisuri compromitatoarept cel asistat), cat si prin inactiune (de pilda, neinvocarea unei exceptii privind lipsa
capacitatii procesuale a celeilalte parti etc).

Avand in vedere limitarea impusa de legiuitor, activitatea neloiala trebuie sa intervina in cadrul unei proceduri judiciare
sau notariale (proces penal, proces civil, procedura succesoarala notariala, procedura de divort notariala). Data fiind
aceasta precizare, nu vor intra sub incidenta normei acele conduite neloiale vatamatoare realizate in cadrul unei proceduri
disciplinare sau in cadrul unor negocieri extrajudiciare (limitare care din pdv al profului e nejustificata).

Mai mult, din interpretarea gramaticala a textului reiese ca respectiva conduita trebuie sa intervina in cadrul aceleiasi
proceduri judiciare sau notariale in care cele doua parti au interese contrare. Din punctul nostru de vedere, asemenea
conditii de unitate formala, respectiv ca interesele contrare dintre parti sa apara in aceeasi cauza si ca activitatea neloiala a
avocatului sau reprezentantului sa fie realizata in cadrul aceleiasi cauza, sunt nepotrivite. O stare de fapt cu multiple
implicatii juridice poate fi usor scindata in mai multe cauze sau mai multe proceduri judiciare, fara insa ca o asemenea
imprejurare sa anuleze contrarietatea intereselor sau sa neutralizeze posibilitatea vatamarii intereselor persoanei
reprezentate sau asistate intr-o cauza, printr-o conduita neloiala intr-o alta procedura judiciara aflata in interdependenta cu
prima. De aceea, am fi preferat o formulare mai larga care sa acopere fara probleme aceste ipoteze de exceptie.

Conform cerintelor de tipicitate, pentru consumarea faptei se impune ca activitatea de asistenta juridica sau reprezentare
neloiala sa produca o vatamare a intereselor clientului sau ale persoanei reprezentate. Bineinteles ca problema existentei
sau nu a unei vatamari nu va putea fi pusa in discutie atunci cand conduita neloiala are ca efect decaderea dintr-un drept
(dr de a formula o actiune, dr de a formula o cale de atac etc), respingerea actiunii formulate in fata instantei civile,
condamnarea persoanei etc.

Discutii in legatura cu existenta vatamarii pot insa aparea la acele conduite neloiale care se refera la momente
intermediare in cadrul procedurii judiciare sau notariale, inapte ele insele sa produca efecte directe asupra solutiei finale.
Spre ex, va exista o vatamare in situatia in care, in intelegere frauduloasa cu partea adversa, avocatul nu invoca in termen
o exceptie relativa de necompetenta teritoriala? In opinia noastra, aceasta conduita a avocatului sau reprezentantului nu a
afectat solutia in respectiva procedura judiciara, doar in conditii exceptionale vom putea discuta totusi despre o vatamare.
De regula, ar fi lipsita de credibilitate afirmarea unei vatamari in conditiile in care partea vatamata a avut castig de cauza
in respectiva procedura judiciara.

In mod evident, in cazul in care vatamarea nu s-a produs, desi conduita neloiala avea aptitudinea de a o genera, fapta va
ramane in stadiul de tentativa, care nu e sanctionata. Daca in schimb, desi neloiala, conduita nu avea in abstracto
capacitatea de a produce o vatamare, fapta nu va fi tipica, fiind in prezenta unei actiuni neidonee sa produca urmarea
ceruta de norma.

ALIN 2:
92

Intelegerea frauduloasa intre avocatul sau reprezentatul unei persoane si un tert interesat de solutia ce se va pronunta in
cauza, in scopul vatamarii interesului clientului sau ale persoanei reprezentate: in aceasta a doua forma, nu mai avem de a
face cu o persoana din aceeasi cauza cu interese contrare, ci cu un tert, exterior cadrului judiciar sau notarial, care insa are
anumite interese raportat la solutia ce se va pronunta in cauza.

Astfel, daca in primul alineata e sanctionata vatamarea efectiva a intereselo partii in urma unei intelegeri frauduloase cu
o parte cu interese contrare din aceeasi cauza, in cazul celui de al doilea alineat, pentru consumarea faptei, e suficienta
simpla intelegere frauduloasa cu un tert in scopul vatamarii persoanei asistate sau reprezentate. Nu mai este necesara o
vatamare efectiva, fapta fiind consumata chiar din momentul intelegerii frauduloase incheiata in acest scop.

Fapta va putea fi comisa in acest caz doar prin actiune.

Si in acest caz conduita trebuie sa intervina in cadrul unei proceduri judiciare sau notariale.

LAT SUBIECTIVA

Fapta se poate comite cu intentie directa sau eventuala. Chiar daca de cele mai multe ori, in cosiderarea intelegerii
frauduloase, avocatul va actiona cu intentie directa, comiterea faptei cu intentie eventuala nu e exclusa, de ex, avocatul
accespta sa nu solicite la un anumit termen administrarea unui mijloc de proba, acceptand ca omisiunea sa ar putea duce
la decaderea din acest drept si prin urmare la vatamarea intereselor clientului.

In cazul alineatului 2, fapta e calificata printr-un scop special, cel al vatamarii intereselor clientului.

SA e special: avocat/reprezentant.

Al 1: act/inact; al 2: doar actiune.

Tentativa nu se pedepseste.

Fapta se urmareste la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

EVADAREA
(1) Evadarea din starea legal de reinere sau de deinere se pedepsete cu nchisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Cnd evadarea este svrit prin folosire de violene sau arme, pedeapsa este nchisoarea de la unu la 5 ani i
interzicerea exercitrii unor drepturi.
(3) Se consider evadare:
a) neprezentarea nejustificat a persoanei condamnate la locul de deinere, la expirarea perioadei n care s-a aflat legal n
stare de libertate;
b) prsirea, fr autorizare, de ctre persoana condamnat, a locului de munc, aflat n exteriorul locului de deinere.
(4) Pedeapsa aplicat pentru infraciunea de evadare se adaug la restul rmas neexecutat din pedeaps la data evadrii.
(5) Tentativa la infraciunile prevzute n alin. (1) i alin. (2) se pedepsete.

Val soc protejata este infaptuirea justitiei ce poate fi lezata prin faptul ca cei condamnati se sustrag de la executarea
pedepsei privative de libertate. In cazul formei agravate, discutam si despre un obiect juridic secundar viata sau
integritatea corporala a unei persoane.

Raportat la forma agravata, se observa faptul ca legiuitorul a renuntat la circumstanta reala a comiterii faptei de 2 sau m
m persoane impreuna, astfel, daca 3 sau m m persoane evadeaza impreuna, se va retine forma de baza a I de evedara insa
va fi aplicabila circumstanta agravanta generala a comiterii infractiunii de 3 sau m m persoane. In masura in care discutam
doar despre 2 persoane, incadrarea juridica pentru fiecare din acestea se va face raportat la forma de baza a I.
93

I se poate comite prin omisiune in modalitatea nereprezentarii la locul de detentie.

SA este calificat, respectiv persoana aflata in stare de detinere.

Complicitatea materiala la aceasta fapta se va incadra in tipicitatea art 286 (inlesnirea evadarii). In cazul unor simple
incurajari ce au ca rezultat intarirea rezolutiei infractionale, se va retine doar o complicitate intelectuala. Pj nu poate fi
decat complice sau instigator la aceasta I.

In ceea ce priveste latura obiectiva, pentru a putea discuta despre evadare, trebuie identificata situatia premisa. Aceasta
consta fie in starea privativa de libertate a agentului ca urmare a retinerii, arestarii (preventive ori la domiciliu) ori
incarcerarii acestuia, fie in nerespectarea unor obligatii in urma condamnarii definitive la o pedeapsa privativa de libertate
(a se vedea prevederile art 285 al 3). Pentru a discuta despre existenta starii privative de libertate, este necesar ca aceasta
sa fie constatata printr-un act procedural. Asadar, spre exemplu, evadarea agentului inainte de emiterea ordonantei de
retinere nu atrage tipicitatea faptei.

Prinderea agentului in contextul savarsirii de catre acesta a unei I flagrante si conducerea sa in fata autoritatilor, nu poate
atrage tipicitatea faptei deoarece nu discutam despre o stare privativa de libertate dispusa in baza unui mandat de arestare
ori de executare a unei pedepse. Aceeasi concluzie se mentine si in cazul evadarii din institutia in care agentul a fost
internat medical ori in cazul persoanei aduse la judecata cu mandat de aducere. In cazul internarii medicale se poate totusi
discuta despre aplicabilitatea art 288 al 1 neexecutarea sanctiunilor penale. Minorii sunt privati de libertate atunci cand
sunt internati intr-un centru educativ ori intr-un centru de detentie, cu toate acestea, in cazul acestora va fi aplicabil art 288
al 2 neexecutarea sanctiunilor penale. Sanctionarea minorilor in baza prevederilorart 288 tine de politica penala a
statului, in sensul in care s-a dorit un regim sanctionator mai bland pentru acestia.

Notiunea de retinere se refera la acea situatie in care o persoana este privata de libertate pe o durata provizorie,
determinata de necesitatea ca ea sa fie judecata in stare de arest. Notiunea de detinere vizeaza acea categorie de persoane
care sunt lipsite de libertate ca urmare a unei hot definitive de condamnare.

Nu se includ in aceasta categorie pers care sunt aduse la judecata cu mandat de aducere sau at cand privarea de libertate
este o masura administrativa ( politia conduce o persoana la sediu in vederea identificarii ei) si nici situatiile in care o
persoana e retinuta de martori sau de partea vatamata in cazul I flagrante.

Exista evadare si atunci cand detinutul paraseste locul de munca desi acesta putea sa lucreze fara a fi pazit. La fel, exista
evadare si atunci cand detinutul fuge de sub escorta sau paraseste sala de judecata atunci cand acesta e adus in stare de
retinere sau detinere.

Consumarea faptei are loc at cand persoana a reusit sa dobandeasca starea de libertate.

Starea de retinere ori de detinere trebuie sa fie legala. Per a contrario, persoana privata de libertate in baza unei hotarari
care nu era executorie nu poate savarsi aceasta infractiune. Aceeasi concluzie se pastreaza si in ipoteza in care termenul de
retinere ori de detinere legala a expirat. In aceste cazuri discutam despre o vadita nelegalitate a starii de retinere ori
detinere. Nu orice incalcare a dispozitiilor procedurale atrage insa lipsa de tipicitatea a faptei.

ALINEATUL 1: I e una cu continut deschis, motiv pentru care evadarea atrage tipicitatea faptei indiferent de
modalitatea in care e realizata. E insa necesar ca agentul sa nu intrebuinteze violente ori arme pentru evadare, deoarece, in
acest caz devine aolicabila forma agravata a infractiunii. Utilizarea oricarui alt mijloc va atrage aplicabilitatea formei de
baza, eventual, in concurs cu o alta infractiune mijloc (de ex dare de mita, distrugere etc).

ALINEATUL 2: legiuitorul instituie o forma agravata a I de evadare:


94

a) prin folosirea de violente: violenta trebuie exercitata impotriva unei persoane, fiind indiferent daca aceasta e una
cu atributii de paza sau supraveghere sau doar o alta persoana retinuta sau detinuta. Violenta exercitata asupra
unui bun nu se circumscrie acestei agravante. Astfel, distrugerea unei inchietori prin fortarea acesteia va atrage
retinerea unui concurs de infractiuni si nu a formei agravate a infractiunii de evadare. Daca prin violenta
exercitata asupra unei persoana s-a cauzat acesteia o vatamare corporala, se va retine un concurs de I intre evadare
in forma de baza si vatamarea corporala. Tot un concurs de I se va retine si in ipoteza in care victima decedeaza ca
urmare a violentelor exercitate de agent. A-l pedepsi pe agent atat pt forma agravata cat si pt vatamare corporala e
o incalcare a principiului non bis in idem.

b) prin folosirea unor arme: se are in vedere ipoteza in care agentul foloseste in mod efectiv o arma pentru a-si
inlesni evadarea; aceasta poate fi atat o arma propriu-zisa cat si una asimilata. Simpla detinere a armei nu va
atrage aplicabilitatea circumstantei de agravare. Folosirea armei in vederea amenintarii unui paznic va atrage
aplicabilitatea unui concurs de I.

Fapta se poate comite cu intentie directa sau indirecta. Prin actiune in cazul al 1 si 2 si prin inactiune in cazul al 3 lit a.

Tentativa se pedepseste.

INLESNIREA EVADARII
(1) nlesnirea prin orice mijloace a evadrii se pedepsete cu nchisoarea de la unu la 5 ani.
(2) nlesnirea evadrii:
a) svrit prin folosire de violene, arme, substane narcotice sau paralizante;
b) a dou sau mai multor persoane n aceeai mprejurare;
c) unei persoane reinute sau arestate pentru o infraciune sancionat de lege cu pedeapsa deteniunii pe via ori cu
pedeapsa nchisorii de 10 ani sau mai mare ori condamnate la o astfel de pedeaps
se sancioneaz cu nchisoarea de la 2 la 7 ani i interzicerea exercitrii unor drepturi.
(3) Dac faptele prevzute n alin. (1) i alin. (2) sunt svrite de o persoan care avea ndatorirea de a-l pzi pe cel
reinut sau deinut, limitele speciale ale pedepsei se majoreaz cu o treime.
(4) nlesnirea evadrii, svrit din culp, de ctre o persoan care avea ndatorirea de a-l pzi pe cel care a evadat, se
pedepsete cu nchisoarea de la 3 luni la 2 ani.
(5) Tentativa la infraciunile prevzute n alin. (1)-(3) se pedepsete.

Activitatea presupune acordarea de sprijin material (bani, instrumente) sau moral (stabilirea de legaturi cu alte persoane
etc).

Consumarea are loc in momentul in care actiunea de inlesnire a avut ca rezultat evadarea.

Raportat la actiunea de inlesnire, necesita de precizat ca aceasta reprezinta o forma de complicitate cu autonomie
conceptuala, care beneficiaza de un tratament sanctionator agravat se observa sub acest aspect faptul ca limitele de
pedeapsa avute in vedere la la inlesnire sunt superioare celor de la evadare. In literatura de specialitate s-a apreciat ca in
masura in care discutam despre un sprijin intelectual (oferirea de informatii relevante precum un plan de evadare) ori
material (de ex, deschiderea unor usi, oferirea unor unelte), este necesar ca persoana care evadeaza sa se bazeze in mod
efectiv pe ajutorul acordat. Asfel, in masura in care agentul nu se foloseste de instrumentele ori de planul oferit, fapta de
inlesnire a evadarii nu va fi tipica. Cu alte cuvinte, intre inlesnire si evadarea trebuie sa existe un raport de cauzalitate.
Achiesam la nivel de principiu la acest punct de vedere, dar facem precizarea ca in masura in care oferirea unui instrument
95

intareste rezolutia infractionala a persoanei care evadeaza, se va retine complicitatea intelectuala la infractiunea de
evadare, indiferent daca acesta foloseste sau nu instrumentul respectiv. Simpla incurajare in ceea ce priveste evadarea,
care are drept rezultat intarirea rezolutiei infractionale, va atrage intotdeauna doar retinerea unei complicitati la evadare.

Val soc protejata este infaptuirea justitiei. In ceea ce priveste forma agravata, discutam si despre un obiect juridic
secundar viata sau integritatea corporala a persoanei. Mai mult, referitor la comiterea faptei de catre functionarul ce are
indatorirea de a-l pazi pe cel retinut ori detinut, se poate pune in discutie si valoarea sociala constand in indeplinirea in
mod corespunzator a atributiilor de serviciu.

SA e calificat doar in cazul al 3 si 4 (persoana care avea indatorirea de a-l pazi pe cel detinut sau retinut).

Actiune/omisiune. Fapta poate fi comisa atat cu intentie cat si din culpa. In cazul comiterii din culpa, se va retine forma
atenuata a inlesnirii evadarii.

Tentativa se pedepseste, exceptie facand al 4, deoarece in acest caz forma de vinovatie e culpa.

Forme agravate:

a) prin folosire de violente, arme, substante narcotice sau paralizante;


b) se inlesneste evadarea a 2 sau m m persoane in aceeasi imprejurare;
c) se inlesneste evadarea unei persoane retinute sau arestate pt o I sanctionata de lege cu dpv/inchisoarea de 10 ani
sau mai mare, ori condamnate la o astfel de pedeapsa;
d) inlesnirea savarsita de o persoana care avea indatorirea de a-l pazi pe cel retinut sau detinut.

Forma atenuata: inlesnirea evadarii savarsita din culpa de catre o persoana care avea indatorirea de a-l pazi pe cel care
evadeaza.

NERESPECTAREA HOTARARILOR JUDECATORESTI

(1) Nerespectarea unei hotrri judectoreti svrit prin:

a) mpotrivirea la executare, prin opunerea de rezisten fa de organul de executare;

b) refuzul organului de executare de a pune n aplicare o hotrre judectoreasc, prin care este obligat s ndeplineasc un
anumit act;

c) refuzul de a sprijini organul de executare n punerea n aplicare a hotrrii, de ctre persoanele care au aceast obligaie
conform legii;

d) neexecutarea hotrrii judectoreti prin care s-a dispus reintegrarea n munc a unui salariat;

e) neexecutarea hotrrii judectoreti privind plata salariilor n termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate
angajatorului de ctre partea interesat;

f) nerespectarea hotrrilor judectoreti privind stabilirea, plata, actualizarea i recalcularea pensiilor;


96

g) mpiedicarea unei persoane de a folosi, n tot sau n parte, un imobil deinut n baza unei hotrri judectoreti, de ctre
cel cruia i este opozabil hotrrea,

se pedepsete cu nchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amend.

(2) n cazul faptelor prevzute n lit. d)-g), aciunea penal se pune n micare la plngerea prealabil a persoanei
vtmate.

Regula in materie de nerespectare a hotararilor judecatoresti trebuie sa fie executarea silita a celui ce refuza respectarea
ei, iar sanctionarea penala a nerespectarii unei hot jud trebuie sa fie temeinic argumentata, ea trebuind sa fie o ultima ratio.

Legiuitorul a desprins o parte din reglementarea anterioara, transformand-o intr-o infractiune noua, respectiv infractiunea
de neexecutare a sanctiunilor penale. Chiar si asa, infractiunea pastreaza structura specifica a unei infractiuni cu
continuturi alternative.

In ceea ce priveste modalitatile de comitere ce se regasesc si in norma anterioara si aici, intervin cateva modificari.
Astfel, in cazul impotrivirii la executare, textul inlocuieste formula limitativa din vechea reglementare (impotrivirea prin
amenintare sau violenta) cu o formula vizibil mai generica, respectiv impotrivirea prin opunere de rezistenta. Din
punctul nostru dv este discutabila justetea unei asemenea extinderi, deoarece ea pune serios in discutie semnificatia
notiunii de opunere de rezistenta la executare. Aceasta pentru ca in orice ipoteza de executare silita opozitia debitorului
la executare este oarecum subinteleasa, ea fiind situatia premisa a oricareiexecutari silite. Asadar, pentru a delimita actul
de executare de opozitia fara relevanta penala, va trebui determinat ce inseamna opunere de rezistenta, care, asa cum am
argumentat supra, trebuie sa fie altceva decat opunerea fireasca a celui executat silit si chiar mai mult decat folosirea
violentei sau amenintarii asupra organelor de executare.

Schimbarea e importanta si pt ca ea sugereaza ca legiuitorul nu mai doreste ca I in aceasta forma sa fie o I complexa
(care sa absoarba eventualul ultraj comis asupra organului de executare). Asadar, in aceasta noua abordare, daca opunerea
de rezistenta s-a realizat prin amenintare sau chiar agresarea organului de executare sau a celor chemati sa ajute la
executare, argumente de natura formala ar sustine retinerea in concurs a I de nerespectare a hot jud cu I de ultraj. Din p
nostru dv, aceasta solutie este irationala, in conditiile in care si in reglementarea anterioara, precum si la nivel conceptual,
era si este suficienta sanctionarea persoanei pentru comiterea I de ultraj sau ultraj judiciar.

In cazul nerespectarii hot jud care in reglementarea anterioara se realiza prin impiedicarea folosirii unei locuinte ori a
unei parti dintr-o locuinta etc, noul text specifica faptul ca fapta va putea fi comisa doar de catre cel caruia hotararea ii
este opozabila. Nu credem ca discutam despre acea opozabilitate erga omnes a oricarei hot jud, ci apreciem ca textul se
refera la opozabilitatea inter partes a acesteia. Pt aceasta modalitate s-a eliminat forma agravata a comiterii faptei prin
amenintare sau violenta, redevenind astfel aplicabile regulile concursului de infractiuni.

Val soc protejata este caracterul efectiv al actului de justitie ce poate fi lezat prin faptul ca dispozitiile cuprinse intr-o
hotarare judecatoreasca nu sunt puse in aplicare, fie din cauza impotrivirii la executare silita, fie din cauza faptului ca
exista obligatii stabilite ce nu sunt susceptibile de executare silita.

SA:

- alin 1 lit a general;


- alin 1 lit b special: organul de executare;
- alin 1 lit c special: persoana chemata sa ajute la executarea unei hotarari;
- alin 1 lit d si e special: angajatorul;
- alin 1 lit f special: functionarul public competent in stabilirea, plata, actualizarea si recalcularea pensiilor;
- alin 1 lit g special: persoana careia ii este opozabila hotararea.
97

Fapta se comite cu intentie directa sau indirecta.

Tentativa nu se pedepseste.

Pt faptele prevazute la lit d-g, actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

NEEXECUTAREA SANCTIUNILOR PENALE

(1) Sustragerea de la executare ori neexecutarea conform legii a unei pedepse complementare ori accesorii sau a msurii
de siguran prevzute n art. 108 lit. b) i lit. c), de ctre persoana fizic fa de care s-au dispus aceste sanciuni, se
pedepsete cu nchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amend, dac fapta nu constituie o infraciune mai grav.

(2) Sustragerea de la executarea unei msuri educative privative de libertate prin prsirea fr drept a centrului educativ
sau a centrului de detenie ori prin neprezentarea dup expirarea perioadei n care s-a aflat legal n stare de libertate se
pedepsete cu nchisoare de la 3 luni la un an sau cu amend.

(3) Neexecutarea, de ctre mandatar sau administrator, a pedepselor complementare aplicate unei persoane juridice dintre
cele prevzute n art. 141 se pedepsete cu amend.

Textul aduce completari prin incriminarea nerespectarii unor pedepse complementare sau accesorii de catre persoana
fizica sau prin incriminarea distincta a ipotezei de sustragere de la executarea unei masuri educative privative de libertate
(care conceptual constituie o forma atenuata de evadare).

In primul alineat, fata de norma anterioara, textul va avea o aplicare mai larga, inclusiv pentru ipoteza nerespectarii
pedepselor complementare sau accesorii.

Tot in alin 1, legiuitorul a introdus o clauza legala de subsidiaritate, prevazand ca textul va fi aplicabil doar in masura
in care fapta nu constituie o infractiune mai grava (de ex fapta de iesire frauduloasa din tara comisa de condamnatul
caruia i s-a interzis exercitarea dreptului de a parasi acest teritoriu- limitele de pedeapsa ale I de trecere frauduloasa a
frontierei de stat sunt mai mari, deci nu se va retine neexecutarea sanctiunilor penale).

In ceea ce priveste nerespectarea masurilor de siguranta, va fi sanctionata penal nerespectarea masurii de siguranta a
internarii medicale si a interzicerii ocuparii unei functii sau exercitarii unei profesii. Dat fiind ca in noua reglementare nu
mai exista masura de siguranta constand in interzicerea de a se afla in anumite localitati, nu se mai poate discuta despre
nerespectarea ei, astfel ca aceasta modalitate de comitere a faptei dispare.

O noua modalitate de comitere a faptei este cea constand in sustragerea de la executarea unei masuri educative privative
de libertate prin parasirea fara drept a centrului educativ sau a centrului de detentie ori prin nereprezentarea dupa
expirarea perioadei in care persoana vizata s-a aflat legala in stare de libertate. S-a apreciat ca data fiind calitatea speciala
a subiectului activ (minor sau persoana care a savarsit fapta in timpul minoritatii), precum si in considerarea noii abordari
in partea generala cu privire la sanctionarea faptelor comise in timpul minoritatii (pt care, de lege lata, poate fi aplicata
exclusiv o masura educativa), nu ar fi just ca aceasta fapta de evadare sa fie tratata in aceeasi maniera ca evadarea
clasica.

In ultima varianta de comitere, fapta consta in neexecutarea, de catra mandatar sau administrator, a pedepselor
complementare dintre cele prevazute in art 141 NCP, aplicate unei persoane juridice. Avand in vedere ca acestui tip de
persoane juridice (partide politice, patronate, sindicate etc) nu le poate fi suspendata activitatea si nici nu pot fi dizolvate,
s-a considerat ca incriminarea acestor fapte este singura modalitate prin care ele pot fi sanctionate pentru neexecutarea
pedepselor complementare.
98

Important de mentionat este faptul ca legiuitorul a precizat in mod expres faptul ca SA al faptei poate fi doar
reprezentantul pj, nu si pj insasi. Aceasta precizare a fost facuta pentru ca, prin aplicarea unei succesiuni de sanctiuni
penale chiar persoanei juridice care incalca aceste obligatii, s-ar fi putut indirect ajunge tocmai la ceea ce legea interzice
in art 141, respectiv suspendarea activitatii sau chiar dizolvarea persoanei juridice.

Val soc protejata este infaptuirea justitiei penale ce poate fi lezata prin conduite ce conduc la nerespectarea hotararilor
instantei penale, mai ales in considerarea faptului ca pentru unele sanctiuni penale lipseste cadrul teoretic al unei
executari silite.

SA e special, respectiv persoana care are obligatia de a respecta dispozitiile cuprinse intr-o hot jud pronuntata in materie
penala. In cazul comiterii faptei in forma prevazuta la alin 3, fapta poate fi comisa doar de catre administratorul sau
mandatarul persoanei juridice.

Actiune/omisiune. Tentativa nu se pedepseste. In oricare din modalitatile de comitere, fapta poate fi comisa cu intentie
directa sau eventuala.

RECAPITULARE:

Impacarea partilor intervine exclusiv doar in cazurile prevazute de lege, numai la infractiunile care specifica asta. Iar
acolo unde se prevede ca actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila acolo raspunderea penala e inlaturata
de retragerea plangeri prealabile.

Concursul de infractiuni este ideal sau formal in cazurile in care o singura actiune sau inactiune, savarsita de aceeasi
persoana, intruneste elementele constitutive a mai multor infractiuni datorita imprejurarilor in care a avut loc si a
urmarilor pe care le-a produs.

Concursul de infractiuni este real sau material cand fiecare din faptele savarsite (actiune ori inactiune) este prevazuta
de legea penala ca infractiune. Este concurs de infractiuni chiar daca una din fapte a fost comisa pentru savarsirea sau
ascunderea alteia.
99

Intentia directa. Suntem n prezenta acesteia atunci cnd infractorul prevede rezultatul faptei sale si urmareste
producerea acestui rezultat.

Intentia directa prezinta si doua forme speciale:

Intentia premeditata
Se caracterizeaza prin doua elemente:

- Luarea hotarrii infractionale ntr-o stare de relativ calm.

- Trecerea unui interval de timp din momentul adoptarii hotarrii si pna la punerea ei n executare.

Unii considera ca exista si un al treilea element:

- Efectuarea unor acte de pregatire.

n realitate, actul de pregatire nu este de esenta premeditarii, ci doar probeaza existenta ei. Premeditarea apare ca
circumstanta agravanta. E posibil retinerea ca o agravanta judiciara la alte actiuni potrivit art. 75 (2), cod penal.

Intentia repentina (spontana)

Se caracterizeaza prin luarea hotarrii sub imperiul unei stari de tulburare sau emotie si punerea ei imediata n
executare.

n codul penal este reglementata n trei situatii:

- Circumstanta atenuanta a starii de provocare (art. 73, lit. b)

- Infractiunea de pruncucidere (art. 177)

- Infractiunea de ncaierare (art. 322)

Intentia repentina este o cauza de atenuare a raspunderii penale (fata de cea premeditata care e o cauza agravanta).
Totusi, intentia repentina nu exclude existenta unor acte de pregatire.

Intentia indirecta (eventuala). Ne aflam n prezenta acesteia atunci cnd infractorul nu urmareste producerea
rezultatului, dar l accepta.

n cazul intentiei eventuale avem doua urmari:

- Prima pe care infractorul o doreste si n considerarea careia el efectueaza actiunea.

- Cea de-a doua, pe care o prevede, dar nu o doreste, ci doar o accepta, fiindu-i indiferent daca ea se produce sau
nu.

- Prima urmare poate sau nu poate fi prevazuta de legea penala. Cea de-a doua trebuie sa fie prevazuta de legea
penala.

Exista intentie indirecta atunci cnd, dupa ce infractorul i aplica victimei mai multe lovituri nesusceptibile sa-i
produca moartea, lasa victima cazuta n zapada n timp ce temperatura de afara este scazuta.
100

S-a retinut tot intentie eventuala situatia n care o persoana si mprejmuieste un teren cultivat cu un gard de srma
care l alimenteaza cu curent electric. Fapta nu este prevazuta de legea penala. nsa exista eventualitatea ca o persoana sa
se electrocuteze, fapta care nu e dorita, dar acceptata de catre proprietarul terenului.

Culpa

Culpa cu prevedere

n cazul culpei cu prevedere, infractorul prevede rezultatul faptei sale, rezultat pe care nu l accepta, socotind, fara
temei, ca el nu se va produce. n aceasta situatie, fata de intentie, faptuitorul nu accepta producerea rezultatului. Autorul
si fundamenteaza convingerea ca rezultatul nu se va produce pe anumite mprejurari obiective pe care nsa, el le apreciaza
n mod eronat.

Ex: Persoana care, aflata la vnat, ncearca sa ucida animalul vnat, dar vede o alta persoana care se afla tot la
vnat. Convingerea ca nu va trage n acesta se bazeaza pe calitatea sa de bun tragator.

si n cazul culpei cu prevedere infractorul prevede doua urmari:

- o urmare pe care o doreste si care poate sa fie sau sa nu fie prevazuta de legea penala.

- o urmare pe care o prevede, dar nu o accepta si care este ntotdeauna prevazuta de legea penala.

Culpa fara prevedere

n cazul acesteia, infractorul nu prevede rezultatul, desi putea si trebuia sa-l prevada.
n acest caz, spre deosebire de toate celelalte feluri ale vinovatiei, infractorul nu prevede urmarea faptei.

Ex: O persoana care are un copil mic uita un recipient ce contine o substanta toxica ntr-un loc aflat la ndemna
copilului. n acest caz, persoana nu prevede rezultatul, desi trebuia si putea sa-l prevada.

Posibilitatea si obligatia de prevedere

Obligatia si posibilitatea obiectiva, care se apreciaza n raport de situatia omului (persoanei) sau subiectiva, care
tine de o situatie concreta.

Cazul fortuit - Imposibilitatea fortuita de prevedere (art. 47, cod penal).

Praeterintentia

Forma mixta de vinovatie ce consta n suprapunerea unei culpe peste o intentie directa.

n cazul praeterintentiei, infractorul urmareste producerea unui rezultat prevazut de legea penala, dar se produce un
rezultat mai grav, pe care faptuitorul nu-l prevede, dar putea si trebuia sa-l prevada, sau l prevede, dar nu-l accepta.

Cel mai adesea, la praeterintentie se ntlneste culpa fara prevedere.

Avem doua urmari:

- Urmarea pe care infractorul o dorea.


101

- Urmarea pe care infractorul nu a prevazut-o, desi putea si trebuia.

Ex: O persoana, care urmareste ranirea alteia cu un cutit, arunca spre aceasta, n directia picioarelor, un cutit.
Cutitul raneste, nsa, victima n abdomen si aceasta decedeaza.
Praeterintentia se deosebeste de culpa cu prevedere prin aceea ca, desi avem doua urmari, n cazul culpei cu prevedere

urmarea dorita poate sa fie sau sa nu fie prevazuta de legea penala. n cazul praeterintentiei, urmarea dorita este

ntotdeauna prevazuta de legea penala.

Situatia n care actiunea de baza este savrsita cu titlu de gluma este tot o praeterintentie.

1. Care este diferena ntre infraciunile de pericol i cele de rezultat?

Rspuns:

Infraciunile de rezultat sunt cele care produc un rezultat material, o modificare fizic, perceptibil n realitatea
nconjurtoare.

Infraciunile de pericol sunt acelea care nu presupun o urmare material, urmarea lor concretizndu-se ntr-o stare de
pericol pentru valoarea protejat prin norma de incriminare.

Aadar, dup cum reiese i din definiii, diferena dintre infraciunile de pericol i cele de rezultat este aceea c primele nu
au urmare material, n vreme ce a doua categorie are.

2. Care este diferena ntre infraciunile de pericol concret i cele de pericol abstract?

Rspuns:

Infraciunea de pericol concret se caracterizeaz prin prevederea n norma de incriminare a cerinei ca fapta s creeze o
stare de pericol pentru valoarea ocrotit. Suntem n prezena unui pericol concret atunci cnd numai datorit unei
ntmplri rezultatul vtmtor nu a survenit.

Infraciunea de pericol abstract nu necesit dovedirea existenei unui pericol, acesta fiind prezumat de legiuitor prin chiar
incriminarea faptei, motiv pentru care se mai numesc i infraciuni de pericol prezumat.

In functie de modalitatea elementului material, infractiunile pot fi clasificate in:

comisive, constand in savarsirea unei fapte interzise de norma de incriminare (de exemplu, furtul, violul);

omisive proprii, constand in omisiunea de a efectua o actiune impusa de norma de incriminare (de pilda, omisiunea
sesizarii organelor judiciare);
102

omisive improprii (comisive prin omisiune), constand in omisiunea de a impiedica producerea unui rezultat socialmente
periculos, pe care faptuitorul avea obligatia de a-l impiedica (de pilda, fapta asistentei medicale dintr-o maternitate care nu
ia masurile necesare pentru tratamentul unui nou-nascut, producandu-se astfel moartea acestuia);

Formele unitatii naturale de infractiuni

1. Unitatea naturala colectiva exista atunci cnd, prin mai multe acte care se unesc ntr-o singura actiune, se produce un
singur rezultat si, n consecinta, o singura infractiune.

Conditii de existenta:

a) Trebuie sa existe o singura actiune realizata prin mai multe acte. O actiune cuprinde mai multe acte atunci cnd actele
respective sunt executate n mod continuu, adica printr-un proces executional unic. Pentru ca actiunea sa cuprinda mai
multe acte trebuie ca ntre aceste acte sa nu existe ntreruperi sau intervale de timp, care sa fie nefiresti n raport de natura
infractiunilor.

b) Trebuie sa existe aceeasi rezolutie infractionala pentru toate actele de executare.

c) Toate actele care creeaza actiunea unica trebuie sa aiba acceasi ncadrare juridica. Este ndeplinita aceasta conditie,
existnd ncadrare juridica si atunci cnd o parte dintre actele de executare realizeaza forma simpla a infractiunii, iar alte
acte de executare realizeaza forma calificata (agravanta) a infractiunii. ntr-o astfel de ipoteza, ncadrarea juridica a faptei
va fi n forma agravanta a acesteia.

Ex: Avem acte de executare ncepute ziua, continuate si ncheiate pe timp de noapte. n acest caz avem forma calificata a
pedepsei.

d) Existenta aceluiasi subiect pasiv sau existenta aceluiasi obiect juridic lezat.

Potrivit unei prime opinii, unanima n jurisprudenta, majoritara n doctrina, trebuie facuta distinctia ntre infractiunile
contra persoanei si cele contra patrimoniului. n cazul infractiunii contra persoanei este obligatorie unicitatea subiectului
pasiv, n timp ce n cazul infractiunii contra patrimoniului aceasta conditie nu trebuie ndeplinita pentru a exista unitate
naturala colectiva.

Argumentele aduse n favoarea acestei distinctii sunt urmatoarele doua:

- Pe de o parte, n cazul infractiunii contra persoanei conteaza pentru faptuitor, n mod esential, identitatea subiectului
pasiv. Pe de alta parte, n cazul infractiunii contra patrimoniului, pe faptuitor nu intereseaza identitatea subiectului pasiv.

- n cazul infractiunii contra persoanei exista attea obiecte juridice lezate cte persoane sunt lezate, n timp ce n cazul
infractiunii contra patrimoniului exista un singur obiect juridic lezat, indiferent de cti subiecti pasivi exista.

Potrivit unei a doua opinii (Florin Streteanu), nu trebuie facuta nici un fel de distinctie ntre infractiunile contra persoanei
si cele contra patrimoniului, conditia unicitatii subiectului pasiv fiind obligatorie n amndoua cazurile.

Argumente:

- Exista infractiuni la care nu putem spune ca l intereseaza pe infractor identitatea persoanei, cum ar fi infractiunea de
violare de domiciliu (infractiune contra persoanei).
103

- n realitate, fiecare are un patrimoniu distinct. Nu exista un patrimoniu comun.

- Orice forma de unitate de infractiuni, inclusiv unitatea naturala colectiva, presupune un singur rezultat, iar lezarea unor
persoane diferite nu poate sa produca un singur rezultat, deoarece drepturile unor persoane distincte nu pot fi nsumate.

2. Infractiunea simpla exista atunci cnd avem un singur act de executare si un singur rezultat, fapta ncadrndu-se ntr-o
singura norma legala.

3. Infractiunea continua este acea infractiune care se caracterizeaza prin faptul ca fie actiunea, fie re-zultatul actiunii se
prelungesc pe o perioada mai lunga de timp datorita naturii lor.

Exista doua forme de infractiuni continue:

a) Acea forma la care actiunea este continua (Ex: Conducerea n stare de ebri-etate, portul ilegal de arma, detinerea de
instrumente n vederea falsificarii).

b) Acea forma la care actiunea este unica, nsa efectul ei se prelungeste n timp (Ex: furtul de curent).

Infractiunile continue mai pot fi clasificate n:

a) Infractiuni continue succesive - Acele infractiuni n cazul carora, datorita naturii infractiunilor respective exista anumite
ntreruperi ale continuitatii (n cazul furtului de curent, este evident ca acesta nu este furat n continuu, ci mai sunt si
perioade n care nu este folosita reteaua de curent). Aceste ntreruperi nu afecteaza unitatea de infractiuni. Aceasta ar fi
afectata doar daca ntreruperile nu ar mai fi normale sau firesti.

b) Infractiuni continue permanente - Se caracterizeaza prin faptul ca actiunea incriminata nu presupune prin natura ei
anumite ntreruperi, astfel nct orice ntrerupere a actului de executare conduce la solutia retinerii unei pluralitati de
infractiuni. O astfel de infractiune continua permanenta este orice fel de detinere ilegala: de droguri, de arme etc.

Aceasta clasificare este importanta deoarece se tine cont de faptul ca n cazul infractiunilor continue succesive doar
ntreruperile anormale duc la un concurs de infractiuni, n timp ce la infractiunile continue permanente orice ntrerupere
duce la un concurs de infractiuni.

ntreruperile judiciare ale actului de executare: in mod normal, atunci cnd un infractor care fura curent electric e prins si
debransat de catre politie, nsa el se rebranseaza imediat, nu se ntrerupe actul de executare, deoarece este o ntrerupere
fireasca.

Formele unitatii legale de infractiuni

Unitatea legala de infractiuni exista atunci cnd doua sau mai multe actiuni sau rezultate, care n mod normal ar fi realizat
continutul a mai multe infractiuni, sunt unite prin vointa legiuitorului, ntr-o infractiune unica. n aceasta categorie intra
infractiunea continuata, infractiunea complexa, infractiunea de obicei si infractiunea progresiva.

1) Infractiunea continuata

Este reglementata n art. 41 (2), cod penal potrivit caruia ,,infractiunea este continuata cnd o persoana savrseste la
diferite intervale de timp, dar n realizarea aceleiasi rezolutii infractionale, actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare n
parte, continutul aceleiasi infractiuni". Mai explicit, ea reprezinta o suma de infractiuni de acelasi fel, comise n baza
aceleiasi hotarri.

Categorii de infractiuni care nu se pot comite n forma continuata:

1) Infractiunile al caror rezultat este indivizibil sau definitiv (Ex: omor, avort).
104

2) Infractiunile din culpa, deoarece n cazul acestora nu exista rezolutie infrac-tionala. Din aceeasi ratiune nu pot fi
comise sub forma infractiunilor continuate nici infractiunile praeterintentionate.

2) Infractiunea complexa

Este infractiunea n cazul careia unul dintre elementele constitutive ale infracti-unii realizeaza continutul unei alte
infractiuni (Tlharia - formata din furt si violen-ta, violul - format din violenta si act sexual). Ea este reglementata n art.
41 (3), cod penal. Nu e necesar ca aceasta sa fie comisa prin doua actiuni, existnd si in-fractiuni complexe comise printr-
o singura actiune (ultrajul).

3) Infractiunea de obicei

Pentru a exista infractiune de obicei, potrivit textului legal, este necesar sa fie comise mai multe acte de executare, care sa
evidentieze existenta unei obisnuinte.

Ex: prostitutia, cersetoria

Ceea ce diferentiaza infractiunea de obicei de cea continuata este faptul ca n cazul celei dinti un act de executare luat
separat nu are relevanta penala, n timp ce la infractiunea continuata orice act de executare luat separat este infractiune.

Exista o anumita forma a acestei infractiuni numita infractiune de simpla repe-tare, care se caracterizeaza prin faptul ca
legea precizeaza cu exactitate numarul ac-telor de executare care trebuie comise pentru a exista infractiune. Astfel, art. 98,
cod silvic incrimineaza nsusirea de cel putin doua ori a vreascurilor din padure ce depasesc o cantitate de 3m de lemn.

4) Infractiunea progresiva

Exista atunci cnd, dupa comiterea actiunii de catre faptuitor, rezultatul faptei se agraveaza fara interventia faptuitorului,
conducnd la o alta ncadrare juridica a faptei (Exemplul clasic: art. 180 - art. 183, cod penal). Chiar daca de cele mai
multe ori infractiunea progresiva apare la infractiunile comise praeterintentionat, exista si cazuri de infractiuni progresive
comise intentionat sau din culpa.