Instruirea diferentiata a prescolarilor

INSTRUIREA DIFERENTIATA A PRESCOLARILOR

Gradinita ,,Academia Piticilor
Cluj-Napoca

Problematica tratarii diferentiate a prescolarilor suscita un larg interes in randurile

pedagogilor si a tuturor celor preocupati de valoarea si eficienta sistemului
educational global. Prin urmare, si la nivelul invatamantului prescolar ,tratarea diferentiata a
copiilor reprezinta o preocupare tot mai recurenta a educatoarelor in privinta puneri in practica
a unor procedee educationale specifice ,cu relevanta asupra dezvoltarii pluridimensionale a
personalitatii copilului. Tratarea diferentiata a copiilor prescolari vizeaza ,in fapt, adoptarea unor
practici instructiv formative strict circumscrise , la capatul carora se urmareste diferentierea
calitativa reala a subiectilor expusi educatiei deopotriva cu afirmarea individualitatii copiilor,
inca de la aceasta varsta. Din perspectiva activitatii pedagogice propriu-zise, educatorul recurge
la proiectarea ,organizarea si desfasurarea unor procese curriculare care sa conduca in mod
nemijlocit la diferentierea si individualizarea prescolarilor, favorizand o serie de contexte
specifice procedeelor de instruire si dezvoltand strategii particulare care sa se materializeze in
diverse forme de aplicare a programelor de invatare.
Din multitudinea factorilor care conduc la necesitatea realizari activitati-
lor didactice diferentiate, acelea care au impus au fost deosebirile dintre copiii de aceasi varsta,
supusi unui proces de instruire; intelegerea nevoii de a nu uniformiza , ci de a oferi conditii de
afirmare si copiilor dotati cu inzestrari personale deosebite , si celor cu ritmuri alerte sau mai
lente in acumulari. Dimensiunea psihologica a personalitatii umane se distinge printr-o sinteza de
dispozitii ,tendinte biologice ,inclinatii innascute, pe de o parte, si insusiri formate in cursul vietii
si activitatii pe de alta parte. Deosebirile indivi-
duale sunt o realitate ,iar natura si gradul lor de dezvoltare sunt de multe ori usor sesiza-
bile, astfel ca nu ne vom gasi niciodata in fata omului, in general, ci totdeauna in fata
unui om particular, a unui individ care ,de multe ori se dovedeste a fi o enigma.
Intreaga activitate instructiv educativa desfasurata in gradinita se bazeaza pe
cunoasterea personalitatii copilului: educatoarea cunoaste copilul educandu-l si il educa mai
bine daca il cunoaste. Invatamantul actual se adapteaza tot mai mult la particularitatile psiho-
fizice individuale si de varsta ale copiilor, in vederea dezvoltarii cat mai depline a personalitatii
acestora.
Fiecare copil este diferit si poate fi comparat doar cu sine insusi. Cu toate
acestea , exista cateva trasaturi ce caracterizeaza , in general, fiecare grupa de varsta,
cunoasterea acestor trasaturi ajuta la stabilirea obiectivelor educationale in acord cu aceasta
cunoastere si la alcatuirea unui program de activitati corespunzatoare atat grupei de copii,cat si
ficarui copil.
In activitatile zilnice pe care le desfasoara la gradinita copilul trebuie sa gaseasca
elemente care sa-l solicite corespunzator stadiului de dezvoltare atins de el.Daca aceste elemente
sunt prea usoare, nu trezesc interesul copilului, il conduc cel mai adesea la plictiseala.Daca
gradul de dificultate al elementelor stimulative depaseste posibilitatile copilului,acesta se va
considera neputincios si, in cele din urma il va lua pe nu potin brate.
Pentru a putea ajunge la o diferentiere autentica si eficienta in instruirea copiilor,trebuie
sa indeplinim doua obiective:
-cunoasterea particularitatilor psihice ale copiilor in corelatie cu randamentul lor cu
privire la interese,inclinatii,viata afectiva;
-clasificarea psihologica a copiilor in procesul instruirii privind parti-
cularitatile activitatii de gandire si capacitatea de invatare.
In functie de receptivitatea copiilor la invatare se va stabili ritmul de lucru si tinand cont
de capacitatea lor de asimilare se vor alege formele de munca metodele ,ritmul de lucru. Orice
actiune de diferentiere a instruirii,trebuie sa porneasca intotdeauna de la sesizarea trasaturilor
comune,dar si a deosebirilor dintre subiecti, deosebiri manifestate pe mai multe planuri:-tip
dominant al proceselor nervoase superioare, dezvoltare intelectuala, capacitate de invatare, ritm
de lucru, interes, inclinatii si altele.
Depistarea acestor trasaturi care-i diferentiaza pe copii,stabilirea rolului fiecaruia in
definirea comportamentului care conduce la performantele scontate,reprezin-
ta operatia initiala ,premisa oricarei actiuni de tratare diferentiata a subiectilor.Caracteris-tica
actiunii de diferentiere, in planul organizarii si desfasurarii activitatii didactice o constituie
nuantarea modalitatilor de lucru,evitandu-se separarea cu caracter permanent a copiilor capabili
de un randament ridicat de copii lenti.Totodata,aceasta implica o imbi-
nare rationala echilibrata a activitatii frontale cu intreaga grupa si a activitatilor pe gru-puri
individuale adaptate particularitatilor acestora.
Sistemul de modalitati adoptate in vederea diferentierii instruirii con-
sta in combinatii variabile ale factorilor care definesc procesul didactic si anume:
1.continutul instructiei;
2.modul de grupare a prescolarilor;
3.timpul sau ritmul de lucru;
4.metode de lucru;
Astfel cele mai frecvente combinatii sunt:
1.variatii in continutul stucturii si ritmului de lucru;
2.acelasi continut ,dar timp variabil;
3.acelasi ritm de lucru, dar continut diferit ca volum si complexitate;
4.grupari variate de copii, variatii de continut si de timp;
5.variabilitatea metodelor de lucru si a modalitatilor de realizare a continuturilor
activitatilor.
 In continuare vom prezenta cateva modalitati de tratare diferentiata a copiilor din grupele
omogene in activitatile de educare a limbajului,cunoscuta fiind atentia sporita pe care
educatoarele o acoarda tuturor conditiilor care stimuleaza dezvoltarea lim-bajului sub toate
aspectele sale.
Activitatile de convorbire ,care urmaresc consolidarea , aprofunda-rea si sistematizarea
cunostintelor dobandite in cadrul celorlalte activitati,cer ca tehnica punerii intrebarilor sa se
aplice cu mult tact ,dar si cu eficienta, pentru a antrena intregul
colectiv al grupei.
Pentru tratarea diferentiata a copiilor ,in aceste activitati ,intrebarile care se refera la
experienta de viata a copiilor ,intrebarile simple vor fi adresate copiilor care au frecventat mai
putin gradinita sau celor cu un nivel intelectual mai scauzt ,in timp intrebarile complexe, care
vizeaza corelatii ample si rapide pe plan mintal, vor fi adre-sate copiilor cu un nivel de
dezvoltare intelectual superior si care au avut o frecventa
foarte buna. Atentia noastra se va concentra si asupra volumului de cunostinte al copiilor
apeland la intrebarile ajutatoare ,atunci cand raspunsul primit nu este cel asteptat.
In oricare din aceste situatii, intrebarile trebuie sa aiba un continut accesibil varstei, sa fie
legate direct de tema convorbirii, sa fie formulate simplu si concret, astfel incat fiecare copil sa
poata participa in raport cu potentialul sau de dezvoltare.
Jocurile didactice sunt activitatile care dau educatoarelor posibilitatea ca prin
complexitatea regulilor, prin elementele de joc sa-i antreneze pe toti copiii .Cei cu dificultati de
pronuntie sau de invatare pot fi ajutati prin intermediul unor jucarii, personaje din povesti sau
chiar de catre colegii de grupa ,ca sa indeplineasca sarcina de joc si sa traiasca sentimente de
satisfactie si reusita ,care sa-i motiveze pe viitor.
Jocul didactic este un mijloc important de tratare diferentiata a copiilor timizi.O sarcina
de joc atractiva ,un element de joc nou ii ajuta pe copii sa depaseasca starea de timiditate.
In activitatile de lectura dupa imagini, in care primeaza analiza, putem antrena cu succes
si copiii care au deficiente de pronuntie, care necesita o imbuna-
tatire a exprimarii verbale si au nevoia de a-i deprinde cu o exprimare corecta si coeren-
ta.Copiii cu o vorbire corecta , cu rapiditate in gandire,capacitate marita de concentrare,
atentie stabila ,vor fi antrenati diferit fata de ceilalti. Ei pot descrie cu usurinta imaginile
pot face sinteze partiale sau generale ,la grupele mari.
Activitatile de povestire pot sa ceara unor copii sa dea o replica simpla a unui personaj
sau unora sa povesteasca o scena din poveste, iar altora sa redea
intreaga poveste.Copiii care stapanesc continutul povestilor ,care au o exprimare corecta
si manifesta crativitate pot sa gaseasca un alt sfarsit povestii, sa interpreteze personajul preferat.
O instruire diferentiata si individualizata se poate desfasura in zona ,,Biblioteca. Aici
putem sa-i antrenam cu usurinta pe acei copii care prezinta deficiente de vorbire, in vederea
corectarii acestora, se exerseaza pronuntia corecta si din punct de vedere gramatical, putem sa
repetam poezii cu copiii care au un ritm de memorare mai lent, desfasuram povestiri sau
repovestiri , conversam fie individual, fie cu grupuri mici de copii.
 Stiind ca o vorbire clara si expresiva se realizeaza prin efectuarea corecta a respiratiei si
prin formarea cat mai precisa a imaginilor audio- motrice ale sunetelor ,in munca de tratare
diferentiata a prescolarilor ,in acest caz ,vom desfasura exercitii individuale ,care antreneaza
respiratia, articularea si auzul fonematic al copiilor.
Jocurile exercitiu ,,Spune si tu, ,,Repeta dupa mine, ,,Afla gresa-la, framantarile de
limba,versurile din folclorul copiilor care sa vizeze sunetele a caror pronuntie dorim sa o
imbunatatim, se pot desfasura atat cu un copil cat si in grupuri mici sau chiar cu toata grupa.
Situatia reala a nivelului de performanta atins de fiecare copil in parte, am consemnat-o in
fisa de recuperare sau de dezvoltare ,dupa caz, ambele nomina-le, intocmite la sfarsitul
activitatilor.
Am urmarit rezultatele evaluarii copiilor in doua etape:mai intai am constatat ca numai
un anumit numar de copii au raspuns cerintelor ;mai apoi ,in urma tratarii diferentiate a copiilor,
am constatat cresterea numarului de copii care au raspuns corect exigentelor activitatii.Acest fapt
ne conduce la concluzia ca instruirea diferentiata este necesara si ca ea duce la obtinerea
performantei.
A educa nu inseamna a ,,fabricaoameni conform unui model comun,
ci inseamna a elibera din fiecare om ceea ce-l impiedica sa fie el insusi ,si a-i da posibili-tatea sa
se implineasca, sa se realizeze conform modului sau de a fi in lume.
Bibliografie:
Programa activitatilor instructiv- educative,Bucuresti 2004;
Hristu Barbu Pedagogia prscolara-Didactica-Manual,EDP 1994;
Revista invatamantul prescolar nr.3-4 2006