Sunteți pe pagina 1din 27

Ion Hadîrcă

” Ambasadorul
Atlantidei”

Editura Junimea, Iaşi, 1996.


Cuprins:

Poemul deşertului p.5


Saltimbecilia p.6
Poezia p.7
Biblia p.8
Apa p.9
Toate apele mării p.10
Acropole acelaşi p.11
Cariatida cariind Atlantida p.12
Sonet tardiv p.13
Spleen p.14
Hăul p.15
Noli turbare p.16
Nopţile magului p.17
Laboratorul de idei imperiale p.18
Sonet pascal p.20
Of de ev p.21
Sîngele azi p.22
Prezentul imposibil p.23
Noi p.24
Pentru nimic p.25
Ciuperca invizibilă p.26
Şampanie p.29
Sonet absurd p.30
Ritmuri p.31
Parabola celor şapte fraţi p.32
Alfa şi omega- I p.33
Alfa şi omega- II p.34
Cocorii p.35
Elsinor p.36
Era să fie p.37
Cîntecel comic p.38
Cimitir p.39
Litanii la sărutul implacabil p.41
Arc p.44
Compact p.45
Desimea p.46
Sonet gentil p.47
Miezul p.48
Inima p.49
Destin p.50
Sonet cu miez de nuci p.51
Noli me tangere p.52
Datul nouă p.54
Magog, marele mag p.55
Ambasadorul Atlantidei – 2000 p.59

Hadîrcă, Ion, ” Ambasadorul Atlantidei”, Editura Junimea, Iaşi, 1996.

Poemul deşertului

Un deştept
Vorbea-n deşert:

Multe ni-s
De nedescris

Multe nu-s
Demne de spus

Mult-puţinul
Mişcă plinul

Ideală
Lumea-i goală p.5

Saltimbecilia

Planeta megieşă (acolo – ia-ia!)


se cunoaşte că-i Saltimbecilia
am făcut şi cu ea schimb
de solii şi saltimbasade:
saltim-banii ei mereu mai reduşi
totuşi sunt convertibibeluşi;
În loc de centimă măsoară cu saltima
şi-n loc de stimă – grohotima;
( o grohotima are o sută de saltime)
vara la salttim-băi
iarna – la saltumbe prin văi;
dar mai mult preferă saltim-bolul
iar colecţionarii strîng
saltimbre de lipit pe unghia dreaptă
mesaje către urechea stîngă de sus;
toată planeta-i patrată şi plată
dintr-o parte curge
şi suflă prin alta
Saltimbecilia rotindu-se
în jurul buricului mic
şi acela saltimbecil p.6

Poezia

Stele negre pe albul cîmpului


Stele albe pe negrul gîndului

în cîmp dorm seminţele


în cîmp dorm ştiinţele
între alb şi negru
Răsărită abia
Despre toate morţile vorbea p.7

Biblia

... dar înainte


de taina Genezei
şi imediat după focul
Apocalipsei
prima şi ultima filă-i
sunt rupte
căci acolo Cuvîntul
nu are nici un răspuns
acolo Cuvîntul este tăcere
şi tăcerea este Dumnezeu p.8

Apa

şi eu plîngînd o apă
mai veselă plîngînd
şi tu plutind spre mine
mai neagră de pămînt
şi eu murind segmente
mai lacrimi valuri ploi
şi tu înfiinţîndu-te
mai unici amîndoi
iubindu-se topindu-se
uitîndu-se pălind
şi noi fiind degrabă
o apă şi-un pămînt p.9
Toate apele mării

Mihai Eminescu
La ultimul recesămîmt
s-au prezentat:

Apa izvorului
dulce pe viaţă înrîurit
de ocnele mării saline

Apa Iordanului
fierbinte prin Fiu revărsîndu-se
Duhului Sfînt

Apa Stixului
cu ochii negri citind
biblioteca trufiei umane

şi altele cîte s-au scurs


fără mine trăindu-se
dar cu noimele mele numindu-se
pînă-n fund
m-au băut p.10

Acropole acelaşi

Tearu etern
Actorii mor
Rîde-n infern
Un vechi autor

Plînge-n eden
Marele mim
Clounizăm
Actul sublim

Importă gestul
Masca şi mina
Se uită restul
(Cade cortina)

Atena, 1994. p.11


Cariatida cariind Atlantida

Din Eufonia pînă-n Cacofonia


şi din Litota pînă-n Liliputa
i se înalţă şi i se întinde.
Zeul de ispos
Încă-i mai moţăie pe bancheta
din faţă a sinedrionului
cu patru viteze.
Pe de altă parte încă nu-i
bălegată Cartagina de iepile
nichelate ale cezarului
şi nici Troia nu papă talaş
făcînd clistire calului de lemn.
Pe de altă parte istoria
mai scapără cîte-un flash de ziar
pe platourile Nebrascăi şi
Tibetului
Să ne veselim dar titanilor
să ciupim cariatidele
de pulpele coloanelor umezite
şi să lăsăm intrarea în timp
pe seama ieşirii din minţi p.12

Sonet tardiv

Mă latră haina frigului iubito


Cînd trec pe lîngă tandrele castele
Unde-am zidit şi-am pardosit cu stele
Şoapte fierbinţi aleanuri păgubite

Mă taie şi mă fură şi mi-i hoaţă


Ca lama vrăjitoarelor din şatră
Unsă cu plîns de smirnă idolatră
Coasa plîngînd după iubiri de-o viaţă:

Abia ţi-am prins un deget şi-am pierdut


Copilării suflînd în palme roze

Abia-nvăţasem dulcele sărut


Şi uite cum ne surpă vechi erozii

Cu ce-aş plăti mai scump avest blestem


Cînd frunza cade şi eu tot te chem? p.13
Spleen

De-i ziuă de-i seară


De-i frunza fecioară
De-s mîndre de-s multe
Măreţe mărunte
De-mi fură din strună
O tîngă nebună –
Ce-mi pasă ce-mi pasă
Cînd alta mă apasă
De-i ziuă de-i seară
De-i frunza fecioară
Că tot ce rămîne
Departe-i de mine
Departe-i de mine
De cel din ruine p.14

Hăul

Simt un hău
Adînc şi rău
Creşte-n sinele al meu

Gîtui-l-aş
Vinde-l-aş
Fără el aş fi un laş

Bun-preabun
Cu el nebun
Ca un fum mă descompun

Nici cuminte
Nici arvinte
Adevărul zace printre

Simt un hău
Adînc şi rău
Creşte-n sinele al meu p.15

Noli turbare

Noli turbare
Circulos meos* -
Piramidale
Duhuri de Kheops
Hoarde barbare
Turme de sciţi
Noli turbare
Iar năvăliţi?
Noli turbare
Nu tulbura
Zborul spiralei
Spiritual
Noli turbare
Să nu-mi călcaţi
Sfera şi cercul
Peste Carpaţi
Cifrul şi cercul
Arcul lui Hercul
Ţara-n hotare -
Noli turbare

Noli turbare
Atena,1994

* Nu-mi strica cercurile – (lat.)- Aşa i-ar fi spus Arhimede unui cuceritor al
Siracuzei.Bruta l-a ucis, neînţelegîndu-l pe marele învăţat.

p.16

Nopţile magului

Nopţile magului
Negura-şi tînguie
Timpului vagului
Sferei nesigure

Ceara din fagure


Frige cu logosu-i
Tălpile magule
Al Teologului

Trece-n profetice
Ruguri cît macul
Noaptea cu sfeşnice
Stinse de Magul p.17
Laboratorul de idei imperiale

Ferit-a sfîntul să te întorci la el


Cînd nu mai speri şi nu tinzi nicăieri
Aici unde se nasc copii bătrîni
Din embrion sortiţi a-i fi argaţi

Cu umbre mai compacte decît pielea


Cu pielea fără umbră evadînd
Din la boratorul de idei imperiale
Unde cotcodăceşte hulubul
Îmbălsămat în sarcofag
Şi se ouă trenul
Eşaloane de refugiaţi

Iată-i ajunşă în spitalul imens


Molipsit şi el de uitare
Spital în delir – republicuţă bolnavă:
Pe unicul program RTV hopaiţupele
Slăvesc agonia celor din braţele sîrmii
Care-s sănătoşi p.18
Care-s infirmii?

Mea culpa, doctore! Istoria bolii


Eu însumi mi-am născocit-o să mă denunţ
în favoarea Istoriei Academice
care demonstrează absolut convingător
cu fanfara din Piaţă
Că umbra greşalelor noastre
Ne supravieţuieşte
Supraumbrindu-ne

Mea culpa! dacă nu te-am gîtuit


Pînă acum asta înseamnă
Că nu te-am iubit îndeajuns p.19

Sonet pascal
Dacă mieii se nasc şi-i sărută oierii
Dacă-n ieslea cu boi doarme pruncele
Nu-n zadar ţinem umbră acestui pămînt
Noi suntem prorociţi Învierii

Dacă-n somnul adînc ne străfulgeră colţii


Hăituitei jivine din vînatul de groază
Împietrind în genunchi sub clopotna de pază –
Noi suntem argumentele Morţii

Dacă prea sau abia dacă poate maimult


Totuşi bate în piept şi zvîcneşte-n senin

Tatăl nostru Ceresc din strădanie smult


Dă-ne nouă să bem din paharul Tău plin

Şi ne împarte egal celor două imperii


Prea Sfinţiilor Tale: Morţii şi Învierii p.20

Of de ev

Febră de vid
Agonie-n oglindă
Soră de mamo-fobie
Strigă-n seringă
Vocala gravidă
Muge mulţimea sedusă
Vai de veac
Of de ev p.21

Sîngele azi

ieri adulat – azi anulat


adulmecat de nara Seringelui
Adoratorul suprem
ce vînează pletele inimii
doruri iubind
fără griji fără gînd
ieri cea mai albastră
dorinţă
azi cel mai negru blestem
cade blestemul
sîngelui p.22

Prezentul imposibil

Un timp nici mie – timpului nici eu


Nici tu fiind astfel încă nu eşti
El ea şi e şi n-ar mai fi decît
dar
Astfel noi fiind să fim mereu ?
Voi umbre ca şi cum lîngă aceşti
tembeli ai vremilor tembele?

De nefiinţă sunt şi ei şi ele p.23

Noi
- Ei, cum îţi merge, amice?-
mă cuprinde prietenul
nerăbdător să-i împart
bucuriile şi eu grăbit
să nu-l dezamăgesc să-i ridic
într-un fel dispoziţia îi răspund:
- rău de tot, amice,
imposibil de rău p.24

Pentru nimic

iadul şi raiul pentru noi


viaţa şi moartea pentru noi

şi Dînsul pentru noi

şi noi pentru nimic p.25

Ciuperca invizibilă

ELICHELIA FUNDUS-
Ciuperca invizibilă minoră
uluitoarea descoperire
infirmă increată incoloră
Din clasa gasteropodelor cea mai
declasată
Din ramura lichenilor – cea mai lichea
De obicei se cultivă pe gaura cheii
sicofantului mazilit pe stiloul
de argint al laureatului pe camera
de luat vederile regizorului orb
pe contul spiritului de mahala
pe la colţuri de talcioc unde se cultivă
din antichitate veritabila
publicistică abrasarabeană p.26

Pe canalul întîi – de canalia-ntîia Păzea!


Nu ratează nici o iertare:
Degradează şi scoate la mezat
Părăsitele imobile ale raţiunii
Corupe cele mai nobile destăinuiri
Şi arendează pogoane întinse
De suflet părăginit
Drept îngrăşăminte-i servesc
Gogoaşa diplomei de semidoct
Şi drojdia scursurei ticăloase
Drept gen de luptă –
Atacul din spate ţinta pe tract
Şi trasul pe sfoară - aşa o preferă

Farsorii bancagiii sforarii


Postmăligiştii prelingurarii
Echilibriştii hingherii haramiii –

Nestingheriţi nederanjaţi
În confortul lor lichenesc
Vedeţi cum prosperă
Ciupercarii? p.27

Fii gata acuş şi în tine ţintesc:


„Ia nu mai fi ia las-o mai moale
altuia ochii i-am scoate da tu ne eşti
drag măi d-ai noştri sîntem
de-a valma din tîrlă Principalul
să taci acolo şi să parazitezi
cît mai în umbră cît mai pitit
cît mai necît”

- O sole mio o spirite sancte!


Întăreşte-mi ca limba de gresie
Remediul meu să i-l zic:
Al patemii zeu
Abate-i sucit-
ANATEMA SIT! p.28

Şampanie

Marsupiu străveziu
Din care vor sări
Iepurii bucuriei
Cîntînd: Kangou-rou

Popor sălbatic
Trib îngenuncheat
Rugîndu-se la zeul
Cel de plută

Te voi elibera curînd


Să mă insinuez în locul tău
Ca un homuncul înecat în spirt

Distinsei doamne în alb-negru


Nimic să nu-i dau
Nici scheletul p.29

Sonet absurd

Şi uite iar sunt toate cum au fost


Oricît ai căuta în jur greşeala
Azi nimeni cu nimic nu se înşeală
Spectacolul se joacă pe de rost

Ursitele? Poveşti pentru cei mici


Iubitele? Poveşti pentru cei mari
În noi se împacă visul temerar
Cu teama ordinară de urzici

Dar se împacă? Hîrbul de pe drum


E vasul antic (suflet ce cuprinde
Imagini lacrimi chipuri) Toate-s fum

Dar lutul şi cu fumul se desprinde


Ecou absurd – deşi-l auzi acum
Ceva s-a spart cu mult mai înainte p.30

Ritmuri

cosmic bing-bang
genune – ecou
zeul silabei Oh metronom
sapă sataneicavou
în consoane: ABC – ADN
piele tam-tam
glonte dum-dum
ritmuri – bătaie – recul
EUTHARCOS – SOCRATE
unul mesia samunului speră
încă-n cămilla iluziei Clio
istorie -------- arc
şocuri – stresuri – infarct
haos Bauhaus Le Corbusier
lemn de lemn – rug
cuie de lemn – crist
lemn – pirogă- lemur
lanţ ----------- caravelă
--------- glob-----------
şi U-n-i-v-e-r-s-u-l
bing ----------- bang
Charleston, iulie, 1993
p.31

Parabola celor fraţi


Şapte ani
Şapte fraţi
Şapte drumuri au mers
Şaptezeci de-nvăţăminte
Au tocit au şters
Dar nimic n-au înţeles

I-a ros Infedilitatea


Foametea şi Nefîrtatea
Frigul Frica şi Femeia
Şi ferit-a vorba ceea

Şapte ani de-acasă


S-au întors în faşă
Şapte drumuri –
În albumuri

Fraţii duşi să se deştepte


S-au întors
Dar nu ştiu şepte p.32

Alfa şi omega – I

el şi ea
polul nord polul sud
Eldorado furat
de un fals Belzebut
ursul meu urlă-n Ursa Polară
înecîndu-se-n flori de ţiţei
Ecua-Dor
Pe-o aripă de boyng
Budda-l naşte pe Om
Pneuri Alfa-Romeo
din eternul Julietei
rotund mamelon
ea şi el A şi O
Beta Gamma JR
AEO p.33

Alfa şi omega – II

el şi ea
el unul şi ea una
ea mai mult decît una
mai exact el şi ea
jumătăţi ale unului
eului
şi eilor
pe cît mai mulţi
pe atît mai înstrăinaţi
de Sinele al Săului p.34

Cocorii
în pieptul iernii
s-a înfipt o săgeată
din care a zburat
altă săgeată
din care a zburat
altă săgeată ...
si toate în unghi
de atac au spart
apele primăverii p.35

Elsinor
Cînd umbre-nghit cetăţi pierdute
Umblă strămoşii pe redute

Cînd ţara nu-i decît un lest


Si regele-i un hoit celest

Ofelii mor şi nu-i decît


Un craniu globul fără gît

Helsingor(Danem-Ca)ianuar,”93
p.36
Era să fie

Cine-o mai fi
Cine să ştie
Căci era
Mai-mai să fie
Şi-a cam fost
Să nu prea fie
p.37

Cîntecel comic

La probleme
De ocară
Ţara geme
Geme ţara(la-la-la)

De ocară
Sîntem iar
Fără Ţară
Dar cu ţar(bis)

Fără lege
Fărădelegi
De la rege
La cei blegi(la-la-la) p.38

Ori ni-i dînsul


Rege mut
Ori ni-i plînsul
De-mprumut(bis)

El se teme
De mulţimi
Ţara geme
Noi muţim(...)

Sub probleme
De ocară
Ţara geme
Geme ţara(etc.) p.39

Cimitir

Nici orchestre-nici preoţi

Valuri
Curg pe sub portaluri
Noaptea cade
Se aruncă
În laguna cea adîncă
Resturi de tornade
Pîlpîind terminalul de ceară
Scade populaţia burgului
Mereu –cu unul mai puţin
retrăgîndu-se
acolo uitînd
-cu unul mai mult

Tot mai stridente cuvintele


Tot mai rece stingerea
p.40

Litanii la sărutul implacabil

I
Pe un ram se coc gutuii
Iar pe altul-dorul meu
Trece toamna-ngîndurată
Pe sub ramul de la poartă
Ah şi urma-i înfioară
Puful de gutui
Şi n-aş da aşa povară
Nimănui
p.41

II
Ce făcui
Doamne! Cu trupul
Acest invers os al meu
Nu-l apasă fierul lutul
Ci-l apasă Nevăzutul?
Umed stau între cuptoare
Nu mă arde-a lor dogoare
Cît mă arde mă topeşte
Inima ce mă-nnegreşte
p.42

III
Doamna mea
De inimă
Dauna
Alină-mi-o:
Vindecarea
Vinerii
Dulcele
Duminicii
Doamna
Cu descîntece
Dăinuie!
Domină-mă!!!
Altfel
vineri Să mă-mbete
Pofta Celei
Ce îmi dete
Soarta-n frunte...
Cum să-nfrunt
Implacabilul
Sărut?
p.43

Arc

Între doi poli ai libertăţii


Sîngeră inima femeii
Trasă pe sfoară
Braţul desfaci
Eu zbor tu rămîi
Sî vibrezi în pustiu
Numai eliberîndu-se
Şi pe loc încovoindu-se
La altă extremă
Arcul va săruta
Călcîiul
săgeţii
p.44

Compact

paralele
îndrăgostite

anulîndu –se cu buzele


într-un sărut piramidal

cu braţele cu coapsele
studiind filosofia cubului

cuplu tot mai compact


colţuri muchii extreme
netezindu-şi-le într-un
destin de ou

sub fulger plesnind


două linii străine
p.45

Desimea

O desime

O formulă
De-nfrunzire
A frunzimii

O-ndesire
A zecimii
În noian

O rarişte
Adeseorizată

O linişte
Arareorisită p.46

Sonet gentil

„binevoitorilor”
Nu vă-mbulziţi la poarta Eternităţii vane
E larg alcovul Gloriei ajunge pentru toţi

Pentru cîrpaci şi genii şi germenii de netoţi


Avid tîrîndu-şi slava-n speluncile profane

V-am strîns cumva cu uşa originea albastră


Ori v-a sărit o billă la jocul de şotron
Alteţa cenuşie mă iartă mille pardon
Ce vină port că bila vi-i din născare proastă

Ah vi se strică marfa? Şi totuşi prea degrabă


Îmi ziceţi aleluia în drum spre Cel de Sus

Căci de va bate ceasul să-ntindeţi pe tarabă


Atîtea verzi-uscate ce-n silă aţi produs

Se va vedea că-n poartă aţi opintit degeaba –


Cînd am compus sonetul atunci v-am descompus p.47

Miezul
I

Un sîmbure-i
o sărăcie în afară
şi-o bogăţie încifrată-n miez

II

Un sîmbure-i prorocul sîmburimii


din miez să informeze rădăcina
amiezilor vestite: - Să nu vină!

III

Căci viitoarele amiezi


Se-nmormîntează tot în miez p.48

Inima

În cîminul inimii mele


Toate odăile-s închiriate:

Doi îndrăgostiţi
S-au închis la balcon;

Al treilea
Plonjează de la etaj;

Nişte scriitori
Îmi scriu uşa liftului;

Pisicile se urinează la palier;

Astă noapte cineva a-nceput


Să-mi perforeze aorta
În căutare de petrol p.49

Destin

Pe zborul acestui glonte


Vînăt triumfă trădarea

La capătul acestui tunel


Se înalţă ghilotina

Ca să-i opreşti glontele


Fură-i timpului
Groaza de timp

Ca să-ajungi izvor
Lasă-te ţărînei să te soarbă p.50
Sonet cu miez de nuci

Cad nucile pe casa părintească


Precum fără alean de-asupra ei
Se rup din ramuri goi de nucărei
Copiii zuruind pe streaşina lumească

Nu-i scutura! Prea umezi se desprind


Şi zuruie pe scoarţa pămîntie
Şi nucii dorm în camera pustie
Şi-n rădăcini părinţii adormind

Vai coaja lunii galbenă fantasmă


Cum ciocuri negre-n miezu-i se înfig
Pe-o toamnă veche-şi scutură mireasma

Cad nucile (cădere sau cîştig?)


Cad stele găurind catapeteasma
Şi-alungă-un greier spaimele de frig p.51

Noli me tangere*

Acum vorbiţi-mi
Cît mai sunt
Bun de bătut cu pietre spîne
Cît gongul stors din clopot surd
Acum se aşterne pe ruşine
Cît mai aud Cît mai suport
Şopîrla şoaptei prin unghere
Cît pot da replica vegherii
Şi nu-s cu totul mort:
Cu bîta neadertalului
Cu otrava iubitei reptile
Să mă atingeţi acum
Cu toate uneltele pusului
În priza descompusului – p.52
Ciclotroane sub tălpi
Şi piroane balistice bateţi
În cele trei palme de mutant
Vedeţi ce-aţi făcut?
În această tolbă de piele
Duhul aproape
că nu mai poate regenera
Totuşi – fie-vă milă –
Mai trageţi acum
Iar dincolo cînd voi urca
Abur de spirit topit
În cartea şi crucea de piatră
Acolo feriţi-vă:
Noli me tangere
Atena,1994 p.53

* Nu mă atingeţi – (lat.)- Isus vorbind Mariei din Magdala în dimineaţa învierii;


interdicţia de se a atinge de persoană.

Datul nouă

Iluminînd lumini şi lumi


Şi lanul liniştii miloase
Părinte – de aeram mai buni
Părinte – ne- aruncai o şansă

Nu osul cîinelui flămînd


Nu saţiul dintre două azimi-
Ne aruncai un cer răsfrînt
A fi divinităţii reazem

Dar tu ne-ai dat atît de grei


Legaţi de lut şi de prihană
Părinte - chiar atît de răi
Să fim? – Uitării drept pomană?... p.54

Magog, marele mag

1.Portret postiluzionist

Pălării cu urechi beţişoare oglinzi


Funduri duble cu bucă dentală
Hrana lui: spaghetti de săbii
Băutura: flăcări de cocteil molotoff
Mobilierul şi-l poartă cu sine-
În tabachera-i cinci sabine asiatice
De cinci secole dorm
Soţia-i tăiată-n dulap
Dulapul ascuns submarin în Crimeea
Iepurii lui instruţi
Pielea pe tobă elegant ţi-o extind
Câinii lui îşi predau matemafia
Şi bilimbuta uitare
Printr-o 1001 de agenţii deocheate
Corbii lui timpanele-ţi survolează
Cu marşuri de glorie
Te va îngropa definitiv
În panglici de promisiuni
Şi apoi îşi va mînca întreaga împărăţie
Numai să te adoarmă
Numai să nu te învie p.55

2.Farsa „Conducerii de vîrf”

Magog-fondatorul a spus(cităm):
„Cea mai reală iluzie
E cel mai nereal adevăr”-
(vezi Op.,vol.8,pag.1008)
Încolo e simplu de tot:

Talpa creează organe


Organele îşi aleg
Conductele şi conductorii
Transparenţei ultracentralizate
Din veringă-n verigă
Urcă emanaţia inventîndu-şi naţia p.56

CONDUCEREA DE VÎRF

Sublimează
Conducerea dusului
Şi aducerea intrusului

Din numele Dedesubtului


CONDUCEREA DE VÎRF
Şi mai în vîrf se autoinduce
Fericit iradiind spectatorii
Din vîrf pînă-n tălpi
Asemenea Far-să tot conduci!

Nici de Magog
Nu e nevoie
Cînd se-vîrfoie
Un demagog p.57
3.Zdrenţe de apocrif

... apoi între două numere


cu număratul dinţilor
Se anunţă numărul-bombă
cu jonglarea bombelor

..........................................
între două clipiri de din ochi
îşi are instalat
Magiograful:
cît ai clipi te dezbracă
de casă de trecut
şi de încănetrecut

.........................................
pe cînd adoarme buştean
printre buşteni
ceilalţi buşteni
îl fac pe marele magician

.......................................
cînd s-a ridicat ceaţa
şi a căzut cetatea
s-a văzut:
sub cupola circului nimeni
în sarcofag – nimeni
sub mantie – nimeni
sub nimeni – nimic...